Spiritualitati Romanesti

of 458 /458

Click here to load reader

description

.

Transcript of Spiritualitati Romanesti

  • ION ZAMFIRESCU

    SPIRITUALITTI ROMANETI

    }I. O., nlPRHIERIA NAION AL BUCURETII

    1941

    www.dacoromanica.ro

  • ION ZAMFIRESCU

    SPIRITUALITATIROMANETI

    M. 0., IMPRIMERIA NATIONALABUCURE$TI

    1 9 4 1www.dacoromanica.ro

  • In memoria mamei mele

    www.dacoromanica.ro

  • INTRODUCEREi. Notiunea de spiritualitate , desi foarte intrebuintat in

    zilele noastre, pluteste Inca intr'o atmosfera de controversede incertitudini. Cu toate c sonoritatea ei este veche, totusi,in felul cum tinde sI se impunl astazi noastre cul-turale, pare noua. Daca parasim planul gandirii i vorbirii obis-nuite, Si atingem cat de putin sistemul de pozitii si de orientarimai generale ale filosofiei culturii, notiunea in chestiune implico acceptiune sintetica i functionald, care nu se mai aseamana,deck cel mult pe departe, cu aceea pe care ne-am obisnuit sa i-oatribuim in judecata noastra curenta. Fapt este ca, in clipa deEta, notiunea de spiritualitate se gaseste la o rascruce deinterpretari, asa incat acela care vrea s'o foloseasca drept punctde reper in constructiile sale trebue ca, inainte de mice, scaute a-i da o definitie sau, in orice caz, sa-si fixeze fata de eao pozitie ideologica precisa.

    In cultura romaneasca moderna, ganditorul care a apasat celdintaiu asupra termenului de spiritualitate , dandu-i uneleproportii i contururi sistematice, este d-1 C. Itadulescu-Motru.In introducerea uneia dintre ultimele sale lucrdri, Romdnismul,inainte de a ne arata pe larg cum vede problema nouei spiri-tualitati nationaliste spre care trebue sa indreptam astazi gn-durile i actiunea poporului nostru, d-sa incearca sa arate ce seintelege, in general, prin termenul de spiritualitate

    Dui:4 d-sa, institutia, care a folosit aceasta idee pe scaracea mai larga, a fost biserica crestina. Prin spiritualitate, aceastaintelege proprietatea pe care o are Sfantul Spirit de a uni inmod mistic, prin prezenta lui, fiinta omeneasca cu lumina si

    a

    aensibiliitf ii

    n.

    www.dacoromanica.ro

  • 4 INTRODUCERE

    iubirea dumnezeiasca . Printr'o asemenea initiere, este posibilaacceptarea metafizicei crestine, adic acceptarea cultului si a cre-dintei in vieata viitoare. Ins, adauga autorul nostru, nu aceastaeste spiritualitatea propriu zisa, sau, mai precis, nu acesta esteintelesul termenului de spiritualitate la care trebue sa neoprim. Intelesul de care are nevoie, pe care deci 11 cauta, esteun inteles mai larg, mai general, cuprinzand nu numai dome-niul simtirii religioase, ci, ca s spunem asa, domeniile intregeiculturi omenesti.

    In consecinta, spiritualitatea apare, nu propriu zis ca odogma sau ca un sistem de dogme, ci ca o realitate plina, supusalvietii, transformarilor ei necesare i tendintelor ei de progresmoral si social. Pentru noi spune d-1 Radulescu-Motru spiritualitatea este complexul de idei si sentimente, in special

    complexul de interpretari simbolice, prin care societatea uneiepoci Ii justified credinta intr'o ordine perfecta i eterna, pe

    care ea este sortitl a o realiza pe pamant. Fara o credintaintr'o ordine perfecta i eterna, care sa dea intelesul vietii depe parnant, nu existd spiritualitate. Popoarele, in a carorconstiinta se simte nevoia acestei credinte, au o spiritualitate.Spiritualitatea este climatuI special sufletesc care intretinetendinta spre un absolut transcendent ; tendinta pe care o aupopoarele dotate cu insusiri nobile. Intre popoarele Europei,

    mai toate au aceasta tendintd, in grade diferite, negresit. Lip-. sit cu desavarsire nu este niciunul 1). Credinta intr'o ordineperfecta i eterna, despre care ni se vorbeste in definitia citata,poate lua, dupa domeniile in care se ancoreaza, forme diferite.Astfel: poate lua forma religioas, forma pur moral, formaestetica, forma stiintifica, forma filosofica, etc.. Ins, domeniulcare ii este cel mai propriu, adica in care poate lua cele maivariate, mai active sau mai vitale forme, este domeniul vietiipolitice i sociale. Organizarea politica si sociala nu trebue sase Lea, niciodata, in virtutea inertiei; intr'un fel sau altul,ea trebue sa aibal in vedere o ordine perfecta i eterna. De asemeni,

    ') C. Ridulescu-Motru, Romdnismul, catehismul unei noui spiritualitati,pp. 19-20.

    t

    www.dacoromanica.ro

  • DEFINIREA SPIRITUALITATII 5

    aceastA ordine nu trebue sa pluteasca in mod abstract si hie-ratic, Par ca oamenii multi, chemati s'o realizeze, s'o poataintelege, ci trebue explicata, adusa deci in intelegerea acestora. i cum aceasta ordine trebue justificata, ne explicam usoro pentru ce spiritualitatea ocupa un loc asa de insemnat. Toateo sistemele mari de gandire, in materie de vieata sociald si poli-( tied sunt de fapt spiritualitati, adica justificdri pentru anumite credinte 1).

    D-1 Rddulescu-Motru mai adauga unele precizari, pe caresocotim necesar a le indica aici. D-sa crede ca spiritualitatilenu au toate aceeasi valoare, ci valori diferite. Unele sunt inve-chite, altele sunt abia in curs de experimentare. Unele sunt maiaproape, altele mai departe de adevdr. Spiritualitati, care altadata au fost cerute de nevoi imperioase ale popoarelor, astazipot aparea perimate, condamnate de catre insasi istoria carele-a creeat. In multimea aceasta, de spiritualitti care mor side altele care se nasc, este greu, poate chiar imposibil, de a segasi un criteriu unificator sau chiar un criteriu de clasificare.Colaborarea intre aceste spiritualitati nu pare un fapt necesar,ci un fapt conditionat. o Ele se sustin prin aceea ce au viabilinteinsele si se slabesc prin aceea ce au perimat .

    In desvoltarile pe care le va infatisa lucrarea de fata, precum.si in justificarea ei doctrinara, intelesul dat notiunii de spiri-tualitate )) de catre d-1 Radulescu-Motru, desi ne-a ajutat mult,nu ne-am condus insa dupa el, cleat in parte.

    In definitia pe care ganditorul nostru a dat-o spiritualitatii,este un lucru pe care il socotim deasupra oricarei critici: cre-dinta intr'o ordine perfectd fi eternd, ca baz sufleteasca a oricareispiritualitati. Incontestabil, tesatura intima a unei spiritualitatinu s'ar putea constitui din forme cauzale, ci din finalitati. Esteclar ca functiunea ei specified trebue s fie tocmai aceasta:de-a organiza si de-a sustine, in cugetul unei colectivitati con-stiente, mecanismul superior al anticiparilor. Bine inteles, nuar putea fi vorba de oricare anticipari, ci de o seama de anti-cipari puternice, supreme, cuprinzand in ele toata puterea de

    1) Op. cit., p. 21.www.dacoromanica.ro

  • 6 INTRODUCERE

    cunoastere, de iubire si de infaptuire a colectivitatilor respective.Cu alte cuvinte, este vorba tocmai de acele anticipari care, ingandirea autorului la care ne-am referit, iau forma (c credinteiinteo ordine perfecta si eterna .

    Unde incepem insa sal ne deosebim de ganditorul nostru,este in ce priveste caracterul treckor al spiritualitkii. In felulcum vede d-1 Radulescu-Motru spiritualittile, ca niste mani-festari care se nasc si dup catva vreme mor, ca niste faptepe care mersul istoriei le impune cu putere dar tot aceasta laun moment dat le perimeaza, identifickn, daca nu o obscuritate,in oHce caz, o impreciziune. In lumina unei asemenea opinii,spiritualitatea capata intelesul pe care, in genere, il atribuimcurentelor de cultura. Sa insemne oare, aceste doua notiuni,unul si acelasi lucru ? Pentruca, in fond, curentele, sau cu altdenumire Folile, influentele, ideologiile, intrunesc conditiuniasemankoare cu acelea ale spiritualitdtii : i ele intretin o mareviziune anticipatoare, si ele 'Isar din jocul imprejurrilor isto-rice, si ele cuceresc cugetele colectivitatilor influentandu-lemodul de judecata, si ele creeaza sufluri de vieata dinamicl injurul lor, in sfarsit, si ele, la un moment dat, cand nu mai potcorespunde actualitatii, apun. Dup cum vedem, confundareaacestor dou notiuni este aproape, pare chiar legitima. Totusi,ea nu e legitima; de aceea, e necesar s'o inlaturam.

    Prin natura lui, curentul este treckor. Misiunea lui, judecandin raport cu intinderea si durata altor fapte de cultur, este omisiune limitata si temporara. Spiritualitatea este ceva mai multdeck un curent; am putea spune, ceva mai mult chiar decalo seama de curente la un loc. Caracterul ei, in deosebire deceldlalt, nu este si nu poate fi trecator. Dimpotriva, este uncaracter de durabilitate. Bine inteles, nu poate fi vorba de odurabilitate absoluta, dar nici de una relativa, de tipul acelorape care le intalnim la faptele care alckuesc asa zisele ideologiisau curente de cultura. In mod necesar, ideea de spiritualitatepresupune intidacinari mai maH, inrdacinari care o apropiede esenta unei colectivitati anumite si care marcheaza o pre-zenta in insasi realitatea existentiala a acesteia. Asa fiind, spi-ritualitatea apare ca o baza, pe care se pot prinde, in succe-www.dacoromanica.ro

  • ELEMENTELE SPIRITUALITATII 7

    siunea lor istorica si fenomenologica, nenumarate curente.Acestea yin, se aseaza temporar, imprina lucrurilor sensuri inlegatura cu atitudinea si continutul lor de vieat, trec in ritmulin care trebue s treaca faptele devenirii, la un moment datdispar, lasand sau nelsand urme, dupa cum au putut s aderecu natura si cu nevoile de vieata ale colectivitatii respective.In vremea aceasta, spiritualitatea ramane, mult mai statornicasi, pe cat posibil, egala cu ea insasi. Ea isi poate adauga sautransforma diferite aspecte, dui:a stilul de vieata sau dupalogica imprejurarilor apartinand epocelor pe care le strabate,insa, in ce priveste formula ei intima, modul ei existential,ea ramane consecventa cu ea insasi. Prin urmare, ceea ce defi-neste propriu zis spiritualitatea, delimitandu-i substanta siinfatisandu-i rolul ei specific, nu sunt fapte si orientari dinafara, ci linii de forta, date constitutive din structura sufle-teasel a unei colectivitati anumite.

    Bine inteles, din aceste lamuriri nu trebue sa tragem con-cluzia ca spiritualitatea ar fi, in raport cu vieata sufleteascasi istorica a unei colectivitati, o realitate apriorica. Dimpotriv 1Ideea de spiritualitate este posibila, tocmai pentru faptul ea eadefineste realitati care sunt produse ale unor integrari treptatede experienta, conform cu legile generale ale evolutiei culturale.Insa, odata aparuta, si instaurata ca atare in sentimentul desine al unei colectivitdti, existenta ei se consolideaza, pentruclea devine atunci o coordonata, aproape o conditie de a fi, aacelei colectivitati. Cu alte cuvinte, din aceasta chi* spiritua-litatea devine o baza si totdeodata un cadru pentru toate mani-festrile spirituale ale colectivitatii in chestiune, in specialpentru manifestarile menite sa-i creeze o autonomie si o speci-ficitate cultural.

