Experiențe Erasmus De ce vreau să mă întorc acasă?

Institutul European din RomâniaBulevardul Regina Elisabeta nr. 7-9, et. 3, cam. 314, Bucureşti, sector 3

(+40) 21 314 72 75, Fax: (+40) 21 314 26 66

[email protected]

europedirectbucuresti.ier.ro

www.facebook.com/EuropeDirectBucuresti

www.twitter.com/ED_Bucuresti

Program de lucru cu publicul: de luni până vineri, între orele 10:00 – 15:00.

Experiențe ErasmusDe ce vreau să mă întorc acasă?

2

5

8

10

12

15

18

19

22

24

26

27

30

Nicoleta PopaO decizie, o șansă, o mobilitate – Gent, Belgia ................................................................................................................................

Larissa Luică Bilet pentru Franța, dus-întors .............................................................................................................................................................

Ana Maria Raluca CojocaruExperiența mea Erasmus în Polonia – University of Business and Administration, Gdynia .....................................................

Irina Simanschi Povestea mea Erasmus – Oviedo, Spania .........................................................................................................................................

Ciubotaru Ramona - Mihaela Experiența mea Erasmus în Italia – Collegio di Agraria, Perugia ................................................................................................

Luciana Ionela MurarașuErasmus de la vest la est: din Franța până în Republica Moldova. Diferențele care îmbogățesc experiența ..................

Roxana Andreea JităreanuExperienţa mea Erasmus în Barcelona, Spania ...............................................................................................................................

Cărăbaș Steliana AndraExperiența Erasmus în Maastricht, Olanda – Facultatea de Drept ..............................................................................................

Irina Cojocaru Erasmus – Provocare. Curaj. Rezultate. – Madrid, Spania .............................................................................................................

Denisa Oltea CotleţExperienţa Erasmus în Viena, Austria ...............................................................................................................................................

Gianina – Laura CorhanExperienţa mea Erasmus – Barcelona, Spania .................................................................................................................................

Drăgolici Elena-AriadnaOdată Erasmus, întotdeauna Erasmus – Riga, Letonia ...................................................................................................................

Delia RadovanErasmus – între prejudecăţi şi realitate – Barcelona, Spania .......................................................................................................

CUPRINS

- 1 -

Tot mai mulţi tineri români, plecaţi să studieze prin intermediul programelor europene de mobilitate la facultăţi de prestigiu din Europa și nu numai, se gândesc să se întoarcă în ţară. Sunt specialiști în diverse domenii, de la IT, marketing sau finanţe, la studii europene, care sunt dispuși să renunţe la beneficiile financiare mai mari din străinătate pentru a-și pune în aplicare proiectele și pentru a-și construi o carieră de succes aici, în ţară.

Datele UNESCO arată că peste 30.000 de români studiază la universităţi din Europa. Cei mai mulţi în Italia, Marea Britanie, Germania, Olanda și Danemarca. Potrivit estimărilor agenţiilor de recrutare, jumătate dintre aceștia se gândesc să se întoarcă în România, din ce în ce mai mulţi în comparație cu anii trecuţi.

Astfel, Europe Direct București și-a propus să reunească în acest material informativ poveștile de succes ale tinerilor români beneficiari ai unor burse de studiu

în afara graniţelor ţării, detalii despre procedura de selecţie, despre experienţa de studiu într-un sistem de învăţământ diferit și, mai ales, de ce au ales să se întoarcă în ţară după finalizarea studiilor.

Anul European pentru Dezvoltare este anul poveștilor, în care relatăm despre cum putem impulsiona participarea la dezvoltare, din dorința de a oferi o nuanță diferită comunicării despre cooperarea internațională, de a aduce în prim planul discuțiilor poveștile tinerilor obișnuiți, adesea cei mai dinamici și importanți factori de schimbare în comunitățile în care își desfășoară activitatea.

Vă invităm să parcurgeți în paginile ce urmează poveștile frumoase ale tinerilor care au studiat în străinătate, din Olanda până în Spania, din Polonia până în Italia, din Franța până în Republica Moldova, sau din Letonia până în Austria ori Belgia.

Experienţe Erasmus De ce vreau să mă întorc acasă?

