1. Mărul lui Adam este o proeminenţă aflată în partea din faţă a gâtului, specifică aparent ţbărbaţilor. Acest însemn masculin se pare că ar fi apărut din cauza înţepenirii fructului oprit din grădina raiului în gâtul lui Adam.

2. Oul lui Columb este o expresie ce se aplică persoanelor care nu reuşesc să facă un lucru, dar atunci când li se arată cum se poate rezolva problema declară că şi ei ar fi putut face la fel şi nu este nimic extraordinar în rezolvarea ei. După descoperirea Americii (1492), gloria lui Columb începe să stârnească multă învidie. Punând la îndoială meritele celebrului navigator, marile familii aristocratice susţineau că Columb nu a făcut nicio descoperire şi afirmau că de vreme ce America exista trebuia doar să te gândeşti să pleci acolo. Pentru a-l umili un senior spaniol îl invită la un ospăţ pe Columb une toţi cei prezenţi îi contestă meritele. Însă Columb propune nobililor un joc de societate. Ei trebuie să facă în aşa fel ca un ou să stea drept pe unul din vârfurile sale. Nimeni nu a găsit rezolvarea problemeim dar Columb a lovit uşor oul la capăt şi l-a făcut să rămână în echilibru. Această demonstraţie a stârnit proteste la care Columb a răspuns cu aceeaşi replică pe care o foloseau nobilii ca să-i conteste meritele: „Trebuia numai să-ţi vină asta în gând. Atât”.

3. Călcâiul lui Ahile este o expresie ce desemnează locul vulnerabil al unei persoane. Pentru a-şi apărea fiul de orice primejdie, zeiţa Thetis, mama lui Ahile, îşi cufundă odrasla în râul Styx, râu din Infern, a cărui apă te făcea invulnerabil. Ahile devine invulnerabil cu excepţia unei singure părţi, călcâiul de care-l ţinuse mama sa pentru a nu-l scăpa în apă.

4. Firul Ariadnei este o expresie ce se utilizează pentru un mijloc de îndrumare pentru ieşirea dintr-o situaţie întortocheată. Ariadna a fost fiica regelui Minos al Cretei care cerea în fiecare an un tribut de şapte fete şi şapte băieţi ca hrană pentru Minotaur. Tezeu se ascunde printre cei trimişi pentru a ucide monstrul. Văzăndu-l Ariadna se îndrăgosteşte de el şi îi dăruieşte un ghem de aţă pentru a-l ajuta să iasă din labirint.

5. Pânza Penelopei este simbolul statorniciei conjugale, a fidelităţii. După plecarea soţului ei, Ulise, Penelopa este asaltată de o mulţime de peţitori care vin să-i ceară mâna. Ea amână răspunsul recurgând la un şiretlic: spune că se va remărita în momentul în care va termina giulgiul socrului ei care se găsea pe patul de moarte. Darm pe ascuns, ea deşira noaptea tot ceea ce se ţesea ziua.

6. Nasul Cleopatrei este o expresie folosită atunci când vrem să arătăm că un mic amănunt, aparent fără importanţă, poate cauza consecinţe mari şi neprevăzute. Se spune că ceea ce i6ar fi atras cel mai mult la Cleopatra pe stăpănii Romei, Cezar şi Antoniu, a fost nasul ei lung care o făcea foarte ispititoare.

7. Sablia lui Damocles a devenit sinonimă cu un pericol care te ameninţă mereu. Damocles a fost curteanul lui Dyonisos, tiranul Siracuzei. Pentru a-şi linguşi stăpânul, Damocles susţinea ca nu există mai mare fericire decât să fii tiran. Ca să-i dea o lecţie, Dyonisos îl invită la un ospăţ aşezându-l pe tronul său. După un timp îi cere să privească deasupra capului său. De tavan atârna de un fil de păr de cal o sabie fără teaca arătându-i astfel ce primejdii îl pândea pe tiran.

8. Arca lui Noe este imaginea unei îngrămădiri de oameni şi de obiecte multiple şi disparate. În legenda biblică despre potop, se spune că Noe a luat în corabia sa câte o pereche din tot ce exista ca vieţuitoare pe pământ şi din această cauză ea a devenit foarte aglomerată.

