Explicarea principiilor fundamentale ale credinţei islamice · 3 ميحرلا نمحرلا...

Explicarea principiilor fundamentale ale credinţei islamice

] Romana – Romanian – روماين [

Autor:

sheikh Muhammad bin Salih Al-Uthaymin

Traducere: EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

& Diana Asandei

Revizuit de: Mariam Oana

2015 - 1436

﴾رشح أصول اإليمان ﴿ « الرومانيةباللغة »

حممد بن صالح العثيمني

:ترمجة

املركز األورويب لدلراسات اإلسالمية

دايانا أساندي& مريم وانا :مراجعة

2015 - 1436

3

م اهلل الرحمن الرحيمبس

Cuprins

● Introducere

● Religia islamică (dīn)

● Stâlpii Islamului (Arkan al-islam)

♦ Shahada (mărturisirea de credinţă)

♦ As-Salah (rugăciunea)

♦ Az-Zakah (dania anuală obligatorie)

♦ As-Siyam (postul)

♦ Al-Hajj (pelerinajul)

● Principiile fundamentale ale credinței islamice (Arkan al-

iman)

♦ Credința în Allah

Credința în Allah este formată din patru lucruri:

1. Credința în existența lui Allah

2. Credința în Rubuubiyyah lui Allah

3. Credința în Uluhiyyah lui Allah

4. Credința în Numele și Atributele lui Allah (As-Sifāt)

Două secte s-au dus pe o cale greșită cu privire la

acest concept

♦ Credința în îngeri

Credința în îngeri este formată din patru lucruri:

1. A crede în existența lor

4

2. A crede în numele lor

3. A crede în atributele lor

4. A crede în faptele lor

Credința în beneficiile ce le aduc îngerii, printre care:

1. A fi conștient de Puterea, Autoritatea și Măreția lui Allah

2. A-I mulțumi lui Allah pentru grija Lui față de copiii lui

Adam

3. A iubi îngerii pentru ce au făcut din adorarea lor pentru

Allah

♦ Credința în cărţile revelate (Al-Kutub)

Credința în Cărțile Sfinte includ patru chestiuni:

1. A crede că descendenții Cărților sunt cu adevărat de la

Allah


3. A mărturisi la autenticitatea informațiilor lor, precum cele

spune în Coran și cele din vechile Scripturi, atâta timp cât nu

au fost alterate sau abrogate

4. A urma informațiile lor neabrogate

Credința în Beneficiile pe care le aduc Cărțile Sfinte,

precum:

1.Recunoașterea griji lui Allah pentru creația Sa

2.Recunoașterea Înțelepciunii lui Allah în Legea Lui

(Sharʻiha)

3.A fi recunoscător lui Allah pentru Favorurile Sale

de a revela Cărțile Sale

♦ Credința în profeţi şi mesageri

Credința în mesageri cuprinde patru chestiuni:

1. A crede că Mesajul lor este unul adevărat de la Allah


3. A crede că informațiile de la ei sunt autentice

4. A se comporta conform Shariaʻei mesagerilor ce ne-au fost

trimiși dintre care, Profetul Mohammed (pacea și

5

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul dintre

mesagerii (și profeții) trimiși oamenilor

Credința în Beneficiile ce le aduc Mesagerii,

incluzând:

1.Recunoașterea Milei și Grijii lui Allah pentru

creația Sa

2.Mulțumirea lui Allah pentru această favoare

imensă (de a ne trimite mesagerii Lui)

3.A-i iubi și a-i prea mări pe mesageri într-o manieră

care le aduce beneficii

♦ Credinţa în Ziua Judecăţii şi în Înviere

Credința în Ziua Judecății cuprinde trei chestiuni:

1. Credința în Înviere

2. Credința în Răscumpărare și Judecată

3. Credința în Al-Jannah (Paradis) și An-Nār (Focul Iadului)

Parte din Credința în Viața de Apoi este Credința în

Ceea ce se întâmplă după moarte, precum:

a. Fitnat-ul Qabr (suferința din mormânt)

b. Pedeapsa și binecuvântarea mormântului

Credința în Ziua Judecății are multe beneficii precum:

1.Trezirea dorinței de a face acte de adorare

2.Crearea fricii de a face fapte neascultătoare

3. Consolarea credinciosului de a nu plânge pentru

chestiunile din această viață care nu s-ar întâmpla așa cum

dorește el

♦ Credinţa în predestinare (al-qadr)

Credința în al-qadr cuprinde patru chestiuni:

1. Credința că Allah a știut tot ce s-a întâmplat în trecut și ce

se va întâmpla în viitor și pentru totdeauna

2. Credința că Allah a scris totul (cu privire la Știința Sa) în

Al-lauhul Mahfoudh (Tabletele Păstrate)

6

3. Credința că toate ființele create nu există decât cu voia lui

Allah

4. Credința că toate ființele sunt create de Allah

Credința în al-qadr are multe beneficii, printre care:

1. Dependența de Allah

2. Salvarea unei persoane de la a avea o opinie prea bună

despre el

3. Ajungerea la o stare de pace și liniște cu privire la

evenimentele predestinate de Allah pentru o persoană

Două secte s-au dus pe o cale greșită cu privire la al-

qadr

● Una dintre ele este Al-Jabriyyah, care afirmă că

omul este obligat să facă ceea ce face și că nu are puterea să

acționeze

● A doua este Al-Qadariyyah care spune că orice

face un om este complet datorat abilității și liberului său

arbitru, și că Mashiāh lui Allah (soarta) și Qudrah (Abilitatea)

nu are nicio influență asupra acțiunilor sale

♦ Obiectivele (ahdāf) ale credinței islamice (aqīdah)

1. Stabilirea unei intenții sincere de a-L adora doar pe Allah

2. Eliberarea minții de gânduri iraționale și haotice

3. Stabilirea unei minți liniștite și întregi

4. Protejarea intenției și acțiunilor împotriva deviațiilor

5. Efectuarea acțiunilor într-un mod serios

6. Stabilirea unei națiuni musulmane (Ummah) puternice,

care ar face orice pentru a consolida religia

7. Ajungerea la fericire în această viață și în Viața Cealaltă

7

În numele lui Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv),

Ar-Rahīm (Cel Îndurător)

Introducere

Toată Slava I se cuvine lui Allah şi toate

Binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său,

Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi

asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă;

fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în

Ziua Judecăţii!

Cu adevărat, toată Slava I se cuvine lui Allah, numai pe El Îl

adorăm, numai la El căutăm ajutor şi iertare. Căutăm adăpost la

Allah de răul din noi înşine şi de răul din acţiunile noastre. Pe

oricine îl călăuzeşte Allah, nimeni şi nimic nu îl poate rătăci şi

pe oricine Allah îl lasă necălăuzit, nimeni şi nimic nu îl poate

călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio Divinitate demnă de

adorare în afară de Allah, Care nu are parteneri, şi mărturisesc

că Mohammed este Robul şi Mesagerul Său. Fie ca Allah să îi

binecuvânteze pe Mohammed, pe familia sa, pe companionii

săi şi pe oricine l-a urmat pe el în ceea ce priveşte bunătatea şi

credinţa şi fie ca Allah să ne ţină pe noi toţi departe de orice

rău! Amin!

În această carte, vom discuta despre ştiința Tawhid-ului1, care

este cea mai nobilă și necesară dintre toate ramurile ştiinţei,

1 Tawhid este credința care spune că Allah este Singura

Divinitate ce merită a fi adorată, că El este Singurul și

8

precum şi cea mai importantă dintre toate obligaţiile

musulmanului şi aceasta pentru că ea este știința despre Allah,

despre Numele și Atributele Sale și despre Drepturile Lui

asupra robilor Săi. Această știință este cheia către Calea lui

Allah și este baza Legislației Sale Sacre. Din acest motiv, toți

mesagerii (Pacea fie asupra lor!) i-au chemat pe oameni la

cunoaşterea şi înţelegerea acestei ştiinţe, după cum Allah

Preaînaltul spune:

„Și Noi nu am trimis înaintea ta niciun profet fără să nu-i

revelăm lui: «Nu există altă Divinitate în afară de Mine,

deci adorați-Mă pe Mine!»” [Traducerea sensurilor

Coranului cel Sfânt, 21:25]

Allah Însuşi mărturisește acest lucru: că este Singura Divinitate

ce merită a fi adorată. De asemenea, îngerii și oamenii de

știință mărturisesc că nu există altă Divinitate în afară de El:

„Allah mărturisește că nu există altă Divinitate în afară de

El. Și îngerii şi cei înzestrați cu știință [mărturisesc] cu

dreptate că: «Nu există altă Divinitate afară de El, Al-‘Aziz

[Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm [Înțeleptul]»”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:18]

Din moment ce acesta este locul şi statutul credinţei islamice

monoteiste, este o obligaţie pentru fiecare musulman să urmeze

această credinţă prin învățare, reflectare asupra ei şi dīn-ul1

(credinţa) în ea. În acest mod, credinţa sa poate fi construită pe

Adevăratul Rabb a toate câte există și că El este Unic în

Numele, Atributele și Acțiunile Sale Divine 1 Dīn: este mai complex în înțelesul său decât conceptul

occidental de „religie”. Fiecare aspect din viață se raportează la

Revelația de la Allah. Așadar, dīn cuprinde viața în toate

stadiile și complexitatea sa

9

o fundaţie solidă, bazată pe convingere, încredere şi supunere,

fapt pentru care el va putea culege fructele şi rezultatele

monoteismului islamic.

Religia islamică (dīn)

Islamul este religia cu care Allah l-a trimis pe Profetul

Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),

făcând-o ultima şi singura religie, pe care a perfecționat-o

pentru robii săi, completând astfel binecuvântările Sale trimise

asupra acestora, alegând ca aceasta să le fie religia lor, singura

acceptată de către Allah. În afară de islam, nicio altă religie nu

le este acceptată oamenilor. Allah Preaînaltul spune:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbații voștri,

ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul profeților şi

Allah este Atoateștiutor.” [Traducerea sensurilor


De asemenea, Allah spune:

„[...] În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră şi am

împlinit Harul Meu asupra voastră şi am încuviințat

islamul ca religie pentru voi! [...]” [Traducerea sensurilor


Cel Preaînalt afirmă, de asemenea:

„[Unica] religie acceptată de Allah este islamul […]”


Din nou, Allah spune:

10

„Acela care dorește o altă religie decât islamul, nu-i va fi

acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei

pierduți.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

3:85]

Allah Preaînaltul a făcut această religie obligatorie pentru

întreaga omenire, ca singura credinţă şi ca unica modalitate de

a I te supune lui Allah. Vorbindu-i Profetului Mohammed

(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Allah spune:

„Spune [o, Mohammed, oamenilor]: «O, oameni! Eu sunt

pentru voi toți Trimisul lui Allah, căruia îi aparține

Împărăția Cerurilor și a Pământului. Nu există altă

Divinitate în afară de El! El dă viață şi El dă moarte. Deci

credeți în Allah și în Trimisul Său, Profetul cel neînvățat,

care crede în Allah şi în Cuvintele Sale! Și urmați-l! Poate

că veți fi călăuziți!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 7:158]

Sub autoritatea lui Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!)

s-a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!)1 a spus:

1 În limba arabă Salla Allahu aleihi wa sallam. Salah-ul lui Allah

asupra Profetului Mohammed este lauda profetului în faţa îngerilor,

care Îi sunt aproape (dar sub) lui Allah, Cel Preaînalt, care stă pe

Tronul Său, ce este deasupra celor șapte Ceruri. Îngerii, de asemenea,

îl laudă (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa!). Salām-ul

este salvarea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra

sa!) de către Allah de la orice rău și deficiențe. Atunci când

musulmanul spune Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) (Salla Allahu Aleihi wa sallam), el îÎ invocă pe Allah să îi

ofere Lauda și Securitatea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!). A se vedea Jala'ul Ajhām Fee FadlisSalaari-

wa-Salām 'Alā Muhammadin Khairil 'Anām, p.128, de Ibn Qayyim,

11

„Pe Cel în Mâna Căruia se află viaţa lui Mohammed, cel

din rândul comunităţilor de evrei sau creștini care a auzit

de mine, însă nu şi-a mărturisit credinţa în cele cu care am

fost trimis (Tawhid) şi moare în această stare (de

necredinţă) este dintre sălășluitorii Focului Iadului.”

(Muslim)

Credința în Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!), cu acceptare sinceră şi înţelegere, nu este

doar o simplă afirmaţie (făcută raţional), ci reprezintă o

acceptare totală a tot ceea ce a adus cu aceasta. Din acest

motiv, Abu Talib (unchiul Profetului – Pacea și binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) nu a crezut în Mesagerul lui Allah

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în ciuda

faptului că el crezut în ceea ce a adus Profetul Mohammed

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a mărturisit

că aceasta este cea mai bună dintre toate religiile.

Religia islamică cuprinde toate aspectele bune care au fost

încorporate în religiile anterioare. Cu toate acestea, islamul se

diferenţiază de toate celelalte religii prin faptul că este potrivit

pentru toate timpurile, locurile şi pentru toţi oamenii. Allah

spune, adresându-se Mesagerului Său (Pacea şi binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!):

„Iar ție, [o, Mohammed], ți-am trimis Cartea [Coranul] cu

Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei și întrecând-o

pe ea [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

5:48]

Semnificaţia afirmaţiei că islamul este o religie potrivită pentru

publicat de Dār Ibn Karheer, Damascus, and Makrabar dār

ArTuāarh, Al-Madeenah, 1408Hj/l988

12

toate timpurile, locurile şi pentru toţi oamenii este aceea că

oricine aderă la aceasta nu va fi niciodată împotriva a ceea ce

este benefic pentru el sau pentru întreaga Ummah (comunitate

musulmană) din orice loc şi din orice timp. Însă, aceasta nu

înseamnă că islamul este menit să servească orice loc, timp sau

oameni, după cum au încercat să afirme unii oameni.

Religia islamică este religia adevărului, datorită căreia, oricui o

adoptă în mod corespunzător, îi vor fi garantate Ajutorul şi

Victoria lui Allah, aşezându-l deasupra tuturor celorlalte

religii. Allah spune:

„El este Cel care l-a trimis pe Trimisul Său cu călăuzirea și

religia Adevărului, ca să o facă pe ea deasupra tuturor

religiilor, chiar dacă politeiștii nu voiesc.” [Traducerea

sensurilor Coranului cel Sfânt, 61:9]


„Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care au crezut și au

săvârșit fapte bune să-i facă pe ei stăpâni pe Pământ, așa

cum i-a făcut stăpâni si pe cei de dinaintea lor, și să dea

forță religiei lor, pe care El a acceptat-o pentru ei și să le

schimbe teama lor cu siguranța. «Pentru că ei Mă adoră pe

Mine și nu-Mi fac Mie ca asociați nimic!» Și aceia care vor

mai fi necredincioși după aceasta, aceia sunt nelegiuiți.”


Religia islamică este în acelaşi timp o chestiune de credință

(aqīdah) şi de legislaţie (Shariʻah ) și este perfectă şi completă

în ambele. Islamul comandă:

1. credinţa în Unicitatea lui Allah (Tawhid) şi interzice

asocierea de parteneri lui Allah (shirk);

2. adevărul și interzice minciuna şi falsitatea;

13

3. dreptatea1 și interzice nedreptatea;

4. încrederea și interzice înșelătoria;

5. îndeplinirea promisiunilor și interzice trădarea;

6. bunătatea faţă de părinți și interzice neascultarea acestora;

7. menţinerea unor relații bune cu vecinii și interzice orice

formă de comportament greșit cu aceștia.