- 2 -

Mă numesc Nicoleta Popa, sunt o persoană care pune multă dedicaţie în ceea ce face. Îmi place să mă implic direct în activităţi, să ajut la nevoie şi să lucrez în echipă. Sunt comunicativă şi reuşesc să mă adaptez uşor, atunci când situaţia o cere. Sunt pasionată de educaţia non-formală şi cred că învăţarea din experienţă şi voluntariatul pot determina oamenii să fie mai adaptabili, toleranţi şi deschişi la schimbare. Învăţ limbi străine încă de când eram mică şi îmi face mare plăcere să descopăr oameni şi culturi noi, cu ajutorul lor. Ca hobby-uri, îmi place să merg la piese de teatru sau operă, concerte de muzică clasică, jazz, rock sau genuri experimentale, dans. Îmi mai place să citesc, să fac sport şi să îmi îngrijesc plantele. Lucrez ca expert tehnic Erasmus+ în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP) şi sunt fondator al Erasmus Student Network (ESN) România.

În 2009, am avut parte de cinci luni de mobilitate de studiu Erasmus în Gent, Belgia; cu toate că au trecut câțiva ani buni de atunci, simt că Erasmus continuă să mă influenţeze chiar și în ziua de azi. A fost o experiență de viață complexă, care mi-a deschis orizonturile și m-a învățat să am mai multă încredere în mine însămi și în ideile pe care le am. Am ales Erasmus fără să știu, cu adevărat, ce mă așteaptă. Mi-am dorit să merg să studiez în străinătate, să locuiesc într-o altă țară și să îmi testez limitele. Programul mi-a oferit oportunitatea de a face toate acestea, și mă consider norocoasă că am obținut șansa de a merge în mobilitate și că am reușit să fac ceea ce mi-am propus. Și chiar mai mult de atât.

Precum mulți alți studenți români, am fost atrasă de Vest și am vrut să descopăr, pe pielea mea, cum e să trăiesc și să studiez într-un mediu pe care mi-l imaginam foarte diferit. Nu cred că puteam avea o destinație mai potrivită pentru mine decât Belgia, țara din inima Europei pe care mulți o descriu ca nefiind niciodată plictisitoare. Plecând de la faptul că găzduiește numeroase instituții europene sau internaționale, are trei limbi oficiale (plus o a patra limbă neoficială, vorbită frecvent, engleza) și o structură politico-administrativă complicată, ajungând până la punctul în care ciocolata nu este doar un desert, ci subiect de cercetare, Belgia nu a reușit să mă plictisească în cele cinci luni în care am locuit acolo și nici în vizitele pe care le-am făcut aproape an de an după încheierea experienței.

O decizie, o şansă, o mobilitate – Gent, Belgia

- 3 -

Din punctul de vedere al studiilor, am fost foarte mulţumită de faptul că am avut parte de o experienţă educativă diferită față de cea din România. Cea mai mare provocare a fost să studiez în patru limbi diferite: japoneză, germană (limbi pe care le-am studiat), engleză (pe care o știam la nivel avansat) și flamandă (pe care am învățat-o acolo). Programul de cursuri era mai bine organizat și mai puțin aglomerat. Am simțit că accentul cădea, cu adevărat, pe partea de asimilare a informațiilor de către studenți, nu de predare a cât mai multor noțiuni într-un timp scurt. Printre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat, a fost cum să realizez și să redactez o lucrare de cercetare, documentată corect și respectând standardele academice.

Am reușit să mă integrez în societatea locală interacţionând cu colegii de facultate sau profesorii, învăţând și folosind activ limba flamandă, precum și arătând interes față de evenimentele de actualitate ce se petreceau la momentul respectiv. Mi-am făcut și mulți prieteni internaționali, am învățat despre ţările și culturile lor și am vizitat orașe din șase ţări diferite, multe dintre acestea învecinate Belgiei. Grantul Erasmus mi-a acoperit o mare parte din nevoile financiare și am învăţat cum să-mi administrez banii și cheltuielile. De aceea, aspectul marcant al experienţei Erasmus a fost acela că mi-am dezvoltat firea independentă, am învăţat să mă descurc cu resursele pe care le-am avut la dispoziţie și am reușit să obțin maximum de experiență din întreaga mobilitate.

