PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDANUMARUL 67 - IANUARIE 2011 - ANUL VII - REVISTA ROMANILOR DIN NOUA ZEELANDA - AUCKLAND - ISSN 1176 3523

SENZATIONAL! PRIMA EXPEDITIEROMANEASCA PE MARTE!Un articol de prezentare a expeditiei si a membrilor echipajului, printre care se numara si o romanca din Wellington, Noua Zeelanda. (Pg3)

EDITORIALDespre superbele plaje din nordul extrem al Noii Zeelande. Un articol de Cristi Dumitrache. (Pg2)

PRIETEN DE-O ZIZiaristi in devenire, copii ai Scolii Romanesti din Auckland. In acest numar: Bianca Ungureanu. (Pg2)

VIATA NESTIUTA A LUI CUZAUn articol incitant despre viata marelui domnitor al tarii noastre, la aniversarea Unirii Principatelor Romane. (Pg5)

INTERVIURILE PRNZMai tii minte, mai draga Marie. Un interviu cu Maria Ciobanu, de Rodica Elena Lupu. (Pg8-9)

LUMEA DIN NOIAutoportret. Un articol de Adina Dumitrache. (Pg10)

MOVIE NIGHTSAmericanul. Un articol de Irina Margareta Nistor. (Pg11)

SECANTE ROMANESTINon erubesco evangelium.Un articol de Adrian Irvin Rozei.(Pg14-15)

QUE PASA?Polonezia.Un articol de Gabriela Calutiu Sonnenberg. (Pg18-19)

VOCEA ROMANILORBaltata romaneasca.Un articol de Pucu Rosu. (Pg20)

EDITORI

Adina si Cristi Dumitrache

ROMANIA

Irina Margareta Nistor

Calin Hera, Radu Naum

Liviu Antonesei

Rodica Elena Lupu

Pr. Vasile Raduca

George Petrovai

Catalin Paduraru

Adela Marinescu

SPANIA

Gabriela Sonnenberg

FRANTA

Adrian Irvin Rozei

GERMANIA

Adalbert Gyuris

ISRAEL

Roni Caciularu

STATELE UNITE

Octavian Curpas,

Elena Buica

BRAZILIA

Franco Alejandro

Vlad Radu Poenaru

AUSTRALIA

George Roca

NOUA ZEELANDA

Pr. Mircea Corpodean,

Lucia Davis, Marian Ioan,

Pr. Emanuel Crainic,

Mihaela Orlandea

LAYOUT/PUBLISHING

Adina si Cristi Dumitrache

PARTENERI PRNZ

Radio Romania Actualitati,

Romanian Global News,

TVR Intl, PROTV Intl,

Evenimentul Zilei,

Capital Online, Lumina,

www.romanialibera.com,

www.romanianvoice.com,

www.liternet.ro,

www.roeanz.com.au,

www.patriarhie.ro

Altermedia, Romanian Vip,

Dilema Veche,

Fereastra, Curierul Suedia,

Romanul Australian,

Spirit Romanesc,

Familia Romana,

Aripi Romanesti Australia,

Clipa USA, Citadela,

Phoenix Magazine USA,

Literaria Craiova,

Oglinda Literara.

ABONAMENTE

romanianpages@yahoo.co.nz

Materialele si fotografiile

din revista pot fi reproduse

cu conditia de a cita sursa

ISSN 1174 - 4847 © PRNZ

2

LA PLAJA CU POEZIIMuriwai e locul in care Tasmania mangaie Aotearoa. Si-o face in fiecare minut, adunand nisip si prefacandu-l in pipete colorate, ca negre fire de papadie. Valuri mari, inspumate si puternice, izbesc malul cu furia unui taur, con�nuandu-si corida in fiecare secunda a pamantului. Neobosite, cara din adancuri licheni si plante viguroa-se, pe care le arunca pe plajele lungi, ce seamana cu ciudate crea-turi ale trecutului. Si oaspe�i din adancuri aduc cu sine mirosurile ascunse ale marii, adormite prin vagaunile nes�ute, trezite din cand in cand de soarele pamantului. Si-mi trec prin fata ochilor, obosindu-mi gandurile, romantele lui Minulescu, fata-n fata cu nemarginirile vetuste. Policrome, dedicate plajei pasaretului: ”Da-mi tot ce-n prima clipa risipes�/Si tot ce-n clipa ul�ma aduni/Da-mi fastul siluetelor reges�/Si perspec�va casei de nebuni”... Frumoase si ascunse-n locuri exo�ce sunt si cele doua minuni ale Golfului Spiritelor, cu nume-atat de misterioase si-atat de

EDITORIAL

ravisante, Pandora si Twilight. Crezi ca visezi cand le prives�, acolo, la capatul cel mai de nord al Te-ika a Maui, pe marginea de spuma ce uneste oceanul de mare. Vrei sa te-apropii, sa te impletes� cu nisipul lor fin, sa te unes� cu apa ce vegheaza viitorul. Si-� aduci aminte de fru-mosul, tulburatorul, tacutul Bacovia si-a lui minunata lacustra: ”Si parca dorm pe scanduri ude/In spate ma izbeste-un val/Tresar prin somn, si mi se pare/Ca n-am tras podul de la mal”… Si-ncoace, mai aproape, este superba plaja a colonialului Rus-sell, locul in care altadat’, balenele isi alegeau sa moara. Si unde tacute, priveau frumusetea pomilor de Craciun ce strajuiau malurile triste. Aici ar fi tresarit Toparceanu, cautandu-si pasarile mov si cocostarcii albastri: “Pe grindul unui lac sihastru/Din departari si din trecut/Un mandru co-costarc albastru/Misterios a aparut/El vine cu miscari atente/Inainteaza fara glas/Facand usoare complimente/Din cap, la fiecare pas”… Cum ar fi vorbit lumea prin condeiul lui Eminescu daca si-ar fi purtat pasii pe nisipurile albe-negre, printre scoicile sarate si cochiliile turbilinii? Si ce versuri maiastre ar fi scos in fata frumuse�i absolute de la Cape Reinga. Cum ar fi sunat o strofa a poetului nostru na�onal, prin-tre dunele de nisip? Nemuritoare si uscate/In suflet vesnic cufundate/Ma-mbraci iubire, adormind/Petale-roze risipind… Poate ca asa, sau poate ca al�el, inaltandu-i ode iubitei lui din vis: “De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte/Oceanul cel de gheata mi-apare inainte/Pe bolta alburie o stea nu se arata/Departe doara luna cea galbena-o pata/Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite/O pasare pluteste cu aripi ostenite/Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus/C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus/Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare/Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare/Visan-du-se-ntr-o clipa cu anii inapoi/Suntem tot mai departe, deolalta amandoi/Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet/Cand tu te pierzi in zarea eternei dimine�”...

Cristi Dumitrache (Auckland)

3

EVENIMENT

O ROMANCA DIN WELLINGTON PE MARTE!Hari�na Mogosanu din Wellington este membra a primului echipaj romanesc din istorie care va simula o expedi�e pe Marte la Mars Desert Research Sta-�on - Habitatul simulat din Hanksville, Utah, USA. Sta�a este condusa de Mars Society (h�p://www.marssociety.org/) si a fost realizata pentru a ajuta la rezolvarea cat mai multor probleme inainte de colonizarea planetei rosii. Hari are acces la un telescop Celestron de 14”, fiind si o pasionata de astronomie in �mpul sau liber. Lucrand pentru MAF New Zealand, ea are un interes special in acest subiect al biosecurita�i si terraformarii planetei Marte. Pentru anul viitor ea inten�oneaza chiar formarea si a unui echipaj kiwi, care sa foloseasca Sta�a din Utah pentru cercetare si dezvoltare. In con�nuare va prezentam membrii echipajului misiunii romanes�: Hari�na “Hari” Mogosanu este ofiter responsabil cu biosecuritatea si sera hidroponica; astronom al misiunii. Hari�na are 37 de ani, si este specialista in managementul mediului inconjurator, fiind angajata in cadrul direc-�ei de biosecuritate a Ministerului Agriculturii din Noua Zeelanda. Hari�na este ac�va in domeniul comunicarii astronomiei, fiind editorul revistei “Milky Way Kiwi” si avand la ac�v sute de ore de prezentari in planetarii. Hari vorbeste partru limbi straine (inclusiv Maori). In Romania, Hari�na a ac�vat in cadrul Astroclubului Bucu-res�, si face parte din echipa care a aclima�zat planta Kiwi in tara noastra. Ceilal� membrii ai echipajului sunt: Virgiliu Pop - Comandantul misiunii. Virgiliu are 36 de ani si lucreaza la Agen�a Spa�ala Romana pe post de cercetator s�in�fic in domeniile dreptului si poli�cilor spa�ale; pe langa aceasta, Virgiliu coordoneaza ac�vita� educa�ve si de popularizare a spa�ului, cum ar fi Saptamana Mondiala a Spa�ului Cosmic; Florin Mingireanu - Inginerul si stronomul misiunii. Florin are 27 de ani si este cercetator s�in�fic la Agen�a Spa�ala Romana, unde lucreaza in domeniul propulsiei si controlului a�tudinii sateli�lor. Experienta sa include dezvoltarea de sisteme de propulsie si ghidare pentru pentru rachete/vehicule spa�ale precum si testarea acestora pe baloane de mare al�tudine; Iulia Jivanescu - Geologul misiunii. Iulia are 26 de ani si este cercetator s�in�fic la Agen�a Spa�ala Romana, unde lucreaza in domeniul aplica�ilor spa�ale - departamentul de teledetec�e si sisteme informa�onale geografice. In 2009, Iulia a absolvit programul de vara al Interna�onal Space University; Dragos Bratasanu - Ofiterul de presa al misiunii. Dragos are 26 de ani si este cercetator s�in�fic la Agen�a Spa�ala Romana, unde lucreaza in domeniul procesarii imaginilor de satelit si aplicarea acestora in combaterea efectelor dezastrelor naturale. Ac�vitatea sa a fost premiata in cadrul unor compe��i organizate de en�ta� precum Agen�a Spa�ala Europeana, European Union Satellite Center EUSC, Joint Research Center JRC (2009) si Digital Globe (2010); Beatrice “Be�y” Gilea - Biologul misiunii. Beatrice, mezina misiunii, are 25 de ani si este biolog la ICA Research & Development in Bucures�, unde analizeaza calitatea microbiologica a alimentelor si a apei potabile. Un amplu interviu cu Hari�na Mogosanu despre rezultatele acestei expedi�i senza�onale in numarul urmator al revistei noastre, dupa intoarcerea de pe Marte! Pana atunci, multumiri lui Danut Ionescu pentru sprijinul sau in prezentarea acestui subiect. Vom reveni!

MDRS Hab, Observator si Greenhab

ROMARS 2011

MisiuneaRomars este organizatade Agentia SpatialaRomana cu sprijinul Asigurari Astra, Nikon,Omnidata, Laboratoarele Bioclinica si Universitatea Bucuresti.

4

STIRI

PRIETEN DE-O ZILa inceput de toamna, pe o creanga de tomate am vazut un fluture mare si frumos, ce avea multe culori, ca intr-un curcubeu. Statea linis�t si parca m-a chemat la el, vino, vino... Privindu-l m-am hotarat sa-l iau. L-am luat si l-am pus in palma, am intrat in casa cu el, am sim�t ca s-a bucurat. L-am asezat in florile din glastra de pe masa mea. Mi-a fost tare drag si s-a legat intre noi o pasiune, o prietenie. A locuit printre flori toata ziua, nu a mai vrut sa plece. Dupa masa l-am scos afara si el nu m-a parasit si s-a asezat pe umarul meu. Am intrat in casa si m-am jucat cu el. S-a facut seara si el s-a asezat din nou intre flori. Am lipsit din camera cam doua ore si l-am cautat crezand ca a plecat, dar el ma astepta tot intre flori. De atunci l-am indragit mai mult.