În general, islamul prescrie orice fel de caracter nobil şi virtuos

și interzice orice tip de comportament rău și greșit și, de

asemenea, porunceşte bunătatea şi evlavia și interzice orice

faptă rea. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, Allah poruncește dreptatea, împlinirea

faptei bune și dărnicia față de rude și El oprește de la

desfrâu, faptă urâtă și nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca

voi să vă aduceţi aminte.” [Traducerea sensurilor


Stâlpii islamului (arkan al-islam)

1 Dreptatea înseamnă stabilirea egalității între lucruri similare

și diferențierea între lucruri diferite. Dreptatea nu înseamnă

egalitate absolută, așa cum este generalizat de către unii

oameni care spun: „Religia islamului este religia egalității.”

Stabilirea egalității între lucruri diferite este nedreptate, ceea ce

nu este promovat de islam, iar persoana care face acest lucru

nu trebuie lăudată. (sheikh Mohammed ibn Saleh Al-

Uthaymin)

14

Islamul este construit pe cinci stâlpi, așa cum este menţionat

de către Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el!), care a relatat

că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a

spus:

„Islamul este construit pe cinci stâlpi: să mărturiseşti că

nimeni nu este demn de adorare cu excepţia lui Allah şi că

Mohammed este Robul şi Mesagerul Său (Lā ilāha illa

Allah, Mohammedan Rasul Allah), efectuarea rugăciunii

(as-Salah), oferirea daniei anuale obligatorii (az-Zakah),

pelerinajul la Mecca (al-Hajj) şi postul din luna Ramadan

(as-Siyam).” (Bukhari şi Muslim)

Cei cinci stâlpi ai islamului indicaţi în hadith-ul de mai sus

sunt următorii:

● mărturisirea de credinţă (Shahada)

● rugăciunea (as-Salah)

● dania anulă obligatorie (az-Zakah)

● pelerinajul la Mecca (al-Hajj)

● postul din luna Ramadan (as-Siyam).

1. Shahada: „Lā ilāha illa Allah, Mohammedan Rasul

Allah”

Shahada (mărturisirea de credinţă) înseamnă a spune şi a crede

cu tot sufletul că:

„Nu există altă Divinitate demnă de adorare în afară de

Allah şi că Mohammed este Robul şi Trimisul Său.”

Aceasta înseamnă a avea credinţă sinceră în Allah şi în

Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra

15

sa!). Persoana care face mărturisirea de credinţă îşi ia

angajamentul ferm că ceea ce a mărturisit este adevărul, fapt pe

care îl afirmă verbal şi îl crede cu toată puterea. Chiar dacă

mărturisirea de credinţă include credinţa în mai multe lucruri,

aceasta este considerată a fi un singur stâlp al islamului, din

cauza a două motive posibile:

● Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) este cel care a transmis Mesajul lui Allah

Preaînaltul şi, astfel, mărturisirea că el este Robul şi Mesagerul

lui Allah este o completare necesară a mărturisirii de credinţă

şi este, în realitate, o parte integrantă a mărturisirii „Lā ilāha

illa Allah” sau

● cele două mărturisiri sunt cerinţele de bază necesare pentru

sinceritatea şi acceptarea faptelor, deoarece nicio faptă nu este

validă sau acceptată până când aceasta nu îndeplineşte două

condiţii: acea faptă trebuie făcută doar de dragul lui Allah

(Ikhlas) și ea trebuie făcută în concordanţă cu Calea arătată de

către Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!). Prin facerea faptelor doar de dragul lui Allah,

mărturisirea Lā ilāha illa Allah este îndeplinită, iar prin

urmarea căii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!), mărturisirea Mohammedan Rasul Allah

(Mohammed este Robul şi Mesagerul lui Allah) este

îndeplinită.

Sunt nenumărate beneficii măreţe care pot fi obţinute prin

rostirea mărturisirii de credinţă, printre care se află şi eliberarea

inimii, minţii şi sufletului persoanei de slugărnicia şi

servitudinea faţă de lucrurile create şi faţă de urmarea unei alte

căi decât cea a mesagerilor.

16

2. As-Salah (Efectuarea rugăciunii)

Aceasta înseamnă adorarea lui Allah prin efectuarea

rugăciunilor într-o manieră completă şi perfectă1 și la timpurile

prescrise. Sunt nenumărate beneficii ale rugăciunii, printre

care se află linşiştea sufletească, pacea interioară, fericirea,

mulţumirea, precum și faptul că aceasta împiedică persoana de

la facerea de fapte bune şi de la comiterea de păcate.

3. Az-Zakah (Oferirea daniei rituale anuale)

Aceasta reprezintă adorarea lui Allah prin oferirea unei sume

prescrise, dedusă din averea şi posesiunile pe care pesoana le

deţine (aceasta reprezintă 2,5% din averea persoanei care

îndeplineşte suma minimă prescrisă). Printre beneficiile daniei

se află purificarea sinelui de la caracteristici imorale precum

tristeţea şi nefericirea, dincolo de beneficiul evident, acela de

asigurarea unui minim necesar traiului pentru cei nevoiaşi şi

împlinirea nevoilor comunităţii musulmane.

4. As-Siyam (Postul din luna Ramadan)

Aceasta înseamnă adorarea lui Allah prin intermediul postului

din timpul lunii Ramadan, prin abţinerea de la hrană sau

băutură, precum şi prin abţinerea de la orice fel de relaţie

intimă cu soţul/soţia de la răsăritul Soarelui şi până la apusul

acestuia. Printre beneficiile postului se numără antrenarea

persoanei în abţinerea de la ceea ce este interzis şi de la ceea ce

este neplăcut pentru Allah, Cel Atotputernic şi Preaînalt

1 Așa cum sunt prescrise în Sunnah Profetului Mohammed

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

17

5. Al-Hajj (Efectuarea pelerinajului la Mecca)

Aceasta înseamnă adorarea lui Allah prin călătoria la Mecca

pentru a efectua ritualurile sacre ale pelerinajului. Beneficiile

pelerinajului includ antrenarea sinelui în a face sacrificii fizice

și financiare de Dragul lui Allah Preaînaltul. Din această cauză,

Hajj-ul este considerat a fi un fel de „Jihad” (luptă şi străduinţă

pe Calea lui Allah) .

Beneficiile pe care le-am menționat anterior cu privire la

bazele islamului şi multe altele pe care nu le-am menționat

sunt modalităţi prin care comunitatea musulmană (Ummah) se

poate purifica şi prin care aderă la Religia Adevărului,

adorându-L pe Allah (Creatorul) cu sinceritate şi prin care se

poate comporta cu dreptate faţă de toate creaturile Sale.

Naţiunea islamică nu va putea decât să prospere şi să fie

victorioasă prin îndeplinirea acetor obligaţii religioase. În mod

contrar, neîndeplinirea, chiar şi la o scară mică, a acestor

obligaţii, îi va priva de succes şi de prosperitate. Oricine căută

o dovadă clară pentru aceasta, să citească următoarele versete

din Cartea lui Allah:

„Dacă neamurile acestor cetăți ar fi crezut şi ar fi avut

frică, atunci Noi le-am fi dăruit binecuvântări din Cer şi de

pe Pământ. Însă ei i-au socotit mincinoși și din această

pricină Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit. ~ Oare

locuitorii cetăților erau siguri că nu va veni peste ei

pedeapsa Noastră, în timpul nopții, pe când ei dormeau? ~

Oare locuitorii cetăților erau siguri că nu va veni peste ei

pedeapsa Noastră în plină zi, pe când ei se veseleau? ~ Oare

se credeau ei la adăpost de viclenia lui Allah? Dar nu se

poate socoti la adăpost de vicleșugurile lui Allah decât

neamul celor pierduți!” [Traducerea sensurilor Coranului

18

cel Sfânt, 7: 96-99]

Analizaţi poveştile celor care ne-au precedat, deoarece istoria

este o lecție pentru oamenii care gândesc și pentru cei care au o

inimă deschisă. Cu adevărat, noi căutăm Ajutorul doar la

Allah.

Principiile fundamentale ale credinței islamice (arkan al-

iman)

Stâlpii credinţei (iman)

După cum am explicat anterior, islamul este religie care

cuprinde aqīdah (chestiuni legate de credință) și Shariʻah

(Legile revelate, Legislația și aspectele judiciare). Am indicat

câteva dintre aceste legi și am menționat stâlpii (arkan) care

reprezintă bazele Legislației. În ceea ce privește aqīdah al-

Islamiyyah (credința islamică), bazele sale sunt:

● credința în Allah

● credința în îngerii Săi

● credința în Cărțile Sale

● credința în mesagerii Săi

● credința în Ziua Judecății

● credința în al-Qadar (Predestinarea Divină), cu

consecinţele sale bune sau rele.

Aceşti stâlpi sunt menţionaţi în Cartea lui Allah (Coranul) și în

19

Sunnah1 Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!).

Un exemplu dn Cartea Sa sunt Cuvintele lui Allah, care spun:

„Cuvioșia nu stă în a vă întoarce fețele spre Răsărit sau

spre Apus, ci cuvioșia este a crede în Allah și în Ziua de

Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți […]” [Traducerea


Cu privire la al-Qadar, găsim scris în Cartea lui Allah:

„Și Noi am creat toate lucrurile bine întocmite ~ Și nu este

Porunca Noastră decât un singur [cuvânt care se va

împlini] într-o singură clipită.” [Traducerea sensurilor

Coranului cel Sfânt, 54:49-50]

În Sunnah Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!), găsim că atunci când Profetul

Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a

fost întrebat depsre credinţă de către îngerul Jibril (Pacea fie

asupra sa!), el a răspuns:

„[...] Credinţa înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, (în)

întâlnirea cu El, în mesagerii Lui şi să crezi în Înviere [...]”

(Bukhari)

Credința în Allah

1 Sunnah cuprinde cuvintele, faptele și învățăturile ‎Profetului

Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),

tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a aprobat în ‎anumite

împrejurări

20

Credința în Allah cuprinde patru aspecte:

♦ Primul aspect: credința în Existența în Allah

Acest fapt este evidenţiat prin următoarele:

1. al-fitrah (natura înnăscută a omului)

2. al-aql (raţionamentul şi analiza)

3. ash-sharʻa ( textele şi Scripturile revelate)

4. al-hiss (percepţia senzorială, simţurile fizice).

1. Dovada al-fitrah (naturii înnăscute a omului) cu privire la

Existenţa lui Allah arată că fiecare ființă umană a fost creată

într-o stare de credință înnăscută față de Creatorul ei, fără a

avea vreo educaţie precedentă, dogmă sau raţionament. Nimeni

nu deviează de la această credinţă naturală şi înnăscută cu

excepţia celor care sunt influenţaţi de chestiuni alterate, care

fac ca inima persoanei să se abată şi să se îndepărteze de la

credinţă, după cum Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah

fie asupra sa!) ne-a spus:

„Fiecare copil este născut într-o stare de «fitrah», apoi

părinții lui îl fac pe el evreu, creștin sau zoroastru [...]”

(Bukhari)

2. Dovada al-aql (raţionamentului şi analizei) cu privire la

Existenţa lui Allah este aceea confrom căreia toate lucrurile,

trecute, prezente sau viitoare, trebuie să aibă un Creator şi un

Autor, care le-a adus în existență, deoarece ele nu se pot crea

singure și nici nu au putut să fie create printr-o simplă

21

coincidenţă sau accidental. Motivul pentru care ele nu s-au

putut crea singure este acela că, înainte de a veni în existenţă,

ele nu au fost nimic; aşadar, cum ar putea ceva care este nimic

să creeze? Ele nu s-ar fi putut crea nici accidental, deoarece

fiecare apariție are nevoie de un creator, care o face să existe.

Mai mult, existența sa în această ordine magnifică și

coordonarea sa omogenă, precum şi relațiile coerente cauzele

şi efectele sale fac absolut imposibil că existența sa să fie una

accidentală. Așadar cum ar putea ceva care a fost adus în

această existenţă să fi făcut în mod prur întâmplător să devină

apoi atât de organizat şi de coerent în procesul de dezvoltare

care a urmat?

Deci, dacă această creaţie nu s-a putut crea pe ea însăşi și nici

nu a fost creată accidental, atunci ea trebuie să aibă un Creator

şi un Autor, iar Acesta este Allah, Domnul şi Susţinătorul

întregului Univers. Allah Preaînaltul menţionează

raționamentul amintit anterior în Coran, în Surat At-Tur, în

care spune:

„Oare au fost ei creați de nimeni sau ei sunt creatorii?”


Acest verset indică faptul că, din moment ce ei nu s-au creat pe

ei înşişi, trebuie să fi avut un Creator, iar Acesta este Allah

Preaînaltul. Din acest motiv, atunci când Jubair ibn Mut’im

(Allah să fie mulțumit de el!) l-a auzit pe Mesagerul lui Allah

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) recitând Surat

At-Tur, când a ajuns la versetele:

„Oare au fost ei creați de nimeni sau ei sunt creatorii? ~

Sau au creat ei Cerurile și Pământul? Nu, ei nu cred cu

convingere! ~ Sau sunt ei comorile Domnului tău? Sau sunt

ei stăpâni?” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

52:35-37]

22

Jubair (Allah să fie mulțumit de el!), care în acea perioadă era

un mushrik (politeist) a comentat, spunând:

„Inima mea era pe punctul de a ieşi din mine (la auzul

acestui argument puternic).” (Bukhari)

Într-o relatare diferită, el a spus:

„Acesta a fost primul moment în care iman-ul (credinţa) a

pătruns în inima mea.” (Bukhari)

Să oferim o parabolă pentru a clarifica acest subiect: dacă

cineva îți vorbește despre un palat impunător, înconjurat de

grădini și râuri, complet mobilat cu paturi și saltele și decorat

cu fel de fel de ornamente, spunând: „Acest palat, cu toată

perfecțiunea şi frumuseţea sa, s-a făcut singur sau a apărut din

pură coincidenţă, fără a avea vreun constructor!” imediat vei

respinge argumentul său și vei considera această discuție drept

una ridicolă. (Cu aceasta în minte), este așadar posibil ca acest

Univers cu pământurile, cerurile, planetele și ordinea sa

deosebite să se fi creat singur, fără a avea un Autor sau

Creator?!

3. Dovada ash-sharʻei (textelor şi Scripturilor revelate) cu

privire la Existența lui Allah este aceea prin care ni se arată că

toate Scripturile Divine revelate atestă Existenţa Sa. Legile şi

Învăţăturile pe care Allah le-a revelat prin aceste Scrpuri, care

se adresează nevoilor şi bunăstării creaţiei Sale, constituie o

dovadă prin care se atestă faptul că ele vin de la un Domn

Atotputernic, Măreţ şi Omniscient, Care știe tot ceea ce este cel

mai bine pentru creaţia Sa. Faptul că informaţiile noastre sunt

în acord cu informaţiile despre religiile naturale conţinute de

Scripturi este o dovadă că acestea sunt de la un Domn

23

Atotputernic, Stăpân peste toate, Care poate să aducă în

existență orice lucru despre care El ne-a informat.

4. Dovada al-hiss (percepţiei senzoriale, simţurilor fizice) cu

privire la Existenţa lui Allah cuprinde două aspecte.

Primul dintre acestea este acela că vedem și suntem martori la

Răspunsurile oferite de Allah la suplicaţiile celor care Îl roagă

şi la chemarea celor care Îl cheamă atunci când sunt nefericiţi.

Aceasta constituie o dovadă decisivă pentru Existența lui Allah

Preaînaltul. El spune în Coranul cel Glorios:

„Și [adu-ți aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte,

și i-am răspuns Noi [...]” [Traducerea sensurilor Coranului

cel Sfânt, 21:76]


„[Aduceți-vă aminte] când voi cereați ajutor Domnului

vostru și El v-a răspuns numaidecât [...]” [Traducerea


Într-un hadith autentic, ni se spune că Anas ibn Malik (Allah

să fie mulțtumit de el!) a spus că:

„În timpul Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!), oamenii au fost afectaţi de secetă.