După încheierea mobilităţii mele Erasmus, m-am întors și am rămas în România. Am simțit nevoia să dau ceva înapoi ca să îmi arăt recunoștința față de program. Am găsit cea mai bună cale pentru a face asta: ca voluntar în cadrul Erasmus Student Network (ESN). În bagajul foarte greu cu care m-am întors din Belgia, am adus acasă cu mine și iniţiativa de a înfiinţa o secţiune locală ESN la Universitatea din București, ESN UniBuc. Am adus în reţea mai multi foști studenţi Erasmus și, împreună, am reușit să venim în ajutorul studenţilor străini pe partea de integrare în societatea românească și în grupul de studenți internaționali din București, pe partea de cunoaștere a culturii românești, și, desigur, de vizitare a celor mai frumoase locuri din țară. De asemenea, an de an, am încurajat studenţii români ai Universității să se înscrie pentru Erasmus și să nu rateze această oportunitate.

În anii ce au urmat, consider că am crescut în ESN și am avut grijă ca și ESN-ul să crească împreună cu mine. Între 2010 – 2012 am fost Reprezentant Național al României în ESN pe plan internațional, iar tot ceea ce am învățat din această experiență am investit în dezvoltarea rețelei de secțiuni locale ESN România. În perioada 2012 - 2014, am pus în practică numeroase idei și planuri de dezvoltare ca Fondator și Președinte ESN România, împreună cu o echipă de oameni pasionați și dedicați obiectivelor noastre.

- 4 -

Am ajuns la un nivel ridicat de activitate în care, an de an, 200 de voluntari din cele mai mari centre universitare din România își dedică timpul și energia pentru a veni în sprijinul studenților străini Erasmus care studiază în țara noastră, precum și a viitorilor beneficiari români ai programului. Proiectele, activitățile și evenimentele sunt organizate sub egida principiului de bază în ESN, ”Students-Helping-Students”, dar și a vizunii ”Enrichment of society through international students”. Pe lângă activitățile săptămânale la nivel local, am reușit să organizăm evenimente naționale pentru sute de studenți străini, să participăm la numeroase sesiuni de informare cu prezentări ale Promotorilor Erasmus, precum și să găzduim evenimente internaționale adresate voluntarilor ESN din toată lumea. Personal și profesional, ESN s-a dovedit a fi nu doar un proiect de suflet, ci și o șansă de a face o schimbare și de a depăși așteptările străinilor față de România și faţă de români, și, nu în ultimul rând, o experiență de învățare și dezvoltare continuă ca voluntar.

Atașamentul față de programul Erasmus și eforturile pe care le-am depus de a-i sprijini implementarea și de a-l promova, m-au adus din ce în ce mai aproape de el din punct de vedere profesional. La începutul anului 2015, pasiunea mea pentru Erasmus a devenit și ocupația mea. M-am alăturat echipei ANPCDEFP ca expert Erasmus+ pe proiectele de mobilitate în învățământul superior și desfășor activități de consiliere și monitorizare a universităților din țară care implementează proiecte Erasmus+. De asemenea, continui să promovez oportunitățile și beneficiile oferite de program prin exemplul propriu și al altor foști beneficiari ai mobilităților.

Nu-mi pot imagina unde aș fi fost astăzi dacă nu aș fi avut parte de experiența Erasmus. Un lucru mi-e cert: viața mea s-a schimbat cu o decizie, o șansă, o mobilitate de cinci luni. Fără Erasmus, nu aș fi reușit să fiu persoana de acum, care a învățat că schimbarea nu trebuie așteptată, ci provocată.

- 5 -

Numele meu este Larissa Luică şi am 30 de ani. Sunt născută în Craiova, am studiat la Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, Secția Franceză-Germană. În anul 2006-2007, am plecat cu o bursă Erasmus la Universitatea Charles de Gaulle Lille 3 Franța. După terminarea licenței, m-am întors în Franța pentru un master de Studii Literare cu o bursă a Agenției Universitare a Francofoniei la Universitatea Michel de Montaigne Bordeaux 3. Mi-am urmat apoi studiile doctorale la aceeaşi universitate, obținând în 2013 titlul de doctor în literatură franceză, francofonă şi comparată, cu mențiunea „très honorable”. În prezent, sunt cercetător ştiințific în cadrul Universității din Bucureşti, la Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Științe Sociale (CEREFREA Villa Noël), responsabilă a Centrului de Reuşită Universitară al Universității din Bucureşti.

Dorința mea de a studia în străinătate s-a născut destul de devreme, pe băncile școlii generale, atunci când o cunoștință de familie a făcut parte din primele generații de studenți români beneficiari ai programului Erasmus. Nu înțelegeam prea bine cum funcționează acest tip de schimburi, din cauza vârstei mele, pe de o parte, și din cauză că nu era încă ceva foarte bine reglementat, pe de altă parte. La toate acestea se adăuga climatul României de la sfârșitul anilor ’90, nu tocmai încurajator pentru o adolescentă ce visa să studieze în Franța.