    De obiceiu, curentele se alunga unele pe altele. Succesulunui curent este cu atat mai mare, cu cat el este in stare saalunge sau sa compromit pe cel care a existat inaintea lui.Faptul e firesc, pentruck prin insasi logica lui, un curent apareca o reactiune impotriva altuia. Curentele nu ar putea sa coexiste,zu atat mai mult sa colaboreze. In cazul spiritualitatilor, insa,lucrurile se petrec cu totul deosebit. Mai intai, putem sa newww.dacoromanica.ro

  • 8 INTRODUCERE

    dam seama ca spiritualitatile se nasc mai greu si mai rar. Invreme ce curentele au o constitutie predominant intelectuala,ele reprezentand jocul actual al ideilor pe care lumea credenecesar sa le pun in circulatie, spiritualitatile, dimpotriva, repre-zinta orientarile mai adanci ale unei colectivitati, in functiunede fondul ei etnic, de structura ei sufleteasca i, in general, desentimentul chernarii pe care ar avea-o in vieatl. Curentelese pot propaga dela o %ark' la alta, dela un neam la altul; spiri-

    insa, nu pot face aceasta. In vreme ce curentele cero seama de capete care s le inteleaga si care sa le propage,spiritualitatile implica o colectivitate anumit, care sa-si oglin-deascl in acestea personalismul lor intim, autonom i creator.Asa fiind, aparitia unei spiritualitti noua (aparitie care nu arputea niciodata sa fie brusca ci care reprezinta mai de grabaprecizarea unei virtualitati ce exista de mult in vieata intima colectivitatii in chestiune) nu anuleaza pe cea anterioara, cio completeaza, sau mai bine zis o adanceste, dispunandu-seimpreuna intr'un sistem natural de coexisteme functionale.

    Aceste precizari reprezinta, pentru intelegerea tuturor des-voltarilor pe care ne-am propus sa le aducem in aceasta lucrare,o insemntate cardinal. Din punctul nostru de vedere, spiri-tualitatile nu se anuleaza, ci coexista functional, integrandastfel sistemul de baza pe care se intemeiaza vieata spirituala aunei colectivitati. Prin urmare, noi nu vedem spiritualitatile inlupta una cu cealalt, disputandu-si primate sau drepturiexclusive asupra unei colectivitati anumite, ci le vedem condi-tionand, tocmai prin conexarea lor functionala i prin multimeainsesizabila a interferemelor lor continui, ceea ce este maiadanc, mai legitim, mai necesar si mai specific in manifestarilespirituale ale unei colectivitti anumite. Cu cat exista maimulte spiritualitati astfel conexate, cu atat baza in chestiuneeste mai garantata i mai cuprinzatoare de posibilitti. i reci-proc: cu cat asemenea spiritualitati si asemenea conexari lip-sesc mai mult, cu atata, societatile respective nu au sigurantain lume, nu au, in constitutia lor sufleteasca, piedestalul intimpe care sa-si sprijine exercitiul moral al atitudinilor i antici-parilor lor de vieat.

    tualitttile,

    www.dacoromanica.ro

  • PLANUL $1 SCOPUL LUCRARII 9

    In lucrarea de fat, ne propunem s ilustram aceast teza,cu referire la realitatea noastra romaneasca. Vom analiza urma-toarele fenomene ale culturii romanesti: fenomenul ortodoxis-mului, fenomenul traditionalismului si al etnicismului i feno-menul nationalismului. Ne vom stra."dui sa aratam ca fiecaredin aceste fenomene corespunde unei spiritualitati, sau, maibine zis, constitue o spiritualitate romaneasca. Desvoltarile lacare vom recurge, privite in lumina punctelor de vedere preci-zate mai sus, vor avea de scop s dovedeasca urmatoarele: elaceste spiritualitati se intemeiaza pe date structurale ale cuge-tului romanesc i ca ele s'au integrat organic in evolutia poporuluinostru; c, desi aparitia lor nu coincide totdeauna in timp, iarcauzalitatea Mr are puncte diferite, totusi, aderentele Mr reci-proce sunt depline si stabile; ca toate aceste spiritualitati, departede a se exclude una pe alta, dimpotriva, ele au coexistat, sicoexista, intr'o deplina i laborioasa unitate functionala; insfarsit, ca din contextul lor se pot desprinde aspecte i semni-ficatii majore ale culturii romnesti.

    2. Planul lucrarii de fata este simplu. In general, el esteplanul unei lucrari care are in vedere, nu propriu zis speculatiidoctrinare, cat prezentari i reuniri de fapte semnificative.Vorn destina trei mafi parti, celor trei spiritualitati romnesticardinale: spiritualitatea ortodoxa, spiritualitatea etnicisto-tra-diiona1ist i spiritualitatea nationalista. In legatura cu fiecare,vom trece in revista, expositiv si critic totdeodata, elementelelor doctrinare, formele lor de manifestare, legatura pe care auavut-o i pe care o au cu realitatile romanesti, oamenii repre-zentativi care le-au ilustrat sau mai bine zis care le-au definit,etc.. Tinem s. dam o atentie deosebita, pe alocuri predominanta,manifestarilor contemporane in legatura cu aceste spiritualitati.Din aceast cauza, adeseori, vom fi in situatia, oarecum dificillpentru un cercetator obiectiv al faptelor, de a analiza puncte devedere ale unor conceptii din cea mai actuala orbit a vietiinoastre culturale romnesti. In capitolul de concluzii, cuprin-zand faptele infatisate intr'o privire generala i rezumativa,vom incerca sl evidentiem prezenta unui sens umanist, dreptwww.dacoromanica.ro

  • va 1NTRODUCERE

    o trasatura caracteristica, aproape constitutiva, a intregei mani-festri spirituale romanesti de 'Ana acum.

    Scopul lucrarii de fata este atat un scop teoretic cat si unscop practic. Teoretic, aceast lucrare nazueste s fie o contri-butie modesta la ftiinta natiunii romdnefti, stiinta a clrei pozitiedoctrinara pare a fi fost fixata, dar a carei realizare efectiva esteabia la inceput. Practic, aceasta lucrare urmareste sa adune osearna de manifestri oarecum disparate ale culturii noastremoderne, sa le incadreze intr'un sistem metodic si astfel sa lemijloceasca, intr'un chip mai perfectionat deck pana acum,putinta de a fi folosite la intocmirea si coordonarea programelornoastre de culturd national.

    www.dacoromanica.ro

  • PARTEA I

    ORTODOXIA ROMANEASCA

    www.dacoromanica.ro

  • CAPITOLUL I

    DATE SI IMPREJURARI ISTORICE CU PRIVIRE LAINCEPUTURILE ORTODOXIEI ROMANESTI

    Sunt cunoscute imprejurarile care, in epoca Evului Mediu,au adus Wile noastre in sfera de influenta slavo-bizanting,determinandu-le astfel s primeasca in biserica lor crestingliturghia slava. Lumea romanitatii occidentale, de care depin-deam atat rasial cat si istoriceste, ne fusese inchisa, cu aproapecloud secole inainte de epoca descalecatelor noastre nationale.Ne izolau de aceasta lume: la Vest Ungurii cari la inceputulsecolului XI primisera religia catolica si izbutisera sa constituesub patronajul acesteia Statul lor apostolic iar la Sud Slavii,caH primisera inca din secolul IX religia crestina-ortodoxa.Apropierea noastra de Unguri ar fi fost mai grea. Regii unguriau ridicat, chiar dela inceput, pretentii de suveranitate asupratinuturilor dela Sud si Est de Carpati. Afaral de aceasta, stimca intemeerea celor doua principate romanesti, Moldova siTara Romaneasca, a rezultat dintr'o serie de lupte ale popula-tiilor noastre tocmai cu regii unguri. Pentru motive analoage,era grea si o eventuala apropiere a Romanilor de regii catoliciai Poloniei.

    In schimb, fata de Slavii din Sud, situatia noastrg era alta.Stabilindu-se pe teritorii anumite, primind religia crestina siintrand in sfera de influenta a culturii bizantine, acestia ajun-sesera cu mult inaintea noastr s-si intocmeascal insemnate or-ganizatii politice si culturale. De indata ce au iesit din perioadaacuta a navalirilor barbare, populatiunile romanesti dela Nordde Dungre au autat s-qi refaca vieata social intrerupt, s'alli.www.dacoromanica.ro

  • 14 ORTODOXIA ROMANEASCA

    dea o organizare politica si sa-si continue existenta lor istorica,asa de vitreg izbita timp de cateva sute de ani in sir. Pentrua putea atinge asemenea infaptuiri, Romanii aveau insa nevoiede anumite puncte de sprijin. Le-au gasit, pe toate acestea, lapopoarele si la civilizatiile slave din Sudul Dunarii.

    0 seama intreaga de fapte veneau in sprijinul acestui pro-ces: inrudirile dinastice dintre voevozii romani si conducatoriiStatelor slave din Balcani 1), existenta unor puternice infiltratiislave la Nordul Dunarii, constiinta pericolului comun pe careil constituia puterea politica si militara din ce in ce mai mare aTurcilor, o constiinta asemanatoare in ce priveste amenintariledela Vest ale imperialismului ungur si, in sfarsit, o comunitatede credinta religioas, care in mod difuz incepuse Inca de multsal existe de o parte si de alta a Dunarii. In asemenea condi-tiuni, apropierea Romanilor de lumea ortodoxa a Slavilor delaSuc tut Dunarii devenea un fapt necesar si, totdeodata, deveneao piatra de temelie in asezarea istorica si spirituala a neamuluinostru.

    De altminteri, procesele integrarii noastre in ortodoxisms'au infaptuit nu numai prin filiera slava, ci si prin cea directbizantina. In momentul in care legaturile noastre cu culturaslava au devenit frecvente, aceast cultural incetase de fapt dea mai fi in punctul ei de maxima stralucire. Limba slavona eraacum o limba invechit, aproape o limba moarta. Poporul, inniciun caz, nu mai putea s'o invete curent. Singura paturacare parvenea s'o mai stapaneasca oarecum, si aceasta mai multdin nevoi profesionale decat din nevoi de cultura propriu zise,era clerul. Afard de aceasta, cultura slavona, in ea insasi, nu eraprea bogata. In mare masura, formele ei literare ne referimla acestea pentruca ele alcatuiau sectorul cel mai importantse alimentau din doua surse straine: din cultura Bizantului,prin mijlocirea Slavilor din Sud si din cultura Italiei, prin mij-locirea Croatilor. Timp de patru secole, cat a durat contactul

    1) Un exemplu: Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab-VodA, a avut doulfiice, cAsAtorite amfindoul cu conducAtorii slavi din Sud: una cu StefanUro, regele SArbiei, iar cealalti cu Sracimir, dinastul din Vidin.www.dacoromanica.ro

  • SLAVII SI SPIRITUALITATEA ORTODOXA 15

    lor cu aceste culturi, Slavii n'au izbutit sa imprumute cleatnumai parti din cuprinsul i spiritualitatea acestora.

    Astfel, datorita influentelor bizantine, Slavii au transpusin limba lor: Santa Scriptura, cartile trebuitoare serviciuluiliturgic, cateva carti de dogmatical si de mistical ascetical, foartemulte legende apocrife cu privire la materia Vechiului si Nou-lui Testament precum i anumite insemnari cronografice, careinsa nu se ridicau la amploarea cronicelor bizantine, ci se mar-gineau la o seama de povestiri despre faptele lumii, incepanddela creatiune i amestecand continuu elemente biblice apocrifecu elemente din legendele folklorice ale Bizantului 1).

    In ce priveste influentele italiene, acestea au incetaltenit inliteratura slava o seama de scrieri apocrife, in general de tipulacestora: romanul lui Alexandru cel Mare, versiuni ale romane-lor bretone Tristan si Isolda Si Lancelot , mistere reli-gioase, etc.. Este de observat ca aceste.scrieri se adresau imagi-natiei, mai mutt cleat nevoilor sufletesti de meditatie si de in-teriorizare. Asa se si explica de ce aceste imprumuturi au pututsa intemeieze, nu atat un curent religios, cat o literarura popu-lark cu mare fall de difuziune pe toata suprafata lumii slave.

    Ajutati de aceste fapte, constatam el lumea slava n'a creeatea propriu zis spiritualitatea ortodoxal, ci a primit-o dela Bi-zantini, neadaugandu-i de fapt nimic esential, ci numai izbu-tind s'o intretina i s'o transmit mai departe. Intr'un locN. Cartojan ne da aceasta importanta precizare: Literatura religioasa canonical si apocria, cronografe cu elemente apo- crife i folklorice, romane populare bizantine i occidentale, cateva colectii de florilegii i cateva cronici sarbesti originate, acesta era orizontul literar pe care-I deschidea poporului no- stru adoptarea limbii slavone ca timbal de cultura 2).