În timp ce Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) ținea khutba la amvonul său într-o zi de vineri,

un beduin s-a ridicat și a spus: «O, Mesager al lui Allah!

Animalele noastre mor, iar familiile (copiii) noastre sunt

înfometate, te rog, invocă-L pe Allah să ne binecuvânteze

cu ploaie!» Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) și-a ridicat mâinile către Cer şi în

acel moment nu se vedea nicio urmă de nori pe Cer. Apoi,

24

norii au început să se adune asemeni munților și, înainte de

a coborî de pe amvon, am văzut ploaia căzând pe barba lui.

A plouat în acea zi, următoarea zi, a treia zi, a patra zi,

până vinerea următoare când același beduin sau o altă

persoană s-a ridicat (în timpul khutbei din ziua de vineri) și

a spus: «O, Mesager al lui Allah! Casele s-au prăbușit,

animalele noastre s-au înecat; te rugăm, invocă-L pe Allah

pentru noi (pentru a opri ploaia)!» Mesagerul lui Allah

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a

ridicat ambele mâini și a spus: «O, Allah! Adu ploaia în

jurul nostru și nu pe noi!» Așadar în orice direcție a arătat

cu mâinile, norii s-au limpezit și s-au dus departe...”

(Bukhari)

Răspunsul la invocările suplicanților care se roagă cu

sinceritate doar lui Allah și îndeplinesc condițiile cerute pentru

ijābah1 este o chestiune carepoate fi întâlnită chiar şi în zilele

noastre.

Al doilea este reprezentat de semnele profeților, numite

mu’jizāt (miracole), pe care oamenii le văd sau aud despre ele,

acestea constituiind o dovadă irevocabilă pentru Existența

Celui care le-a dăruit: iar Acesta este Allah Preaînaltul. Cu

siguranță aceste chestiuni (mu’jizāt) se află dincolo de

capacităţile oamenilor și că Allah le dăruiește pentru a-i ajuta și

sprijini pe mesageri. Un exemplu în acest sens este semnul

oferit lui lui Musa (Moise – pacea fie asupra sa!) atunci când

Allah i-a ordonat să lovească marea cu toiagul. El a lovit-o, iar

marea s-a despicat în 12 cărări uscate separate de apă, ce au

devenit precum niște munți înalți. Allah Preaînaltul spune:

1 Ijābah: răspunsul lui Allah la rugaile (duʻā) suplicantului

25

„Atunci i-am revelat noi lui Moise: «Lovește cu toiagul tău

marea!» Și ea s-a despicat şi fiecare parte era ca un munte

mare.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 26:63]

Un alt exemplu este semnul oferit lui Isa (Isus – Pacea fie

asupra sa!) prin care acesta a fost capabil să aducă la viață

morții și să-i ridice din morminte cu Voia lui Allah. Allah

vorbeşte despre el, spunând:

„[…] și-i voi învia pe morți1, cu Voia lui Allah […]”


„[…] Și ai făcut morții să vină la viață, cu Îngăduința Mea

[...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:110]

Un al treilea exemplu este semnul oferit Profetului Mohammed

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când

tribul Quraish l-a rugat să le arate un semn (un miracol drept

dovadă pentru Profeţia sa)2. El (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!) a arătat înspre Lună, iar aceasta s-a

despicat și oamenii au văzut-o. Cu privire la acest semn, Allah

Preaînaltul spune:

„Ceasul s-a apropiat şi Luna s-a despicat. ~ Însă când văd

un semn [o minune], ei se îndepărtează și zic: «[Aceasta

este] o vrăjitorie neîntreruptă!»” [Traducerea sensurilor


1 Isus (Pacea fie asupra sa!) a readus la viață patru suflete: pe Lazăr,

care-i era prieten, pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe Sam,

fiul lui Noe, după cum au menționat Al-Qurtobi și alții. 2 Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că : „Oamenii

din Mecca i-au cerut Profetului (Pacea şi binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) să le arate un semn (miracol).

Astfel, el le-a arătat (miracolul) despicării Lunii.”

(Bukhari)

26

Toate aceste semne fizice (miracole) pe care Allah Preaînaltul

le face pentru a-i ajuta și sprijini pe mesagerii Săi constituie o

dovadă irevocabilă pentru Existența Sa.

♦ Al doilea aspect: credința în Rububiyyah lui Allah

Aceasta înseamnă a crede că Allah este Singurul Dumnezeu,

Singurul Rabb (Domn), fără a avea un partener sau vreun

ajutor.

Domnul (Rabb) este Cel Căruia Îi aparține Creația, Împărăţia și

Porunca; nu există alt Creator în afară de Allah; alt Mālik

(Proprietar) în afara Lui1 şi nu există altă Prouncă în afară de a

Lui. El, Preaînaltul spune:

„[...] Și nu este decât a Lui Înfăptuirea și Stăpânirea […]”



„[...] Acesta este Allah, Domnul vostru. A Lui este

Stăpânirea, iar aceia [idolii] pe care voi îi chemați în locul

Lui nu stăpânesc nici cât pielița sâmburelui de curmală

[qimir].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 35:

13]2

1 Allah, Preamăritul, este Posesorul fiecărui posesor. El

permite cui dorește să posede. Allah deţine toate comorile

Cerurilor și ale Pământului. Tot binele se află în Mâna Lui, El

oferă cui dorește El și ia de la cine dorește. Totul depinde de

Allah. 2 Acest verset este o amintire pentru cei care îi invocă pe morți

sau persoanele absente, cerându-le ajutor și căutând adăpost la

ei în locul lui Allah nu au niciun qimir. Aceștia nu se pot ajuta

27

Este cunoscut faptul că nimeni nu neagă Rububiyyah lui Allah

cu excepţia unei persoane arogante care nu crede în ceea ce

spune, așa cum i s-a întâmplat Faraonului când le-a spus

oamenilor săi:

„[...] Eu sunt Domnul vostru [Rabb] cel mai înalt!”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 79: 24] şi:

„[...] O, dregători ai mei! Eu nu știu altă Divinitate [Ilah]

pentru voi, afară de mine! […]” [Traducerea sensurilor


Ceea ce a spus el nu este o chestiune de convingere. Allah

Preaînaltul spune:

„Şi le-au tăgăduit ei [aceste versete] cu nedreptate şi

îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele


Allah relatează ceea ce i-a răspuns Musa (Pacea fie asupra sa!)

lui Faraon:

„Iar el [Moise] a spus: «Cu adevărat, tu [Faraon] știi că nu

le-a trimis pe acestea decât Domnul [Rabb] Cerurilor și al

Pământului, ca semne limpezi și eu te cred, o, Faraon,

pierdut!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

17:102]

Din acest motiv, mushrikinii (arabii păgâni) recunoșteau

Rububiyyah lui Allah Preaînaltul în ciuda faptului că făceau

shirk în Uluhiyyah. Allah Preaînaltul spune:

pe ei înşişi, cu atât mai puţin pe cei care îi caută. Cei care caută

adăpost sau ajutor prin cei drepți din morminte nu l-au

considerat pe Allah drept Singurul care dă și ia, Singurul

Susținător, Singurul care iubește să fie invocat, etc.

28

„Spune: «Cui îi aparțin Pământul și cei care se află pe el,

dacă voi ştiţi?» ~ Ei vor zice: «Lui Allah!» Spune: «Oare

voi nu voiți să luați aminte?» ~ Spune: «Și cine este

Stăpânul celor șapte Ceruri și Stăpânul Tronului sublim?»

~ Ei vor zice: «[Ele sunt ale] lui Allah!» Spune: «Și oare voi

nu vă temeți?» ~ Spune: «În mâna cui se află stăpânirea

tuturor lucrurilor și cine apără și de cine nu există apărare,

dacă știți?» ~ Vor zice ei: «Ale lui Allah sunt!» Spune: «Și

cum se face că sunteți voi fermecați?»” [Traducerea

sensurilor Coranului cel Sfânt, 23:84-89]

El, Preaînaltul, mai spune:

„Şi dacă-i întrebi pe ei «Cine a făcut Cerurile și

Pământul?», răspund ei: «Le-a făcut Al-‘Aziz [Invincibilul,

Cel Atotputernic], Al-ʻAlīm [Atoatecunoscătorul]!»”


Mai departe, El spune:

„Și dacă îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor răspunde:

«Allah!» Atunci cum de se întorc ei?” [Traducerea


Poruncile lui Allah Ar-Rabb (Domnul, Stăpânul) cuprind atât

ordine al-kawni (universale), cât și ordine ash-Shari’ah (legale

sau judiciare). Exact aşa cum El este Cel care conduce toate

chestiunile Universului, conducându-l așa cum dorește El și în

concordanță cu ceea ce este necesar conform Înțelepciunii

Sale, tot astfel, El este Judecătorul Care îl conduce prin

mijloace legislative care au de a face cu ibādāt1 și Legi

1 Ibādat: acte de adorare făcute cu sinceritate de Dragul lui

Allah și în conformitate cu dovezile din Coran și din Sunnah

autentică

29

guvernând toate formele de mu’āmalāt1, în conformitate cu

Înțelepciunea Sa.

Așadar, oricine stabilește un alt legislator în afară de Allah în

ibādāt, sau un judecător în mu’āmalāt, comite shirk și nu

stabilește credința (iman).

♦ Al treilea aspect: credința în Uluhiyyah lui Allah

Este credința că doar Allah este adevăratul Ilah (Dumnezeu),

care nu are niciun partener sau asociat. Ilah înseamnă Al-

Ma’luh, adică Al-Ma’bud, Adevăratul Dumnezeu, care merită

să fie adorat din iubire şi ca preamărire. Allah Preaînaltul

spune:

„Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există altă

Divinitate în afară de El. El este Ar-Rahman [Cel Milostiv],

Ar-Rahīm [Cel Îndurător].” [Traducerea sensurilor


De asemenea, El, Preaînaltul, spune:

„Allah mărturiseşte că nu există altă Divinitate în afară de

El. Şi îngerii cei înzestraţi cu ştiinţă [mărturisesc] cu

dreptate că: «Nu există altă Divinitate în afară de El, Al-

‘Aziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm

[Înţeleptul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

3:18]

Tot ce este luat drept Ilah şi adorat ca Domn alături de Allah,

Uluhiyyah sa este una falsă. Allah Preaînaltul spune:

1 Mu’āmalāt: toate formele de relații reciproce, tratament,

proceduri, comportament și interacțiuni, inclusiv cele sociale,

de afaceri sau pentru tranzacții

30

„Aceasta pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce

cheamă ei [idolatrii] în locul Său este deșertăciune și că

Allah este Al-ʻAliyy [Preaînaltul], Al-Khabīr

[Atoatecunoscătorul].” [Traducerea sensurilor Coranului

cel Sfânt, 22:62]

Numindu-i aaliha (dumnezei) nu le dă dreptul la Uluhiyyah.

Allah Preaînaltul spune, descriind zeitățile păgâne Al-Laat, Al-

’Uzza și Minat:

„Ele nu sunt decât niște nume pe care le-ați dat voi și

părinții voștri. Allah nu a trimis asupra lor nicio putere. Ei

nu urmează decât bănuiala și ceea ce poftesc sufletele, în

vreme ce de la Domnul lor le-a venit călăuzirea.”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 53:23]1

Allah ne-a spus că Yusuf (Iosif, pacea fie asupra sa!) le-a spus

celor doi companioni ai săi din închisoare:

„O, voi, tovarăși ai mei de temniță! Oare domnii risipiți

sunt mai buni sau Allah Al-Wāhid [Cel Unic], Al-Qahhār

[Stăpânul Atotputernic]? ~ Nu adorați afară de El decât

niște nume pe care le-ați născocit voi și părinții voștri și

cărora Allah nu le-a pogorât nicio dovadă! Judecata nu

este decât la Allah! El v-a poruncit să nu-L adorați decât pe

El! Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulți

oameni nu știu.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

1 Allah spune că Hud (Pacea fie asupra sa!) le-a spus oamenilor săi:

„A zis el: «Veți fi loviți de pedeapsa și mânia Domnului vostru!

Vă certați cu mine pentru niște nume pe care voi și părinții voștri

le-ați dat fără ca Allah să fi pogorât în legătură cu ele nici o

dovadă? Așteptați, așadar! Dar și eu voi fi împreună cu voi

printre cei care așteaptă!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 7:71]

31

Sfânt, 12:39-40]

Din acest motiv, mesagerii (Pacea fie asupra lor!) obişnuiau să

le spună națiunilor pentru care au fost trimiși:

„O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă

Divinitate în afara Lui! [...]” [Traducerea sensurilor

Coranului cel Sfânt, 7: 59, 60, 73, 85; 11:50, 61, 84 şi 23:23,

32]

Cu toate acestea, mushrikiinii (politeiştii) au refuzat și și-au

luat Domni drept rivali ai lui Allah, adorându-i pe alții alături

de Allah, cerându-le ajutor și sprijin. Allah Preaînaltul le-a

invalidat faptele prin două dovezi:

1. nu există nicio Calitate Divină în zeitățile pe care le adoră

alături de Allah. Aceste zeități sunt create și nici nu pot crea,

nici nu le pot oferi beneficii credincioșilor și nici nu îi pot feri

de rău; ei nu le pot da viață și nici cauza moarte; aceștia nu

deţin nimic din ceea ce se află în Ceruri şi nici nu au niciun

aport în el. Allah spune:

„Ei au luat în locul Lui dumnezei care nu creează nimic, ci

care sunt creați, care nu-și pot aduce lor înșiși nici rău și

nici folos, care nu au putere asupra morții, nici asupra

vieții și a învierii.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 25:3]


„Spune [o, Mohammed]: «Chemați-i pe aceia care voi ați

pretins [că ar fi divinități] afară de Allah! Ei nu stăpânesc

nici cât greutatea unui fir de colb în Ceruri și nici pe

Pământ. Ei nu au nicio parte la acestea, iar El nu are

niciun ajutor între ei! ~ Și nu este de niciun folos mijlocirea

la El, afară de aceia cărora El le îngăduie [...]»”

32

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 34: 22-23]

„Îi asociază [Lui lucruri] ce nu creează nimic și care ele

[însele] sunt create ~ Și care nu-i pot ajuta pe ei cu nimic și

nici lor înșiși nu-și pot fi de ajutor?” [Traducerea

sensurilor Coranului cel Sfânt, 7: 191-192]

Dacă aceasta este situația acestor zeități, atunci adorarea lor ca

dumnezei alături de Allah este cea mai mare absurditate şi

falsitate.

2. acei mushrikini (politeişti) obișnuiau să spună că doar Allah

Preaînaltul este Ar-Rabb (Domnul, Stăpânul), Al-Khāliq

(Creatorul) în Mâinile Căruia se află Stăpânirea tuturor și El

protejează totul, în timp ce împotriva Lui nu există protector.