În doar câțiva ani, situația s-a schimbat considerabil, astfel că, în 2006, visul meu avea să se îndeplinească. După ce am trecut peste emoțiile examenului pentru obținerea unei burse Erasmus și apoi peste emoţiile interviului pentru viză, am plecat în Franța purtând cu mine toate idealurile născute dintr-o mare pasiune pentru limba și cultura franceză.

Acel an avea să fie definitoriu pentru evoluția mea, atât personală cât și profesională. Este greu să descriu în câteva cuvinte ce a însemnat perioada aceea pentru mine. În primul rând, am descoperit un sistem de învățământ care era mult mai potrivit caracterului și așteptărilor mele decât cel românesc. Alegerea cursurilor la care să merg a fost o adevărată aventură, nu pentru că nu aș fi avut de unde alege, ci pentru că îmi lipsea timpul de a merge la toate

Bilet pentru Franţa, dus-întors

- 6 -

cursurile care păreau interesante. Am descoperit că relația profesor – student poate fi bazată pe un respect reciproc, fără vreo urmă de condescendență și fără să fie limitată de bariera virtuală pe care o reprezintă catedra în sistemul românesc. Experiența Erasmus m-a făcut să aleg Franța pentru a-mi continua studiile, mai întâi la nivel de master și apoi la doctorat, decizie pe care nu o regret și nu o voi regreta niciodată.

Dintre cei cinci ani petrecuți pe tărâmuri franceze, acel prim an a fost, fără îndoială, cel mai bogat în trăiri și în experiențe. Prieteniile legate atunci încă rezistă, în pofida mărilor, oceanelor și miilor de kilometri care mă despart de oamenii dragi cunoscuți la cursuri, pe holurile căminului sau în excursiile organizate pentru studenții străini. Probabil pentru că, într-un fel sau altul, dincolo de diferențele culturale, eram uniți de o

experiență comună, de dorința de a le arăta celorlalți o frântură din cultura noastră de origine, de dorul de casă și de nevoia de a cunoaște oameni. M-am redescoperit și am început să îmi dau seama cât de departe pot merge, ce vreau să fac mai departe și că, de fapt, limita este doar acolo unde vreau eu să opresc.

Cu fiecare an petrecut acolo, am descoperit treptat Franța, de fiecare dată dintr-o altă perspectivă, foarte diferită de imaginea idealizată pe care o aveam la plecare. Franța turistică pe care o cunoșteam din fotografii și documentare a lăsat locul unei Franțe reale, cu bune și rele, cu lucruri frumoase, dar și cu părți mai sumbre, o țară normală, nu una exclusiv turistică. Am toată admirația pentru felul în care reușesc să își promoveze patrimoniul, să facă o atracție turistică din orice sătuc ce are ceva special, oricât de mic ar fi acel ceva, sau din orice clădire prin care a trecut, oricât de puțin, vreo personalitate. Cum am spus și mai devreme, sistemul de învățământ superior, chiar dacă nu este perfect, este mai adaptat vremurilor în care trăim și urmează evoluția societății. Admir și acea „vie à la française”, mai relaxată și mai centrată pe starea personală de bine. Dar m-am lovit și de o birocrație mai stufoasă și mai opacă decât cea românească, de o anumită reticență mai mult sau mai puțin voalată la adresa străinilor și de o diferențiere mult mai frapantă a claselor sociale.

Pot spune că anii petrecuți în Franța m-au apropiat enorm de mult de România. Decizia de a mă întoarce acasă s-a născut treptat, a fost oarecum o urmare firească a acestei experiențe, chiar dacă poate părea ciudat. Așa cum am descoperit o altă Franță, am văzut și România cu alți ochi și mi-am dat seama că acasă va fi și va rămâne pentru mine în România. Din afară, perspectiva asupra situației din țara noastră se schimbă și, chiar dacă am continuat să fiu conștientă de probleme, am început să gândesc în termeni mai optimiști și să văd în modelul francez soluții ce ar putea fi aplicate și la noi. Poate sunt o idealistă irecuperabilă, dar cred cu tărie că noi, generațiile ce „cutreieră

- 7 -

lumea” de după Revoluție, suntem cei care putem schimba România, cu ideile noastre originale, cu exemple din experiența noastră de peste hotare. În cazul meu, cred că pot ajuta mai mult fiind în țară decât rămânând în străinătate, dar nu pot nega faptul că sentimentul puternic de apartenență la cultura română a avut și el un cuvânt de spus în decizia mea.