    Retinem, deci, ca o foarte importanta premisl a cercetariide fata: ortodoxismul poporului nostru nu este numai orto-doxismul pe care ni 1-a putut transmite cultura slava. Aceast

    1) N. Cartojan, Istoria literaturii romiine vechi, Vol. I, Ed. Fund. Re-gale, Buc. 1940.

    2) Op. cit., p. x5.www.dacoromanica.ro

  • t 6 ORTODOXIA RomANEAscA

    cultur a avut, in raport cu poporul nostru i cu traditionala luicredinta ortodoxa, mai mult un rol de prim intermediar. Ade-varul este Ca, pe deasupra tuturor influentelor slave, ortodoxis-mul romanesc s'a putut desvolta i prin contacturi directe cuBizantul. Stralucirea puterii bizantine era in timpurile aceleaasa de mare, incat ar fi fost imposibil ca ecourile ei, care ajun-seser sa fie cantate pana in romanele curtois ale Frantei me-dievale, sa nu strabata si in Principatele romanesti dela Nordde Dunare. Domnitorii nostri, intelegand aproape prin instinctunde este focarul de cultura al lumii tisritene, au cutat delainceput sa intre in legatura cu Bizantul. Aceste legaturi aufost de dou feluri: politice i religioase. Putem adauga: inspecial, de natura religioasa.

    Incepand dela jumItatea secolului XIV, Patriarhia din Con-stantinopol a confirmat in scaunele de resedinta romanesti di-feriti mitropoliti bizantini 1). Acestia au stabilit legaturi stransecu Muntele Athos, centrul spiritual al ortodoxismului bizantin.Daniile pe care domnitorii romni le faceau manAstirilor ato-nite incepusera sa fie vestite. De asemeni, numarul calugariloratoniti cari luau drumul spre Principatele romnesti, fie pentrua organiza vieata manastirilor de aici, fie pentru a administradiferitele mosii inchinate Muntelui Athos de catre boierii nostri,devenea din ce in ce mai mare. Cronicarii bizantini atesta faptulcu deosebire important ca domnitorii romni Ii trimiteau copiiiin marea cetate a Constantinopolului, atat pentru invItturde carte cat i pentru a deprinde mestesugul armelor 2). CandBizantul a cazut sub Turci, i cand o buna parte din paturalui conducdtoare a trebuit deci s ia drumul exilului, o seama:de carturari si de clerici bizantini au 0:sit addpost in Princi-patele romnesti. Ajunsi aici, acestia au contribuit in mare ma-

    1) In 1359, Patriarhul din Constantinopol a ridicat in scaunul de mi-tropolit al Tarii Romnesti pe episcopul bizantin Iachint din Vicina,du-i ca resedintd Curtea de Arges. Urmasul acestuia, Hariton, fusese egurnenal mfinastirii Cutlumus i protos al Muntelui Athos.

    2) Cronicarul bizantin Duca afirrn c unul dintre fiii domnitoruluiMircea invata mestesugul armelor, laolalt cu o seamg de compatrioti ailui, la curtea imparatului bizantin Ioan VIII.

    dftn-

    www.dacoromanica.ro

  • DIN ISTORIA ORTODOXISMULUI ROMANESC 17

    sued la intrirea spiritualitatii ortodoxe si, prin aceasta, la in-florirea culturii noastre religioase.

    Din aceste sumare mentiondri istorice se pot desprinde deo-camdata, pentru problema ce ne intereseaza aici, urmatoarele:a) ca intrarea Principatelor romanesti in sfera de actiune alumii ortodoxe rasaritene a constituit o necesitate istorica deneinlaturat; b) c am primit influenta culturald a Sudului prinintermediul Statelor slave din dreapta Dunarii; c) in sfarsit,ca ortodoxismul nostru nu s'a desvoltat exclusiv prin influentaslavona, ci si prin numeroase legaturi directe, de ordin politicsi religios-cultural, cu Bizantul. Va trebui, de-acum inainte, sane dam seama daca, pe langa aceste stricte conditionari istorice,ortodoxismul a putut sa polarizeze, tot pe atata, nevoile sufle-testi si aspiratiile de vieata ale poporului roman.

    Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, este necesar sane oprim putin asupra ortodoxiei in genere, stabilind ctevatrasaturi caracteristice asupra dogmelor, cultului si semnifica-tillor ei spirituale.

    2www.dacoromanica.ro

  • CAPITOLUL II

    DESPRE DOGMATICA, CULTUL SI CATEVA DINSEMNIFICATIILE GENERALE ALE ORTODOXIEI

    In deosebire de alte religiuni, ordodoxia 1) se intemeiaza peun minimum de dogme obligatorii. In vreme ce catolicismulface din fiecare element al doctrinei lui un canon, ortodoxia

    concentrat aparatul ei dogmatic la acel simbol al credintei,pe care il auzim la fiecare liturghie, care constitue elementutde baza in oficierea tainei botezului i despre care stim ca a foststabilit in istoricul sinod dela Niceea, in anul 325.

    De sigur, ortodoxia implic sau face posibile i alte for-mule dogmatice. Acestea insa nu yin sa sporeasca edificiul dog-matic minimal, acela care, asa cum se infatiseaza, este consi-derat ca formand o baz suficienta si de nesdruncinat pentrutoad desvoltarea posibila a doctrinei. Ele intra in sfera vietiispirituale ortodoxe, insa nu ca dogme, ci ca teme de invata-mant teologice, alcatuind asa numita theologumena. Numarulacestora crescand continuu, se formeaza in biserica ortodoxao predominanta a theologumen-ei fata de numrul fix i limitatal dogmelor. Asa se explicl de ce ortodoxia ramane oarecumdeparte de rigorismul legalist al bisericii apusene si de ce insanul ei se pot petrece diversitti de opinii teologice, far- caacestea s'o sdruncine din suveranitatea sau din integritatea eidoctrinara.

    Pentru multe din precizrile cuprinse in acest paragraf am luat cabath cunoscuta lucrare asupra Ortodoxiei * a ganditorului religios S..Bulgakoff.

    si-a

    1)

    www.dacoromanica.ro

  • DOGMA CHRISTOLOGICA 19

    In centrul doctrinei ortodoxe, de altminteri ca in centruldoctrinei tuturor confesiunilor crestine, se afla dogma christo-logica. Anume: Iisus Christos este Fiul lui Dumnezeu, cares'a intrupat in om, care a venit printre noi ca om adevarat sica Dumnezeu adevdrat pentru a ne mantui de pierzanie, carea suferit pentru oameni chinuri si moartea, care a inviat a treiazi, care s'a suit la ceruri si sade la dreapta lui Dumnezeu sicare se va reintoarce in lume pentru judecata de apoi si pentrudomnia lui vesnica. De fapt, in spiritul ortodoxiei, dogmachristologica nu reprezinta numai o dogma propriu zisa, ciceva apartinand vietii insesi, trairii ei directe. Fiecare credin-cios se naste odata cu nasterea lui Christos, sufere odata cusuferintele Lui, invie cu invierea Lui si asteapta cu o teamasfanta revenirea Lui printre oameni. 0 asemenea credinta inChristos este insusi sufletul crestinismului.

    Predominanta christologica este strans legata de conceptiaortodoxa, potrivit careia omul se afla in centrul creatiunii. Dum-nezeu are fata de omul pe care L-a creeat o dragoste nemar-ginita. Aceasta dragoste este cladit pe mill si ea explica in-treaga doctrina a mantuirii. Dragostea lui Dumnezeu pentruoameni este asa de mare, incat El i-a sacrificat pe propriulSan Fiu, pentru a-i mantui pe acestia de pacat. In faptul in-truparii lui Iisus Christos, credinta ortodoxa vede o rascump-rare a omenirii pacatoase, o impacare a acesteia cu Dumnezeuprecum si o legatura intre Divinitate si om, putand sa mearglpana la sfintirea acestuia. Actul de rascumparare facut de IisusChristos este un act voluntar. Mantuitorul a consimtit sa Seintrupeze omeneste, sa ia asupra Lui pacatele oamenilor si ast-fel s-Si impuna un sacrificiu voit. Misterul rscumpararii stain aceea ea unul singur, Iisus Christos, a infatisat justitiei di-vine soarta umanitatii, fiind gata O. primeasca pentru mantuireaei orice suferinta. Prin sacrificiul Mantuitorului, s'a petrecutnu numai o eliberare a omului de Scat, dar si o renasterea acestuia, o renastere definitiva, in spiritul sfinteniei pe careo poate primi prin apropierea lui de Dumnezeu. Prin puterni-cul si realul San omenesc, Iisus Christos a fa:cut s coboareasupra vietii omenesti un har de sfintenie. Fiecare om isi poate

    2.www.dacoromanica.ro

  • 20 ORTODOXIA ROMANEASCA

    apropia acest har divin, in msura in care se va stradui s reali-zeze in sine o asemanare cu Dumnezeu, dupl modelul eterndefinitiv al Mantuitorului.

    0 intarire a acestei note de omenesc, pe care ortodoxia separe ca apropiat-o mai mult decat toate celelalte ramuriale credintei crestine, o gasim si in conceptiile ei despre FecioaraMaria si despre sfinti.

    Cultul Fecioarei Maria se bucura in credinta ortodoxa de ofoarte mare desvolatre. Este destul sa ne amintim de inceputulrugaciunii ce-I este destinata, una dintre cele mai de seama ruga-ciuni ortodoxe: Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe Tine,Nascatoare de Dumnezeu, Cea pururea fericita i prea nevi-novata i Maica Dumnezeului nostru . In dragostea i venera-tia pentru Fecioara Maria se poate gasi una dintre trasaturile celemai caracteristice ale pietatii ortodoxe. Protestantismul, care ainlocuit multe dintre valorile afective ale credintei religioaseprin valori rationale, a redus cultul Fecioarei Maria la mini-mum posibil. Pentru ortodoxie, dimpotriva, acest cult repre-zint o forma capitala, capabila s intareasca, pe de o parteideea perfectei reuniuni dintre divinitate i omenesc care existain fiinta lui Iisus Christos i, pe de alta parte, ideea de catasfintenie este posibil in natura omeneasca. Cultul Mantuito-rului nu este despartit niciodata de acela al Maicei Sale. Inchi-nandu-se omenescului lui Isus Christos, ortodoxii se inchina,in acelasi timp, Aceleia dela care a primit acest omenesc si carereprezinta, prin fiinta Ei, intreaga specie omeneasca. Mai pre-cis: Fecioara Maria este aceea care reuneste tot harul dum-nezeesc si toat sfintenia accesibile umanitatii.

    Cultul sfintilor ocup, si el, in desfasurarea spirituala or-todoxa, o mare intindere. Sfintii au rolul de protectori in ceruriai oamenilor. De aceea, ei fac parte dintre membrii activi aibisericii militante. Prezenta lor imbogateste atmosfera de gloriesi de rugaciune in care asezarn pe Dumnezeu. Conceptia orto-doxa tine s fac o distinctie importanta: prezenta i actiuneasfintilor nu urmareste sa inlocuiasca pe Iisus Christos, uniculmediator intre Dumnezeu si noi, ci dimpotriv s mijloceascasi sa sustina cat mai mult aceasta unica. mediatie. Sfintii sunt

    si

    si-a

    www.dacoromanica.ro

  • CULTUL FECIOAREI MARIA $1 CULTUL SFINTILOR 21

    conceputi ca prieteni ai oamenilor, ca suferind si rugandu-secu ei, sprijinindu-i astfel in nevoia lor intim de-a gasi pe Dum-nezeu si de-a se apropia de El. Asa se explical de ce, in cugetulortodoxiei, sfintii nu sunt conceputi ca niste semi-zei, ajunsiin aceastal situatie pe baza unor merite si actiuni extra-ordinare,ci sunt conceputi ca niste fapturi care prin dragostea si prinputerea credintei lor omenesti au realizat in sufletul lor o catmai mare asemanare cu Dumnezeu.