A venit noaptea l-am privit si apoi m-am culcat si am adormit. Diminea-ta, in zori de zi, curioasa, l-am cautat cu privirea si era tot pe florile din glastra, ma privea am devenit buni prieteni, a zburat pu�n prin casa si s-a asezat pe capul meu ca un nazdravan. Parca era in lumea lui. Dimineata in jurul orei 10-11 am iesit impreuna afara sa luam aer curat. I-am sop�t... tu trebuie sa te duci la ai tai, la fa-milia ta. In cele din urma, fluturele cel frumos si mul�color cu toate culorile din curcubeu si-a luat zborul si m-a parasit. M-am bucurat, dar in cele din urma am sim�t o despar�re trista. Dar am gandit de fapt ca i s-a sfarsit perioada de viata si a trebuit sa plece sa-si depuna ouale pentru un nou ciclu de viata. Am ci�t o carte unde am aflat ca fluturii au un anumit �mp de viata, atunci m-am linis�t.

HRAMUL PAROHIEIDuminica, 19 decembrie 2010, comunitatea romanilor ortodocsi de la parohia “Sfan-tul Igna�e Teoforul” din Auckland, Noua Zeelanda, si-a sarbatorit ocro�torul, sarba-torit de Biserica Ortodoxa la 20 decembrie. Sfanta Liturghie a fost savarsita de catre Preasfin�tul Parinte Mihail, episcopul romanilor ortodocsi din Australia si Noua Zeelanda inconjurat de P.C.Pr. Mircea Corpodean - parohul bisericii “Sfantul Igna�e Teoforul” din Auckland, P.C.Pr. Claudiu Coroaba - parohul bisericii “Sfanta Maria” de la Wellington si P.C.Pr. Ovidiu Motofelea - paroh al comunita�i “Sfantul Gheorghe” de la Hamilton.

Bianca Ungureanu

A urmat concertul de colinde sus�nut de corul de copii ai “Scolii Romanes� din Auck-land“, condus de coordonatoarea scolii Mihaela Enache, ajutata si de voluntarii scolii. In semn de multumire, fiecare copil a primit daruri care au fost aduse de Sfantul Nicolae. Cu acest prilej s-a �nut si Adunarea Generala Parohiala prega�ta de Consiliul Parohial; au fost prezentate darile de seama referitoare la ac�vita�le duhovnices�, pastoral-misionare, culturale, sociale si financiare care s-au desfasurat in anul ce se incheie. Asocia�a Doamnelor din comunitatea ortodoxa din Auckland a prega�t o bogata agapa frateasca la care au par�cipat to� cei prezen�. Primind mesajul de bu-curie adus de ierarh cu prilejul sarbatorilor Nasterii Domnului, comunitatea romanilor ortodocsi din Auckland s-a intarit in credinta stramoseasca si s-a sim�t mai unita la aceasta sarbatoare.

5

MARI ROMANI

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 mar�e 1820, Barlad, Moldova – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domni-tor al Principatelor Unite si al statului na�onal Romania. A par�cipat ac�v la miscarea revolu�onara de la 1848 din Moldova si la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Romanes�, infaptuindu-se as�el unirea celor doua tari romane. Devenit domnitor, Cuza a dus o sus�nuta ac�vitate poli�ca si diploma�ca pentru recunoasterea unirii

Wikipedia

VIATA NESTIUTA A LUI CUZA

de catre puterea suzerana si puterile garante si apoi pentru desavarsirea unirii Principatelor Romane pe calea infaptuirii unita�i cons�tu�onale si administra�ve, care s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Ro-maneasca au format un stat unitar, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania, cu capitala la Bucures�, cu o singura adunare si un singur guvern. Cuza a fost obligat sa abdice in anul 1866 de catre o larga coali�e a par-�delor vremii, denumita si Monstruoasa Coali�e, din cauza orientarilor poli�ce diferite ale membrilor sai, care au reac�onat as�el fata de manifestarile autoritare ale domnitorului. Asemenea multora din elita romaneasca din vremea sa familia lui Cuza avea si radacini greces�. Nascut in Barlad, Cuza a apar�nut clasei tradi�onale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pamant in judetul Falciu) si al Sultanei (sau Soltana), membra a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeste o educa�e europeana, devenind ofiter in armata moldoveneasca si ajungand la rangul de colonel. S-a casatorit cu Elena Rose� in 1844. In anul 1848, Moldova si Tara Romaneasca au fost cuprinse si ele de febra revolu�ilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimata repede, dar in Tara Romaneasca revolu�onarii au preluat puterea si au guvernat in �mpul verii. Tanarul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se eviden�a inclina�ile liberale, avute in �mpul episodului moldovenesc, as�el ca este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind in Moldova in �mpul domniei Printului Grigore Alexandru Ghi-ca, a devenit ministru de razboi al Moldovei, in 1858, si a reprezentat Gala�ul in divanul ad-hoc de la Iasi. Cuza a fost un proeminent poli�cian si a sus�nut cu tarie uniunea Moldovei si Valahiei. A fost nominalizat in ambele tari de catre Par�da Na�onala, care milita pentru unire, in defavoarea unui print strain. Profitand de o ambi-guitate in textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 si in Tara Romaneasca pe 5 februarie 1859. Elena Cuza se inrudea cu neamul Sturdzes�lor, al Balsilor si al Cantacuzinilor. Judecand dupa portretul realizat de Szathmary, cand avea 38 ani, putea fi soco�ta cu greu o femeie frumoasa. Era foarte mica si sub�re, cu o expresie severa, cu ochi negri si dusi in fundul capului. Era foarte �mida, lipsita de farmec si feminitate. Educa�a ei urmase calea obisnuita in epoca: guvernanta franceza si germana, pensionul Buralat, anturajul social si literar al matusii sale Agripina Sturdza, din Iasi. In 1844, ea l-a intalnit, s-a indragos�t si s-a casatorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrover�ta, impulsiva, care se simtea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile. Ea era o introver�ta, cu o mul�me de inhibi�i. Slabele sanse ca acest mariaj sa mearga au fost anulate de la inceput de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urmas sotului ei si de faptul ca a pus datoriile fata de mama inaintea celor fata de sot. La 30 aprilie 1844 scria: „Crede-ma, mama, noile sen�-mente pe care le am fata de sotul meu nu ma vor impiedica sa te iubesc.” Dupa ce s-au casatorit, ei s-au stabilit in modesta casa a parin�lor lui Cuza, Ion si Sultana, din Gala�. Desi so�a sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii sai copii pe cei doi fii avu� de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza si Dimitrie Cuza care s-a sinucis. A impartasit cu stoicism exilul sotului detronat si, dupa moartea aces-tuia la 16 mai 1873, „i-a pastrat memoria cu o extraordinara devo�une, neingaduind sa se rosteasca un singur cuvant despre slabiciuni pe care le cunostea, le ingaduise si-o spunea cu mandrie – le iertase, ca singura care pe lume putea sa aiba acest drept.” Domnia lui Cuza Voda a fost caracterizata de o nerabdatoare dorinta de a ajunge din urma Occidentul, dar efortul domnului si al sprijinitorilor sai intampina rezistenta fortelor conser-vatoare si a iner�ilor colec�ve. Mai grav, el sta sub semnul provizoratului, caci domnia lui Cuza este perceputa ca pasagera; tara a vrut un domn strain, l-a acceptat insa pe cel autohton, dar n-a renuntat la vechea doleanta; in asteptarea contextului prielnic, ea ingaduie un provizorat. Dupa abdicare, Alexandru Ioan Cuza si-a petre-cut restul vie�i in exil, locuind majoritatea �mpului la Paris, Viena si Wiesbaden. A fost inmormantat ini�al la Biserica Domneasca de langa Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorintei sale, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iasi.

DUPA ABDICARE

Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul si Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenentei domnesti a luat sfarsit abia dupa ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat sa devina principe al Romaniei, la 10 mai 1866.

6

BUNA CRESTEREPe la inceputul anilor 70, pe cand locuiam in Bucures�, intr-o duminica foarte calduroasa de pe la inceputul verii, aud soneria apartamentului nostru. Cand am deschis usa, mai ca nu am putut da crezare ochilor. Un nepot din partea sotului meu, impreuna cu un prieten, veni� din comuna Ineu de Cris, comuna care traia cu intarziere in duh arhaic, desi nu era departe de Oradea, erau in prag ca doua aratari. Pe caldura aceea inabusitoare, ei erau imbraca� “la costum”, acum foarte bo�te, cu cravata la gat desfacuta si stramba. Erau leoarca de sudoare, din par le curgeau picaturi de transpira�e, aveau ochii rosii de nesemn, fran� de oboseala, flamanzi, inseta� si cu un puternic miros - amestec de sudoare indelungata, de tutun de slaba calitate si de alcool, parca veneau infran� de la razboi. - Ce-i cu voi? am intrebat eu dupa ce i-am po�it inauntru. - Ce sa fie, unchioaie!...a inceput sa ingane nepotul. Apoi a tacut nes�-ind cum sa imi spuna ce-l framanta. Folosea cuvantul “unchioaie” ca in satul lui, asa se spune pentru so�a unchiului. Daca as fi fost ruda de sange, mi-ar fi spus “matusa”, dar eu eram pentru el numai “unchioaie”. Fiica-mea, Andaluza, ii era “verisoara dulce”, adica verisoara primara. De la o vreme a inceput sa vorbeasca re�nut:

- Daca n-ai vrut sa ne primes� la dumneata, de ce nu ne-ai spus? Vorbea apasat ca socru-meu, bunicul lui. - Cum po� tu sa spui asta, mai Mitrule? am sarit eu. - Da pai, atunce, di ce ne-ai dat adresa gresit? N-ai vrut sa te cotam? El era tare descumpanit si se vedea ca se straduie sa nu ma supere cu as�el de intrebari. Nu intelegea cum de a avut atatea de pa�mit pana sa ajunga la noi. - Da-mi sa vad adresa. Ma uit. E corecta. A� ajuns asa cum e scris aici. - Aici pe adresa este scrie scara “A” si voi sta� la scara “B”. L-am dus in fata blocului si mi-a aratat un ”B” care indica blocul si nu scara. S-a lamurit si s-a linis�t ca eu il primeam cu placere. In �mp ce le-am pus de mancare, iar ei au pus pe masa oiaga de palinca, am con�nuat convers�a. - Trenul de la Oradea a venit la ora 5 si acum este aproape 12. Unde a� stat in acest �mp? - Am stat pe banca in fata blocului, la scara cealalta pe care o credeam “A”. Daca nu v-am gasit, nu am s�ut ce sa facem si am stat acolo. - De ce nu a� rugat pe cineva sa va indrume? - Am fi facut noi rugarea asta, dar daca nime nu ne-o intrebat de ce stam acolo, cum era sa ne bagam in vorba, batar am stat acolo toata dimineata si oamenii tot intrau si ieseau din bloc. Pana la urma, a iesit un domn din bloc si ne-a intrebat pe cine asteptam. Noi i-am spus ca am venit tumna din Orade, la o unchioaie, dar ne-a dat adresa gresit si acum nu s�m ce sa putem face. Ne-o cerut adresa, datu-i-am si ne-o spus: ”Doamana profesoara sta aici in blocul asta la cealalta scara” si ne-o adus el, Doamne multam. - De ce a� venit imbraca� asa de gros pe o caldura atat de mare? - Daca am venit la Bucures� unde sunt numai domni, o fost musai sa ne imbracam si noi ca domnii, cu ce am avut mai bun, adica cu costume. - De ce sunte� asa de obosi�? - Am calatorit tot �mpul in picioare. - Nu a� cumparat bilete cu locuri? - Ba da, dar o fost doi insi care nu au avut loc si pentru ca erau mai mari ca noi, le-am dat locul, fiindca pe noi ase ne-o invatat parin�i. Am stat pe coridor. Acolo, in picioare am si mancat. Am avut pita de-a noastra si un darab de slana si cu brisca am putut taia cat ne traba ca sa ne saturam. Am avut si de baut ceva palinca, fiindca noi ase suntem invata� si apoi cu cate o �gare ne-am petrecut �mpul in picioare tot drumul. - Dar de la gara pana aici v-a� descurcat bine? - Nu chiar ase bine. - Cum a� ajuns aici in Drumul Taberei? - Noi tot auzisem ca lumea din Bucures� nu e ca cea de prin satele noastre unde se ajuta unii pe al�i. Aici trebe sa stai mereu cu banii in branca (mana). Ase ca am prega�t si noi sa avem bani pentru ase ceva. Cand am coborat din tren, ne-am dus sa cotam troleibuzul, ase cum ne-ai explicat in scrisoare. Acolo am scos 5 lei si m-am dus la un domn si i-am zis: “Fie ai dumitale as�a 5 lei si spune-ne de unde sa luam troleibusul”. Omul s-o uitat la noi, o zambit si ne-o spus ca tumna acum soseste 93 in sta�e, sa ne suim repede. N-o vrut sa ne ie banii. I-am �nut in branca, ne-am dus la sofer si i-am spus: “Fie ai dumitale as�a 5 lei si fa bine, te rog sa ne spui unde sa coboram la sta�a Cetatea Histriei”. Soferul o zambit si el si ne-o spus ca nu ia banii si ca o sa ne spuna el unde sa coboram. Noi am stat in picioare in spatele lui, ca nu era frumos din partea noastra sa il facem sa ne caute prin troleibus. Dar el, bag sama, a uitat de noi. Pe drum, noi am vazut ca intr-o sta�e, pe o tablita scrie Cetatea Histriei, dar nu ne-am dat jos daca soferul n-a spus. Cand am ajuns la capat, soferul si-a adus ...