Am rămas cu pasiunea pentru limba și civilizația franceză și mi-am dorit să lucrez într-un mediu francofon. Postul pe care îl ocup acum la Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Științe Sociale este datorat și experienței mele de studii în Franța. Dincolo de faptul că se pliază foarte bine pe nivelul și domeniul meu de studii, îmi dă ocazia, zi de zi, să aplic ceea ce am învățat acolo, și nu doar la nivel de cunoștințe de specialitate, ci și din perspectiva dezvoltării personale.

Dacă cineva m-ar întreba ce sfat aș da unui tânăr, aș răspunde că orice tânăr ar trebui să trăiască experiența une perioade de studii în străinătate, pentru că ajută enorm la cunoașterea de sine și la lărgirea orizonturilor personale și profesionale.

- 8 -

Numele meu este Ana Maria Raluca Cojocaru, doctorand în anul II la Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor, Universitatea Politehnică din Bucureşti. Sunt absolventă a Colegiului Naţional „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Buzău şi în continuare am urmat programele de licenţă şi masterat la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, în cadrul ASE Bucureşti. Ca domenii de interes pentru studiu menţionez antreprenoriatul, competitivitatea şi dezvoltarea regională. Pasiunile mele sunt cititul, călătoriile şi arta.

Destinaţia mea Erasmus a fost Polonia, Wyższa Szkoła Administracji i Biznesu im. Eugeniusza Kwiatkowskiego (University of Business and Administration in Gdynia) cu bursă de studiu pe durata primului an de masterat din cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, ASE București. Mi-am depus candidatura în vederea obţinerii unei mobilităţi Erasmus pentru anul academic 2012-2013, iar procesul de selecţie a fost unul competitiv. Criteriile de calificare au constat în media anilor de studiu, testul de competenţe lingvistice în limba engleză și interviul cu reprezentanţii facultăţii. De asemenea, dosarul de aplicaţie a conţinut CV-ul, scrisoarea de motivaţie și un eseu argumentativ pe tema studiilor și a perspectivelor de viitor la întoarcerea în ţară. După selecţie a urmat îndeplinirea tuturor formalităţilor ce au presupus mutarea într-o ţară străină și, cel mai așteptat moment, biletul de avion cu destinaţia Gdansk.

Astfel, pe 26 septembrie 2012 am ajuns în Tricity, Polonia, regiunea Pomorze, Trojmiasto (eng. Tricity) reprezentând o arie metropolitană formată din cele trei orașe riverane ale Mării Baltice: Gdansk, Gdynia, Sopot, un loc cu totul unic. Gdansk este capitala istorică a regiunii și orașul de unde a pornit mișcarea Solidarność (Solidaritatea) a lui Lech Wałęsa care a contribuit la aducerea democraţiei în Europa de Est. Gdynia este centru universitar și locaţie a numeroase festivaluri de muzică sau evenimente sportive; de asemenea, are o importanţă socio-economică datorită portului și industriei aferente. Sopot este cel mai boem oraș dintre cele trei fiind, în primul rând, destinaţie turistică.

Îmi exprim entuziasmul să pot împărtăși această experienţă în cadrul Anului European al Dezvoltării deoarece Polonia demonstrează a fi un model în acest sens. În anul universitar în care am locuit și am călătorit în Polonia, am putut observa un proces de dezvoltare începând cu investiţiile în infrastructură, educaţie și inovare, renovarea obiectivelor

Experienţa mea Erasmus în Polonia – University of Business and Administration, Gdynia

- 9 -

turistice până la promovarea patrimoniului cultural naţional; în ansamblu, construirea unei imagini de ţară-lider a Europei de Est. Ce am putut învăţa din cultura poloneză este că oamenii sunt mândri de originile lor și că își respectă simbolurile naţionale, că, în ciuda unei istorii crude, s-au redresat, reconstruind chiar și o capitală arsă din temelii, că valorile de bază sunt familia, munca și respectul faţă de semeni.