    Intr'un loc, S. Bulgakoff, cunoscutul doctrinar modern aIortodoxiei, face, cu privire la cultul omenesc al sfintilor, aceastainteresanta precizare:

    Adresand rugaciunile noastre sfintilor, suntem tinuti sa_ respectarn o anumita perspectiva interioaral. Este necesar ca sfintii sa nu ne umbreasca maretia hii Christos; deasemeni, este necesar ca si vieata noastra in Christos si deci in Santa Treime s nu ne fie micsorata. In privinta aceasta, constiima noastra despre Biserical ne poate indica masura dreapta a lucrului. Inteadevar, ar fi greu sa tagaduim ea, in practicd, superstitia si lipsa de instructie religioasa nu ne imping caltre politeism sau caltre un anumit sincretism, in care urme palgane pot subsista in liniste aldturi de elementele crestine. Insa, cauza acestui fapt nu trebue cantata in cultul insusi al sfin- tilor. Aceia cari dau de o parte acest cult vor avea de suferit mari neplceri spirituale; desi ramasi mai departe cu Christos, vor trebui insa sa-si dea seama cal vor pierde sentimentul exact al legaturilor cu El. Astfel, ei vor fi destinati sa ramana, spiri- tualiceste, fara familie, flea' rasa*, card cask fara parii si frati intru Christos. Ei vor avea de parcurs calea Mantuirii singuri, fiecare pentru sine, filed a mai alita exemple si comu- nitalti sufletesti cu acestia. Fara indoiala, lucrurile s'ar putea petrece si fara aceastal logica riguroas, in sensul cd exemplul sfintilor ar fi la nevoie inlocuit cu opera didactical a docto- rilor bisericii. Ins, este clar ca dela acestia din urma n'am putea primi dealt un simplu invatamant; n'am putea sal ne rugam cu ei si n'am putea sal le adresam vreo rugaciune. In definitiv, o rugaciune in comun cu cei cari nu mai suntwww.dacoromanica.ro

  • 22 ORTODOXIA ROMANEASCA

    1 n'ar fi realizabila daca, intr'o masura oarecare aceastd ruga- ciune nu le-ar fi adresata si lor direct 1).

    Un aspect caracteristic al ortodoxiei, si in acelasi timpextrem de interesant in ce priveste chipul cum a intovarsitvieata sufleteasc a poporului nostru, este cultul. Nu numaicultul Fecioarei Maria sau al sfimilor, ci cultul in general,luat ca principala manifestare exterioard a simtirii religioase.

    Am putea spune cal, in cuprinsul ortodoxiei, cultul insu-meaza frumuseti si diversitati unice in toata crestinatatea.Nu incercam sa explicam acest lucru, pentruca ar insemnasa intram intr'o problema intinsa si complicatd, care ne-arabate mult dela linia strict a preocuparilor noastre de aici.Fara indoial, sunt in joc o serie de cauze. Eflorescenta cultualaa ortodoxiei poate fi pusa in legatura cu o seama de factori,dintre care, cu simplul titlu de exemplu, citam: temperamentulpopoarelor care o practica, stilul general al culturilor cu cares'a asociat si in special stilul culturii bizantine, natura si orien-tarea specifica a problemelor de vieat istorica la popoarele dinSud-Estul european, multimea legaturilor de ordin psihologicsi cultural ale acestora cu civilizatiile de tip meridional aleAsiei Mici, etc.. La toate acestea, trebue sa adaugam si anumiteconditionari sufletesti ale dogmaticei si spiritualitatii ortodoxein genere, in special pe acelea privitoare la caracterul lor antro-pologic, la continutul lor de omenie directa si real. Se stie careligiile bazate pe un dogmatism exclusiv rational nu acordacultului cleat o valoare secundara si inexpresiva. In privimaaceasta, cazul protestantismului este tipic. Ideea, cu cat estemai formala si mai rigorist, cu atata are tendima sa-si ajungasiesi si deci sd indeparteze din jurul ei tot ce i-ar putea con-stitui un cadru si o atmosfer de solicitri psihologice. Cultuldimpotriva, reprezinta o rascruce a omeniei, o intretaiere deforme vii, mai libere, in devenire. Misiunea lui este, printrealtele, nu numai o misiune psihologica, ci si una sociald. Elurmareste sa creeze stari de spirit proprii unei anumite fina-litati religioase si totodata sa creeze comunitati active de oameni

    1) S. Boulgakoff, L'Orthodoxie, Ed. Felix Alcan, Paris, pp. 170-171.www.dacoromanica.ro

  • VALOAREA CULTULUI ORTODOX 23

    In vederea acestora. Acolo unde se desfasoara cu convingere,cultul denota cd intre oameni si divinitate se petrec comunicaricontinui, intr'o forma vie, bogata, solicitanta, posibila pentruorice fel de cuget, dela cel mai umil pana la cel mai stapanpe sine. Intr'un cuvant, putem crede Ca bogatia cultuala a-ortodoxiei isi trage una din principalele ei raclacini din largasi structurala conditionare omeneasca a acestei religii.

    Catolicismul s'a orientat inspre organizare si spirit dedominatie politica.. Protestantismul, datorita conditiunilor is to-rice si sociale in care a aparut, s'a construit in perspectiva eticaa probitatii sufletesti si a rigorismului intelectual. Popoareleortodoxe, incepand cu poporul bizantin, s'au aplecat inspreD traire lirica, in mare parte pe baze estetice, a lumii divine.Chipul cel mai direct de manifestare al acestei trairi lirice sepoate vedea, dui:4 cum am mai amintit, in multimea si varie-tatea formelor de cult ale simtirii ortodoxe.

    In cuprinsul serviciului religios, elementul estetic alcatuesteunul dintre mijloacele de seama prin care s se poata invocagloria lui Dumnezeu si sa se poata realiza prezenta Lui ima-teriala in biserica. Datorita acestui element, liturghia ortodoxlare acel ton de blandete si de caldura solicitanta, care o deose-beste de tonul auster si incomparabil mai hieratic al litur-ghiilor apusene.

    0 ak trsatura caracteristica in cultul ortodox, tinand deasemeni de implicatia mult mai omeneasca a acestei credinte, esterealismul lui. In multe dintre capitolele lui, serviciul religiosnu se margineste numai de-a invoca prin procedee artisticeanumite teme sau momente ale credintei religioase, ci vreachiar sa le actualizeze, imprumutandu-le o corporalitate, princare sa se dea impresia revenirii lor pe pamant. Astfel: Cid-ciunul vrea sa infatiseze, mai mult decat- o comemorare sim-bolicl a nasterii lui Christos, parca o nou a. si misterioas nasterea Mantuitorului. Acelasi lucru poate fi spus despre inviere,despre schimbarea la fat, despre intrarea in Ierusalim, despremisterul cinei de taina, despre patimile din saptamana Pastelui,despre coborirea in mormant sau despre urcarea Mantuitoruluila ceruri. In felul acesta, cultul ortodox are misiunea de-a intre-www.dacoromanica.ro

  • 24 ORTODOXIA ROMANEASCA

    tine in cugetele credinciosilor ideea ca Dumnezeu continuasa traiasca in biserica, ideea ca acesteia Ii revine sarcina de-aface mereu vii toate actele sfinte i ideea c prin fiecare parti-cipare la aceste acte devenim noi marturisitori ai lor.

    Ganditorii ortodoxi pretind ca i arhitectura bisericilorortodoxe se adapteaza acestor realitati. Fie Ca' este vorba de ocupola colosala ca aceea a Sfintei Sofia din Constantinopol,fie de cupola modesta a unei bisericute de lemn dintr'un satindeprtat, peste tot domneste o impresie asemanatoare: acerului care coboara si care face din spatiul bisericii loculfiresc al misterului divin ce se desprinde din desfasurarea litur-ghiei. Bulgakoff ne marturiseste astfel aceasta impresie: Tem- plul gotic se ridica in inaltime, catre transcendent, insa intre el si acesta ramane totdeauna o distanta de netrecut. Dimpo- triva, sub cupola ortodoxa care coboara, care concentreaza

    reuneste elementele in jurul ei, ne simtim ca in casa tatalui, dupl ce s'a facut fuziunea intre divin i omenesc. Acesta este sentimentul fundamental al ortodoxiei, acela care se reflecta in mod direct in cultul ei 1). Prin intreaga lui desfasurare,cultul ortodox pare o mrturie in favoarea unei permanenteumanizari i incarnari a lui Dumnezeu. De aceea, in raportcu alte ramuri crestine, ortodoxia pare s fie ramura care seapropie cel mai mult de cunoasterea directa si de bucuriasimpla a primilor crestini.

    Teoreticienii si comentatorii religiei ortodoxe se mai opresc,cu egala atentie, asupra Inca unei trsaturi caracteristice acultului respectiv: cosmismul acestuia. Cultul ortodox nu seadreseaza numai sufletului omenesc, ci intregei creatiuni. Cuajutorul bisericii, Sfantul Duh Ii poate raspandi harul lui pestetot, adica peste toata natura iesit din mainile Creatorului.Soarta naturii nu este izolata; ea este legata de soartaIn masura in care Mantuitorul a luat asupra Sa grija intregeiumanitati, El si-a luat in acelasi timp i grija naturii in mijloculcareia aceasta umanitate este destinata sa traiasca si sa actio-neze pentru mantuirea ei.

    1) Op. cit., p. 181.

    i

    omului.

    www.dacoromanica.ro

  • CULTUL ICOANELOR 25

    Cat timp a trait printre oameni, Iisus Christos a participatla toate aspectele firii. A mers pe pmant, a privit florile, amasurat cu privirea locurile dimprejur, s'a hranit cu fructecu came, s'a botezat in apa Iordanului si a stat ingropat insanul pamantului. De aceea, cu prilejul diferitelor slujbe reli-gioase pe care le oficiaza, biserica ortodoxa binecuvanteazasfinteste intreaga creatiune. Binecuvanteaz1 totul: fructele cese coc in preajma anumitor sarbatori, mancarurile destinatecelor vii sau mortilor, painea care se imparte la saraci saudin care se face cuminecatura, vinul, untdelemnul de mir,odajdiile i obiectele ce slujesc in timpul liturghiei, locurilepe care s'au intamplat diferite evenimente omenesti sau pe carele destinam unor intreprinderi viitoare, etc.. Privind la toateacestea, anumite mentalitati rationaliste le-ar putea da pe seamavreunui magism primitiv, urmarind astfel s reduca proportiilecredintei crestine la limita ratiunii suficiente a oamenilor. Orto-doxismul se apara ins de aceasta invinovdtire, sustinand caomul este de fapt o fiin cosmica, Ca acest cosmos face partedin alcatuirea lui necesara Si c Dumnezeu este un salvatornu numai al sufletului ci si al trupului, deci al intregei firiexistente.

    Un alt aspect caracteristic in cultul ortodox il formeazacultul icoanelor. Peste tot, in lumea ortodoxa, acest cult sebucura de o consideratie deosebit. Bisericile ortodoxe suntpline de picturi murale, nu numai in interior dar i pe dinafara.Nu este o simpla intamplare c unele dintre cele mai frumoasesi mai caracteristice manastiri romanesti au zidurile exterioareacoperite cu picturi. Ne gandim, in special, la manastirile dinBucovina, acelea care reprezinta mari legaturi spirituale aleortodoxiei cu problemele de vieata si de simtire ale romanis-mului. In ce priveste interiorul bisericilor, multimea picturiloralcatueste o lege generala a cultului ortodox. Ele au aici free-yenta pe care in bisericile apusene o au sculpturile. De jurimprejur, peretii interiori ai bisericilor ortodoxe sunt acoperiticu picturi. Nu exist biserica, fie ea cat de primitiva, care s seabata dela aceasta regula. Insasi bolta, aceea care vrea s sim-bolizeze cerul i pe cat posibil sa materializeze imaginea trans-

    ai

    www.dacoromanica.ro

  • 26 ORTODOXIA ROMANEASCA

    cendentei, este si ea pictata. Foarte caracteristica, din acest punctde vedere, este tampla. Aceasta are, in desfasurarea ritualuluiortodox si in mersul procesului sufletesc al credinciosului carevine la biserica, o importanta considerabila. Tamp la despartealtarul, locul unde se oficiaza misterele liturghiei, de parteain care stau credinciosii. Spre ea, acestia isi indrepata tot timpulprivirile. Tamp la constituie, oarecum, faptul material si spiri-tual totdeodata, care le apare ca un hotar intre cele doua lumi,de natura sa-i indemne spre un proces de constiinta sit care sa lecreeze astfel o stare de suflet capabila s primeasca experientaintim a unor asteptdri si revelatii iesite din comun. Este denotat c tampla aceasta trebue s fie practica ; adica trebuesa fie ca un perete de icoane. Altminteri, credinciosul ortodoxn'ar putea-o concepe, n'ar primi-o sufleteste, nu s'ar simtiindemnat sa-i dea o semnificatie, sa-i atribue vreun sens inmersul greu de caracterizat al simtirilor lui intime.