VOCEA ROMANILOR

ELENA BUICA

Scrisul va ramane

pentru mine, pana cand mavoi imbratisa

cu zarea cea eterna,

o permanenta,o stare de frumusete

a sufletului,un exercitiu

spiritual in care adesea uit de

toate si chiar de mine, un specta-col al luminii in care inca exist.

Va ramanecuprindereagandurilor si

ritmul inimii cu bataile aripilor

spre frumusetile intalnite in cale.

7

VOCEA ROMANILOR

aminte de noi. I-a parut rau ca a uitat de noi si a spus ca tot el ne duce inapoi. Si ase a fost. Am stat acolo multa vreme la capul liniei, fiindca erau multe troleybuze, dar n-o fost bai. Bai a fost aici in fata blocului unde ne-am nacajit foarte tare. - Cu ce treaba a� venit voi in Bucures�? - Prietenul meu se duce cu o cerere la C.C. (Comitetul Central al PCR), iar eu traba sa merg la Pipera, sa iau un tractor, dar nu s�u cum oi ajunge acolo. - O sa te ajutam noi, numai sa vedem cum se poate, fiindca pana acolo trebuie sa straba� tot Bucures�ul de la un capat la altul, iar noi trebuie sa mergem la servici. Ne vom scula mai de dimineta cu doua ore si Andaluza va merge cu �ne pana unde te po� descurca singur. A doua zi nu ne-a venit sa credem, Mitru a venit acasa seara frant de oboseala si flamand. - Ti-ai terminat treburile, Mitrule? l-am intrebat eu. - Nu, n-am facut nimic. - De ce? - M-am dus acolo, am intrat intr-o curte mare si am stat ca sa ma intrebe de ce am venit. To� au trecut pe langa mine si nu mi-o zis nimeni nimica. Cand s-o apropiat sara, am plecat si eu. M-oi duce maine iar. L-am invatat ce are de facut si a plecat iarasi a doua zi la Pipera. Cand a venit l-am intrebat iar: - Acum ai rezolvat? - Da. - Si po� sa i� ridici tractorul si sa pleci cu el la Oradea? - Da. - Cu cine ai vorbit acolo? - Cu un domn cu haine albe. - Cum il cheama si ce func�e are? - Cum era sa il intreb eu ase ceva, sa spuna ca n-am buna crestere? Se vedea ca e domn si ca e sef. El a venit la mine si m-o intrebat ce veau, m-o chemat la el in birou si tot el mi-o iscalit har�ile astea. Maine ma duc sa ridic tractorul si plec la Orade. Numai ca nu s�u cum o sa merg eu cu tractorul prin centrul Bucures�ului si pe unele strazi inguste. Nu s�u cum o sa ies din Bucures� ca sa iau drumul spre Orade. Printr-un alt telefon la Pipera, am intervenit iarasi, i-am rugat sa ii dea un inso�tor pana la iesirea din Bucures�. Au acceptat cu placere. Am inteles ca l-au primit acolo cu multa bunavointa, intelegere si chiar cu simpa�e. Mitru s-a linis�t si apoi a stat si a “cujetat” ca un ardelean adevarat: - Unchioaie, bag sama, si aici sunt oameni tare cumsecade, nu numai la noi pe sate. Dar mie tot nu-mi place Bucures�ul. Ase mi-o mers aici de rau, de gandes� ca am fost bolund de cap. Eu chiar bolund nu ma s�u, dar aici, chiar ase am fost. Pana amu nu mi-o zis nime ca-s bolund si nici sefii mei de la seviciu nu m-ar fi trimis pe mine la Bucures�ul asta incurcat ca sa iau de aici un tractor si sa ma duc cu el prin toata tara, pana la Orade. Viata omului de prin satele noastre nu se potriveste cu viata din Bucures�. Eu am vrut sa arat buna crestere cum m-au invatat parin�i, dar toate mi-or mers ca vai de capul meu. Cu cat am vrut sa ma port mai bine, cu atat mi-o mers mai prost. Abia astept sa ajung acasa si sa ma limpezesc la cap. Am cugetat si eu in felul meu: Asta este un episod ca in nuvela “Pros�i” a lui Rebreanu, dar intr-un �mp mai aproape de noi si cu un al�el de final. Vizita lui Mitru la Bucures� pe noi ne-a distrat, desi il intelegem. Mult mai bine l-am inteles cand am venit in Canada si eu, ca si mul� al�i, i-am luat locul lui Mitru. Deruta lui am trait-o si eu aici, incat imi venea sa cred ca si eu pot parea pentru al�i, fie “bolunda”, fie descinsa din nuvela “Pros�i”. Mai to� am avut de pla�t un pret stramutarii in alt mediu. Vizita de atunci a lui Mitru la Bucures� s-a sfarsit cu bine, dar mai tarziu, din nefericire, a pla�t cu viata nesoco�nta de a duce obiceiurile din satul sau in tulburata si vanzolita lume a tehnicii si a vitezei. Intr-o noapte, asa cum facea in sat, a calatorit cu bicicleta fara faruri pe soseua na�onala. O masina l-a lovit si a murit in chinuri dupa cateva zile la spital. Cand am auzit vestea, noi, “unchioaia” si “verisoara dulce” am aprins candela si o lumanare stergandu-ne lacrimile. Din cand in cand ne punem intrebarea daca nu facem si noi ca Mitru atunci cand nu vrem, sau nu putem sa renuntam la obiceiurile si mentalita�le lumii din care am venit si care nu se mai potrivesc cu cele ale lumii noi in care am intrat. (Din volumul “Crampeie de viata”)

Elena Buica (Canada)

... BUCURESTI

CapitalaRomaniei

Infratit cu 20 de orase ale lumii: Tirana, Rio de Janeiro, Sao Paulo,Sofia,Montreal,Beijing,Nicosia,Atena,Amman,Budapesta,Chisinau,Lagos,Manila,Moscova,Ankara,Istanbul,Londra,

BUNA CRESTERE (cont.)

8

INTERVIURILE PRNZ

MAI TII MINTE, MAI DRAGA MARIE?Buna ziua, s�mata doamna, Maria Ciobanu! Buna ziua, doamna Lupu, incantata de cunos�nta!

Imi pare bine ca sunte� in tara si ca v-am intalnit. Mi-am dorit foarte tare sa va cunosc personal. Multumesc, doamna draga. Mai merg la copii in strainatate, dar mai mult sunt in Romania.

Sunte� cunoscuta in tara si in strainatate. A� cantat pentru romanii de pretu�ndeni si mai canta� si acum. Da, asa este iar daca mai cant si la varsta aceasta o fac pentru publicul meu drag.

Ave� trei copii frumosi si talenta� si sunte� o bunica fericita. Pe Ionut am avut ocazia sa-l cunosc in anul 2009, cand a par�ci-

pat la Biblioteca Metropolitana din Bucures�, la lansarea car�i domnului George Roca din Australia, carte pe care eu am editat-o. Pe Leon�na, renumita soprana si pe Camelia, imi pare rau, dar inca nu le cunosc personal. Am trei copii si cinci nepo� si ma mandresc cu ei. Ioana Maria, fe�ta lui Ionut e a cincea. Ii iubesc foarte tare pe to� si lor le-am daruit tot ce am agonisit de-a lungul vie�i mele.

Eu s�u, dar as vrea sa le spune� ci�torilor nostri unde v-a� nascut? M-am nascut si mi-am petrecut copilaria la Hataroaia, comuna Rosiile din judetul Valcea.

Acolo erau cele mai bune rosii? (am intrebat-o pe Maria ciobanu, zambind) Nu s�u, dar asa se cheama (zambind). Cantam pe vaile acelea din jurul satului si ma adorau to� consatenii mei.

Spune�-ne ceva despre parin�, pentru ca mostenirea aceasta de aur vine de cele mai multe ori de la aces�a. Tata a fost ves�t lautar, canta la fluier, caval, tambal, contrabas si cu vocea. Mama a cantat foarte frumos iar daca ar fi fost cineva sa o descopere ar fi fost o soprana deosebita. Vreau sa va spun ca la noi in familie erau multe petreceri si cantam cu to�i. Tata se mandrea de fiecare data cu mine si le spunea invita�lor: “Veni� sa o vede� pe ar�sta mea. Pe asta mica o s-o fac ar�sta.” Asa spunea tata si visul lui a devenit realitate.

De cele mai multe ori visele parin�lor privind copiii devin realitate. Mai ales cand parin�i au talent si nu au ajuns ceea ce au dorit, fac tot ce este posibil ca sa ajunga copiii lor ar�s�. Care a fost primul cantec interpretat? Primul cantec a fost din repertoriul Mariei Lataretu, pe care am iubit-o foarte mult. Maria Lataretu a avut cel mai mare repertoriu iar mie imi era atat de draga incat am invatat tot acest repertoriu.

S�u ca i-a� dedicat un cantec. Bine s��. I-am dedicat cantecul “Mai �i minte mai draga Marie”. Dar nu s�� ca ea a cantat la nunta mea. Nu, nu s�am ca a cantat la nunta dumneavoastra, dar cunosc acest cantec. Va rog sa interpretai cateva versuri din el. (Cu vocea sa inconfundabila, doamna Maria Ciobanu ma uimeste de fiecare data). Mai �i minte mai draga Marie,/ Cate vorbe bune mi-ai spus mie… Cu drag ii multumesc Mariei Lataretu si ma rog pentru ea sa se odihneasca in pace!

Ne-am intalnit chiar azi, de ziua numelui dumneavoastra. V-a� nascut in 3 septembrie, deci si in apropierea zilei de nastere. Va doresc multa sanatate si sa ne mai incanta� mul� ani cu minunata dumneavoastra voce! Da, m-am nascut in 3 septembrie 1937 si o spun cu mandrie, chiar daca femeile nu isi prea spun varsta. Multu-mesc din suflet pentru urari. Daca bunul Dumnezeu ma mai �ne pe pamant voi mai canta pentru to� cei care ma iubesc.