Această mărturisire necesită ca ei să fi mărturisit că El este

Singurul şi Adevăratul Ilah, Care este Demn de a fi Adorat

(Uluhiyyah) așa cum au făcut cu Rububiyyah Lui (atunci când

L-au luat drept Singurul Domn – Rabb – Adevărat). Cu privire

la aceasta, Allah Preaînaltul spune:

„O, voi oameni, slăviți-L pe Domnul vostru, care v-a făcut

pe voi și pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveți frică [de

El]. ~ [Slăviți-L pe] cel care v-a făcut vouă Pământul un

covor și Cerul o zidire și a pogorât din Cer apă și a scos

prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi știți

[toate acestea], nu-i faceți lui Allah semeni!” [Traducerea



„Și dacă îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor răspunde:

«Allah!» Atunci cum de se întorc ei?” [Traducerea


„Spune: «Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din Cer și

33

de pe Pământ și cine este stăpân peste auz și peste văz și-l

scoate pe cel cu viață din cel fără viață și-l scoate pe cel fără

viață din cel cu viață și Cel care orânduiește toate

lucrurile?» Vor răspunde ei: «Allah!» Atunci spune: «Oare

nu vă este vouă frică?» ~ Acesta este Allah, Domnul vostru

Cel Adevărat! Și ce se află dincolo de Adevăr decât numai

rătăcirea? Și cum de puteți voi fi îndepărtați?”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 10: 31-32]

♦ Al patrulea aspect: credința în Numele și Atributele

(Sifāt) lui Allah

Aceasta înseamnă recunoașterea Numelor și Atributelor pe

care Allah Şi le-a atribuit Lui Însuşi în Cartea Sa și în Sunnah

Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra

sa!) într-un mod care I se cuvine cel mai bine, fără:

tahrīf (distorsionarea înțelesului)

ta’tīl (negarea înțelesului)

takyīf (desemnarea unei maniere pentru oricare Atribut) sau

tamthīl (a Îi face paralele lui Allah)

Allah Preaînaltul spune:

„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase! Aşadar,

chemați-L cu ele și depărtați-vă de aceia care schimonosesc

numele Lui! Ei vor fi răsplătiți după ceea ce fac!”


De asemenea, El spune:

„El este Cel care creează prima oară făpturile și apoi le

face din nou – și aceasta este și mai ușor pentru El – și a

Lui este pilda cea mai înaltă din Ceruri și de pe Pământ și

El este Al-‘Aziz [Invincibilul, Cel Atotputernic], Al-Hakīm

34

[Înțeleptul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

30:27]

„[...] Şi nu este nimic asemenea cu El. El este As-Samīʻ [Cel

Care Aude toate], Al-Basīr [Cel care Vede Totul].”


Două secte s-au rătăcit cu privire la această noțiune

1. Prima sectă: al-Mu’atilah, care au negat toate sau o

parte dintre Numele și Atributele lui Allah, susținând că

afirmarea Numelor și Atributelor lui Allah necesită tashbih (a

face asemănări între Allah și Creația Sa)! Această afirmație

este falsă în multe aspecte, deoarece:

a) necesită obligații false precum contradicții în Cuvintele lui

Allah, iar El este departe de orice imperfecțiune. Aceasta este

astfel fiindcă Allah Şi-a atribuit Lui Însuşi Nume și Atribute și

a negat orice asemănare cu El. Dacă afirmația Lui ar fi

necesitat tashbih, atunci aceasta ar implica contradicții în

Cuvântul lui Allah, iar părțile lui se neagă una pe alta.

b) nu este necesar ca „acordul în Nume”1 sau „într-un Atribut”

între două lucruri să oblige la o asemănare între ele. Într-

adevăr, vezi doi oameni într-o stare de acord, în care fiecare

aude, vede și vorbește. În niciun mod aceasta nu necesită

asemănare între valorile umane, nici în auz, văz și vorbit.

Vedeți că animalele au picioare și ochi. Un astfel de acord nu

necesită ca picioarele și ochii lor să fie la fel. Dacă această

distincție în acordul asupra numelor și calităților dintre

lucrurile create sunt clare, atunci distincția dintre Creator și

1 Sunt multe Nume care sunt comune între Allah și creaţiile

Sale

35

lucrurile create este mult mai mare și mai evidentă.

2. A doua sectă: Mushabbiha, care afirmă Numele și

Atributele lui Allah, dar fac tashbih (similitudini) între Allah și

Creația Sa, susținând că ceea ce este necesar prin sensul

textelor, pe motiv că Allah Preaînaltul se adresează umanităţii

(‘ibād) conform înțelegerilor sale! O astfel de idee este falsă în

multe aspecte inclusiv:

a) mushābahah: asemănarea lui Allah cu creația Sa este un

concept fals ce este negat de Shariʻah, la fel cum este şi

argumentarea. Așadar, este imposibil ca o chestiune falsă să fie

necesitată de textele Coranului și a Sunnei.

b) Allah i s-a adresat umanității conform înțelegerii ei cu

privire la înțelesurile de bază ale Numelor și Atributelor Sale.

Cu toate acestea, știința despre esența și natura adevărată a

înțelesurilor cu privire Thāt (Esența) Lui și Sifāt Îi aparțin

exclusiv lui Allah. Așadar, dacă Allah spune despre El Însuşi

că el Aude totul, atunci Auzul este cunoscut de la înțelegerea

sensurilor de bază, care este înțelegerea vocilor. Totuși, esența

acelui înțeles cu prrivire la Auzul lui Allah Preaînaltul este

necunoscut, deoarece esența auzului este diferită chiar şi între

cei creați. Cu siguranță, distincția dintre auzul celor creați și

Cel al Creatorului este mai mare și mai evident.

Este știut faptul că, dacă Allah a spus despre El Însuși că El

Istawā ’ala al-’Arsh1 atunci Istiwā’, conform înțelesului

primar, este cunoscută drept ascensiune, totuși modul (acel

„cum” al) Ascensiunii Sale deasupra Tronului Său este

necunoscută, deoarece Esența Isttwā’-ei printre creaturile Sale

este diferită. Isttiwā’ pe un scaun stabil nu este precum

1 Istawā ’ala aI- ’Arsh: ascensiunea lui Allah deasupra

Tronului

36

așezarea pe șaua unei cămile fricoase. Atunci când aceasta este

diferită cu privire la creații, atunci aceasta este o dovadă mai

mare și mai evidentă între Creator și creația Sa.

Credința în Allah Preaînaltul, conform cu cele pe care le-

am menționat anterior, aduce mari beneficii credincioșilor,

precum:

1. manifestarea adevărată a Tawhid-ului lui Allah Preaînaltul,

astfel încât nu este atașament decât de El în speranță, frică și

adorare.

2. iubirea perfectă, mărirea și slăvirea lui Allah Preaînaltul, așa

cum suntem obligaţi de majoritatea Numelor și Atributelor

Sublime ale lui Allah.

3. manifestarea Adorării Sale prin împlinirea a ceea ce El a

poruncit și prin evitarea a ceea ce El a interzis.

Credința în îngerii lui Allah

Îngerii sunt creații din Lumea lui al-ghayb1, care Îl adoră pe

Allah și nu au nicio Calitate Divină a Rububiyyei și a

Uluhiyyei. Allah i-a creat din Lumină și le-a oferit lor supunere

totală faţă de Poruncile Sale și abilitatea de a le executa.


1 Al-Ghayb: realități și domenii aflate dincolo de percepția

umană

37

„[...] Iar aceia care sunt lângă El [îngerii] nu se socotesc

prea mândri pentru a-L adora şi nici nu ostenesc ei [să Îl

adore pe Allah].” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 21:19]

Aceștia sunt numeroși în număr, nimeni nu le cunoaște

numărul în afara lui Allah Preaînaltul. Este confirmat din

hadith-ul relatat de Anas (Allah să fie mulțumit de el!) cu

privire la povestea despre Al-Miraj1 că Profetul (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„(...) Mi s-a arătat Al-Bait al-Ma’mur. L-am întrebat pe

Jibril despre aceasta și el mi-a spus: «Acesta este Al-Bait

Al-Ma’mur, unde 70.000 de îngeri fac salah (rugăciunea)

zilnic. Atunci când pleacă, ei nu se mai întorc niciodată la

ea (dar zilnic intră alții acolo).” (Bukhari)

Credința în îngerii lui Allah cuprinde patru aspecte:

1. credința în existența lor

2. credința în acei îngeri ale căror nume ne sunt cunoscute

nouă, precum Jibril (Pacea fie asupra sa!), și a crede în general

în acei îngeri ale căror nume nu ne sunt cunoscute.

3. credința în ce cunoaştem dintre atributele lor, precum

Jibril (Pacea fie asupra sa!), pe care Profetul (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a văzut în forma sa

adevărată, în care a fost creat, cu 600 de aripi și acoperind

întreg orizontul. (Bukhari)

1 Al-Miraaj: ascensiunea Profetului (Pacea și binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) la Ceruri. A se vedea Sahih Al-

Bukhari, V.1, Hadit nr. 345 și V.5, Hadit nr .227

38

Îngerul, prin Porunca lui Allah, poate lua forma unui om, așa

cum s-a întâmplat cu Jibril (Pacea fie asupra sa!) atunci când

Allah l-a trimis la Mariam (Pacea fie asupra sa!), iar el a apărut

în fața ei sub formă unui om1. Un alt exemplu este acela în care

un înger a venit la Profetul Mohammed (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce acesta stătea

cu companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!). El (Jibril,

pacea fie asupra sa!) a apărut sub formă umană, îmbrăcat în

haine extrem de albe, cu părul foarte negru; nu exista niciun

semn de călătorie pe el și niciunul dintre companioni nu îl

cunoștea. El a stat jos lângă Profet (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!), odihnindu-și genunchii lângă el și

punându-și palmele mâinilor pe picioarele lui. Apoi, el l-a

întrebat pe Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!) despre islam, imam, ihsān2, Ziua Judecății

și semnele sale. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) a răspuns la întrebaările lui, după care acesta a

plecat. Atunci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) a spus:

„(...) Acesta a fost Jibril, care a venit să vă învețe despre

religia voastră (dīn).” (Tirmidhi şi Ibn Majah)

La fel, îngerii pe care Allah i-a trimis la Ibrahim și la Lut

(Pacea fie asupra lor!) au apărut sub formă umană.

4. a crede în ceea ce știm despre faptele lor, care sunt făcute

1 Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:17 2 Atunci când Jibril (Pacea fie asupra sa!) l-a întrebat pe Profet (Pacea

și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre ihsān, el (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „(...) să Îl adori pe

Allah ca şi cum L-ai vedea. Chiar dacă nu Îl vezi, El te vede (...)”

(Bukhari)

39

conform Poruncilor lui Allah, precum tasbih și adorarea lui

Allah, zi și noapte, fără a se plictisi sau obosi.

Unii îngeri au caracteristici specializate. Mai jos, sunt câteva

exemple de astfel de îngeri:

▪ Jibril: Al-‘Amin (celui care i-a fost încredințată) pentru

Revelația lui Allah. El, Preaînaltul, l-a trimis pe el la profeți și

la mesageri.

▪ Mikhā’īl: este răspunzător pentru al-qatr (ploaie și plante)1

▪ Isrāfīl: este responsabil pentru suflarea în Trâmbiţă în Ziua

Judecății, atunci când Ceasul va fi stabilit și creația va fi

înviată.2

▪ Malakul Mawt (Îngerul Morții): desemnat să scoată

sufletele afară din trup în momentul morții. Allah spune:

„Spune: «Vă va lua îngerul morții, căruia i-au fost

încredințate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi

la Domnul vostru.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 32:11]

▪ Îngerii desemnați uterului: atunci când embrionul ajunge la

4 luni în uterul mamei, Allah îi trimite un înger și îi ordonă să

îi desemneze proviziile, termenul vieții, faptele sale și dacă va

fi dintre cei pierduți sau dintre cei binecuvântați (în Viața de

Apoi).

▪ Îngerii desemnați să vadă și să înregistreze faptele fiilor

lui Adam (omenirea): unul stă în partea dreaptă și unul stă în

1 A se vedea Al-Bidaayah wan-Nihaayah by Ibn Katheer, V.l,

p.50 2 A se vedea Fathu/ Baarii by Ibn Hajer Al-’Asqalaanii, Vll,

p.368

40

partea stângă a fiecărei persoane. Allah Preaînaltul spune:

„Însă, cu adevărat, peste voi sunt veghetori ~ Cinstiţi, care

scriu. ~ Ei ştiu ce ea ce faceţi voi.” [Traducerea sensurilor


„Când cei doi primitori primesc, stând [unul] în dreapta și

[celălalt] în stânga, ~ Și el nu va rosti niciun cuvânt, fără

să aibă lângă el un supraveghetor pregătit [să scrie].”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 50:17-18]

▪ Îngerii desemnați să îi întrebe pe cei morți, după ce aceștia

au fost îngropați. Doi îngeri vin și îl întreabă despre Domnul

lui, religia lui și Profetul său.

„Atunci când o persoană este îngropată, doi îngeri negri cu

ochi albaștri, unul numit Munkar și celălalt Nakir, vor veni

la ea. Ei îl vor întreba despre Allah, despre Profet (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și despre religia

lui.” (Tirmidhi, Albani l-a clasificat ca fiind hasan)

Credința în îngeri aduce mari beneficii, dintre care:

1. a fi conștient de Măreția, Puterea și Autoritatea lui Allah.

Cu siguranță, măreția creației (în acest caz, îngerii) se

datorează Măreției Creatorului.

2. a-I mulțumi lui Allah pentru Grija Lui pentru fiii lui

Adam, fiindcă El i-a desemnat unii dintre îngeri pentru a-i

proteja și pentru a le înregistra faptele, precum și foloasele.

3. a îi iubi pe îngeri pentru ceea ce au făcut pentru Adorarea

lui Allah Preaînaltul.

Unii dintre cei care au deviat (de la Calea cea Dreaptă) au

negat că îngerii sunt creații adevărate. Ei spun că aceştia

41

reprezintă puterea unui potenţial bine în creație. Această idee

contrazice Cartea lui Allah și Sunnah Mesagerului Său (Pacea

și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și, în general, opinia

generală a musulmanilor.


„Mărire lui Allah, Creatorul Cerurilor şi al Pământului,

Cel care a făcut din îngeri trimiși cu câte două aripi și cu

câte trei şi cu câte patru [...]” [Traducerea sensurilor


„Și de ai vedea cum îngerii iau sufletele celor care nu cred!

Îi lovesc peste fețe și peste spate [...]” [Traducerea


„Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiți în chinurile morții, în

vreme ce îngerii întind mâinile lor, [zicând]: «Lăsați să iasă

sufletele voastre!» [...]” [Traducerea sensurilor Coranului

cel Sfânt, 6:93]

„[...] iar când frica este îndepărtată din inimile lor, atunci

zic ei [îngerii]: «Ce a spus Stăpânul vostru?» Și ei răspund:

«Adevărul! El este Al-ʻAliyy [Preaînaltul], Al-Khabīr

[Atoateştiutorul] !”» [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 34:23]

De asemenea, Allah spune despre oamenii Paradisului că:

„[...] iar îngerii vor intra la ei prin toate porțile [zicând]: ~

«Pace vouă pentru că ați fost statornici. Și ce bună este

răsplata Casei [Veșnice]!»” [Traducerea sensurilor


Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a

spus:

42

„Dacă Allah iubește o persoană, El îl cheamă pe Jibril

spunându-i: «Allah îl iubește pe cutare. O, Jibril! Iubește-

l!» Jibril îl va iubi și va face un anunț printre locuitorii

Cerulrilor: «Allah îl iubește pe cutare, de aceea, și voi ar

trebui să îl iubiți de asemenea.» Astfel, toţi ocuitorii

Cerurilor îl voi iubi și apoi lui îi este garantată plăcerea

oamenilor pe Pământ.” (Bukhari)

În aceași carte, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) a spus:

„În fiecare vineri, îngerii stau la fiecare intrare de la

moschei şi notează numele persoanelor, în ordinea

cronologică (avenirii lor la rugăciunea de vineri); apoi,

când imamul a urcat la amvon, ei îşi strâng pergamentele şi

se pregătesc să asculte predica.” (Bukhari)

Textele amintite anterior arată clar că îngerii sunt forme

adevărate ale creației și nu sunt forțe morale, așa cum spun cei

care au deviat de la Calea cea Dreaptă. Părerea generală a

musulmanilor este în concordanță cu textele de mai sus.