    Cultul icoanelor a inscris in vieata bisericii ortodoxe uncapitol bogat, cu istorie completa si dramatica. Este destulA.' ne amintim, din timpul imperiului bizantin, de lupteledogmatice, si chiar mai mult cleat atata, duse impotriva icono-clastilor. In forma in care este acceptat astazi, cultul ortodoxal icoanelor a fost stabilit in al 7-lea sinod ecumenic. Temeiullui principal este un temeiu de ordin psihologic. Icoana repre-zint mai mult decal un obiect conventional; ea reprezintao conditie de neinlaturat in mersul intim al simtirii si convin-gerii ortodoxe. Casa, fara macar o icoana in ea, strecoara in sufle-tul credinciosului ortodox un sentiment de neliniste, de pro-vizorat, aproape de gol. Misterul cel mare pe care il implinesteo icoana este acesta: lasa impresia ea' divinitatea este prezenta.Si Inca un lucru: icoana dovedeste, intr'un fel care este carac-teristic modului de simtire al ortodoxului, ea' Dumnezeu poatefi reprezentat omeneste. Inteadevar, in El insusi, adica in reali-tatea Lui eterna si absolutl, Dumnezeu n'ar putea fi repre-zentat. Insa, revelandu-Se omului, Dumnezeu are totusi,trebuie sa ail* un chip ; icoana I-1 descrie si acesta constituemeritul ei propriu, pentrucl altminteri revelatia divina ardeveni aproape imposibila sau ar lua calea hieratica a unorwww.dacoromanica.ro

  • VIEATA MONASTICA 27

    viziuni fr vieata Si fara contact lamuritor cu sensibilitateanoastra omeneasca.

    Ortodoxia previne marea obiectie ce s'a adus i s'ar maiputea aduce in legatura cu cultul icoanelor: teama de-a nuse a:lea in idolatrie. Schematic, iata care este punctul ei devedere: Este drept, credinciosul ortodox se roaga sa ziceminaintea unei icoane a lui Iisus Christos, asa cum s'ar rugaMantuitorului Insusi. Aceasta nu inseamna insa ca icoana sesubstituie Divinitatii. Functiunea ei este de ordin imaterial,in sensul ca ea nu face decat sa prilejuiasca o producere aharului sau a gratiei divine. Incolo, n ea insasi, ea nu ramnedeck ceea ce este: un obiect, departe de eventualitatea de adeveni un idol sau un fetis. Ace lasi doctrinar ortodox, Bul-gakoff, dupa care ne-am condus in mai multe din prezentarilede fata, ne spune: Nevoia credinciosului de-a avea inaintea sao icoana decurge din caracterul concret al sentimentului

    religios, al sentimentului care, adeseori, nu se poate multurni numai cu contemplatia spiritual, ci cauta sa-si apropie divi- nitatea intr'un mod imediat. Nimic mai natural ca aceasta, intru cat omul este alcatuit din suflet i trup. Venerarea icoa- nelor sfinte se intemeiaza nu numai pe natura temelor repre- zentate, ci i pe credinta in acea prezenta plina de har divin, pe care Biserica o presupune in sfintenia icoanei *1),

    Mai intentionam s schitarn aici, in acest paragraf destinatunor priviri rezumative asupra spiritualitatii ortodoxe in gene-ral, cateva precizari cu privire la etica acesteia. Tinem sa leinsemnam, pentruca i ele converg inspre aceeasi mare semni-ficatie filosofica pe care am recunoscut-o in tot ce am amintitpana acum: forma si tendinta umanizantd a credintei ortodoxe.

    Cea mai pura imagine a eticei ortodoxe este, de sigur, aceeape care trebue s'o realizeze vieata monastia Calugarul are mi-siunea sa refack prin renumarile lui la lume i prin abnegatiilede care trebue sa dea dovada, soarta de calvar a Mantuitorului.Virtutile catre care trebue sa tinda, prin renuntari impuse cuhotarire de catre vointa proprie, sunt acestea: umilinta i cued-

    1) op. cit., p. 196.

    o

    1

    www.dacoromanica.ro

  • 28 ORTODOXIA ROMANEASCA

    tenia de cuget. Ortodoxia este constienta de faptul ca idealulmonastic este poate un ideal greu de infaptuit 0, mai ales, unideal care ne indeparteaza de lumea real, cu framantarile, cubucuriile si cu suferintele ei. Ea stie ca, impunand un asemeneaideal de vieata, impune un maximalism etic, greu accesibil,atat prin formula lui in sine cat si prin conditiile de vieatapractica pe care le implied. Iata insa ce raspunde: Adevarul,prin natura lui, este o forma maximal; el nu poate tolera juma-tali de masura; el este adevar, doar luat in integralitatea lui.In ce priveste calea mantuirii crestine, aceasta este o cale stramtaiar orice incercari de a o largi n'ar fi deck tot atatea lovituri in-dreptate impotriva ei.

    Insa, invatatura crestina poate fi privita 0 pe alt cale cleatcea propriu zis monasticl. Totul este ca fiecare din call. aspira

    , care mantuirea crestina sa se simta in sufletul sau cu dorintilesi puritatile de cuget ale unui calugar. Din punct de vedereetic, ortodoxia este mai presus de toate o stare sufleteasca: ostare de echilibru si de sanatate interioara. Asa se explica dece in sanul ei pot incapea nu numai aceia indivizi sau po-poare cari sunt stapaniti de o conceptie tragica a vietii, citoti aceia cari vor sa-si traiasca sincer, real si onest vieata. Dintretoate religiile crestine, ortodoxia a fost se pare cea maiputin exclusivista, cea in numele careia s'au petrecut cele maiputine razboiaie si cea care s'a deschis cel mai direct tuturorpopoarelor care s'au indreptat spre ea.

    Moralismul nascut din ortodoxie n'a atins niciodata pro-portii rigoriste si apodictice, dar nici nu s'a lsat stapanit vre-odata de vreun spirit probabilist ori de finaltati vulgar-practice.Ceeace a caracterizat mai insistent acest moralism, in aproapetoate manifestrile lui, au fost umilinta si iubirea. De aici, oserie intreaga de consecinte, in ce priveste forma si atitudineagenerala de vieata a ortodoxiei: modestia, sinceritatea, sirnpli-citatea ei, aderenta ei speciala fata de popoarele agrariene, ne-potrivirile ei cu spiritul de autoritate, de proselitism presum-tics sau de cuceriri imperialiste.

    www.dacoromanica.ro

  • CAPITOLUL III

    REALITATEA ORTODOXA ROMANEASCA

    In paragraful anterior am stabilit un cadru general al spiri-tualittii ortodoxe, oprindu-ne in special asupra elementelorde dogma si de cult despre care vom vedea, in cursul desvolt-rilor urmatoare, ca au avut aderente organice cu problemelede vieata ale poporului roman. Anume: ne-am oprit asupratrasaturilor privind caracterul umanizant al ortodoxiei, pentrucaacestea s'au potrivit atat cu firea poporului nostru cat si cu in-treaga tesatura psihologica a nevoilor, tendintelor si aspiratiilorlui de vieata.

    In continuarea fireasca a problemei pe care am deschis-o,este necesar sa trecem acum in revista chipul cum ortodoxias'a manifestat in desvoltarea poporului nostru, formele si orien-tarile de viea% pe care i le-a determinat acestuia precum si sti-lul general pe care 1-a imprimat simtirii noastre crestine. Neimpunem sa facem aceasta trecere in revista intr'o forma obiec-tiva, adica nu aparand o tema sau alta, ci inftisand faptele inordinea lor reala si pozitiva.

    Initial, este de facut o precizare cardinala. Ortodoxia roma-neasca nu s'a manifestat doar pe plan religios, ci pe o diversi-tate de planuri ale vietii noastre nationale. Cu alte cuvinte, eanu s'a marginit a fi doar o disciplina teologica, izolata de restullumii sau in orice caz straina de mersul vietii din jurul ei, cidimpotriva, s'a intovarasit cu toate aspectele acesteia, deter-minand in fiecare sensuri active ale finalitatii ei crestine. Faptulacesta este atat de evident, incat o buna parte din istoria popo-www.dacoromanica.ro

  • 30 ORTODOXIA ROMANEASCA

    rului romanesc ar putea fi denumit o istorie a simtirii si a ma-nifestarilor lui ortodoxe. Sa urmarim deci acest proces, maiexplicit, pe sectoare precise de activitate.

    Sub raport politic.

    De-a-lungul intregei noastre experience istorice, bisericaortodoxa a fost un factor constitutiv si integrant al vietiinoastre de stat. Faptele de natura s confirme acest lucruabundd. Nu avem putirita si nu este locul sa le mentionam.aici pe toate. 0 prezentare sistematica a lor ar reclama olucrare aparte, facuta de un cercetator de specialitate. In lu-crarea de fata, ne marginim sa dam in privinta aceasta doarcateva indicatiuni generale, atatea Cate s ne poata infatisaschematic faptul i sa ne dea putinta de a-I integra in lantuldesvoltarilor de care ne ocuparn.

    Prezenta factorului religios, in desfasurarea vietii politice apoporului roman, are o origine indepartata. Nu este exclus casuccesul convietuirii daco-romane s se datoreasca, in oarecaremasura, i ideii crestine. Este foarte posibil ca forta umana aacestei idei, transplantata din lumea romana prin colonistiprimita lard rezerve intime de catre populacia autohtona, sa fimijlocit intre cele doua grupuri de oameni o seama de legaturimai directe i, prin aceasta, inceputul constiintei c vor puteaconstitui impreuna un popor nou.

    A urmat, dupa scurta vietuire a Daciei Felix, mileniul in-nourat al navalirilor barbare. Istoria considera aceast epocadrept o epoca critica, in care Romanii au fost impiedecati dea-si continua vieata lor de stat.

    Totusi, chiar asa, lipsindu-le aceasta vieata de stat, n'amputea insa spune ca le-a lipsit, totdeodatl, orice vieata politica.Admitand o asemenea ipoteza, ar insemna sa taiem baza desustinere a celor mai legitime explicari istorice, cu privire laformarea poporului roman. In mod difuz, o constiint politicaromaneasca a continuat sa existe, chiar in timpul celor maiacerbe navaliri barbare. Altrninteri, adica neavand o asemeneaconstiinta difuza, poporul roman s'ar fi inglobat in vreuna din

    si

    www.dacoromanica.ro

  • SENTIMENTUL CRESTIN SI VECHEA REZISTENTA ROMANEASCA 3/

    numeroasele masse barbare cu care a venit in contact, ar fipierdut contactul cu latinitatea si, odat nAvAlirile barbare ispr-vite, n'ar mai fi gsit in el putinta de a-si relua in chip autonomfirul existentei lui istorice.

    Care au putut A.' fie, oare, factorii capabili de-a mentine oasemenea constiintA politica ? CAutAnd un rAspuns la aceast5.intrebare trebue sA ne gandim, in primul rand, la factori de or-din sufletesc, pentruca acestia au constituit in vieata poporuluiroman un orizont permanent, predominant. Intre acesti factori,e probabil ca sentimentul crestin a jucat un rol de seaml. Cealtceva ar fi putut sA intretinA o constiinta atAt de unitark intreoameni raspAnditi pe un teritoriu relativ destul de mare si cariaveau doar mijloace sporadice de a comunica unii cu altii ?Neaderenta romAneascl, fatA de popoarele barbare cu care amvenit in contact, se explica, printre altele, si prin faptul CA acelepopoare erau pagAne. Inssi denumirea de # barbar , in accep-tiunea ei cea mai general si cea mai apropiat de mentalitateapoporului, inseamnI # necrestin , adicA om strAin nu numai devieata unui anumit loc, dar si de legea lui Dumnezeu. Esteprobabil c5. sentimentul crestin, prin puterea lui de a stapanisufletele si de a le impune o disciplinA de suferinta rAbdAtoare,a constituit principala parghie de rezistentl impotriva valurilornAvAlitoare. In mod necesar, aceast rezistent s'a tradus siintr'un act politic, caracterizat prin pAstrarea unei constiintede neam si prin evitarea amestecului cu vreuna din gintele nA-vAlitoare. Convietuirea de mai tArziu, dintre Slavi si Romani,precum si influentele de ordin politic si sufletesc rezultate dinaceasta, au fost posibile tocmai prin faptul cA Slavii trecuserkintre timp la crestinism si astfel se creease intre cele douA popoareo bazA organicA de legatura 1).