A� cantat pe toate meridianele, sunte� o mare ar�sta, ciocarlia noastra a romanilor. Cui multumeste doamna Maria Cio-banu pentru ceea ce este astazi? In primul rand parin�lor si bunului Dumnezeu, apoi �mpului care m-a ajutat sa-mi imbogatesc repertoriul, pentru ca in �mp am cules cantece si am creat, am facut cursuri de teorie si solfegiu ani de zile si la fiecare sfarsit de an dadeam examen. Nu a fost usor, dar a meritat. Ii multumesc lui Ion Vaduva, celui care in decembrie 1961 m-a adus la concurs la ansamblul Ciocarlia si dupa cum se vede am reusit. Ion Vaduva mi-a fost si cuscru, dar copiii nostri s-au despar�t.

MARIACIOBANU SI

RODICA ELENA LUPU

Fotografie cu prilejulinterviului

pentrurevista

noastra.

...

9

INTERVIURILE PRNZ

Rodica Elena Lupu (Romania)

REPERTORIU

MariaCiobanu

Foarte multe dintrecantecele din repertoriuau devenit populare, cum ar fi: „Sarpe, sarpede dudău”, „Azi noapte,cand m-amculcat”, „Mult mi-e drag, mie, Marin”, „Ia-ma, dor, si du-ma, du-ma!”, „Alnaibii e, iubitu’”,„Spune-mineica, mergi, nu mergi?”, „Haulesc gorjencele”, „Lie, ciocarlie” si lista ar putea continua.

Nu este nici primul si nici ul�mul divort. Eu spun ca divortul e ca opera�a: nu este buna, dar uneori e necesara. Asa e viata, are si usor si greu sau e mana des�nului? Cine s�e? Sunte� o voce nelipsita de la radio, de pe micile ecrane iar in vara aceasta a� avut multe concerte pe litoral si nu cred ca exista emisiune de folclor unde sa nu fi� invitata. Nu de mult la Fes�valul Mangalia a� fost alaturi de marii nostri interpre� de muzica populara. Ce cantec este solicitat mai des? Ma bucur ca mai pot canta pentru publicul meu drag. “Roata, roata”, este cerut oriunde as canta. Ansamblul Ciocarlia este condus astazi de Steliana Sima, pentru care sunte� o icoana si emblema ansamblului. O iubesc pe Steliana, care este si frumoasa si talentata. In 1987 ne-am intalnit si i-am propus sa vina la Ansamblul Ciocarlia. Am adus-o cand am fost in prag de pensie si am rugat conducerea de atunci sa fie angajata.

Sunte� si a� fost o sufle�sta, o colega extraordinara, s�u de la mul� interpre� de folclor pe care i-a� ajutat... Da, am facut-o cu drag pentru ca iubesc folclorul si am vrut sa fie respectat, sa fie authen�c. Am ajutat-o si pe Mioara Velicu la care �n foarte mult.

Dumneavoastra si colegii din genera�a dumneavoastra a� fost o mare familie. Am s�ut sa fim uni�, sa nu fim rai unul cu celalalt, sa ne ajutam si sa ne avem ca fra�i. Am reusit acest lucru pen-tru ca fiecare ar�st are admiratorii lui. Fiecare avea talentul lui si eram si suntem iubi� de publicul nostru drag.

In anul 1977 a� fost Laureata a Fes�valului de muzica populara “Cantarea Romaniei”. Asa era atunci si era foarte bine. Se pretuia muzica noastra populara, ne mindream cu folclorul nostru si respec-tam portul popular.

A� trecut prin greuta�, dar a� s�ut sa merge� mai departe.Cine spune ca e fericit minte. Viata i� ofera si bune si rele si mai ales cand es� un ar�st.

Din volumul meu de poezii “Cat mai e vreme”, permite�-mi sa va ofer aceasta carte si sa va citesc poezia “Timpul”:Timpul nu trece niciodata,/Noi trecem si privirile,/Viata merge mai departe,/Raman doar amin�rile./Iubiri, triste�, vise fru-moase,/Multe aduceri aminte,/Atunci cand trecutul nostru/Are parfum de cuvinte./Doar din amin�ri pot crede/Ca iubirea-i ano�mpul/De veghe al des�nului/Si a ocro�t-o �mpul. Multumesc pentru carte si pentru aceasta poezie frumoasa. Ave� si dumneavoastra talent. Nu e usor sa scrii si mai ales poezii.

Poezia si cantecul merg pe acelasi drum si ne fac viata mai frumoasa. A� vrut sa va retrage� acum ca�va ani, dar ne bu-curam ca a� revenit. “Marie draga Marie” cum sa-� multumim noi �e? Ramai a noastra Marie, cu glasul de ciocarlie! Da, ma gandisem la o retragere. Am vrut sa mai stau si cu copiii mei. Totul a fost ca intr-un alt cantec de-al meu:“Doar o mama poate sii ce e dorul de copii, / Mama-i aduce pe lume, le da viata, le da nume, / Zi si noapte-i ocoteste si cu multa truda-i creste.”

Cat adevar! Mama, fara a fi datoare ne da tot ce-n suflet are. Cred ca le duce� dorul fetelor? Va intreb depre Leon�na si Camelia, pentru ca Ionut si familia este aici in tara. Merg des la fetele mele care sunt in Franta si in S.U.A., dar marturisesc ca mi-e tare dor de ele si de nepo�i mei.

Dor, acest cuvant romanesc, care defineste simtamantul omenesc, ne framanta pe to�. In anul 2011 ve� implini 50 de ani de ac�vitate ca interpreta, tex�era si compozitoare a multora dintre cantecele pe care le ave� in repertoriu. Va dorim sana-tate, ca e mai buna decat toate, pentru ca, as�el ne mai putetu incanta cu glsul dumneavoastra de aur! Ave� un mesaj pentru ci�torii nostri? Va multumesc si dumneavoastra si ci�torilor. Imi doresc din toata inima sa cant si voi canta atat cat ma va lasa bunul Dumnezeu. Vreu sa le multumesc tuturor acelora care inca ma mai iubesc.

Si noi va multumim foarte mult, in numele ci�torilor revistei “Pagini Romanes� in Noua Zeelanda“. Va dorim succes si nu-mai bine, sanatate si multa putere de munca. Multumesc.

MAI TII MINTE... (cont)

...

10

LUMEA DIN NOI

Inca de cand mergeam la gradinita imi placea sa desenez. Din copilaria mea cele mai multe amin�ri sunt legate de asta. Desenam printese cu cozi imple-�te si rochii de bal, asta era specialitatea mea. Mai tarziu, imi petreceam mai tot �mpul copiind desene din car�le de colorat. Puneam fiecare pagina pe geamul de la bucatarie as�el incat faceam copii dupa copii pe care le puteam colora diferit. Cea mai mare bucurie era cand primeam car� noi si creioane colorate. In adolescenta, credeam ca voi putea deveni pictorita si ca urmare am inceput sa iau niste cursuri la casa de cultura de sector. Asadar de doua ori pe saptamana, dupa cursuri ma duceam la Piata Romana sa reproduc cate un portret celebru facut de Leonardo da Vinci si de al� pictori ai renasterii italiene, favori�i mei din vremea aceea. S�u ca acum pare incredibila o viata fara internet, dar atunci faceam rost de picturile respec�ve inchiriind cataloa-gele de la biblioteca.

AUTOPORTRET

Adina Dumitrache (Auckland)

Profesoara micutului grup de „aspiran�” era o pictorita cu o varsta imposibil de deteminat de catre mine atunci, mi��ca de statura si cu un par blond, lung si vesnic incalcit asemenea cantare�lor regae. Arata foarte „ar�s�c” as putea spune. Cand vorbea se po�cnea un pic, cautandu-si cuvintele. Ea trecea de la un elev la altul si dadea indica�i. In clasa aceea micuta, nimeream mai mereu langa o fata care lucra cu o ince�nime de melc. Fiecare cen�metru de lucrare ii revendica ore de lucru. Lucra cu o minu�ozitate de invidiat, o admiram teribil pentru rabdarea ei desi ma contraria faptul ca lucrarile ei pareau ca nu vor fi niciodata terminate. Eu, pe de alta parte, foloseam linii clare, puter-nice, trasate dintr-o singura miscare si rar reveneam sa le corectez cu guma. Eram pe un principiu ori-ori. Ori imi iese din prima, ori faceam foaia ghem si luam alta noua. Pe profesoara mea �picara, s�lul meu cred ca o exaspera. Imi spunea ca nu sunt suficient de profunda si ca nu am rabdarea necesara unui ar�st. Dupa ce ne-am facut ucenicia si am „reprodus” cele mai celebre portrete pe care le gasisem la indemana, a venit �mpul sa ne facem autoportetul. Sa iesim din domeniul reproducerilor si sa intram in originalitate. Lucru absolut nou pentru mine, obisnuita doar sa copiez dupa al�i. In weekendul respec�v am distrus cele mai multe foi de har�e A4. Si tot atunci au fost zilele in care m-am uitat cel mai mult intr-o oglinda. Mi-am cercetat fiecare propor�e masurand cu creionul �nut drept in fata ochiului, in �mp ce pe celalat il �nem inchis. Mi-am analizat fiecare expresie pe care chipul meu de adolescenta il putea avea: un pic trist si bosumflat, pu�n surazator si strengaresc, ingamfat, visator si tot asa. Venise seara de duminica si eu tot nu eram gata cu prima mea lucrare originala - autoportretul. Tin minte ca saptamana aceea urma sa am si teza la matema�ca – chiar inainte de treapta a 2-a, deci aveam si altceva mai bun de facut decat sa tot joc roluri in oglinda. Cel pu�n asta imi tot reamintea mama cla�nand dezaprobator capul la ideea mea de cariera ar�s�ca. Intr-un tarziu, la lumina unei lampi cu neon adusa langa oglinda cea mare din camera mea, am gasit expresia perfecta. Da, surasul acea triumfator si ochii pu�n inchisi alcatuiau o mina perfecta pentru autoportretul care urma sa exprime exact cine sunt eu, asa cum ni se ceruse. M-am pus pe lucru si l-am termi-nat in sfarsit, l-am pus in mapa de lucrari si am asteptat cu nerabdare sa il prezint profesoarei a doua zi. Ar�sta cu parul rebel, prins intru-un coc enorm ca iesita de la dus, a cercetat lucrarile colegilor mei si a facut cateva comentarii. Eram emo�onata, ca atunci cand faci ceva de care es� es� foarte mandru. Acum imi dau seama ca nu mi s-a intamplat asta foarte des in viata. Eram atat de incantata cu ce reusisem. A ajuns in sfarsit si la mine. „Lu-crarea ta nu este realista”, mi-a spus. „Aici ara� ca o vedeta de cinema. Tu nu es� asa in realitate.” S-a uitat la mine si a mai indulcit-o un pic .... „Nimeni nu este asa in realitate”. A luat un creion si a inceput sa imi modifice lucrarea. Cu cateva linii a modificat gura si ochii. Expresia mea copilaroasa si fericita s-a transformat intr-o clipa in maturitatea unui personaj aproape trist, depresat. Fata a devenit plina de umbre intunecate, cearcanele au aparut sub ochii pe care eu mi alungisem cu tus negru sa arate cat mai bine. A mai taiat pu�n din barbie si a mai la�t pome�i. Mi-a inapoiat si autoportretul si a spus: „Cam asta asteptam de la �ne!” Am privit desenul sim�nd un mare nod in gat. Nu, nu se poate sa arat asa, asta nu eram eu! Era un personaj necunoscut pe care eram sigura ca nu il mai vazusem in viata mea! Dezamagirea mea a fost atat de mare incat nu mai m-am adus la atelier de prea multe ori dupa aceea. In �mp am renuntat si la desen. Poate din frica, nepu�nta sau lasitate. E greu sa gases� puterea sa treci peste as�el de dezamagiri, mai ales cand es� foarte tanar. De atunci am renuntat la multe alte lucruri importante in viata la apari�a celui mai neinsemnat obstacol - care poate, cand ma uit inapoi, nici nu a fost un obstacol cu adevarat. Lucru amuzant este ca si acum, dupa foarte mul� ani, am gasit printre har�ile purtate de mine prin lume, autoportretul acela retusat de profesoara. Dupa ce m-am uitat la el si mi-am amin�t toata povestea, m-am dus la oglinda. In defini�v, profesoara avusese dreptate, din cel pu�n un punct de vedere. Ma desenase cum aveam sa arat peste douazeci de ani.