Credința în Al-Kutub (Cărţile revelate)

Al-Kutub este pluralul de la Kitab, care înseamnă maktub

(scris). Înțelesul (legal) ce este discutat în acest capitol este

reprezentat de următoarea afirmaţie:

„Cărțile pe care Allah le-a trimis mesagerilor Săi, ca Milă și

Călăuzire pentru întreaga omenire, au ca scop utilizarea

acestora de către oameni, astfel încât să câştige fericirea atât

43

în această viață, cât și în Viața de Apoi.”

Credința în Cărți include patru aspecte:

1. a crede că trimiterea Cărților este cu adevărat de la Allah

2. a crede în Cărțile ale căror nume le știm, fiecare conform

numelui ei, ca, spre exemplu, Al-Qu’ran, care i-a fost trimis

Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!), At-Tawrāt, ce i-a fost revelată lui Musa (Moise –

Pacea fie asupra sa!), Injil, ce i-a fost trimisă lui Isa (Isus –

Pacea fie asupra sa!) și Az-Zabur, ce i-a fost revelată lui

Dawud (David – Pacea fie asupra sa!). Cu privire la Cărțile ale

căror nume nu le cunoaștem, trebuie să credem în ele în

general.

3. a mărturisi autenticitatea informațiilor, precum cele din

Coran și/sau din Vechile Scripturi, atâta timp cât aceste

informații nu sunt schimbate sau modificate.

4. a se acţiona conform legilor lor neabrogate, prin

acceptarea și supunerea față de ele, chiar dacă înțelegem sau nu

înțelepciunea din spatele lor. Toate Vechile Scripturi sunt

abrogate de Coranul cel Glorios. Allah spune:

„Iar ție, [Mohammed], ți-am trimis Cartea cu

Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei și întrecând-o

pe ea […]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

5:48]

Așadar, Coranul este judecătorul aflat deasupra tuturor

Vechilor Scripturi, fapt pentru care este interzis să acţionăm

conform legilor Vechilor Scripturi, cu excepția celor autentice

și recunoscute de Coran.

44

Credința în Al-Kutub aduce mari beneficii, inclusiv:

1. recunoașterea Grijii lui Allah pentru creația Sa, El

trimiţând o Carte fiecărei națiuni, pentru a fi călăuzită de

aceasta.

2. a recunoaște Înțelepciunea lui Allah în Shariʻah Sa

(Legile Judiciale), El legislând pentru fiecare națiunie ceea ce

se potrivește împrejurărilor lor, după cum Allah Preaînaltul

spune:

„[...] Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege și o

rânduială [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

5:48]

3. a fi recunoscător pentru Binecuvântarea lui Allah de a ne

trimite Cărțile Sale cu Revelația.

Credința în Ar-Rusul (mesageri)

Ar-Rusul este pluralul cuvântului Rasul, care înseamnă

Mursal: cel trimis pentru a vesti ceva. Conform înțelesului

judicial, Ar-Rasul este bărbatul care primește un Sharʻa (un

cod Divin de legi) și căruia Allah i-a poruncit să îl

răspândească. Primul dintre Ar-Rusul (mesageri) este Noe

(Pacea fie asupra sa!), iar ultimul dintre ei este Mohammed

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah

Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, Noi ţi-am revelat ţie, după cum am revelat şi

lui Noe şi profeţilor de după el [...]” [Traducerea sensurilor

45


Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat cu

privire la ash-shafā’ah (mijlocirea) cum că Profetul (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menţionat că, în Ziua

Judecăţii, oamenii vor merge la Adam (Pacea fie asupra sa!),

cerându-i să mijlosească pentru ei în Faţa lui Allah, iar el le va

spune:

„(...) Mergeţi la Noe, primul dintre mesagerii lui Allah

pentru oamenii de pe Pământ (...)” (Bukhari şi Tirmidhi)


„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbații voștri,

ci el este Mesagerul lui Allah și încheietorul profeților [...]”


Și nu a existat vreodată vreo națiune fără să le fie trimis Allah

Preaînaltul un mesager cu o Shariʻah particulară pentru ei sau

fără un profet care să primească Revelația Shariʻei

predecesorului său pentru a o reînvia. Allah Preaînaltul spune:

„Şi, cu adevărat, Noi am trimis la fiecare comunitate un

trimis [ca să le zică]: «Adorați-L [doar] pe Allah și țineți-vă

departe de Taghut!» [...]” [Traducerea sensurilor


De asemenea, El, Preaînaltul, mai spune:

„[...] și nu este comunitate care să nu fi avut un

prevenitor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

35:24]

„Noi am pogorât Tora, în care este călăuzire dreaptă și

lumină. După ea judecă profeții cei supuși voinței lui Allah,

rabinii și învățații, pentru cei care s-au iudaizat [...]”

46


Mesagerii sunt ființe create, care nu au nicio caracteristică a

Rububiyyaei sau Uluhiyyei. Allah vorbeşte despre Profetul

Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),

care este cel mai nobil dintre Mesageri și cel mai înalt dintre ei

ca onoare înaintea lui Allah:

„Spune [o, Mohammed]: «Eu nu stăpânesc niciun folos

pentru mine și nicio stricăciune, în afară de ceea ce voiește

Allah. Dacă eu aș fi știut necunoscutul, aș avea prisosință

de bunuri şi nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un

prevestitor și un binevestitor pentru oamenii care cred.»”


Allah Preaînaltul spune, de asemenea, despre Profetul

Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Spune [o, Mohammed]: «Eu nu pot nici să vă fac vouă

vreun rău, nici să vă călăuzesc pe Calea Dreaptă!» ~

Spune: «Nimeni nu mă va apăra de Pedeapsa lui Allah și eu

nu voi găsi adăpost [la altcineva] afară de El!»”


Calitățile umane precum boala, moartea, nevoia de a mânca și

a bea și așa mai departe, le sunt și lor caracteristice. Allah

Preaînaltul spune despre profetul Ibrahim (Pacea fie asupra

sa!), care Îl descria pe Domnul său :

„Care mă hrănește și-mi dă de băut, ~ Iar când sunt

bolnav, el mă tămăduiește, ~ Care mă lasă să mor [...]”


Abd Allah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat

că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) a spus

47

„(...) Eu sunt un om la fel ca voi. Îmi aduc aminte la fel ca

voi și uit așa cum și voi uitați. Deci, dacă uit, aduceţi-mi

aminte (...)” (Muslim)

În contextul lăudării mesagerilor, Allah îi descrie ca având

Uluhiyyah1 față de El în cele mai înalte ranguri, spunând

despre Noe:

„[...] Cu adevărat, el [Noe] a fost un rob mulțumitor.”


Allah spune despre Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!): „Binecuvântat este Acela care a

trimis Îndreptarul [Coranul] robului Său [Mohammed],

pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile [a

oamenilor şi a djnnilor].” [Traducerea sensurilor


El, Preaînaltul, spune despre Ibrahim, Isāc şi Iacob (Pacea fie

asupra lor!):

„Și adu-ți aminte de robii Noștri Avrām, Isāc şi Iacob – cei

cu putere [în adorare și credință] și cu pricepere! ~ I-am

ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despre

Viața de Apoi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 38: 45-46]

Allah vorbeşte despre Isa ibn Mariam (Pacea fie asupra lor!),

spunând că:

„El [Isus] nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am

revărsat Harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru

fiii lui Israel.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

1 Asemeni robilor lui Allah, care I se supun lui Alalh şi care

sunt devotaţi adorării lui Allah

48

43:59]

Credința în Mesageri cuprinde patru aspecte:

1. a crede că Mesajul lor este unul adevărat de la Allah

Preaînaltul. De aceea, oricine nu crede în Mesajul oricăruia

dintre aceștia, atunci nu crede în niciunul dintre ei, așa cum


„Neamul lui Noe i-a socotit pe trimiși mincinoși.”


Allah i-a făcut pe ei să îi nege pe toți mesagerii, deși nu era

niciun mesager lângă Noe (Pacea fie asupra sa!) atunci aceştia

când l-au negat. La fel sunt şi creștinii care l-au negat pe

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) și nu l-au urmat și l-au negat pe Mesiah ibn Mariam

(Isus, pacea fie asupra sa!) și nu sunt urmașii lui, mai ales

atunci când le-a adus veștile bune despre Mohammed (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Veștile bune nu

înseamnă altceva decât că el, Mohammed (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), este un Mesager trimis

lor, prin care Allah îi va salva de la a merge pe o cale greșită și

îi va conduce pe Calea cea Dreaptă.

2. a crede în aceia ale căror nume le cunoaștem, fiecare

conform numelui lor: spre exemplu: Mohammed (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Ibrahim, Musa, Isa și

Nuh (Pacea fie asupra lor!). Aceștia cinci sunt ‘Ulul ’Azm mina

ar-Rusul (mesageri ai voinței puternice și statorniciei).

Allah îi menţionează în două locuri în Coran, spunând:

„[Adu-ți aminte] când am făcut noi legământ cu profeții și

cu tine, cu Noe, cu Avrām, cu Moise și cu Isus – fiul Mariei

49

[...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:7] și

„El [Allah] v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o

lui Noe, pe care ți-am revelat-o ție și am prescris-o pentru

Avrām și Moise și Isus: «Întemeiați religia și nu vă

despărțiți întru ea!» [...]” [Traducerea sensurilor


Cu privire la cei ale căror nume nu le cunoaștem, trebuie să

credem în ei toţi (ca mesageri adevărați de la Allah). Allah

Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, Noi am trimis trimiși și mai înainte de tine.

Despre unii dintre ei ți-am povestit, iar despre alții dintre ei

nu ți-am povestit [...]” [Traducerea sensurilor Coranului

cel Sfânt, 40:78]

3. a crede în ceea ce este relatat în mod autentic dintre mesajele

lor.

4. a acţiona conform Shariʻei mesagerului care ne-a fost trimis

dintre ei, iar el este Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!), ultimul dintre mesagerii și profeții care

au fost trimişi întregii omeniri. Allah Preaînaltul spune:

„Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu

adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru

cele care se iscă între ei și nu vor mai afla în sufletele lor

temere față de ceea ce tu ai hotărât și nu se vor supune cu

desăvârșită supunere [hotărârii tale].” [Traducerea


Credința în mesageri aduce mari beneficii, printre care:

1. recunoașterea Milei lui Allah față de creația Sa, deoarece

50

El ne-a trimis mesageri care să ne călăuzească spre Calea Sa

cea Dreaptă și care să ne explice cum anume să-L adorăm,

pentru că mintea umană nu poate realiza în mod independent

cum să Îl adore pe Allah.

2. a-I mulțumi lui Allah Preaînaltul pentru această

Binecuvântare imensă (de a ne trimite pe mesagerii Săi)

3. a-i iubi, a-i preamări pe mesageri în maniera care li se

potrivește, deoarece aceștia sunt mesagerii lui Allah și fiindcă

L-au adorat, I-au răspândit Mesajul și au oferit sfaturi creației

Sale.

Cei care s-au încăpățânat i-au negat pe mesageri, spunând că

mesagerii lui Allah nu pot fi umani prin natură. Allah

menţionează această afirmaţie şi o invalidează, spunând:

„Și nu-i împiedică pe oameni să creadă, când le vine lor

călăuzirea, decât că ei zic: „«Allah a trimis un om ca sol?»

~ Spune: «Dacă ar fi pe Pământ îngeri care să umble în

pace și liniște, atunci le-am pogorî lor din cer un înger ca

trimis.»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

17:94-95]

Allah le-a contracarat afirmaţia, spunând că un mesager trebuie

să fie un om, fiindcă acesta este trimis celor de pe Pământ, care

sunt oameni. Dacă oamenii de pe Pământ ar fi fost îngeri,

Allah ar fi trimis un înger din Paradis drept mesager, precum

ei. Astfel, Allah spune despre cei care i-au negat pe mesageri,

care au spus:

„[...] «Voi nu sunteți decât niște oameni ca și noi și voiți să

ne abateți de la ceea ce adorau părinții noștri! Aduceți-ne o

dovadă deslușită!» ~ Le-au răspuns trimișii lor: «Într-

adevăr, noi nu suntem decât niște oameni ca și voi, însă

Allah binecuvântează pe cine voiește El dintre robii Săi. Nu

51

ne revine nouă să vă aducem dovadă, decât numai cu

Îngăduința lui Allah [...]!»” [Traducerea sensurilor


Credința în Ziua Judecății

Ziua Judecății este Ziua Învierii, în care oamenii vor fi înviați

pentru a fi judecați și pentru a fi recompensați. Ea este numită

astfel deoarece nu mai este altă zi după ea. În acea Zi, oamenii

din Jannah (Paradis) se vor așeza în lăcașele lor, iar oamenii

lui An-Nār (Iad) se vor așeza în ale lor.

Credința în Ziua Judecății cuprinde patru aspecte:

1. Credința în Înviere, care înseamnă a da viață celor

morți în Ziua în care se va sufla pentru a doua oară în

Trâmbiţă, iar omenirea va sta în fața Stăpânului tuturor

lumilor, al oamenilor, djinnilor și a tot ceea ce există (Rabb Al-

’Alamīn). Aceștia vor sta desculți, complet dezbrăcați și

necircumciși în faţa Creatorului. Allah Preaînaltul spune:

„[...] Așa cum am făcut Noi prima făptură, o vom face

din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o

și pe care o îndeplinim.” [Traducerea sensurilor Coranului

cel Sfânt, 21:104]

Al-Ba’th (Învierea) este un adevăr dovedit de Coran, Sunnah și

ijmā’ (consensul unanim al învăţaţilor) musulmanilor. Allah

Preaînaltul spune:

„După aceasta veți fi voi morți, ~ Iar în Ziua Învierii veți fi

52

voi readuși la viață.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 23:15-16].


spus:

„Voi (oamenilor) veţi fi adunați (în Ziua Judecății) desculți,

dezbrăcați și necircumciși (...)” (Bukhari, Tirmidhi şi Ibn

Majah)

Musulmanii cred în unanimitate că Ziua Judecății și

înțelepciunea din spatele acesteia implică faptul că Allah face

pentru creația Sa un ma’ād (un loc pentru întoarcere) pentru a-I

recompensa cu privire la obligația pe care le-a dat-o prin

mesajele Mesagerilor Săi. Allah Preaînaltul spune:

„Oare credeți că v-am creat pe voi fără rost și că nu vă veți

întoarce la Noi?” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 23:115]

De asemenea, El i-a spus Profetului Mohammed (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Cu adevărat, acela care ți-a prescris Coranul [ţie, o,

Mohammed] te va aduce înapoi la locul unde [tu vrei] să te

întorci [ma’ād, loc de întoarcere, fie la Mecca, fie în Jannah

etc.] [...]”[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

28:85]

2. Credința în recompensă și în judecată. Robii vor fi

judecați și recompensați pentru faptele lor. Aceasta este

dovedită de Coran, Sunnah și ijmā’ musulmanilor. Allah

Preaînaltul spune:

„La Noi este întoarcerea lor ~ Şi Nouă Ne revine să le

cerem lor socoteală!” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 88:25-26]

53


„Acela care va veni cu o faptă bună va avea parte de zece

asemenea ei, iar acela care va veni cu o faptă rea nu va fi

răsplătit decât cu o faptă pe măsura ei. Dar nu li se va face

nicio nedreptate!” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 6:160]

„În Ziua Învierii, Noi vom pune balanța dreaptă și niciun

suflet nu va fi urgisit câtuși de puțin. Și de ar fi ceva, chiar

și numai cât greutatea unui bob de muștar, Noi îl vom

aduce. Și Noi suntem îndeajuns ca socotitori.” [Traducerea


Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Fiecare dintre voi se va veni aproape de Domnul său până

când El îl va acoperi cu Acoperământul Său şi îl va întreba:

«Ai făcut păcatul acesta?» El va răspunde: «Da.» Apoi,

Allah va continua să îl întrebe până când îl va face să își

mărturisească toate păcatele și apoi Allah îi va spune

atunci: «Ți-am acoperit toate păcatele din lume și le-am

iertat pentru tine astăzi.», iar apoi va primi cartea în care

sunt înregistrate faptele sale bune. Cu privire la

necredincioși și ipocriți (faptele lor rele vor fi expuse

public), martorii vor spune (când vor fi aduşi dinaintea

Domnului lor):

«„Aceștia sunt cei care au mințit împotriva Domnului lor!”