    1) Vorbind despre simbioza dintre organizarea religioasA i vechea noa-str organizare civilk S. Mehedinti afirm urmAtoarele:

    Dupl retragerea legiunilor (din Dacia), sfaturile si poruncile Bisericii4 au trebuit sA ia locul autoritAtii oficiale, anulatA in chip firesc din ziva4 plecArii fungionarilor Statului. De sigur ins cA nu plecaserA toti. Cei

    legati de interesele familiei i proprietAtii au rdmas locului, cum se in-tAmplA totdeauna i. peste tot in asemenea irnprejurAri. In mice caz, tH-

    41

    s www.dacoromanica.ro

  • 32 ORTODOXIA ROMANEASCA

    Intemeierea Principatelor romanesti nu este straina, in lantulei procesiv, de anumite determinari crestin-ortodoxe. Atatintemeierea Munteniei, cat si cea care i-a urmat la interval decateva decenii a Moldovei, au fost acte de emancipare a voevo-datelor romanesti impotriva unei dominatii, nu propriu zis con-stituit politic, dar cu tendinte de afirmare progresiva, a Ungu-rilor. Faptul care a putut sa dicteze o asemenea emancipare tre-bue sa fi malt in el si o latura religioas. Ungurii erau catolici,regii lor erau investiti cu calitatea de regi apostolici, feudalitateade tip apusean in sistemul cdreia functionau ca popor tindeainspre o suprematie integrala a papalitatii in lume, asa incatreunirea acestor elemente trebuia sa duck in mod necesar, lao actiune de cucerire si de catolicizare a trilor romanesti. Ideeaunei cuceriri unguresti trebue sa fi aparut Romanilor cu atatmai nefireasca, cu cat ea se facea cu sprijinul si in numele uneicredinte religioase straine de firea i de traditiile lor. De aceea,este probabil ca, in procesul de reunire libera a voevodatelorsi cnezatelor dintre Carpati si Dunare sub sceptrul voevozilordela Campulung si Arges, proces care de fapt constitue tocmaiintemeierea istorica a Munteniei, a existat atat o rezistentamateriald impotriva cuceririlor unguresti cat si o rezistentasufleteasca impotriva unei religii straine pe care aceste cuceririvroiau sa ne-o impuna.

    Probabil, exista un proces asemanator 0 in ce priveste in-temeierea Moldovei. Aici, ideea de descdiecat nu are numai un

    a bunalul nu putuse pleca, in el s'a continuat exercitarea magistraturii. Dea cine ? Obiceiurile Dacilor ne lannuresc deplin: la ei, preotul era si jude-a cator. Si astfel, basilica, adica judecatoria ori tribunalul, a devenit pe In-a cetul biserica. Omul a sfintit localul civil, dfindu-i caracter religios. Ino lipsa sanctiunii administrative a Statului, a ramas sanctiunea morala re-o prezentath de preot, fiind el insusi continuator al vechiului popa bar-n batul insarcinat cu sacrificiile pagane. Cel care imprastia sfingele jertfei4 in cultul mithraic, imparte acum, pe temeiul unui simbolism analog, vinul* si painea cuminecdturii crestine. Pe calea aceasta, Evanghelia a ajuns peo nesimOte un fel de lege nescrisa, Orland locul magistraturii s. 4 Lao noi, Biserica crestina a capatat mare rol social si chiar politic inainte de

    a fi fost recunoscut creginismul ca religie de Stat >. (Creftinismul romdnescadaos la caracterizarea etnografica a poporului roman pp. 57 si 59).www.dacoromanica.ro

  • SENSUL CRESTIN AL DES CALE CATELOR 3 3

    sens figurativ ca in Muntenia, ci un sens direct, propriu. Bog-dan, voevod de Maramures, cum il numeau croniceleera socotit de regele Ungariei ca un infidel notoriu. Pe semne,infidelitatea lui nu era numai politica ci mai ales de ordin sufletesc,intru cat rezistenta lui nu se referea numai la tentativele decucerire teritoriala ale Ungurilor, ci i la propaganda catolicape care acestia o duceau cu perseverentl. Documentele timpuluin'au insemnat motivul real pentru care s'a produs expeditia luiBogdan si a tovarasilor lui. Este insa cert ea actul lor n'a pornitdoar din intentii cuceritoare niciun alt fapt din intreagaistorie romaneasca n'ar mai pleda pentru o asemenea ipotezaci din motive de un ordin mai adnc si mai complex. Este po-sibil ca expeditia lui Bogdan sa fi pornit ca o protestare impo-triva metodelor unguresti, sa fi fost o incercare de a salva peRomani de persecutiile religioase ale Ungurilor i, totdeodata,sa fi insemnat in constiinta lui politica un mijloc de-a intemeiaaiurea Statul romanesc crestin pe care, in Maramures, Ungurii

    incercuiau apasator prin scopurile i metodele lor.Vechea politica externa a Principatelor romanesti a fost

    impregnata de un staruitor duh crestin ortodox. lama in vre-muri relativ recente, am putea spune pang in a doua jumatatea secolului XVII, in constiinta poporului roman, dusmanii ace-stuia n'au fost socotiti ca dusmani ai Statului, ai voevodului sauai poporului propriu zis, ci mai de graba ai bisericii. Principa-lele noastre acte politice, pan in aceasta epoca, si-au gasit in-dreptatirea lor de baza in legea crestina si in apararea ei.

    Este interesant s ne oprim o clipa asupra uneia dintre sem-.nificatiile raporturilor noastre cu Turcii. Capitulatiile noastrefata de Turci n'au fost niste acte de abdicare din partea popo-rului roman, ci dimpotriva acte de mare intelepciune politica,datorita carora am fost in bung parte aparati de tentativele ce-lorlalte imperialisme europene, ale celor apusene reprezentatede Ungaria si de Polonia, sau al celui rlsaritean, venit din parteaRusiei. Nu este o simpla intamplare ca respectarea acestor capi-tulatii a figurat in testamentele politice lasate de Mircea celBatran si Stefan cel Mare, doi mari invingatori ai Turcilor, dartotdeodata doi mari reprezentativi ai intelepciunii i ai simtului

    3

    vremii,

    Il

    www.dacoromanica.ro

  • 34 ORTODOXIA ROMANEASCA

    istoric romanesc. Totusi, in sentimentul popular, imagineaTurcilor a plutit aproape intotdeauna intr'o atmosfera de groaza,de oroare. De fapt, aceasta groaza rlsarea, in primul rand, dinaceea c Turcii nu erau crestini i ca apareau ca uzurpatori aicrestinismului. Tot asa se explica de ce domnitori ca Vlad,Radu Plesuvul, Alexandru Aldea, Mihnea Turcitul s. a., cariau fa:cut o politica prea vadit turceascal, au trecut in posteritatearomaneasca Invluii intr'o atmosfera intunecat de dispretde amintire trista.

    Conceptia crestina a domnitorilor nostri, in special a dom-nitorilor reprezentativi, este un fapt notoriu, asupra caruia numai pot pluti indoieli.Apararea sentimentului crestin se confundain constiinta lor cu ideea de stat, cu putinta acestuia de a exista,cu posibilitatea lui morala de a reprezenta un rol in lume. Duplmarea victorie dela Podul-Inalt, in 1475, impotriva Turcilor,

    tefan cel Mare adresa domnilor crestini ai lumii urmatoareaveste de biruinta: < Cand am vazut noi oastea cea mare, ne-arao sculat vitejeste cu trupul i armele noastre, i li-am statut

    impotriva, i, cu ajutorul lui Dumnezeu celui atotputernic(( i-am invins strasnic pe acei dusmani ai nostri i ai crestinatatiio intregi, i i-am prapadit i i-am calcat in picioare 1). De alt-minteri, lupta pentru crestinatate constitue una dintre carac-teristicele domniei lui tefan cel Mare si, in acelasi timp, laturaprin care a putut sa fie considerat drept una dintre marile fi-guri europene din timpul lui.

    Exist o legatur necesara intre apararea credintei ortodoxesensul istoric al principalelor domnii romanesti. Cei mai

    reprezentativi domnitori romani au fost, in acelasi timpcei mai notorii sustinatori ai credintei ortodoxe. Faptul esteindeobste cunoscut, asa incat nu mai este nevoie s insistamasupra lui. E destul sa ne gandim la domnitori ca: Vlaicu-Voda,Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, *tefancel Mare, Mihai Viteazul, Mateiu Basarab, Vasile Lupu, Con-stantin Brancoveanu, Nicolae Mavrocordat, s. a. la ctitoriilesi la diferitele alte opere pe care le-au inchinat crestinatatii

    1) N. Iorga, Istoria Romdnilor in chipuri icoane, Ed. Ramuri, Craiova.

    si

    si

    4www.dacoromanica.ro

  • POLITICA CRESTINA A DOMNITORILOR ROMANI 35

    si ortodoxiei, pentru ca adevdrul acestei idei sa rasara plin silamuritor.

    Este de remarcat ca, fata de celelalte spiritualitati crestinesi mai ales fata de forurile care le reprezentau, domnitoriiromani n'au practicat o atitudine de ura si de lupte materiale,ci dimpotriva au intretinut cu ele legaturi diplomatice demnesi morale. In aceasta privinta, se pot cita cazuri de domni caVlaicu Voda in Muntenia sau ca Alexandru cel Bun in Moldova,cunoscuti ca maH sustinatori ai ortodoxiei, dar care au toleratactiuni ale propagandei catolice si chiar intemeieri de aseza-minte in numele acestora. Este insa de notat ca aceast propa-ganda tolerata n'a depasit niciodata limitele unei actiuni diplo-matice posibile. Atunci and ea a incercat lucruri mai indraznete,tinzand de pilda la convertiri in massa sau la schimbari radicalein orientarea politica a Orli, ea s'a izbit fie de rezistenta domnilor,fie de aceea a boierilor, fie mai ales de rezistenta unui anumitsentiment general al poporului. Domnitorii, caH totusi auincercat sal infranga aceasta norma, fie convertindu-se ei personal,fie impunand o asemenea convertire poporului, si-au vazutpaha in cele din urma actiunea lor risipita si adusa la neputintl.Cel mai caracteristic, in aceasta privinta, este cazul lui LatcoVoevod, domnitorul Moldovei, care desi in anul 1371 trecusela catolicism, iar ceva mai inainte admisese ca tara Moldoveisa devina dioceza episcopului catolic din Siret, nu s'a ingropatin catedrala gotica din Siret, ci in biserica din Itadauti, ridicatde Bogdan, tatal sdu 1).

    Odata Muntenia intemeiata, o prima grije a domnitoruluiNicolae Aleiandru Basarab a fost sa dea tdrii sale o organizarebisericeasca si sa-i intemeieze o mitropolie proprie, fapt cares'a si intamplat in anul 1359. Prin aceasta masura, organizatiade stat a Munteniei capata nu numai o laturd de activitate inplus, ci o intarire si o indreptare a ei spre un destin politicpropriu. Comentand acest fapt, istoricii pretind ca intemeiereamitropoliei muntene ortodoxe a dus la stricarea raporturilor curegele Ludovic al Ungariei si, odata cu aceasta, la o emancipare

    ') C. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, vol. I, p. 387.

    a*www.dacoromanica.ro

  • 36 ORTODOXIA ROMANEASCA

    politica a noastra din sfera de actiune a propagandei catolice. Papa tragea nadejde sa converteascg la catolicism pe Nicolae Alexandru. Sotia sa cea de-a doua era doar catolica, iar una din fetele lui s'a casatorit tot cu un catolic. Daca si Voevodul ar fi imbratisat confesiunea sotiei sale, atunci acest fapt ar fi insemnat aproape inglobarea noastra in statul catolic maghiar si, in orke caz, un mare triumf al bisericii dela Roma 1).Dupa intemeierea de organizgri bisericesti proprii, domnitoriiromani au depus toate straduintele necesare pentru a se ajungela o intelegere cu Patriarhia din Constantinopol. Faptul estecat se poate de revelator. Aparent, el ar putea fi considerat caun act de inchinare, legat pe plan spiritual cu capitulatia noastrgpolitica fata de Turci. De fapt, o asemenea explicatie are in eao ricita prea simplificatoare. Legaturile bisericii romnesti cuPatriarhia din Constantinopol, pe deasupra caracterului lor dedependenta a primei fatg de cea de-a doua, au avut si o altasemnificatie. Anume: de apgrare a ideii ortodoxe, de solidari-tate spirituala cu biserica rasgriteana, de intovargsire organicgintre interesele noastre politice si cele sufletesti si, in slarsit,de prevenire a unor mari miscari de convertire religioasa venitedin Apus.