JACQUELINE

TETTEDE FEMMES

Pablo Picasso

Pictura din anul 1963,

reprezentand-o pe cea de-adoua sotie

a lui Picasso. La licitatia

din 2010 de laCasa Christie

din Londra, a putut fi

achizitionata pentru imensa

suma de8,1 milioane

de lire sterline.A mai fost

vazuta in public, inaintea acestei

licitatii, cu 44 de ani in urma.

11

MOVIE NIGHTS

AMERICANUL

Irina Margareta Nistor (Romania)

Ca si cum mai era nevoie, George Clooney devine sinonim cu americanul. Chiar daca nu este un film autobiografic, au fost pastrate cateva elemente care, cu siguranta, fac placere. Mai totul se petrece in Italia, tara de adop�e a starului, si chiar daca nu face poli�ca ii place sa-si atribuie un rol cat mai glamouros. Fericita partenera, cu siguranta foarte invidiata de multe fane, este Violante Placido, o italianca nascuta la 1 mai 1976, la Roma, care pana acum, a jucat in filme de televiziune, iar de acum inainte ar avea ceva sanse de o cariera cinematografica. Un personaj foarte atasant este cel al preotului, tot un italian, nascut la Roma, dar pe 28 februarie 1939. El a mai aparut si in „Misiune imposibila 3” si cu siguranta ca, des�nul lui de pe ecran, nu va face prea mare placere Bisericii Catolice. Dar sa incepem cu inceputul. George Clooney, barbos, undeva in Suedia, intr-o cabana de vis, cu o femeie frumoasa si multa zapada, foarte curand insangerata. Urmeaza ascunzatoarea dintr-un sat italian, proaspat ras, unde ar vrea sa se faca nevazut pentru o vreme, ca sa pregateasca o comanda mai pu�n obisnuita. Regizorul acestui thriller, cu mult amor, este olandezul Anton Corbijn, mare specialist in video-clipuri, si-abia de curand remarcat in lung metraje, cu un scenariu despre viata unui cantaret bizar, real, Ian Cur�s, care s-a sinucis la 23 de ani si in care juca si romanca Alexandra Maria Lara. Clooney este mai aproape de Hitchcock si de Cary Grant ca niciodata, atmosfera amin�nd de „La Nord prin Nord Vest”, chiar daca subiectul este total altul. Melodia „L’americano” e un fel de laitmo�v bine dozat. Idila dintre pros�tuata si ucigasul cu simbrie duce cu gandul la „Pre�y Woman”, iar admiratoarele starului vor fi mai mult decat fericite sa-l vada sumar imbracat si plin de tatuaje, ca tot sunt la moda.(Mai ales dragonii...) Nu putea sa ramana mai prejos de Angelina Jolie, desi par mai degraba doar un machiaj sofis�cat. Fluturele de pe omopla� o sa-i dea si numele de cod al iubirii. Scena picnicului se vrea una foarte tensionata, dar nu reus-este decat sa tenteze publicul pentru o iesire la aer curat. Scenariul acestei coproduc�i americano-britanice provine dintr-un roman a lui Mar�n Booth „A Very Private Gentleman”/ „Un gentleman foarte discret”. Armele sunt omniprezente si chiar „imbunata�te” cu mult talent si ingeniozitate. Se demonstreaza ca �ntasii de elita nu trebuie neaparat sa fie barba�, iar pozi�a la care se simt cel mai confortabil seamana bine cu cea presupusa a asasinului presedintelui american J.F. Kennedy. De data aceasta, momentul cel mai intens fiind in �mpul unei procesiuni stranii si inspaimantatoare, pana la urma. Rela�a cu Dumnezeu pare sa il preocupe pe autor. Barbatul, desi nu mai este foarte tanar, incearca sa se men�na in forma si sa-si jus�fice faptele printr-o presupusa cauza nobila. Si mijloacele de transport folosite sunt variate, urmaririle indelungi si totusi nu mereu plic�coase. Manuirea armelor cu o dexteritate ingrijoratoare pentru o tara ca Statele Unite unde se incearca limitarea lor, pare o contradic�e in sine. Personajul eminamente nega�v este Pavel, un nume rusesc interpretat de un belgian, Johan Leysen, care a filmat in Romania in 1992, la coproduc�a „Trahir” a lui Radu Mihaileanu, alaturi de Alexandru Repan si Maia Morgenstern. Pe atunci era un poet care face pana la urma un pact cu Securitatea spre a-i fi publicate car�le. Acum e si mai de temut. De remarcat ca aceasta pelicula interzisa celor sub 15 ani are grija sa precizeze inca de la inceput faptul ca respectul mediul, deci e un fel de film bio.

THE AMERICAN

4 stele din 5UK-USA, 2010

Regie: Anton CorbijnDistributie:George Clooney, Thekla Reuten,Paolo Bonacelli, Johan Leysen, Violante PlacidoDurata: 105 min

12

FOTO NZ

PORTIUNI DE PARADIS: FAR NORTH

FERRY RUSSELL-PAIHIA PLAJA DIN PAIHIA

CAPUL REINGA

COLONIALUL RUSSELL

PLAJA PANDORA CASCADELE HURURU

PLAJA TWILIGHT

CAPE REINGA

Numele “Cape Reinga”

inseamnain limba maori

“Lumeadin Adancuri“.

Din ianuarie 2007 Cape Reinga

este pe lista de asteptare pentru

a intra in Patri-moniul Mondial UNESCO, drept

Site Protejat al Lumii.

Cape Reinga este o atractie masiva

pentru turistii straini,

Ministerul Turismului din Noua Zeelanda

raportand peste 120.000 de

vizitatori pe an si peste 1300 de

masini pe ziin plin sezon.

13

NISTORESCU

MAIMUTAREALA CONTINUA!

Cornel Nistorescu (Romania)

Urat inceput de an. Urat ca dracul! Parca in noaptea de Revelion si la Plugusor am fi umplut buzunarele copiilor numai cu bani falsi si cu turte rancede. Si me-sajul adresat in fuga, de langa par�e, ca fotbalistul spre ves�ar (ca sa nu-l injure lumea!), tot aia a insemnat. Un an urat, inceput prost, cu un cap care gandeste mai mult cu picioarele. Parli�i pamantului din mahalaua Constantei au facut din Romania un soi de loc periculos, de unde sar batausi si artagosii maniosi pe puter-ile europene. Descurcaretul nostru santaliu striga un mo�v de galceava cu tarile care nu-i zambesc si nu-i dau buna ziua. Intai de toate, Basescu i-a acuzat pe francezi ca vor sa ne vare pe gat o centrala atomo-electrica (cea mai moderna din lume), insinuand ca ar fi vorba de un soi de afacere necurata. Evident, omul a uitat ca in urma cu doi ani s-a dus in Franta la acelasi Sarkozy pentru a cere exact ce incrim-ineaza acum. Acelasi lucru il afirma in gura mare si un alt propagandist prefacut in expert european, Adrian Severin. Cei doi si mul� al�i inteleg din toate afacerile pe care le-ar putea face statul roman ceva in s�lul de pomana proletara. Adica aia sa ne dea, noi sa nu pla-�m sau sa pla�m exact pretul de produc�e. Dar nici un euro in plus. Tot ce trece peste pretul acesta este escrocherie sau chiar ins�gare la mita. Acelasi om care vede lumea cracanata intre nedrepta� cumplite (in special cele in care nu-si poate vari nasul si conturile) zice ca el nu-i de soiul compatrio�lor care au dat gazul, petrolul si combinatele pe nimic. “Aiasta nu se poate cu dansul”, adica cu preacins�tul vaporean, zice el desi a facut parte din guvernele care au dat pe daiboji mari obi-ec�ve economice, inclusiv marmura lui Videanu. Gandirea acestui om o putem intalni la mul� proletari si politruci care nu inteleg ca piata nu inseamna cat ceri sau i� inchipui ca face, ci cat plateste cel care s-a targuit cu �ne si �-a speculat saracia din banca sau din gandire. Ziceam ca anul acesta a inceput prost pentru ca marinarul expert in finante, sanatate, ins�tu�i ale statului, drumuri, curve, carciumi si betoane ne-a bagat in baza cu toata Europa. Iar aceasta, intelegand ce soi de negandit avem in frunte si e gata sa mai repete o dictatura in Romania, se chinuie sa gaseasca o solu�e pentru dislocare. Cine isi imagi-neaza ca suntem opri� la Schengen pentru ca ne lipsesc nu s�u ce aparate sau ca prin granita cu Moldova trec numai �gari ruses� si ucrainene se insala. Amanarea la Schengen este un refuz transmis pe fata unui personaj si comportamentului sau an�european. Este un veto categoric regresului din Romania, generat de o guvernare aiuritoare, aiureala imprimata mai ales de personajul de care lumea democra�ca nu s�e cum sa mai scape.

Pentru a pune capac acestei situa�i nebune, caraghiosul nostru imbatosat a chemat fotografii la domiciliul sau pre-ziden�al. A �nut mor�s sa ne arate cum naseste el un print. Va da� seama ca ne aflam intr-o alta opera�une de promovare a presedintelui pletos cand toata lumea vede ca el este chel si santaliu. Si nici printu’ nu e print decat pentru pros� si pentru poves� de bulevard. Marinarul a vrut sa ne arate ca, la orice curte regala s-ar duce, el nu se imbata si nu se impiedica de prag. De-aia, propaganda de la Cotroceni se chinuie sa ne convinga ca omul nostru e cu plete, are noblete si os domnesc. De unde si gestul sau superior, exercitat pentru o demon-stra�e simpla. Ca marinarul poate ajunge mai sus decat �mona. Pe vremea lui

Ceausescu, lumea spunea cam acelasi lucru cand invoca dictonul la�n cu pingeaua si pantofarul. Nu mai sus decat sandaua, pantofarule, dar nici mai sus decat �mona, marinarule!

©AP

CORNELNISTORESCU

Este nascut pe 15 decembrie 1948 si este editorul editiei online a Cotidianului.A absolvit Universitatea din Cluj in 1974 la sectia filologie si literatura, limbile romana si italiana.Vorbeste fluent romana, engleza, franceza si italiana.