Blestemul lui Allah fie asupra nelegiuiților.» [Traducerea

Ssnsurilor Coranului cel Sfânt, 11:18]” (Bukhari)

De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) a relatat despre Domnul său:

54

„Allah le-a ordonat (îngerilor desemnați să vegheze asupra

voastră) ca faptele bune și rele să fie scrise și apoi El le-a

arătat (modul) în care acestea să fie scrise. Dacă cineva

intenționează să împlinească o faptă bună și nu o face,

atunci Allah va scrie pentru el ca o faptă bună întreagă (în

contul său), iar dacă intenționează să împlinească o faptă

bună și o şi face, atunci Allah îi va scrie (în contul său) de la

10 la 700 mai multe ori fapte bune; iar dacă cineva

intenționează să împlinească o faptă rea și nu o face, atunci

Allah îi va scrie o faptă bună (în contul lui), iar dacă el

intenționează să facă o faptă rea și o face, atunci Allah îi va

scrie o faptă rea (în contul lui).” (Bukhari şi Muslim)

Musulmanii sunt de acord cu privire la Judecată și recompensă,

iar aceasta este ceea ce implică în mod necesar înțelepciunea.

Cu adevărat, Allah Preaînaltul a trimis Cărțile, mesagerii și a

făcut obligatoriu pentru creația sa (ibād) să accepte Mesajul

adus de ei, să se comporte conform obligaților aduse de Mesaj

și să lupte împotriva celor care se opun acestuia; și ca sângele

lor, copiii, soţiile și proprietatea lor să fie legală (în manieră

permisă). Dacă nu ar fi fost nicio Judecată și nicio recompensă,

aceste chestiuni ar fi fost în zadar! Departe este Allah,

Atotînțeleptul, faţă de această imperfecțiune. El, Preaînaltul, a

spus despre această Judecată și recompensă:

„Cu adevărat, îi vom întreba Noi pe cei cărora li s-a trimis

[Coranul], dar îi vom întreba Noi şi pe cei trimişi ~ Şi le

vom povesti Noi, în deplină cunoștință, căci Noi nu am fost

[niciodată] absenți!” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 7:6-7]

3. Credința în Al-Jannah (Paradisul) și An-Nār (Focului

Iadului) și că acestea sunt lăcașurile finale şi veşnice pentru

creație

55

Al-Jannah (Paradisul) este lăcașul plăcerii pe care Allah

Preaînaltul l-a pregătit pentru credincioșii pioși, care cred în

ceea ce Allah a poruncit pentru ei și care I se supun lui Allah și

care îi urmează pe mesagerii Săi, crezând cu sinceritate în El,

și care îl urmează cu sinceritate pe Mesagerul Său (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah a pregătit în el

(Al-Jannah) tot felul de binecuvântări pe care „niciun ochi nu

le-a văzut, nicio ureche nu le-a auzit și nimeni nu și-a

închipuit vreodată.” Allah Preaînaltul spune:

„Aceia care cred şi împlinesc fapte bune, aceia sunt cei mai

buni dintre toate făpturile. ~ Răsplata lor de la Domnul lor

sunt Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie, și în ele

vor petrece veșnic, căci Allah este Mulțumit de ei, iar ei

sunt mulțumiți de El. Aceasta va fi pentru cel care se teme

de Domnul său.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 98:7-8]


„Dar niciun suflet nu știe ce-i este ascuns ca bucurie, drept

răsplată pentru ceea ce a săvârșit.” [Traducerea sensurilor


Cu privire la An-Nār, acesta este lăcașul pedepsei, pe care

Allah l-a pregătit pentru al-kāfirin și ath-thālimin (politeiștii,

cei care fac rău etc.), cei care nu cred în El și care nu i-au

ascultat pe mesagerii Săi. Acolo sunt tot felul de pedepse și

torturi, care nici nu pot fi imaginate. Allah Preaînaltul spune:

„Și fiți cu teamă de Focul cel pregătit pentru

necredincioși!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

3:131]

„[...] Noi am pregătit pentru ath-thālimin [politeiştii,

făcătorii de rău] un Foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din

56

toate părțile, iar atunci când vor cere ei ajutor, li se va veni

lor în ajutor cu o apă ca fierul topit, ce le va frige fețele.

Cumplită băutură și cumplit sălaș!” [Traducerea


„Allah i-a blestemat pe necredincioși și le-a pregătit lor

flăcările, ~ Veșnic vor sălășlui în ele și nu vor găsi ocrotitor

și nici sprijinitor, ~ Iar în ziua când fețele lor vor fi întoarse

de pe o parte pe alta în Foc, vor zice ei: «Vai nouă! De I-am

fi dat noi ascultare lui Allah și de i-am fi dat noi ascultare

Trimisului!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

33:64-66]

Parte din Credința în Viața de Apoi este credința în ceea ce

se întâmplă după moarte, precum:

a) fitnat-ul qabr (încercarea din mormânt) care este

reprezentată de întrebările ce îi vor fi adresate (de către cei doi

îngeri) celui decedat (în mormânt) cu privire la Domnul său

(Rabb), credința sa (dīn) și Profetul său. Allah îi va ține fermi

pe cei care au crezut Cuvântul și au stat fermi. El (credinciosul)

va spune: „Domnul meu este Allah, credința mea este islamul,

iar Profetul meu este Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!).” În ceea ce îi privește pe necredincioși,

Allah îi va duce pe calea greșită, iar necredincioșii vor spune:

„Nu știu.” Ipocriții (sau o persoană care are dubii1) vor spune:

1 Aceasta este parte dintr-un hadith autentic colecționat de

Bukhari și Muslim. Fraza „o persoană care are dubii” este de la

subrelatator, care nu era sigur despre ce persoană era vorba

aici. Asma (Allah să fie mulțumit de ea!) a folosit în relatare

termenul de „ipocrit” sau „o persoană care are dubii”. A se

vedea Sahih Bukhari. Hadith-ul lui Al-Baraa’ ibn ‘Azib

conține o descriere detaliată al pedepselor din mormânt

57

„Nu știu, i-am auzit pe oameni spunând ceva și atunci am spus

și eu la fel.”

b) pedeapsa și binecuvântarea din mormânt: pedeapsa va fi

aplicată asupra necredincioșilor și ipocriților. Allah Preaînaltul

spune:

„[...] Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiți în chinurile morții,

în vreme ce îngerii întind mâinile lor, [zicând]: «Lăsați să

iasă sufletele voastre! Astăzi veți primi ca răsplată, osândă

de umilire, pentru ceea ce ați spus despre Allah, în afara

adevărului, și pentru că v-ați semețit [față] de versetele

Lui!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:93]

De asemenea, Allah afirmă despre oamenii Faraonului:

„Focul la care ei vor fi expuși dimineața și seara. Iar în

Ziua când va sosi Ceasul, [li se va zice îngerilor]: «Faceți să

intre clanul lui Faraon la osânda cea mai aspră!»”


Zayed ibn Thabit (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că


asupra sa!) a spus:

„«Dacă nu v-ați fi oprit de la înmormântarea (morților

voștri) în morminte, v-aș fi făcut să auziți chinurile

mormântului pe care le aud eu.» Apoi, întorcându-și faţa

către noi1, el a spus: «Căutați adăpost la Allah de chinurile

1 Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era

cu câțiva din companionii săi atunci când au trecut pe lângă

mormintele ale unora dintre necredincios (kufar) și au spus:

„Acești oameni trec prin pedepsele mormântului” și a

completat afirmațiile sale despre încercările din mormânt,

precum în textul de mai sus

58

Iadului.» Ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah de

chinurile Iadului.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah

fie asupra sa!) a spus: „Căutați adăpost la Allah de

chinurile mormântului.» Ei au spus: «Căutăm adăpost la

Allah de chinurile mormântului.» El (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Căutați

adăpost la Allah de la încercări, atât cele manifestate, cât și

cele ascunse.», iar ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah de

la încercări, atât cele manifestate, cât și cele ascunse.», iar

el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

«Căutați adăpost la Allah de la încercările lui Dajjaal

(Anticristul)1.», iar ei au spus: «Căutăm adăpost la Allah

de la încercările lui Dajjaal.»” (Muslim)

Binecuvântările din mormânt mormânt sunt exclusive pentru

adevărații credincioși. Allah Preaînaltul spune:

„Însă aceia care zic: «Domnul nostru este Allah!» și apoi

urmează Calea cea Dreaptă, asupra lor se vor coborî

îngerii, [zicându-le]: «Nu vă temeți și nu fiți mâhniți și

primiți bunavestire despre Raiul ce vi s-a făgăduit!»”



„Și cum va fi când [sufletul] va ajunge la gât? ~ Şi voi veţi

privi în vremea aceea, ~ Fiind Noi mai aproape de el decât

voi, însă nu Ne veți zări. ~ De ce, dacă voi credeți că nu

aveți de dat socoteală, ~ Nu-l duceți înapoi, dacă voi sunteți

întru adevăr? ~ Dacă [acesta] este dintre cei apropiați [de

Allah], ~ Atunci el va avea odihnă, îndurare și Grădini cu

plăceri [Paradisul].” [Traducerea sensurilor Coranului cel

1 O relatare autentică ce descrie încercările lui ad-Dajjaal este

descrisă în Sahih Muslim

59

Sfânt, 56:83-89]

Al-Bara’ ibn ’Azib (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că


indicat că la răspunsurile credincioșilor cu privire la întrebările

puse de cei doi îngeri din mormânt:

„(...) O voce este auzită în Paradis, spunând: « ‎‎‎‎Robul

meu a spus adevărul, deci, întindeţi covoare din Grădină

şi deschideţi una din porţile ei pentru el! ‎‎» Apoi, o parte

din aroma parfumului acesteia va ajunge la el,

mormântul său se va întinde atât cât se poate cuprinde

cu privirea (...)” (Abu Dawud şi Ahmad)

Credința în Ziua Judecății are multe beneficii, printre

care:

1. existenţa dorinței de a face acte de adorare, luptându-se

să le îndeplinească cu speranța câștigării răsplății din Ziua

Judecății

2. apariţia fricii de a face acte de neascultare și frica față de

pedepsele acelei Zile

3. încurajarea credinciosului asupra chestiunilor acestei

lumi care îi pot scăpa, prin care el speră la primirea

binecuvântării și a răsplăţii în Viaţa de Apoi.

Necredinciosul (kufar) neagă Învierea de după moarte,

pretinzând că aceasta este imposibilă. O astfel de aserțiune este

falsă, iar invaliditatea sa este dovedită de ash-sharʻa, al-hiss și

al-aql.

● Dovada din ash-sharʻa: de fapt, Allah Preaînaltul spune:

„Aceia care nu au crezut, au pretins că ei nu vor mai fi

60

înviaţi [pentru Judecată]. Spune: «Ba da! Pe Domnul meu!

Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va vesti vouă ceea ce aţi făcut!

Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah.»” [Traducerea

sensurilor Coranului cel Sfânt, 64:7].

Toate Scripturile sunt de acord cu privire la această chestiune.

● Dovada din al-hiss: Allah i-a arătat Creației Sale ridicarea

din morți în această viață. În Surat Al-Baqara, sunt cinci

exemple despre aceasta.

Primul exemplu este despre neamul lui Musa (Pacea fie

asupra sa!), atunci când i-au spus lui:

„Şi [aduceți-vă aminte] când aţi zis voi: «O, Moise! Nu te

vom crede până nu-L vom vedea pe Allah deslușit.» Și

trăsnetul s-a abătut asupra voastră [şi v-a ucis], în vreme ce

voi priveați. ~ Apoi v-am înviat, după ce ați murit,

nădăjduind că veți fi mulțumitori.” [Traducerea sensurilor


Al doilea exemplu este povestea în care oamenii din Banu

Israel s-au acuzat reciproc de crimă. Allah Preaînaltul le-a

ordonat să taie o vacă și apoi să îl lovească pe cel ucis cu o

parte din ea (pentru ca Allah să îl aducă la viață temporar),

astfel încât el să poată să îl dezvăluie pe criminalul său. Allah

Preaînaltul spun:

„[Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi

învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la

iveală ceea ce voi ţineţi ascuns! ~ Și [atunci] Noi am zis:

«Loviți-l pe el cu o bucată din ea!» Și așa [cum l-a înviat pe

el], Allah îi va readuce la viață pe cei morți şi vă arată

semnele Sale. Poate astfel o să pricepeți.” [Traducerea


61

Al treilea exemplu este despre povestea oamenilor care au

fugit de acasă cu miile de frica morții. Allah i-a făcut să moară,

apoi El i-a adus înapoi la viață. El, Preaînaltul, spune despre ei:

„Nu i-ai văzut tu [o, Mohammed] pe aceia care au părăsit

casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morții?

Apoi Allah le-a zis: «Muriți!» Apoi i-a readus la viață.

Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulți oameni

sunt nemulțumitori.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 2:243]

Al patrulea exemplu este cel al persoanei care, după ce a

trecut de ruinele unui oraș, a crezut că este imposibil să fie

adus lînapoi a viață (orașul). Allah Preaînaltul l-a făcut să

moară 100 de ani, apoi l-a înviat. Despre aceasta, Allah

Preaînaltul spune:

„Sau ca acela care a trecut pe lângă o cetate pustiită până

în temelii şi care a întrebat: «Cum o va readuce Allah la

viață după moartea ei?» Allah l-a lăsat atunci pe el fără

viață o sută de ani, apoi l-a înviat şi i-a zis: «Cât ai stat tu

[așa]?» I-a răspuns: «Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi.»

I-a zis [Allah]: «Ba ai stat o sută de ani și uită-te la

mâncarea ta şi băutura ta! Nu s-au stricat! Și uită-te la

asinul tău! Şi te vom face pe tine un semn pentru oameni.

Uită-te la aceste oase [ale asinului] cum le îmbinăm şi apoi

le îmbrăcăm cu carne!» Şi când i s-a arătat lui deslușit

aceasta, a zis: «Eu știu că Allah este peste toate

Atotputernic!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 2:259]

Al cincilea exemplu este povestea lui Ibrahim Al-Khalil, care

L-a rugat pe Allah să îi arate cum învie morții. Allah i-a

ordonat să sacrifice patru păsări și apoi să pună părți din ele pe

fiecare dintre munţii din jurul lui. Apoi, i-a ordonat să cheme

62

păsările și să vadă cum fiecare parte se va reuni și cum vor

veni la el zburând cu viteză. Allah spune despre aceasta:

„Şi [adu-ţi aminte când] Avrām a zis: «Doamne, arată-mi

mie cum îi readuci la viață pe cei morți?!», I-a răspuns:

«Tot nu crezi?» El i-a zis: «Ba da! Ci numai să se

liniștească inima mea!» El [Allah] i-a zis atunci: «Ia patru

păsări şi taie-le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o

bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în

grabă. Şi să știi că Allah este ‘Aziz [Invincibil,

Atotputernic], Hakīm [Înțelept]!»” [Traducerea sensurilor


Acestea sunt exemple reale care au avut loc și care sunt o

dovadă pentru învierea din morţi. S-a demonstrat anterior că a

da viață morților și învierea lor din morminte prin voința lui

Allah sunt câteva dintre versetele ce i-au fost date lui Isa ibn

Mariam (Pacea fie asupra lor!).