    Vom aminti, intr'un paragraf urmator, despre re actiunileRomanilor impotriva unor influente apusene cu caracter reli-gios si despre rezultatele acestora in domeniile culturii noastrenationale. De fapt, aceste reactiuni n'au fost numai de ordincultural, ci i de ordin politic. Caracteristice, din acest punctde vedere, sunt revoltele in numele credintei ortodoxe aleRomanilor din Ardeal, provocate de actul unirii cu bisericaromano-catolica si, mai ales, de actiunea autoritatilor ungurestipentru generalizarea acestui act. Aceste lupte nu au fost numailocale, sau numai sporadice, ci au durat cu perseverenta catevadecenii in sir, pang ce crestinii ramasi la vechea lor lege ortodoxaau obtinut libertati pentru exercitarea cultului lor si garantiipolitice in ce priveste exercitarea acestor libertati. Unul dintreexponentii acestor miscari, Sofronie, in memoriul pe care 1-a

    1) C. C. Giurescu, op. cit., p. 370.www.dacoromanica.ro

  • PERIOADA VOEVODALA 37

    prezentat generalului guvernator imperial cu resedinta in Sibiu,caracteriza doleantele Romanilor din Transilvania de nit grecne-unit, cu idei ca acestea: Platim darile si indeplinim toate poruncile imperiale. Promitem s le indeplinim si de acum inainte, si de asemeni s ne varsam sangele pentru prea buna noastra regina. Nu insultam religia unita, dar refuzam de-a co recunoaste si adopta. Dorinta acestor Romani este de-a avea. un episcop al lor, confirmat de mitropolitul din Carlowitz si recunoscut ca atare de catre magnatii Transilvaniei. Preotii(< acestor Romani trebuesc sa fie scutiti de dari, asa cum sunt scutiti clericii Sasilor si altii, pentrued si ei inalt ruglciuni pentru regina *1). Caracterul acestor doleante ne conduce ininima problemei. El ne demonstreaza Ca' era vorba, nu numaide o lupta spirituall, ci si de o actiune politica, de natura sasigure populatiei romanesti din Transilvania un statut autonomsau, in orice caz, un statut garantator al formelor ei de vieatasi de simtire traditional.

    Perioada cea mai luminoasa a vechei istorii romanesti a fostperioada voevodall. Ne referim la perioada ilustrata de actiuneamarilor nostri domnitori pamanteni, perioada in care s'au con-consolidat o parte insemnat din asezarile noastre de stat, incare ne-am definit un rost in echilibrul politic al partilor sud-esteuropene si in care am inceput sa dam la iveala primele formeautentice ale creatiei noastre nationale. Insignele cele mairevelatoare ale acestei epoci sunt ctitoriile manastiresti si biseri-cesti. Istoria romaneasca n'ar putea fi inteleas, atat in liniileei mari cat si in nuantele ei de atmosfera si de spiritualitateintima, daca n'am dispune de initieri continui si staruitoareasupra monumentelor noastre religioase. Problemele de vieata.pe care le-a ridicat asezarea noastra geografica la un punct dehotar intre lumea apuseana si lumea rasariteana, politica deal:at-are a crestinatatii dusk' de domnitorii romani, conflictelesufletesti ivite intre fondul nostru latin si haina slavona pe carea trebuit s'o imbracam, caracterul crestin al intregei noastre

    1) N. Iorga, Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, vol.II, p. 134. www.dacoromanica.ro

  • 38 ORTODOXIA ROMANEAS CA

    existente istorice, toate acestea isi gasesc o expresie a lor, oexpresie aproape definitorie, in multimea ctitoriilor ortodoxeraspandite pe tot cuprinsul OHL

    Organizarea vietii manstiresti a constituit, dintru inceput,o principala preocupare a domnitorilor romani. Intemeierilede manastiri aveau si semnificatii politice, pe langa cele reli-gioase. Ele insemnau tot atatea confirmri ale vietii noastrede stat si ale patrunderii noastre pe domeniile istoriei. De aceea,manastirile se bucurau de privilegii unice. Ele erau scutite dedari fata de domnie, primeau danii sub forma de latifundiisau chiar de sate intregi, isi aveau pe alocuri o jurisdictie a lorseparata si primeau chiar unele venituri speciale, cum erau depilda o parte din darile dela orase sau din castigul pescuituluiin balti. Inchinarea de averi manstirilor a putut sa devina,in mentalitatea multora dintre domnitori, oH a boierilor dinpatura noastra conducatoare, nu numai un testament oarecare,determinat de intentii filantropice sau de lipsa de mostenitoridirecti, ci poate chiar un act de constiint cetateneasca.

    Tot asa se explica si multimea daniilor catre manstiriledela Muntele Athos, danii care, in timpurile de criza ale cresti-nismului rasaritean, din cauza persecutiilor turcesti, deveniseraaproape singurele sau, in orice caz, principalele mijloace desustinere ale acestor manastiri 1).

    1) In anul 1466, dupa una din victoriile sale, $tefan cel Mare a dgruitmfinAstirii Zografu dela Muntele Athos un mertic anual de ioo galbeniunguresti, cu scopul de a-I pomeni in viata si dup moarte. lath' actul incare se cuprind dispozitiile Voevodului:

    a Sd md scrie pe domnia mea la sfdnta proscomidie, dupd obiceiul sfintilora pdrinti ti dupd atezdmintele sfintei biserici fi sd scrie Idngd domnia mea #a pe doamna mea ti pe copiii nottri de Dumnezeu ddruiti, Alexandru fi Elena, ti sd stea la sflintul pomelnic cum este scris. i iardsi, pdnd ce Dumnezeu aa tot tiitorul se va indura cu noi ti vom fi in viatd fi pe lumea aceasta, sfeintaa bisericd sd ne cdnte Sdmbdtd seara paraclis fi Dumineca la prdnz sd se deaa bauturd. Martea sd ni se cdnte sfdnta liturghie, fi la prdnz sd ni se dea bdu-* turd. Si sd md mai pomeneascd in fiecare zi la vecernie fi la panecernitd fie la miezul noptii ti la utrenie ti la liturghie ti la sfiinta proscomidie i unde

    mai este obiceiul sfintei si dumnezeegii biserici, precum e invdtdtura sfintilorpdrinti, iar in pomelnic sd ne pomeneascd dupd alezdmdnt. Acestea sd ni sewww.dacoromanica.ro

  • ACTE CRE$T1NE ALE VOEVOZILOR 39

    Faptul ea dupa fiecare lupta astigata, sau dup fiecareeveniment important petrecut in vieata trii, domnitorul secredea obligat s ridice un locas de rugaciune, era mai multdeck un obiceiu. Era, dac se poate spune asa, un act de con-firmare a evenimentului, de imparnantenire a acestuia in vieatasuf1eteasc i traditia istorica a .neamului. De asemeni, faptulca fiecare domnitor s'a preocupat de a-si ridica o ctitorie cares poarte pecetia aparte a domniei lui si in care eventual s-siodihneasca pentru vecie oasele, raslrea din motivari de con-stiinta analoage. Un asemenea fapt trebuia sa-i poarte in poste-ritate numele Si sa Lai in fata acesteia dovada ea a lucrat inspirit crestin pentru soarta neamului sau.

    0 imagine lamuritoare, cu privire la spiritul crestin al vecheinoastre vieti politice, este aceea a participarii mitropolituluiin sfatul rii. Ne-ar fi greu s concepem o reuniune a divanuluitarii, in momente de cumpana sau de mari hotariri nationale,fara prezenta activ i totdeodata simbolica a mitropolituluiOrli. Aceasta nu este o simpla imagine de cronica, cu coloritromantic, generalizata in tablourile noastre de literaturl sau deevocari istorice, ci este imaginea unei realitati tipice, in trecutulnostru politic. Mitropolitul era cel dintai in sfatul tarii; farlparerea lui, i adeseori si a episcopilor, nu se lua nicio hotarireimportanta. Cnd domnul se urca in scaunul Orli, cel care

    4 cdnte pdnei vom fi in viatd. lar dupd trecerea anilor nofiri fi dupd sfeirlitul4 vietii noastre in anul intdi sd ni se freed fi sd ni se cdnte sfdntul prohod de4 cdtre sobor, apoi slujbele de ziva a treia, a noua, a doudzecea fi a patruzecea,4 de o jumdtate de an fi de un an. Iar dupd trecerea unui an, sd ni se mai cdnte4 o zi din an, de cdtrd sobor, pentru mdntuirea sufletului, seara parastas

    cu colivd bduturd, iar dimineata sfdnta liturghie cu colivd iar la prdnzbduturd, spre mcingderea frafilor.

    Iar noi vom da pAnA la moartea noastr ceea ce am scris i vom fi ctitorvom da in fiecare an ate o sutA de ducati ungureti h (reprodus dupA

    I. Ursu, .$tefan-cel-Mare, Buc. 1925).Dup prAdarea ei de cAtre pirati, in vreme de descompunere al Impe-

    riului Bizantin, Basarab a fAcut manAstirii Cutlumus o danie vestith. Vlaicu-Vocla i Radu-Vocil au contribuit cu sume importante pentru reclAdirea ei.Insk cel mai mare donator fata de aceastA mAnAstire a fost domnitorulmuntean Neagoe Basarab.

    4 fi

    Is

    el

    www.dacoromanica.ro

  • 40 ORTODOXIA ROMANEASCA

    punea coroana pe capul acestuia era mitropolitul. Niciun actpolitic n'ar fi putut sd OA valoarea unui act consimtit sufle-teste de poporul romanesc, daca el n'ar fi fost insotit de recu-noasterea si de binecuvantarea bisericii nationale, prin repre-zentantii ei firesti.

    Limitam aici aceste spicuiri. Cu tot caracterul lor frag-mentar, ele pot insa s faca dovada urmarit. Biserica ortodoxa,nu numai ca institutie de stat, dar si ca spiritualitate adaptataorganic constiintei romanesti, a reprezentat in vieata poporuluinostru o vie si permanenta functiune politica. Forma veche aStatului romanesc a fost, cel putin sub raport spiritual, o formacrestina. Despartind-o de ideea ortodoxa, istoria veche roma-neasca ar putea sa para o simpla insirare de fapte, adica nemaiavand acea putere interioara capabila sa lege faptele intre ele,sa le dea o unitate structurala si sa le imprumute ceva dinsensul moral al luptei noastre seculare pentru cucerirea uneitranscendente.

    Sub raport cultural.

    Ortodoxia romaneasca, desi introdusa la noi prin interme-diul slavon, a avut totusi numeroase legaturi directe si indirectecu Bizantul. Foarte multe din aceste legaturi s'au manifestat,cu predilectie, pe taram cultural. Ortodoxia noastra a avut,chiar dela inceputurile ei, un caracter practic si omenesc. Poporulroman a gasit in ea un sprijin puternic, aproape total, atatpentru nevoile lui religioase, cat si, in general, pentru toatenevoile lui de vieata, inclusiv cele sociale, politice si economice.Interminabilele discutii teologice din sanul bisericii rsaritene,chiar acelea care la un moment dat impartisera puterniculimperiu bizantin in tabere adverse, ne-au impresionat putin.Este drept ca, date fiind modestele noastre inceputuri cultu-rale, nici nu erau pregatiti pentru a le face fata, cu atat maimult pentru a le continua. Dar, si fail aceasta imprejurare,faptul ca ar fi ramas acelasi, pentru motivul ca sensibilitateareligioasa a poporului nostru nu s'a orientat niciodata sprediscriminri casuistice, ci dimpotriv s'a realizat pe sine in

    www.dacoromanica.ro

  • ACTIUNILE CULTURALE ALE ORTODOXIEI 41

    armatura sufleteasca a unei credinte ferme, reale, statornice.De asemeni, este de notat ea ortodoxia romaneasca n'a fostatinsa de loc de misticismul caracteristic al religiilor orientalesi, intru catva, si al ortodoxiei bizantine. Explicatia, si in cazulde MIA, continua a fi aceeasi. Poporul roman a tinut sl deareligiei lui un caracter practic ; un caracter de indrumare ferma,atat pe carat-He pozitive ale vietii actuale, cat si pe cele neva-zute ale vietii viitoare. Religia lui trebuia sa fie religia unuipopor de realitati, necajit, modest, a unui popor care, neajutatcum a fost de oameni si de imprejurari, trebuia sa-si dea o conte-nenta sufleteasca si saii castige un loc in lume, in primulrand, prin el insusi.