14

SECANTE ROMANESTI

NON ERUBESCO EVANGELIUM - unus

La mijlocul lunii februarie 2010, toate ziarele din Franta anuntau cu litere de o schioapa ca Bi-blioteca Na�onala a Frantei (BNF) a reusit sa achizi�oneze mai multe manuscrise originale ale lui Casanova, printre care si legendara „Histoire de ma vie”. Informa�a s-a raspandit in toata lumea si a fost reprodusa in nenumarate reviste si ziare, cu sau fara ilustra�i. Pana si revista Tarom Insight datata aprilie-mai 2010 reproduce aceasta s�re, inso�nd-o de o imagine a textu-lui purtand semnatura „J. Casanova”. La prima vedere poate parea un pic straniu acest tapaj media�c in jurul manuscriselor unui personaj care „in somma” nu a jucat un rol major in istoria lumii si nu a ocupat niciodata vreo func�e importanta de-a lungul celor 73 ani de viata. E drept ca manuscrisele achizi�onate

...

de autorita�le franceze, care totalizeaza 3700 pagini, au avut o istorie tot atat de zbuciumata ca si cea traita de cel care le-a scris. Desi in momentul in care le-a redactat Casanova se gandea sa le distruga, in cele din urma ele au fost recuperate de nepotul sau, pu�n �mp inainte de moartea autorului. Manuscrisele au fost vandute dupa aceea, in 1821, editorului german Brockhaus, care pregatea o edi�e „cenzurata” a memoriilor celebrului liber�n vene�an. Acesta men�onase in memoriile sale, 122 cuceriri feminine, printre care cateva persoane foarte �nere, ba chiar si o maicuta. Au urmat mai bine de alte 500 edi�i, �mp de aproape doua secole, mai mult sau mai pu�n complete, mai mult sau mai pu�n prelucrate. Cu atat mai mult cu cat pu�ni erau cei care vazusera manuscrisele originale, bine conservate in arhivele bibliotecii din Leipzig. De al�el, originalul a fost cat pe ce sa dispara cu desavarsire in �mpul bombardamentelor dela sfarsitul celui de-al Doilea Razboi mondial. Doar o mare sansa a facut sa fie descoperite intr-un subsol. Numai in 1960, descenden�i editorului german au autorizat publicarea integrala a manuscriselor, de catre casa Plon din Franta. Trebuie sa precizam ca, in ciuda originilor sale italiene si a celor cateva limbi pe care le manuia cu usurinta, Casanova a scris memoriile sale in limba franceza. Probabil ca nemuritorul seducator considera ca aceasta limba, mai bine decat oricare alta, se potrivea subiectului pe care el dorea sa-l expuna. Cum spunea Borges, un secol si jumatate mai tarziu: „Italiana este o limba pentru barba�, franceza este o limba pentru doamne si germana pentru cai!” Asa se face ca, printre nenumara�i colec�onari, bibliofili, istorici, bi-blioteci de Stat sau par�culare care au incercat �mp de jumatate de secol sa achizi�oneze aceste manuscrise, cei din Franta au fost cei mai ac�vi. In 2007, ambasadorul Germaniei la Paris l-a contactat pe directorul dela BNF, indicandu-i ca „un mis-terios emisar este dispus sa discute despre posibilitatea vanzarii Memoriilor”. S-a organizat imediat o intalnire in zona vamala a aeroportului din Zürich, in care au fost prezentate spre auten�ficare vreo zece cu�i con�nand manuscrisele unicate. Convins de auten�citatea lor, directorul dela BNF a demarat in paralel negocierile cu proprietarii manuscriselor si cautarea fondurilor necesare achizi�onarii. Pentru ca valoarea lor es�ma�va oscila pe undeva intre 5 si 20 milioane de Euro! Suma de care, bineinteles, BNF nu dispunea! Au trecut doi ani, �mp in care doi sponsori poten�ali s-au prezentat si s-au retractat, pana cand, in cele din urma, o societate „finan-ciara” a acceptat sa subven�oneze cumpararea cu condi�a ca -perioada de criza obliga!- numele ei sa nu fie anuntat publicului! E drept ca in zilele noastre e cam greu sa jus�fici fata de clien�i sau salaria�i tai ca ai chel-tuit 7,5 milioane de Euro pentru achizi�onarea manuscriselor unui liber�n din secolul XVIII, oricat de celebru ar fi acesta! Insa aceasta achizi�e a fost considerata de oficialita�le franceze atat de importanta incat actul de vanzare/cumparare a fost semnat de insusi ministrul Culturii, Frédérique Mi�errand, pe data de 18 februarie, in localul ministerului. Toata aceasta aventura rocambolesca nu ne explica totusi de unde provine pasiunea mondiala pentru istoria vie�i si aventurilor traite de faimosul liber�n si diplomat , reprezentant emblema�c al secolului XVIII. De fapt in viata celebrului cavaler, autoproclamat „de Saingalt”, nascut la Vene�a in 1725 si mort la Dux in 1798, se imbina toate pasiunile si contradic�ile secolului luminilor, pentru ca el a fost, rand pe rand, un briliant student si stralucitul debutant al unei cariere eclezias�ce, inainte de a deveni un aventurier, agent secret si jucator inveterat, financiar si diplomat, dar mai presus de toate, un seducator pa�mas, care si-a exersat talentele in Ita-lia, Austria, Franta, Elve�a, Germania, Anglia, Spania, Rusia, Grecia si Turcia. Acest personaj cu fatete mul�ple, a cunoscut, tot atat de bine cur�le regale si imperiale europene, cat si inchisorile lor. Cea mai celebra aventura fiind cea concre�zata prin cei doi ani petrecu� in puscariile Serenissimei, incheiata printr-o evadare fara egal prin acoperisurile si curtea Palatului Dogilor. Tot el a intalnit, in cadrul peregrinarilor de-a lungul si de-a

CASANOVAGIROLAMOGIACOMO

DE SEINGALT

A trait intre 1725 si 1798 si

a fost un faimos aventurier ital-

ian, originar din Venetia, devenit

celebru prin peripetiile sale

galante, evocate in „Memoires”

(„Povesteavietii mele”)

scrise intre anii 1791 si 1798.

15

SECANTE ROMANESTI

NON ERUBESCO EVANGELIUM - unus

Adrian Irvin Rozei (Franta)

latul Europei, nenumarate figuri istorice ale lumii poli�ce, intelectuale si culturale, precum Frederic cel Mare, Stanislaw Poniatowski, Voltaire, J.-J. Rousseau, Mozart, Salieri, Printul de Ligne, Benjamin Franklin, F. Schiller, Lorenzo da Ponte... Nu intamplator, Mateiu Caragiale, in lista nesfarsita a peregrinarilor celor „trei odrasle de dinas� cu nume slavite, tustrei cavaleri-calugari din tagma Sfantului Ioan de la Ierusalim, zisi de Malta…” men�o-neaza in pomelnicul personajelor intalnite „… copilul care avea sa fie Mozart; si noi am avut slabiciunea de aventurieri: Neuhof, Boneval, Cantacuzen, Tarakhanova, ducesa de Kingston, cavalerul d’Eon, Zanoveci, Thenck sau bucurat in ascuns sau pe fata de sprijinul nostru, pe Casanova, batran si matofit l-am aciolat pe langa Waldstein la Dux…” (sublinierea noastra). Probabil ca fascina�a pentru acea epoca si, prin ricoseu, pentru cei care au facut-o sa sclipeasca cu toate lu-minile zenitului nu poate fi mai bine sinte�zata decat in paragraful „Crailor…” care spune: „Era scris ca cel mai frumos dintre veacuri sa asfinteasca in sange si, cand, dupa cateva luni, vedeam trecand in par, intre fulgerari de cusme frigiene, capul doamnei de Lamballe, intelegand ca �mpul nostru trecuse si ca, in curand, avea sa starneasca si sa cada prada nimicirii tot ce ne fusese pe lume mai drag, ne acopeream fetele si pieream pentru totdeauna.” Marturisesc ca si eu am fost si raman un admirator si nostalgic al acelei epoci briliante, pe care nu rareori visez ca asi fi putut-o trai. Si poate ca aceasta dorinta subcons�enta m-a facut sa ma pasionez pentru viata si aventurile „cavalerului de Saingalt”. Pasiune recompensata prin descoperirea, in diferite colturi ale Europei, pe unde Casanova si-a lasat amprenta, a nenumarate marturii si legaturi, uneori neasteptate. Insa pentru a le afla trebuie sa le cau� cu aten�e! Casanova isi incepe memoriile cu un citat din limba la�na: „Nec quicquam sapit qui sibi non sapit!” („Daca nu te cunos� pe �ne insu�, nu cunos� nimic!”) Mi-as permite sa-l modific pu�n, transformandu-l as�el intr-o profesiune de credinta: „Daca nu cunos� prin �ne insu�, nu cu-nos� nimic!” In mod straniu, prima intalnire cu Casanova a avut loc in Romania comunista din anii ’60. In 1963, un slagar italian a traversat Europa si a rasunat luni de zile prin posturile de radio. O vedeta italiana de muzica usoara, numita Cocki Mazze� a lansat atunci o melodie in�tulata „Casanova baciami”. Chiar daca aceasta interpreta, vedeta destul de cunoscuta in Italia anilor ’60, n-a lasat o amin�re nestearsa in memoria amato-rilor de muzica usoara a acelei epoci, melodia interpretata de ea a facut inconjurul lumii, fiind interpretata de nenumarate vedete interna�onale sau na�onale, precum Petula Clark, Marion, Lil Malmkvist, si a fost tradusa pana si in… finlandeza. Cuvintele cantecului, chiar daca nu de o profunzime filozofica remarcabila, puneau o

problema de principiu: Casanova baci, baci (bis)/Casanova baciami!/Casa-nova kiss, kiss (bis)/Casanova kiss, kiss me!/Hai tre mille donne so’ per te/Ma voi tanto bene solo a me!/Se non e che sia gelosa/Ma lascia star’ le altre/L’amor’e un’altra cosa… In fond, ma intrebam eu, adolescent naiv, ce poate determina o femeie, care s�e prea bine ca are 3000 concurente, sa se agate de un personaj atat de nestatornc? Intrebare a carui raspuns il caut pana azi, desi, cu �mpul, am gasit unele elemente explica�ve. Ca�va ani mai tarziu, cand incepusem sa merg in mod regulat in Italia, am descoperit frumusetea limbii vorbite in tara transalpina, pe care am invatat-o „dupa ureche”. Intr-o buna zi, mi-am spus ca trebuie sa incep sa citesc ceva mai consistent decat ziarele din kioscul dela coltul strazii. N-am avut insa curajul sa ma lansez la un Manzoni sau Giovanni Papini, asa ca am ales, intr-o librarie din Stresa de pe malul lacului Maggiore, „Tre amori di Casanova”, o selec�e „tascabile” din voluminoasa istorie a vie�i marelui seducator vene�an. Insa, numai dupa ce am terminat lectura ei, amator neofit, am remarcat men�unea „traducere din limba franceza”! Asa am descoperit ca opera majora a lui Casanova a fost scrisa in limba franceza si nu in italiana, cum imi inchipuiam eu! Pu�n importa! A fost ocazia ideala de a descoperi cu adevarat cateva din aventurile celui care zdrobise inimile a zeci de femei de-a lungul carierei lui de seduca-tor. Insa, mai degraba, am fost impresionat de povestea celei -une fois n’est pas coutume!- care i-a zdrobit inima lui Casanova! (Va urma)

...

NON ERUBESCO... (cont)

POVESTEAVIETII MELE

Cartea evoca existenta sa aventuroasa,experientele si convingerile sale, care se remarca printr-o buna cunoastere si descriere a moravurilorepocii.