● Dovada al-aql are două aspecte:

Primul: Allah Preaînaltul este cel care a inițiat creația

Cerurilor și a Pământului. Fiind Capabil să inițieze procesul

creației, El nu este Incapabil să îl repete (după ce acestea au

fost distruse). Allah Preaînaltul dpune:

„El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le

face din nou - şi aceasta este şi mai ușor pentru El [...]”


„[...] Aşa cum am făcut Noi prima făptură, o vom face din

nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o şi pe

care o îndeplinim.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 21:104]

Ca răspuns adresat celor care au negat învierea corpurilor

63

putrezite și descompuse, Allah i-a ordonat Profetului (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Spune [o, Mohammed]: «Le va da lor viață Acela care le-

a creat pe ele prima oară, căci El este Bineștiutor al întregii

firi!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 36:79]

Al doilea: Pământul poate fi sterp, fără viață și fără un singur

copac verde. Apoi plouă și îl readuce la viață și devine verde și

plin de viață. Cel care Poate să îl aducă la viață după ce a fost

mort, Poate de asemenea să aducă viață celor morți. Allah

Preaînaltul spune:

„Şi printre minunile Sale [este şi aceea că] tu vezi Pământul

umilit [pustiu şi neroditor], dar când Noi facem să coboare

apa peste el, atunci el se mişcă şi se umflă. Acela care îi dă

lui viaţă este Cel care dă viaţă şi morţilor, fiindcă El este cu

putere peste toate.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 22:5]


„Şi Noi trimitem din Cer apă binecuvântată cu care facem

să crească grădini şi grâne pentru seceriş. ~ Şi palmieri

semeţi, cu ciorchini rânduiţi unii peste alţii, ~ Ca hrană

pentru robi. Şi cu ea Noi dăm viaţă unui ţinut mort. Astfel

va fi şi ieşirea [din morminte].” [Taraducerea sensurilor


• Notă! Unii devianţi (de la Adevăr) s-au rătăcit şi au negat

pedeapsa şi binecuvântarea din mormânt, pretinzând că acestea

contrazic realitatea. Ei au spus că morţii din morminte, dacă ar

fi dezgropaţi (ar fi văzuţi cuprinşi de descopunere), ei vor fi

găsiţi în aceeaşi stare în care s-a aflat (înainte de a fi

înmormântaţi) şi că nu există niciun fel de mărire sau

micşorare a mormântului. O astfel de afirmaţie este invalidată

64

de ash-shar‘a, al-hiss şi al-aql.

Conform ash-shar‘a, textele ce vorbesc despre pedepsele din

mormânt au precedat partea intitulată „Parte a credinței în

Viața de Apoi este credința ce apare după moarte.”

Ibn ’Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Odată, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra

sa!) a trecut pe lângă unul dintre mormintele din Medina și a

auzit vocile a doi oameni ce erau torturați în mormintele lor.


spus: «Aceștia nu sunt pedepsiți din cauza unui păcat

major, deși păcatele lor sunt mari, ci unul dintre ei nu se

proteja de la a fi pătat cu urină, iar celălalt obișnuia să

răspândească informații false, distorsionate (namimah).»”

(Bukhari)

Conform al-hiss, omul vede în somnul său că este într-un loc

larg și deschis, într-un loc frumos, bucurându-se în el, sau se

vede într-un loc îngust și aflându-se în suferință. Câteodată se

poate trezi din cauza celor visate, dar el este totuși se află în

patul său și în camera sa așa cum era și înainte. Somnul este

precum moartea și din acest motiv Allah l-a numit wafāt. El,

Preaînaltul spune:

„Allah ia la Sine sufletele, la moartea lor, și pe cele care nu

mor [le ia], în timpul somnului lor. El le ține la Sine pe

acelea asupra cărora a hotărât moartea, iar pe celelalte le

trimite [în trupurile lor] până la un timp hotărât [...]”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 39:42].

Conform al-aql, persoana care doarme vede un vis ce este de

fapt identic cu realitatea. El îl poate vedea chiar și pe Profet

(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în forma sa

adevărată, iar cine îl vede în forma sa adevărată, l-a văzut cu

65

adevărat. Totuși, persoana care doarme se află în continuare în

camera sa, departe de ceea ce a văzut, așadar, dacă este posibil

în această viață, de ce nu ar fi posibil și în Viața de Apoi?

Afirmația lor se bazează pe faptul că „dacă mortul ar fi

dezgropat din mormântul său, el s-ar găsi în aceeași stare în

care a fost înainte (în momentul în care a fost înmormântat) și

că nicio schimbare cu privire la îngustarea sau lărgirea

mormântului nu a avut loc.”. La aceasta, se poate răspunde în

mai multe feluri, printre care:

Primul: nu este permisă opunerea față de ceea ce a adus ash-

sharʻa (ca dovadă) prin astfel de dubii. Dacă cel care își

bazează opoziția sa pe astfel de dubii s-ar gândi la ceea ce este

adus de ash-sharʻa, ar recunoaște el însuşi invaliditatea

gândurilor sale. Este spus (într-un poem) că:

„Sunt mulți cei care spun despre o zicere adevărată că este

ceva fals, în timp ce defectul (fiecăruia) se află în modul său

defectuos de a înțelege.”

Al doilea: starea din Barzakh1 este o chestiune a lui al-ghayb

(lumii nevăzute), care nu pot fi înțelese de al-hiss. Dacă ele ar

fi fost înțelese prin semnificaţiile lor, atunci beneficiile

credinţei în al-ghayb ar fi fostpierdute, iar cei ce cred în al-

ghayb ar fi la fel ca cei care neagă, deși văd adevărul.

Al treilea: pedeapsa și binecuvântarea, lărgirea și îngustarea

mormântului sunt înțelese doar de cel mort și de nimeni

altcineva. Aceasta este la fel ca situația în care o persoană se

vede în somnul său într-un loc îngust, ciudat sau într-un loc

larg și frumos. Cu respect pentru ceilalți, locul său în timpul

somnul nu s-a schimbat. El continuă să rămână în camera sa, în

1 Starea intermediară dintre moarte şi înviere

66

pat. De fapt, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!) era cuprins de Inspirație (al-wahy) în timp ce se

afla cu companionii săi: el auzea Revelația, în timp ce

companionii (Pacea fie asupra lor!) nu au o auzeau. Câteodată,

îngerul Jibril (Pacea fie asupra sa!) lua forma unui om ce

vorbea cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!), iar companionii (Pacea fie asupra lor!) nici nu îl

vedeau, nici nu îl auzeau.

Al patrulea: Capacitatea creației de înțelegere este limitată

doar la ceea ce Allah Preaînaltul lasă să fie înțeles. Oamenilor

le este imposibil să înțeleagă toate chestiunile. Toate cele șapte

Ceruri și Pământul și tot ceea ce se află între ele fac tasbih bi

hamdillah: sunt implicate în mărturisirea că toată Slava este a

lui Allah, Care este departe de orice imperfecțiune sau defect.

Acest tasbih este adevărat și real, iar câteodată Allah

Preaînaltul lasă pe cine dorește El să audă acest tasbih. Cu

toate acesta, el este ascuns de noi. Despre aceasta, Allah spune:

„Îl preamăresc cele șapte Ceruri și Pământul și cei care se

află în ele și nu este nimic care să nu-L preamărească și să

nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeți preamărirea lor


În acest mod, şeitanii și djinnii se mută dintr-o parte în alta a

Pământului, iar un grup de djinni s-a dus la Mesagerul lui

Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), au

ascultat în liniște recitarea sa a Coranului și s-au întors la

poporul lor, ca să-i avertizeze. Cu toate acestea, ei sunt ascunși

de noi. Despre aceasta, Allah spune:

„O, fii ai lui Adam! Să nu vă amăgească Șeitan, așa cum i-a

scos pe părinții voștri din Rai, dezbrăcându-i de veșmintele

lor, ca să le arate goliciunile lor! El vă vede – el și oștenii lui

– în vreme ce voi nu-i vedeți! Noi i-am pus pe șeitani aliați

67

pentru aceia care nu cred.” [Traducerea sensurilor

Coranului cel Sfânt, 7:27].

Astfel, din moment ce creația nu poate înțelege toate lucrurile

care există, oamenilor le este interzis să nege ceea ce a fost

afirmat din chestiunile privitoare la al-ghayb în timp ce aceștia

nu sunt conştienţi cu privire la ele.

Credința în Al-Qadar

(Destinul şi Predestinarea Divină)

Al-Qadar face referire la Predestinarea lui Allah trimisă asupra

tuturor ființelor, conform Înțelepciunii și Științei Sale.

Credința în Al-Qadar cuprinde patru aspecte:

1. credința că Allah Preaînalul Cunoaşte totul, în general și

detaliat, cu privire la ceea ce a avut loc în trecut, are loc în

prezent și se va întâmpla în viitor și pentru totdeauna, chiar

dacă este legat de Acțiunile Sale sau de cele ale creaturilor Sale

(ibād)

2. credința că Allah Preaînaltul a Scris (tot ceea ce are

legătură cu Știința Sa) în al-Lauhul al-Mahfoudh1. Cu privire la

aceste două aspecte (Ştiința și Scrisul), Allah Preaînaltul

spune:

„Oare nu ştii că Allah cunoaşte ceea ce este în Cer şi pe

1 Al-Lauhul al- Mahfoudh: tabla păstrătoare

68

Pământ? Acestea sunt într-o Carte [Al-Lauhul al-

Mahfoudh] şi acesta este pentru Allah [un lucru] uşor!”

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 22:70].

Ab Adllah ibn ’Amr ibn Al-’As (Allah să fie mulțumit de el!) a

relatat:

„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah spunând: «Allah a scris

măsurile (și proporțiile) creației cu cincizeci de mii de ani

înainte de crearea Cerurilor și a Pământului.»” (Muslim)

3. credința că toate lucrurile create nu există decât cu Voia lui

Allah, fără a exista vreo diferență cu privire la faptul că acestea

aparțin Acțiunilor Sale sau ființelor create. Allah Preaînaltul

spune cu privire la Acţiunile Sale:

„Şi Domnul tău creează ceea ce voiește și alege [...]”


„[...] și Allah face ceea ce voiește.” [Traducerea sensurilor


„El este Acela care vă plămădeşte în mitre, precum voiește


Cu privire la acțiunea creației Sale, Allah Preaînaltul spune:

„[...] De-ar fi voit Allah, le-ar fi dat putere asupra voastră

atunci când s-ar fi războit cu voi [...]” [Traducerea


„[...] Şi de-ar fi voit Allah, n-ar fi făcut ei aceasta. Deci lasă-

i pe ei laolaltă cu ceea ce născocesc!” [Traducerea


4. credința că toate ființele sunt Create de Allah, incluszând

thawātiha (sinele lor), calitățile lor și mișcarea lor. Allah

Preaînaltul spune:

69

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor şi El este peste

toate Wakīl [Apărător, Protector]!” [Traducerea


„[...] și [El] a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună

rânduială.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

25:2]

El apune că profetul Său, Ibrahim (Pacea fie asupra sa!), le-ar

fi spus oamenilor din neamul său: „În vreme ce Allah v-a

creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?”1

Descrierea de mai sus despre chestiunile privitoare la credinţa

în al-Qadar nu neagă faptul că ’abd (robul) are mashi’ah

(voință) și qurdah (abilitate) cu privire la faptele voluntare,

deoarece atât ash-shar’a, cât și al-aql sunt dovezi ce afirmă

aceste calități față de el.

În ceea ce privește ash-shar’a, Allah a spus cu privire la

mashi’ah (robului):

„[...] Deci, acela care voiește, trebuie să caute adăpost la

Domnul său.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

78:39]

„[...] Veniți la ogorul2 vostru când și cum voiți [...]”


1 Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) se referea la idolii pe care oamenii îi

adorau: „Şi el le-a zis: «Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi, ~ În

vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?»

[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 37:95-96] 2 Allah le-a descris pe soţii ca fiind asemeni ogoarelor pentru

soţii lor. El spune: „Soţiile voastre sunt ogor pentru voi, deci

veniţi la ogorul vostru când şi cum voiţi [...]” [Traducerea


70

Allah spune cu privire cu al-qudrah (abilitatea omului):

„Deci, fiți cu frică de Allah atâta cât puteți, ascultați, fiți

supuși [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

64:16]

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în

putința lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele

bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele] […]”


Cu privire la aspectul realității, fiecare persoană știe că are o

mashi’ah și o qudrah conform cărora acționează și aceasta face

diferenţa între ceea ce face în mod intenționat, precum mersul,

și ceea ce se petrece neintenționat, precum tremuratul. Totuși,

voința robului (mashi’ah) și qurdah există doar prin Voința și

Abilitatea lui Allah. El, Preaînaltul ,spune:

„Pentru acela dintre voi care voiește să meargă pe drumul

cel drept. ~ Dar voi nu puteţi voi decât dacă voiește Allah,

Stăpânul lumilor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 81:28-29]

Din moment ce întreg Universul îi aparține lui Allah

Preaînaltul, nimic nu poate exista în Împărăţia Sa fără Voința

Lui.

De asemenea, credința în al-Qadar, aşa cum este descrisă

anterior, nu îi oferă omului o scuză nici pentru actele

obligatorii pe care le-a abandonat, nici pentru actele de

neascultare pe care le-a făcut. Justificarea lui de a lua al-Qadar

drept pretext este invalidă datorită următoarelor:

Primul: Allah spune:

„Vor zice aceia care Îi fac asociați: «De ar fi voit Allah, nu

I-am fi făcut asociați nici noi, nici părinții noștri și nici nu

71

am fi oprit nimic!» Tot astfel i-au învinuit şi cei de

dinaintea lor de minciună [pe profeți], până ce au gustat

asprimea Noastră. Spune: «Aveți voi vreo știre pe care să

ne-o arătați? Voi nu urmaţi decât bănuieli și voi nu faceți

decât să mințiți!» [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 6:148]

Dacă ar fi existat o scuză pentru ei în al-Qadar, atunci Allah

nu i-ar fi pedepsit.

Al doilea: Allah spune:

„[Şi a trimis] trimişi – vestitori și prevenitori - pentru ca

oamenii să nu mai aibă niciun fel de scuză faţă de Allah,

după trimişi. Iar Allah este ‘Aziz [Invincibil, Atotputernic],

Hakīm [Înţelept].” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 4:165]

Dacă al-Qadar ar fi fost o scuză validă pentru cei care se

opuneau mesagerilor, atunci aceasta nu ar fi fost distrusă

niciodată de simplul fapt al trimiterii mesagerilor, deoarece

opoziția acestora s-ar fi petrecut prin Voia lui Allah, chiar și

după trimiterea lor.

Al treilea: Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulțumit de el!) a

relatat că Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Nu este niciunul dintre voi care să nu aibă locul său

desemnat fie în Iad, fie în Paradis.» Un bărbat dintre oameni

a întrebat: «Oare nu ar trebui să ne bazăm pe aceasta (și să

renunțăm să mai facem fapte bune)?» El (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Continuaţi

să faceți fapte bune, pentru că fiecare va vedea că este ușor

să facă astfel de fapte, din moment ce acestea îl vor

conduce la locul destinat pentru care a fost creat.» (și

72

atunci Profetul – pacea și binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!- a recitat versetele: «Cât despre cel care

dăruiește și are frică [de Allah] ~ Şi crede în răsplata cea

frumoasă, ~ Aceluia îi vom ușura Noi [calea] către bucurie.

~ Cât despre cel care este zgârcit și caută să se

îmbogățească. ~ Și tăgăduiește răsplata cea frumoasă, ~

Aceluia îi vom ușura Noi [calea] către ceea ce este cel mai

greu» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 92:5-

10])” (Bukhari)


asupra sa!) ne-a spus să continuăm să facem fapte bune și ne-a

interzis să ne bazăm pe al-Qadar.