    De aceast nota practica a ortodoxiei romanesti se leaga,in buna parte, puternica activitate culturala desfasurata sub egidasi in sanul bisericii noastre nationale. Ortodoxia a luat parte laalcatuirea Statului nostru national, la intemeierea primei noastreconceptii de vieata publica si la intretinerea luptelor de afir-mare treptata a drepturilor noastre ca popor. In toate acesteactivitati pozitive, ea a trebuit sa participe cu mijloace totpozitive. In speck o mare parte din aceste mijloace au fost deordin cultural ; adica, de ordinul pe care vrem sa-1 punem inlumina in paginile de fall.

    Care au fost, in linii generale, manifestarile de ordin cul-tural ale ortodoxiei noastre ? Fara a intra in detalii, si fail aintentiona sa dam paragrafului de fata aerul unei desvoltariistorice, este insa necesar sa recurgem la o trecere in revista amanifestarilor care ne intereseaza.

    Prima mentiune trebue s'o avem pentru activitatea culturalldesvoltata in manastiri. Primele noastre organizari mandstirestiau fost intemeiate de care calugri slavi, cei mai multi dintreei initiati la Muntele Athos, siliti sa se refugieze la Nord deDunre, din cauza invaziunilor, cuceririlor si persecutiilorturcesti. Intre acestia, cel mai vestit a fost Nicodim, calugarulde origine greaca, care fusese staretul manastirii Hilandaruldela Muntele Athos. Venind in tara, dupd dezastrul turcescdin Campia Mierlei, s'a bucurat de protectia deosebita a luiVlaicu-Vocia si a putut astfel sa zideascl manastirile Vodita si Tis-www.dacoromanica.ro

  • 41 ORTODOXIA ROMANEASCA

    mana. Asemanator cu rolul lui din Muntenia, Moldova acunoscut pe Grigore Tamblac. Acesta a avut sprijinul luiAlexandru cel Bun, a fost egumen al Mangstirii Neamtului sia fost fericitul initiator al copierilor artistice de manuscrisereligioase.

    Activitatea culturala a manastirilor s'a manifestat in domeniidiferite. Arta caligrafiei si a miniaturilor a fost apreciata sicultivata din primele timpuri. Materialul, care adeseori era foartecostisitor, trebuind sa fie adus din strainatate, era procuratde catre domnitori sau de catre boierii credinciosi. In modulacesta, ei simteau nevoia sa recunoasca si sal in-CAI-eased autori-tatea bisericii, printre altele, si prin cat mai multe infrumuse-tari artistice a obiectelor religioase. Calugarii caligrafi, aceiacaH migaleau la un manuscris ani intregi, n'au fost, asa cums'a crezut pe alocuri, doar niste mesteri, caH isi inchiriau pursi simplu serviciile acelora cari ii plateau. Cei mai multi dintreei se pare ea erau naturi sincere, care faceau aceasta munca dindevotament crestinesc si dintr'un spirit de evlavie desavarsita.Asa se explica de ce multi dintre acesti caligrafi preferau sramana anonimi; cand chiar isi inscriau numele in josul opereiinfaptuite, insoteau aceasta de marturia unei sincere umilinte.lat un exemplu: cAm scris eu pacatosul si cel din urma intrepreoti, caligraf protopop Ion Sarbul 1).

    Manuscrisele si ornamentatiile romanesti s'au bucurat inlumea ortodoxd de o deosebit trecere si pretuire. Cel putinasa pretind unii cercetatori, caH recunosc in stilul manuscri-selor rusesti din secolele XV si XVI vac:lite influence moldove-nesti. Adevarul este c aceste manuscrise, atat in alatuirea lorgenerala cat si in compunerea diferitelor ornamentatii, nu eraunumai niste copii ale unor modele de aiurea, ci erau in maremasura expresia unor viziuni artistice originale. Aceasta origi--nalitate locald era in deosebi vizibila in compunerea si colorituldiferitelor frontispicii, desenate pe paginile ce incepeau uncapitol nou. Desenul lor intrunea forme multiple: geometrice(linii, arabescuri, figuri regulate, etc.), botanice (diferite flori

    1) N. Cartojan, op. cit., p. 18.www.dacoromanica.ro

  • MANUSCRISE VECHI IN MANASTIRI 43

    stilizate, atat flori exotice cat si flori locale) si zoomorfice (animale,pasari). Acestea reprezentau, fiecare in parte precum si incombinatia lor, atat elemente straine, imprumutate in specialdin decoratia bizantina, dar si elemente locale, inspirate dinmediul de aici si intuite cu unghiul caracteristic al sensibilittiinoastre autohtone. 0 dovacIA, de faptul ca lucrarea manuscri-selor noastre a putut sa ia forma unei arte, si deci a unei deplineactivitati culturale, o gasim in aceea & multe dintre acestemanuscrise imbogatesc astazi unele dintre marile colectii alelumii. De pilda: Evanghellarul copiat in 1492 de Gavril Uro-kovici se afla in Biblioteca Bode liana din Oxford; un manuscrislucrat din indemnul lui Stefan cel Mare pentru manastireaZografu dela Muntele Athos se gaseste astazi in BibliotecaImperiala din Viena; un manuscris romanesc din secolul XV se&este in Biblioteca din Miinchen; si, in sfarsit, nu trebue sauitain ea din seria acestor capodopere ale vechei noastre cali-grafii romanesti face parte si Evanghelia, scrisa in 1475 din po-runca lui Stefan cel Mare pentru manastirea Humor, 0:stratapana mai deunazi in Mitropolia din Cernauti.

    Arta copierii de manuscrise, asa cum s'a desvoltat in mana-stirile noastre, a fost strans legata de arta legatoriei. Dintrecalugarii caH au practicat aceasta din urma arta, unii au fostvestiti. Carp le si manuscrisele erau legate in scoarte de lemncare erau apoi imbracate in metal, piele sau in atlas si in celedin urma ferecate in aur sau in argint. Multe dintre acestecoperte erau de o frumusete artistica desavarsitl. Pe ele eraugravate scene religioase, luate din Bib lie sau inspirate din le-gendele apocrife. Executarea acestor legaturi presupunea, nunumai mestesug sau migala indelunga, ci si o reala viziuneartistica.

    0 latura insemnata in activitatea culturall a manastirilornoastre o constituie strangerea de biblioteci. Multe din acestebiblioteci s'au pierdut si s'au risipit, din cauza imprejurarilorvitrege prin care am trecut. Dintre cele care s'au pastrat, ceamai interesanta si mai caracteristica este biblioteca dela Maria-stirea Neamtu. Studiul inventariilor acestor biblioteci estecat se poate de necesar, pentru a ne da seama de circulatiawww.dacoromanica.ro

  • 44 ORTODOXIA RomANEASCA

    textelor in cultura noastra veche. Fapt este ca, dupa cadereaBizantului, zestrea bibliotecilor dela manastirile romanestidevenise vestita, in toata lumea ortodoxa. Asa se explica faptulnotat de istoricul rus Iacimirscki i reprodus la noi de N. Car-tojan ea in 1556, Tarul Ivan cel Groaznic, avand nevoie de o sintagma cu materia asezata dupa ordinea literelor chirilice, trimetea dupa exemplare in Moldova lui Alexandru Lpus-o neanu 1).

    Studiile mai noui scot in relief importanta de ordin culturalprecum i valoarea de ordin artistic a broderiilor religioase.Aceasta activitate a inflorit, in deosebi, in atelierele mainastirilorde maici. In general, broderia artistica reprezinta o arta minord,in sensul cd ea nu presupune suflul larg al unor man l. intuitiiartistice, nici indrazneli creatoare din partea artistului, ci maide graba un mestesug femenin, bazat pe migall indelungl

    folosind motive aflate in circulatia comuna. Totusi, in an-samblul activitatii lor culturale patronate de care manastiri,latura aceasta, a broderiei artistice, ii are si ea partea ei deinsemnatate. Majoritatea modelelor intrebuintate de broderiareligioasa veneau din Bizant, rareori direct, de cele mai multeori prin intermediul slay. In seria acestor broderii, avem denotat: epitafuri, acoperaminte pentru mormintele voevozilor,patrafire, zavese, odajdii, prapore, etc.. Studiul acestor broderiimerit facut cu atentie. Motivele brodate nu sunt aceleasi, cise schimba. Anume: nu se schimba fiecum, intamplator, ci inordinea unei evolutii, fie a gustului artistic, fie a conceptieidespre formele reprezentate.

    Foarte interesanta i caracteristica, din punct de vederecultural, este pictura religioasa desvoltata in mnstirile noastreromanesti. Este fapt stabilit c inceputurile artei picturalein bisericile si manastirile noastre s'au facut sub tutela mode-lelor bizantine. Mesterii veniti din Bizant lucrau in spiritultraditiei incetatenit la Muntele Athos, traditie care se trans-mitea prin niste manuale de pictura religioas, cunoscute subnumele de Erminii. Asa se explica de ce vechea noastra pictura.

    1) N. Cartojan, op. cit., p. 23.

    si

    www.dacoromanica.ro

  • PICTURA RELIGIOASA ROMANEASCA 45

    religioasa era asa de deosebit de cea practicatA in Apus, inspecial de cea aparuta sub actiunea spirituala a Renasterii.Renasterea isi propunea sa restaureze viziunea artistica a anti-chitatii greco-romane, si redea in arta vieata cu toate dreptu-rile ei regaliene, sa realizeze miscare, bogatie de cadru si sainfrumuseteze la maximum natura omeneasca. Spre deosebirede aceasta, pictura noastra bisericeasca a preferat sa ramanalegata de conceptia ascetica a picturii bizantine. Ca atare,sfintii pe cari ii zugraveste aceasta sunt descarnati, par nistefdpturi dintr'o alta lume deck cea pamanteasca, plutesc intr'oatmosfera de misticism si au toti chipul nimbat de o aureoladivina si misterioasa.

    De fapt, cercetarile de specialitate dovedesc el vecheanoastra pictura religioasa n'a fost lipsita si de unele influenteapusene, ajunse aici fie prin diferiti mesteri chemati in tar%de catre domnitorii sau boierii ctitori, fie pe calea aceea deinfiltratie fireasca si necesara a ideilor si a formelor de cultura.Bine inteles, acestea s'au adaugat fondului existent, au izbutitpe alocuri &A contureze uncle orientari in sensul lor, insa n'auajuns niciodata sa stabileasca o dominanta artistica sau macarsa intunece caracterul categoric bizantin al picturii noastrereligioase.

    Faptul care ne poate interesa mai mult, in legatura cu vecheanoastra pictura bisericeasca, este acela de a sti ca, totusi, aceastapictura nu este numai o simpla prelungire a artei bizantine,ci si expresia adecuata a unor valori de simtire si de intelegereartistica autohtone. In aceasta privima, materialul cel mairevelant il ofera manastirile din Bucovina. Frescele lor, atatcele interioare cat si cele exterioare, au fost zugravite de catremesteri romni. In asezarea, in proportionarea, in coloritulsi in tematica lor, in toate aceste aspecte, exista vadite parti-cipari si directionari ale unui geniu artistic local. Pictura bizan-tina a reprezentat un fond, elementele apusene au fertilizatin bunk' parte acest fond, insa expresia generala a picturii noastrereligioase, precum si intregul ei cuprins de semnificatii sufle-testi, sunt fapte din domeniul simtirii si al creatiei noastreoriginale. Dealtminteri, opinia aceasta nu este numai a noastra,www.dacoromanica.ro

  • 46 ORTODOXIA ROMANEAS CA

    a Romanilor, ci si a unor cunoscuti cercetatori straini de spe-cialitate 1).

    Trecem la un alt aspect: la cel scol