9. Nodul gordian face referire la rezolvarea unei probleme tranşant şi plastic, este un şod de ieşire dintr-o situaţie dificilă. În templul lui Jupiter din Frigia exista un car cu care intrase în capitală plugarul Gordius, devenit rege. La carul acestuia se afla un nod, care lega jugul de oişte, în aşa fel meşteşugit încât nu i se puteau descoperi capetele. Un oracol prevestise că cine va reuşi

să-l dezlege va deveni stăpânul împărăţiei asiatice. Alexandru Macedon, visând să cucerească Asia încearcă să dezlege nodul. Nereuşind să găsească capătul această scoate sabia şi taie nodul.

10. Mărul discordiei este o expresie ce se aplică obiectelor, cauzelor şi persoanelor care provoacă ceartăm vrajbă, încăierări. Discordia, zeiţa învrăjbirii, a fost alungată din Olimp pentru că provocase ceartă între zei. Vrând să se răzbune pentru ca nu fusese invitată la nunta zeiţei Thetis cu regele Peleu, Discordia aruncă pe masa de nuntă un măr pe care scria „celei mai frumoase”. Între cele trei zeiţe aflate de faţă- Athena, Afrodita şi Hera- se iscă o ceartă fiecare considerând că mărul i se cunvine ei. Luat ca arbitru, Paris i-l dăruieşte Afroditei în schimbul Elenei din Troia. Această alegere se spune că ar fi condus la razboiul din Troia.

11. Calul troian este expresia ce caracterizează persoana care foloseşte un şiretlic spre a se furişa în tabăra adversă. Timp de zece ani grecii încearcă şă cucerească Troia asediind-o însă cetatea nu cedează. Sub pretextul unei ofrande pentru a exprima respectul faţă de cetaţenii Troiei, grecii construiesc un cal de lemn în care sunt ascunşi cinci sute de arcaşi, restul armatei retrăgându-se din faţa cetăţii. Troienii s-au lăsat păcăliţi şi au dărâmat zidul cetăţii ce-i apărase atât de mult timp pentru a face loc calului. În timpul nopşii când soldaţii troieni dormeau răpuşi de vin, grecii ies din ascunzătoare şi cuceresc Troia.

12. Porumbelul păcii este o expresie folosită pentru a desemna îndepărtarea unui pericol. Se spune că atunci când apele s-au retras, Noe a primit această veste printr-un porumbel ce ţinea în plisc o ramură de măslin.

13. Ţap ispăşitor se referă la nevinovaţii care sunt traşi la răspundere pentru greşelile altora. Ţapul ispăşitor era acel ţap alungat din cetate, în cadrul sărbătorii din "Ziua Ispăşirii", spre a muri in pustie, după ce arhiereul Legii Vechi işi punea mâinile peste el şi mărturisea asupra lui toate păcatele poporului.

14. Arcarul Păun este o expresie care desemnează un „țap ispășitor”, indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora. Expresia își are originea într-un personaj real, acarul (muncitor feroviar) Ion Păun, care a fost considerat singurul vinovat pentru o ciocnire între două trenuri, pe linia Ploiești - Buzău. În accidentul petrecut la 4 iulie 1923 în gara Vintileanca (azi Săhăteni) din județul Buzău, trenul accelerat 701 București - Chișinău s-a ciocnit de un tren marfar staționat. Ancheta care a urmat a stabilit că din accident au rezultat 66 de morți și 105 răniți și că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri, scări și tampoane. Adevărații vinovați, persoane importante în epocă, au fost scoși basma curată. Primele cercetări ale autorităților au stabilit vina personalului din stația CFR Vitileanca. Șeful gării lipsea de la serviciu în momentul accidentului. Era pasager chiar în trenul accelerat și, fiindcă a fost grav rănit, i s-a trecut cu vederea vina. Așa că nu mai ramânea decât un singur țap ispășitor, celălalt angajat, acarul Ion Păun, omul care schimba macazul. Păun a făcut pușcărie.