16

DVD-URILE IRINEI

ILUZIONISTULILUZIONISTULTHE ILLUSIONIST/L’ILLUSIONNISTE4 stele din 5Franta, 2010 Regia: Sylvain ChometVoci: Jean-Claude Donda, Edith Rankin, Didier Gus�nDurata: 84 min

Unul dintre cele mai frumoase filme prezentate la Berlinala anul acesta, in afara compe��ei, este acest desen animat, care a putut fi vazut in avanpremiera. in cadrul Animest-ului. Scenariul de la care a pornit acest magi-cian francez al celei de-a saptea arte bis, Sylvain Chomet, a fost scris acum o jumatate de secol si mai bine de Jacques Ta�, in 1956. Celebrul regizor, actor si mim, Ta� a ramas celebru pentru filmele sale „Zi de sarbatoare”, „Vacanta domnului Hulot”, „Unchiul meu” (cu care a luat si Oscarul si Premiul special al juriului in 1967), dar si „Play Time” si „Trafic”. Pelicule de o poezie extraordinara, ele au ramas un reper pentru cinematogra-fia hexagonului si a creat chiar si un gen, aproape fara vorbe, dar plin de detalii insesizabile pentru martorul obisnuit al unei anumite perioade. Chomet a intrat in posesia drepturilor textului, si i-a dat o varianta animata lui Ta�, prin desenul impe-cabil al lui Laurent Kircher. Intreaga poveste se invarteste in jurul unui pres�digitator, care bate tara in turnee, reusind, fara voie neaparat, sa convinga o copilita ca este un adevarat vrajitor in sensul bun al cuvantului. Ini�al, totul trebuia sa se petreaca in Cehoslovacia (care in anii ’50 inca nu se impar�se in doua), dar Chomet a decis sa mute intamplarea in Sco�a, la sfarsitul anilor ’50, care sunt de al�el foarte la moda in ul�ma vreme. El mai precizeaza ca nu trebuie sa ne gandim la o poveste de dragoste, ci mai de graba la o frumoasa rela�e dintre un tata si o fiica. Se pare chiar ca autorul inten�ona sa faca un film cu actori, in care sa joace cu propria lui fiica, pe care o parasise cand era foarte mica, fiind rodul unei legaturi extraconjugale, si as�el si-ar fi rascumparat pacatul. Chomet a cas�gat increderea mostenitorilor comicului dupa ce a avut premiera tot in 2003, la Cannes cu „Tripletele din Belville”, care a rulat si in Romania, ce-i drept nu prea mult . Induiosatoarea istorie a ajuns ani-ma�e pentru ca fata „oficiala” a lui Ta�, Sophie, n-ar fi vrut sa vada vreun actor in rolul parintelui ei. I se parea ca nimeni nu l-ar fi putut interpreta suficient de fidel sau cu har. A inceput o desfasurare de forte extraordi-nare, pentru a ob�ne aceasta bijuterie cinematografica. Peste 80 de animatori si 300 de colaboratori au lucrat la pelicula care a costat 13.000.000 de lire sterline. Studioul din Edinburgh a lui Chomet a fost completat si cu unul din Coreea de Sud. pentru a putea duce la bun sfarsit acest proiect extrem de indraznet. „Iluzionistul” este un personajul atemporal care reuseste sa mearga prin teatrele de provincie, fara prea mare stralucire, ori prin baruri sau cafenele, aducand un strop de magie si de nostalgie in acelasi �mp. La un moment, dat, o va intalni pe inocenta Alice, o spectatoare extrem de entuziasta, care se lasa vrajita de acest domn fermecator, pe care decide sa-l urmeze la Edinburgh, scu�ndu-l de corvezile de zi cu zi. Sal�mbancul din orgoliu, la randul sau, nu vrea sa recunoasca in ruptul capul ca nu ar putea face si minuni, spanzurandu-si pana la ul�mul banut pe cadouri sen�mentale, uneori spectaculoase si care in mod sigur fac intotdeauna placere. „Decorurile” sunt foarte atent desenate, detaliile surprinzatoare, plimbarea cu trenul aminteste de o Agatha Chris�e fara crima, iepurasul iluzionistului e induiosator, pana si fumul de �gara este o prezenta, iar „exterioarele” au culorile Sco�ei, acuarele de maestru, care ar merita pe alocuri sa fie transfor-

Irina Margareta Nistor (Romania)

mate in tablouri. Feribotul isi croieste drum printre stanci, iar la masinuta cea rosie si decapotabila, mul� vor ramane cu gandul. Deja filmul a fost nom-inalizat la Premiile Europene categoria, fireste, Cea mai buna anima�e. Sa-i �nem pumnii ca merita!

IRINAMARGARETA

NISTOR

Este decorata cu Medalia Carol I. A fost membru

INFORR pe langa Casa Regala a

Romaniei, vreme de mai multi ani,

in care organizeaza

viziteleMaiestatilor Lor

la UNATC,Studiourile

Media Pictures si la lansarea cartii

despre Regina Elisabeta a carei

traducere din franceza o face

pe baza monografiei semnate de

Gabriel Badea Paun.

17

CLUBUL DE POEZIE PINECOTA

FIIND BAIET PADURI CUTREIERAM Fiind baiet paduri cutreieramSi ma culcam ades langa isvor,Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneamS-aud cum apa suna-nce�sor:Un freamat lintrecea din ram in ramSi un miros venea adormitor.As�el ades eu nop� intregi am mas,Bland inganat de-al valurilor glas.Rasare luna,-mi bate drept in fata:Un rai din basme vad printre pleoape,Pe campi un val de argin�e ceata,Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,Un bucium canta tainic cu dulceata,Sunand din ce in ce tot mai aproape...Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,Parea c-aud venind in cete cerbii.Alaturi teiul vechi mi se deshcide:Din el iesi o tanara craiasa, Pluteau in lacrimi ochii-mi plini de vise,Cu fruntea ei intr-o marama deasa,Cu ochii mari, cu gura-abia inchisa;Ca-n somn incet-incet pe frunze pasa,Calcand pe varful micului picior,Veni alaturi, ma privi cu dor.Si ah, era atata de frumoasa,Cum numa-n vis o data-n viata taUn inger bland cu fata radioasa,Venind din cer se poate arata;Iar paru-i blond si moale ca matasaGrumazul alb si umerii-i vadea.Prin hainele de tort sub�re, fin,Se vede trupul ei cel alb deplin.

SONET 1 Afara-i toamna, frunza-mpras�ata,Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;Si tu cites� scrisori din roase plicuriSi intr-un ceas gandes� la viata toata.Pierzandu-� �mpul tau cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.Si eu as�el ma uit din jet pe ganduri,Visez la basmul vechi al zanei Dochii;In juru-mi ceata creste randuri-randuri;Deodat-aud fosnirea unei rochii,Un moale pas abia a�ns de scanduri...Iar maini sub�ri si reci mi-acopar ochii.

EMINESCU

PRIN NOPTI TACUTE Prin nop� tacute,Prin lunce mute,Prin vantul iute,Aud un glas;Din nor ce trece,Din luna rece,Din visuri sece,Vad un obraz.Lumea senina,Luna cea plina,Si marea linaIcoana-i sunt;Ochiu-mi o cataIn lumea lata.Cu mintea beataEu plang si cant.

TRECUT-AU ANII... Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuriSi niciodata n-or sa vie iara,Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscaraPoves� si doine, ghicitori, eresuri,Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,Abia-ntelese, pline de-ntelesuri -Cu-a tale umbre azi in van ma-mpesuri,O, ceas al tainei, asfin�t de sara.Sa smulg un sunet din trecutul vie�i,Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuriCu mana mea in van pe lira lunec;Pierdut e totu-n zarea �nere�iSi muta-i gura dulce-a altor vremuri,Iar �mpul creste-n urma mea... ma-ntunec!

SI DACA DE CU ZIUA... Si daca de cu ziua se-ntampla sa te vazDesigur ca la noapte un tei o sa visez,Iar daca de cu ziuaeu intalnesc un teiIn somnu-mitoata noapteate ui� in ochii mei.

DE CE NU-MI VII?Vezi, randunelele se duc,Se scutur frunzele de nuc,S-aşeaza bruma peste vii -De ce nu-mi vii,de ce nu-mi vii?O, vino iarin al meu brat,Sa te privesccu mult nesat,Sa razim dulce capul meuDe sanul tau,de sanul tau!Ti-aduci amintecum pe-atunciCand ne primblamprin vai si lunci,Te ridicam de subsuoriDe-atatea ori,de-atatea ori?In lumea asta sunt femeiCu ochice izvorasc scantei...Dar, oricat ele sunt de sus,Ca �ne nu-s, ca �ne nu-s!Caci tu inseninezi mereuViata sufletului meu,Mai mandra decat orice stea,Iubita mea,iubita mea!Tarzie toamna e acum,Se scutur frunzelepe drum,Si lanurile sunt pus�i...De ce nu-mi vii,de ce nu-mi vii?

EMINESCU, JUNIMEA SITITU MAIORESCU

Eminescu a fost un membru foarte activ al societatii politico-literara Junimea, unde fusese invitat de criticul si omul politic Titu Maio-rescu, si a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.A publicat primul sau poem la varsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sa studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, 14.000 de file, au fost daruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, in sedinta din 25 ianuarie 1902.

18

QUE PASA?

POLONEZIAAm fost in Polonia impreuna cu al� circa 1000 de vorbitori de germana care s-au intrunit intr-o sta�une montana, intr-un ho-tel nemaipomenit de bine dotat unde am fost trata� cu mare profesionalism ca niste oaspe� de seama, cu ocazia Campionatului European de Skat (un joc de car� raspandit intre germanii din lumea intreaga). Fiind pe post de personal inso�tor pe langa Dirk, am profitat de �mpul liber si l-am transfor-mat intr-un miniconcediu. A fost un relas binevenit, pe o vreme de toamna aurie superba. Tara n-a avut nimic spectaculos sau exo�c, exceptand cele cateva aventuri �pice pentru “na�ile din rasarit” (simtul umorului atrofiat conform tradi�onalului „ba, tu faci misto de mine”, mici lapsusuri la orga-nizare, punctualitate, spontaneitate, flexibilitate). De cand cu ranile lasate dupa cel de-al doilea Razboi Mon-dial, polonezii au un ciudat comportament dual fata de nem�. Pe de-o parte incearca sa-i trateze bine, ca sa le cas�ge sufletele si - de ce nu – sa se molipseasca de bunastarea lor, de bine ce tocmai s-au trezit unsi fra� intru Uniune Europeana. Pe de alta parte se incapataneaza sa nu le invete limba (asta nu e o problema, problema e ca nu vorbesc nici engleza sau franceza, nimic cu care sa te po� intelege, decat rusa, iar eu niet...) si adesea se fac ca ploua, chiar daca s�u exact ce vrei. Asa se face ca dupa doua excursii organizate de o agen�e de voiaj “specializata”, am renuntat la oferta lor pentru �mpul liber, m-am lasat pagubasa de vizite si am profitat pe cont propriu de sta�unea mica dar cocheta, de natura nea�nsa din imprejurimi si de dotarile peste standardul obisnuit din baza termala de tratament din incinta hotelului fastuos. Excursiile au avut, fara indoiala farmecul lor nostalgic, mai ales pentru ca mi-au amin�t de Romania. Cu deosebirea ca picanteriile si tot ce nu s-a “rimat” nu m-a a�ns personal si nu m-a facut sa ma simt lezata in mandria mea patrio�ca, cum mi s-ar fi intamplat daca as fi fost acasa, in tara. Am putut men�ne distanta, contempland amuzata unele “pane”, razandu-mi in barba caci, iata uneori mai moare si capra vecinului - desi nu se cade sa te bucuri de necazul altuia... Cateva exemple: Plimbarea cu telescaunul n-a avut loc, desi era destul de cald, pentru simplul mo�v ca instala�a nu func�oneaza in aceasta perioada a anului (organizatorii nu s-au informat la fata locului). Ghida pentru excursia pe poteci montane avea o fusta neagra eleganta pana la pamant si pantofi cu toc cui care ii dadeau de furca pe pietris, sub privirile mirate ale doamnelor cu spirit heirupist, majoritatea cu pasaport german. Fardata cu mare grija, ghida facea evident nota discordanta cu masa omogena de nemtoaice prac�ce, incaltate toate parca de la acelasi magazin, cu sneakersi comozi, blugi, majoritatea in camasa, vesta matlasata si jacheta din stofa inalt tehnologizata, transpirabila. Ma inscriu si eu la categoria din final, chiar daca nu s�u daca sa ma bucur ca am lepadat roman�cul s�l feminin din pacate neprac�c care inca mai rezista in estul Europei, trezind ocazional nostalgii si viziuni materne la occiden-tali (ca fustele mamelor lor, cand erau ei mici). Pauza de “cafea si prajitura”, care in Germania are un rang aproape mis�c, concurat poate doar de clasicul “five a clock” al englezilor, a fost inteleasa gresit si amenajata fara pic de suflet doar cu napolitane, mere si cafea solubila. Rumoarea a fost pe masura, dar de unde sa cunoasca bie�i polonezi sfintenia momen-tului?! Nici eu n-am avut habar pana nu am trait printre nem�! De data asta pentru mine merele mici si rosii, viermanoase dar gustoase, cum nu cunosc decat de la livada noastra de acasa, au fost un cadou ceresc. Mi-am umplut buzunarele si am tacut chi�c. Desi s-a s�ut ca nu vom incapea to� intr-un autobuz, au “uitat” sa co-mande un al doilea, asa ca o parte dintre noi am calatorit inghesui� in “masina mica” (mica rau) a unuia dintre ghizi si intr-o furgoneta care aproviziona hotelul. Din trei “ghizi”, doar unul intelegea pu�n germana, un �p gras cu mustata care intr-una aproba din cap si zambea, dar nu prea putea sa raspunda. Ne-a ci�t in Cracovia dintr-o carte, dar nimeni n-a inteles ce zice din cauza accentului imposibil. Noroc ca ne-am cumparat noi ghiduri si am vizitat orasul pe cont propriu. Calatoria promisa de 8 ore a durat 12 din cauza ca cei 120 de kilometri care ne desparteau de Cracovia s-au dovedi a fi asfalta� cu defecte si gropi, circula� cu intensitate prea mare si uzi de la o ploaie statornica. Regula a fost valabila, fireste, nu doar pentru banda de dus, ci si pentru cea de intors... Basca la intoarcere am luat o ruta ocolita, ca sa lasam pe unul dintre ghizi acasa intr-un oras la vreo 50 de kilo-metri, pentru ca n-avea masina personala, a lui fiind ocupata cu noi si condusa de fiica-sa. ...