Al patrulea: Allah Preaînatul i-a cerut robului să facă fapte

bune și i-a interzis lucrurile ilegale (nepermise) și nu îl

consideră responsabil decât pentru faptele pe care le poate face.

Allah Preaînaltul a spune:

„Deci, fiți cu frică de Allah atâta cât puteți, ascultați, fiți

supuși și dăruiți spre binele sufletelor voastre! [...]”


„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în

putinţa lui [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 2:286]

Dacă omul ar fi obligat să acţioneze, atunci el ar fi împovărat

cu lucruri imposibil de evitat. Acest lucru este cu siguranță

fals. Din acest motiv, dacă el face ceva rău din motive precum

uitarea, ignoranța sau fiind forțat de ceva, atunci nu există

niciun păcat asupra lui, acesta fiind iertat.

Al cincelea: al-Qadar lui Allah Preaînaltul este un secret

păstrat până când se întâmplă ceea ce este predestinat.

Intențiile robului faţă de ceea ce face precedă acțiunile sale și,

73

deci, nu se bazează pe cunoașterea părţii sale din Qadar-ul lui

Allah. În acel timp, scuza sa cu privire la al-Qadar este negată,

pentru că omul nu poate avea o dovadă stabilită pentru ceea ce

nu știe.

Al șaselea: putem observa că omul este dornic să obțină ceea

ce i se potrivește din chestiunile lumești. El nu abandonează

aceasta pentru ceva ce nu i se potrivește, pentru ca apoi să se

scuze pentru abandonarea sa, punând vina pe al-Qadar.

Atunci, de ce se îndepărtează el de la ceea ce îi este benefic

dintre chestiunile religiei (dīn) pentru ceea ce îi face rău și apoi

recurge la al-Qadar pentru justificare? Nu ar trebui atunci ca

ambele chestiuni să fie tratate ca una singură?1

Următorul este un exemplu ce detailează acest subiect: dacă

există două drumuri în fața unei persoane: unul ducând către

un oraș plin cu dezordine, crime, furturi, frică, foame și toate

formele de abuz moral și sexual; iar al doilea îl duce la un

drum în care există ordine, securitate și liniște, în care se

trăiește bine și unde ordinea și proprietatea sunt respectate; pe

care dintre cele două drumuri îl va alege? Cu siguranță, el va

alege drumul cree duce la orașul cu ordine și securitate. Nicio

persoană normală nu va alege drumul care duce la orașul aflat

în haos și frică și apoi să dea vină pe Al-Qadar. Atunci, de ce

atunci când este vorba despre Viața de Apoi, el alege calea spre

Foc (Iad) în loc de calea spre Paradis (Al-Jannah) și apoi

folosește Al-Qadar drept justificare?

Un alt exemplu: Vedem că atunci când un pacient trebuie să

își ia medicamentele prescrise, el le ia, chiar dacă nu îi place.

Iar când acesta renunță la mâncarea ce îi este interzisă din

1 Ceea ce înseamnă că el nu trebuie să se îndepărteze de la ceea

ce îi este benefic și să dea vina pe al-Qadar

74

motive de sănătate, renunță, deși nu îi place. Acesta face toate

aceste lucruri pentru a fi în siguranță. Este imposibil să se

abțină de la mâncarea ce îi face rău și să folosească Al-Qadar

ca pretext. Atunci de ce omul renunță la urmarea Poruncii lui

Allah și a Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah

fie asupra sa!) sau face ceea ce Allah și Mesagerul Său (Pacea

și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au interzis și apoi

folosec al-Qadar drept justificare?

Al șaptelea: dacă persoana care folosește al-Qadar drept

pretext pentru a se justifica pentru ceea ce a abandonat de la al-

wājibāt sau pentru ceea ce a comis dintre păcate, este atacat de

cineva care îi ia proprietatea sau îi violează onoarea și apoi îi

spune: „Nu da vina pe mine! Atacul meu este datorită

Destinului lui Allah (ceva ce Allah a predestinat).”, acesta nu

ar fi acceptat argumentul lui! Atunci de ce acesta nu acceptă

al-Qadar drept pretext pentru a justifica atacul altcuiva asupra

sa, în timp ce îl ia ca argument pentru încălcarea sa asupra

drepturilor lui Allah?

Se spune că Amir Al-Mu’minin1 Omar ibn Al-Khattab (Allah

să fie mulțumit de el!) a ordonat tăierea mâinii unui hoț asupra

căruia Shariʻah a fost aplicată cu dreptate. Hoțul a spus: „Stai,

o, lider al credincioșilor! Am comis furtul datorită Qadar-ului

lui Allah (adică el dă vina pe Al-Qadar)”. Omar (Allah să fie

mulţumit de el!) a răspuns: „Și cu siguranță tăiem mâna doar

datorită Qadar-ului lui Allah.”

Credința în al-Qadar are mari beneficii, printre care:

1. a depinde de Allah Preaînaltul atunci când se utilizează

1 Amir al-Mu’minin: conducătorul dreptcredincioșilor

75

mijloacele (prin care un lucru este realizat) pentru a nu depinde

pe mijloacele în sine, pe motiv că totul este predestinat de

Allah în măsuri exacte.

2. salvarea persoanei de la a avea o opinie prea bună despre

ea însăşi cu privire la realizările sale, pentru că acestea sunt o

Binecuvântare de la Allah Preaînaltul, ceea ce El a predestinat

din mijloacele ce conduc la ceea ce este bun și de succes.

Faptul că are o părere prea bună despre ea, face persoana să

uite să fie recunoscătorare față de Binecuvântarea Lui.

3. a avea o stare de pace și liniște cu privire la ceea ce i se

întâmplă unei persoane din ceea ce îi era predestinat de Allah.

Ea nu se îngrijorează dacă eșuează în obţinerea a ceea ce

iubeşte, nici dacă ceva ce îi displace se petrece, deoarece toate

acestea sunt în concordanță cu Qadar-ul lui Allah, Căruia îi

aparţin Cerurile și Pământul, iar acestea se petrec în mod

inevitabil. Allah spune cu privire la această chestiune:

„Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în

sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte

ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru ușor pentru

Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi trişti pentru ceea ce aţi

pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă

dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi lăudăros.”

[Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 57:22-23]


spus:

„Cât de minunată este situaţia unui credincios. Este bine

pentru el în orice situaţie şi acesta i se întâmplă numai

credinciosului. Dacă prosperă, el îşi exprimă recunoştinţa

faţă de Allah şi aceasta este bine pentru el; iar dacă îl

76

loveşte un necaz, îndură cu răbdare şi aceasta este şi mai

bine pentru el.” (Muslim)

Două secte au rătăcit de la Calea cea Dreaptă cu privire

la al-Qadar

● Una dintre ele este al-Jabriyyah1. Aceasta susţine că omul

este obligat să facă tot ceea ce face și că nu are nici putere şi

nici voință pentru a acționa.

● Cealaltă sectă este al-Qadariyyah2. Aceasta spune că orice

1 Al-Jabriyyah (provine din limba arabă, de la termenul

„jabr”, care înseamnă „constrângere”) sunt cei care au

menținut determinismul împotriva voinței libere. Aceștia sunt

credincioșii lui Jahm ibn Safwan (d.128 Hj/745). Doctrina lor

susţine că salvarea a fost predestinată și că omul, de fapt, nu ar

putea să lupte pentru sau împotriva salvării sale. Conform

principiului lor, omul este precum o pană purtată de vânt 2 Al-Qadariyyah, predestinarism, este opusul extrem al sectei

Al-Jabriyyah. Aceștia susțin că omul creează propriile sale

acțiuni prin abilitatea și voința sa, făcând alți creatori în afara

lui Allah. Din acest motiv, Profetul Mohammed (Pacea și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a numit „majuus” ai

acestei Ummah, deoarece majuus susțin că Satana creează răul

și lucrurile rele, făcându-l pe Satana un creator alături de Allah.

Allah este departe de ceea ce aceste secte susțin. Abu Dawud

relatează sub autoritatea lui Abdu Allah ibn Omar (Allah să fie

mulţumit de el!) că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah

fie asupra sa!) a spus: „Al-Qadariyyah sunt majuus ai

acestei Ummah, dacă se îmbolnăvesc, nu îi vizitați, iar

atunci când mor, nu mergeți la înmormântările lor.”

Sheikh Al-Albani a spus că acest hadith este hassan (bun)

77

face omul se datorează pe deplin abilității și voinței sale și că

Voința lui Allah și Abilitatea Sa nu au nicio influență cu

privire la actele înfăptuite de persoană.

Răspunsul pentru prima sectă (al-Jabriyyah) conform

ash-sharʻa și realităţii:

Cu privire la ash-sharʻa, este clar că Allah Preaînaltul i-a

oferit robului său abilitatea și voința și, de asemenea, i-a

atribuit faptele. El, Preaînaltul, spune:

„[...] Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această lume și

alţii care voiau Lumea de Apoi [...]” [Traducerea sensurilor


„Spune: «Adevărul vine de la Domnul vostru! Cine voiește

să creadă și cine voiește să nu creadă!»1 Noi am pregătit

pentru nelegiuiţi un Foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din

toate părțile [...]” [Traducerea sensurilor Coranului cel

Sfânt, 18:29]


„Cel care săvârșește o faptă bună [o face] pentru sine

însuşi, iar cel care face rău o face împotriva sa. Domnul tău

nu este nedrept cu robii Săi.” [Traducerea sensurilor


Cu privire la realitate, este cunoscut faptul că fiecare om

1 Fiecare este liber să procedeze după cum voiește, Profetul (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) având datoria doar de a

transmite Mesajul şi Allah urmând să ceară socoteală robilor Săi în

Ziua Judecăţii

78

cunoaște diferența dintre faptele sale voluntare, precum

mâncatul, băutul, vânzarea și cumpărarea, și ceea ce i se

întâmplă împotriva voinței sale, precum tremuratul asociat cu

febra sau căderea de pe acoperiș. În primul caz, el acționează

conform voinței sale, fără a fi obligat, în timp ce în al doilea

caz, el nu are de ales și nici nu poate opri ceea ce i se

întâmplă.

Răspunsul pentru cea de a doua doua sectă conform

ash-sharʻa și raţionament

Cu privire la ash-sharʻa, este clar că Allah este Creatorul

tuturor lucrurilor și toate ființele există doar prin Voința Sa.

Allah Preaînaltul a arătat aceasta în Cartea Sa, spunând că

acțiunile creației se petrec prin Voința Sa:

„[...] Şi de-ar fi voit Allah, nu s-ar fi războit cei de după ei,

în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au

dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alții dintre ei au

tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar

Allah face ceea ce voiește El.” [Traducerea sensurilor


„Dacă Noi am voi, i-am da fiecărui suflet călăuzire, dar

Cuvântul Meu este adevărat: «Voi umple Gheena cu djinni

și oameni, adunați într-aolaltă!»” [Traducerea sensurilor


Cu privire la raționament, este evident că întreg Universul îi

aparține lui Allah și, deoarece omul face parte din Univers, el îi

aparține lui Allah. Nu este dreptul posesorului să orânduiască

liber proprietatea Posesorului, cu excepția Voinței lui Allah.

79

Obiectivele (ahdāf) credinței islamice (aqīdah)

Din punct de vedere lingvistic, al-hadaf (plural ahdāf) are

mai multe înțelesuri, printre care „un obiect asupra căruia se

aruncă la țintă” sau „un obiect dorit; un sfârșit pe care cineva

și-l dorește să îl obțină”.

Obiectivele credinței islamice sunt cele mai nobile și scopurile

stabilite drept rezultat al aderării la ele sunt numeroase și

diverse. Printre acestea, se află următoarele:

● Primul: stabilirea intenției sincere și adorarea doar a lui

Allah Preaînaltul, deoarece El este Creatorul a tot ceea ce

există; Care nu are partener. Așadar, intenția și adorarea

trebuie să fie îndreptate doar spre Allah.

● Al doilea: eliberarea minții și a gândului de la pierderea

haotică și irațională ce apare atunci când inima nu are parte

de aqīdah, fiindcă, într-o astfel de stare, inima este complet

lipsită de orice credință, adorând doar lucruri materiale și fiind

pierdută printre idei alterate și superstiții.

● Al treilea: stabilirea unei stări mintale liniștite și a unei

gândiri sănătoase pentru ca sinele să fie fără griji, iar mintea

liberă de orice confuzie. Aceasta se întâmplă deeoarece aqīdah

îl leagă pe credincios de Creatorul Său și, drept rezultat, el Îl

acceptă ca Rabb (Domn) ca și Judecător. Drept rezultat, inima

lui devine încrezătoare cu privire la Justiția Lui şi, astfel, ea se

deschide în fața lui Allah.

● Al patrulea: protejarea intenției și a acțiunilor împotriva

deviării în adorarea lui Allah Preaînaltul sau în ceea ce

privește creația, deoarece din fundadamentele aqīdei face parte

80

credința în mesageri, care indică urmarea unei căi sigure în

intenție și fapte.

● Al cincilea: a privi lucrurile într-un mod serios astfel încât

persoana să nu lase nicio oportunitate să treacă fără a face fapte

bune, cu speranța că va primi Răsplata lui Allah. De asemenea,

atunci când vede un rău, se ferește de el, având frică de

Pedeapsa lui Allah, pentru că face parte din fundamentele

aqīdei a crede în Înviere și în răsplata pentru faptele bune:

„Pentru fiecare sunt trepte [deosebite], după cele pe care

le-a făptuit, căci Domnului tău nu-I este necunoscut ceea ce

ei fac.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:132]

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

obișnuia să cheme la obținerea acestor obiective, spunând:

„Dreptcredinciosul puternic este mai bun şi mai iubit de

Allah decât cel slab şi cu toţii sunt de folos. Fii sârguincios

în ceea ce îţi este de folos, cere ajutorul lui Allah şi nu te

delăsa! Iar dacă păţeşti ceva, să nu spui: «Dacă aş fi făcut

aşa, s-ar fi întâmplat aşa şi aşa...», ci spune: «Aceasta este

ceea ce Allah a ales şi a făcut ceea ce a voit...», deoarece

acest «dacă» deschide calea Satanei.” (Muslim)

● Al şaselea: stabilirea unei Ummah (comunităţi)

puternice, care ar face orice pentru consolidarea dīn-ului și

pentru întărirea fundatelor acestuia, fără a acorda

importanţă asupra a ceea ce i se poate întâmpla în timpul

atingerii acestui scop. Cu privire la aceasta, Allah Preînaltul

spune:

„Dreptcredincioși sunt numai aceia care cred în Allah şi în

Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit şi au luat parte

la luptă cu averile lor şi cu sufletele lor, pe Calea lui Allah.

81

Aceştia sunt cei sinceri.” [Traducerea sensurilor Coranului

cel Sfânt, 49:15]

● Al şaptelea: atingerea fericirii atât în această viață, cât și

în Viața de Apoi, prin reformarea indivizilor și a grupurilor,

prin căutarea răsplății și a mijloacelor de obținere a acesteia.

Allah spune despre aceasta:

„Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este

credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună. Şi Noi îi vom

răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au

săvârșit.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt,

16:97]

Cele amintite anterior sunt unele dintre obiectivele credinței

islamice. Îl rog pe Allah Preaînaltul să ne ajute întru

îndeplinirea acestora!

ا اللملم الحمد هلل

وصل اللهم على نب نم محمد وعلى آله وصحبه وسلم

Toată Slava I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate

Binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său,

Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi

asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă;

fie ca Allah Atotputernicul să aibă milă de ei în Ziua

Judecăţii! Amin!

82

WWW.ISLAMHOUSE.COM

http://www.islamhouse.com/

Explicarea principiilor fundamentale ale credinţei islamice · 3 ميحرلا نمحرلا...

Documents

Transcript of Explicarea principiilor fundamentale ale credinţei islamice · 3 ميحرلا نمحرلا...