POLONIA

Primul stat polonez a fost

creat in anul 966. Teritoriul sau a fost similar cu

limitele actuale ale tarii. In anul 1025, Polonia a

devenit regat si in 1569 a cimentat o

asociatie de lunga durata cu

Marele Ducat Lituanian prin unire formand

Republica Celor Doua Natiuni.

Republica a fost desfiintata in 1795. Polonia si-a recapatat

independenta in 1918 dupa Primul

Razboi Mondial, dar si-a pierdut-o din nou in timpul celui de-Al Doilea

Razboi Mondial, fiind ocupata de

fortele Germaniei Naziste si Uniunii

Sovietice, dupa 1945 devenind

un stat comunist aflat sub controlul

fostei Uniuni Sovietice. In anul 1989, dominatia comunista a fost

rasturnată si Polonia a devenit

ceea ce este neoficial denumit

„A treia RepublicaPoloneza”.

19

QUE PASA?

Gabriela Calutiu Sonnenberg (Spania)

Excursia peste granita in Cehia, la o sta�une renumita cu bai de sare, s-a dovedit a fi o farsa, intrucat am fost dusi intr-o sta�une mai mica, din apropiere, si nimeni n-ar fi bagat de seama diferenta daca n-am fi avut o doamna cu noi care cunostea locurile si care a facut scandal. Micul dejun si cina s-au dovedit a fi adevarate banchete pantagruelice, cu feluri de mancare universale de toate soiurile. Cateva dintre ele, indeosebi marun-taiele care nu se cauta in occident nici sa dai cu tunul, mi-erau familiare din Romania; nu le mai vazusem de multa vreme si le-am onorat cum se cuvine. Pentru combaterea cons�intei mele incarcate am uzat zilnic intre 3 si 8 ore de sala de gimnas�ca, de bazinele de inot si de masaj si de saunele cu diverse parfumuri de ierburi tamaduitoare. Masa de amiaza am omis-o, asa ca am reusit incredibilul spagat de a ma men�ne la dimensiuni constante si pot spune ca dupa zece zile aproape le-am gustat pe toate. Zic aproape pentru ca, din pacate, de la o zi la alta se mai si schimba repertoriul culinar cu retete noi, demne de a fi probate. Concluzia mea: in Polonia se mananca bine, mult si fara false pudori. Halal! In rest, polonezii sunt oameni linis�� si bonomi. Par multumi� cu ce au si nu se dau in vant dupa strainataturi. Nu te abordeaza ni-meni pe strada neintrebat, ca-n in tarile de temperamant la�n unde se leaga o vorba din nimic si unde, dupa o bataie prieteneasca pe umar, te trezes� invitat la o bere. In Polonia te sim� mai degraba singur cand te plimbi si totul indeamna la contemplare, chiar daca nu e nimic extraordinar de observat. Am cautat sa vad dincolo de obisnuitele “atrac�i”, care se repeta peste tot, indiferent de tara: piata cu produse chinezes� si taivaneze, statuile vii de pe la intersec�i, care se misca cand le arunci un ban, sta�unile montane deservite de o linie de autobuz, cu carnaciori la gratar si mobilier din busteni, cafenelele cu mese la strada si cu bauturi italienes� la moda - macchiato, cappucino, espresso, tarabele cu creioane supradimensionale, margele ingenios confec-�onate din coji de nuca sau din inele de paste fainoase uscate in cuptor, imple�turi din piele de bou, papusi in costume populare etc. Un produs local foarte raspandit pare sa fie chihlimbarul, prelucrat intr-o nesfarsita gama de podoabe, pe care le po� cumpara inclusiv la chioscul de ziare sau la ghiseul de schimb valutar. Poate ca am facut o greseala, dar la asa abundenta de bijuterii am a�ns satura�a si am preferat sa nu-mi cumpar nimic, ca sa nu ma confund cu peisajul. Posibil sa fi ratat o mica afacere. Nici cand am fost in Australia nu mi-am cumparat opale... Dincolo de spuza de la suprafata, am avut si cateva experiente demne de mai mult decat un gand cla-sat la repezeala. Cracovia are aspect medieval si o atmosfera asemanatoare cu Sibiul, Sighisoara, Mediasul sau Brasovul. Nu e un “oras de papusi” renovat si lustruit, ca micile bijuterii urbanis�ce raspandite prin Germania, Austria, Franta sau Elve�a. Primul impuls a fost usoara dezamagire, poate din cauza ca ma prega�sem pentru un adevarat “soc cultural”, asteptari inselate de care nu e straina verva publicitara care inconjoara supranu-mita “capitala de suflet” a Poloniei. Printr-o poarta medievala, pe sub un turn de bas�on strajuit de ambele par� de zidul vechi al ceta�i, intri in centru, in co�dianul mai mult sau mai pu�n normal: magazine si bu�curi de-a stanga si de-a dreapta, vanzatori de covrigi si de telemea afumata presata in forme care amintesc de o grenada (sau, daca vrem sa ramanem pacifis�, de un muschi �ganesc mai mic, dupa ce ii taiem plasa). Obisnuita cu telemeaua noastra, am

POLONEZIA (cont.)

fost singura careia i-a placut branza; restul doamnelor au conchis ca e prea sarata. Mie mi-a amin�t de acasa... Am cautat in van un anume �p de carna� afuma� din carne de oaie, o specialitate locala pe care din pacate n-o aveau la magazinul de delicatese. Doar magazinul arata exact ca si reteaua analoga de pe la noi, mai lipsea doar sa se cheme „Mercur”. In orice caz, in materie de carna�, chiar daca n-am gasit ce cautam, polonezii au ce sa arate, ca doar nu degeaba ne-am hranit �mp de decenii cu atata po�a din clasicul polish. (VA URMA)

... POLONIA

Astazi, este al saselea stat dupa populatie in UniuneaEuropeana. Este republicacompusa din 16 voievodate. Polonia este membra a NATO, ONU, OECD si a Organizatiei Mondialea Comertului.

20

VOCEA ROMANILOR

BALTATA ROMANEASCA

Pucu Rosu Constantin (Auckland)

In 1989, Baltata Romaneasca era mandria satului nostru! Luase mul�me de premii peste tot in lume, era ‘curtata’ de mai to� ‘taurii’ occidentului. De ce? Avea Baltata noastra 4 tzitze din care curgea nu numai lapte dar si petrol, si apa minerala, si miere si bunastare. In copitele picioarelor avea combinatul de la Gala�, si ALRO si fabrica de avioane, si IMGB-ul, si Ramnicul Valcea, si Dacia Pites�, Com�mul din Timisoara… si cate si mai cate. De la ochii ei blanzi pana la coada avea mii de kilometri de conducte de iriga�i, facute pentru ea, sa poata pasuna si atunci cand vremea era potrivnica. In maruntaie avea aur si argint, si uraniu si wolfram, carbune si petrol, sare si paduri de brazi, si… Si mai avea Baltata noastra doua coarne de care se temeau to� taurii: pe unul scria Inependenta iar pe celalalt Suveranitate! Cu ele, cu aceste coarne, se aparase de sute de ani, de to� cei care voisera sa-i cuce-reasca grajdul! Intr-o seara de decembrie 1989, in grajdul Baltatei au navalit niste vene�ci, nu din satul nostru ci din alte sate. Cu nume ciudate -Ivan si Serghei, Istvan si Molnar, si John, si van der Burghel… Au tabarat pe biata Baltata cu ciomegele si au lasat-o cazuta in staul, intr-o balta de sange. La plecare, au lasat usa deschisa. Vazand-o fara aparare, un stol de ciori, unele din sat de la noi dar si altele de pe alte meleaguri, au tabarat pe biata Baltata. Au inceput sa-i rupa cate o bucata de piele. Din care au deschis care un bu�c (alde Ismail si Mehmet), ori un oficiu de schimb valutar (Mohammed si Joe) ba chiar si un mini-magazin cu de toate (ciorile locale, Mistodie si ‘Grasu’, ambii iesi� din puscarie dupa ce Baltata a fost pusa la pamant!). In pomii fruc�feri de pe langa grajd, gramada de corbi, din sat de la noi, vazand ca Baltata nu poate sa se apere, au tabarat si ei pe biata vita. Ei au inceput sa rupa din copite! Si asa a ramas Baltata fara Gala�, fara Sla�na, fara Turnu Magurele, fara litoralul minunat, fara flota, fara banci, fara CAP-uri, fara Midia, fara cimentul Medgidiei… Au ciugulit-o fara de mila corbii nostrii, fala noastra! La usa grajdului, gata de atac, un corb mai mare, care croncane in mai multe limbi, este gata sa se repeada sa rupa din Baltata aurul, argintul si mai ales uraniul Rosiei Montane! Iar deasupra staulului, in asteptarea momentului potrivit, se roteste un corb oribil, care nu croncane pe romaneste ci pe ungureste! El vrea sa ii smulga Baltatei… coarnele! Independenta si suveranitatea! Dupa care, doi vulturi hulpavi, FMI-s� si WB-is�, se vor repezi sa ii ia Baltatei inima! Si odata cu ea, Baltata va muri! In staulele din Vestul Europei, suratele Baltatei – Holstein, Swiss Brown si Jersey – asteapta rumegand rabdatoare, moartea suratei lor – asa vor scapa defini�v de concurenta! Ce facem romani? Lasam Baltata sa moara? Salva� Baltata Romaneasca!

BALTATA ROMANEASCA

Baltataromaneasca se trage din rasa

Simmental, o rasa de taurine origi-nara din Elvetia,

buna produca-toare de lapte

si carne.Culoarea corpului este baltata, alba

cu pete de un rosiatic sau galbui mai inchis sau mai

deschis. Capul si picioarele, de la

genunchi sau jaret in jos, sunt albe, iar botul este de

culoare roz.Vacile au

greutatea de 600-700 kg, iar

taurii de 900-1.000 kg.

Productia medie anuala de lapte oscileaza intre 3.000-5.000 l.

Unele linii selectionate din rasa Simmental dau o cantitate

ce ajunge pana la 8.000-10.000 litri pe an. Continutul

de grasimi estede 3,8%.