La facultate am putut să experimentez un model de învăţare diferit de cel din România, mult mai deschis, bazat pe discuţii argumentative, studii de caz practice, prezentări cu feedback din partea cadrelor didactice și a colegilor. Am putut cunoaște oameni de culturi diferite, am reușit să devin mai tolerantă, mai deschisă

către nou și mai curioasă. Am remarcat că, în afara materiei de predat, profesorii își doresc să creeze conștiinţe. Nu am fost surprinsă nici de comportamentul colegilor polonezi, implicaţi și cu iniţiativă, care au organizat evenimente interculturale precum ”Erasmus Anniversary Day”, ”Discover Europe Regional Gala”, ”International Buffet”, ”Far away, but close”. În acest cadru, fiecare dintre studenţii Erasmus ne-am reprezentat ţara de origine cu preparate culinare tradiţionale, obiecte specifice, fotografii, prezentări sau filmuleţe. Vizitarea celor mai importante atracţii turistice din Varșovia, Cracovia, Poznan, Torun, Hel și Westerplatte, „Parada de Ziua Naţională a Poloniei” din 11 noiembrie cât și

evenimentele organizate de Erasmus Student Network sunt cele datorită cărora am reușit să cunosc mai bine cultura poloneză, iar târgul de joburi din cadrul facultăţii și voluntariatul în cadrul ”International Week – Master studies abroad, chances on succes” au fost oportunităţi de a cunoaște posibilitatea unei cariere profesionale în Polonia.

Am putut să remarc și asemănări între România și Polonia, de aceea șocul cultural nu a fost unul semnificativ: trecutul comunist asemănător, unele feluri de mâncare, produsele ecologice, însă cred că Polonia este cu un pas înainte privind, în primul rând, atitudinea oamenilor faţă de propria ţară.

Concluzia cu care am rămas la final este că mobilitatea Erasmus a fost, în sine, o experienţă de dezvoltare și sunt încântată că mi-am putut forma o conștiinţă europeană și că am putut să adaug valoare demersului personal de educaţie. Cu toate că mi-a fost greu să mă despart de Polonia, am ales să mă întorc acasă și să încerc să contribui la dezvoltarea propriei ţări.

- 10 -

Mă numesc Irina Simanschi şi, în prezent, sunt profesoară de engleză şi spaniolă în mediul privat. Mă consider o persoană sociabilă, deschisă la nou, calmă şi tolerantă. Încerc să îi ajut pe cei din jurul meu cu tot ceea ce pot şi să zâmbesc mereu. Printre hobby-urile mele se numară cititul, muzica, limbile străine şi comunicarea cu alte persoane.

Povestea mea Erasmus a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea, atât din punctul de vedere al dezvoltării profesionale, cât și personale. De fapt, dorința de a pleca cu bursă Erasmus a apărut de când eram destul de mică. Îmi plăcea foarte mult engleza și, când am descoperit și limba spaniolă, m-am hotărât că voi continua să studiez aceste două limbi și la faculte și voi pleca cu bursă Erasmus în Spania.

Timpul a trecut și am ajuns în anul I la Facultatea de Litere, secția Engleză – Spaniolă, iar în al doilea semestru a venit momentul examenului de selecție pentru bursa Erasmus. Condițiile erau ca studenții să fie integraliști și să dovedească o stăpânire suficient de bună a limbii spaniole, ceea ce s-a evidențiat printr-un examen scris, în care a trebuit să traducem un text și să argumentăm motivele pentru care ne dorim să plecăm prin intermediul acestui program.

Primele două săptămâni petrecute în Oviedo, micul orășel din Spania unde îmi alesesem să merg, au fost, probabil, cele mai dificile. Deși am plecat împreună cu o colegă și ne ajutam una pe alta, la început a fost nevoie să ne facem diverse acte, să reușim să avem o conexiune constantă la internet și să cunoaștem orașul până la începerea cursurilor.

După ce am reușit să ne obișnuim, cât de cât, cu orașul în care aveam să locuim timp de nouă luni, au început activitățile din săptămâna dedicată exclusiv studenților Erasmus, în care ni s-au prezentat cele mai importante monumente ale orașului, dar și în care eu am luat decizia să vorbesc cu cât mai multe persoane. Era unul dintre motivele pentru care venisem – să iau contact cu cât mai multe culturi și limbi străine, să socializez și să îmi imbunătățesc engleza și spaniola.

În ceea ce privește sistemul de învățământ spaniol, am fost foarte surprinsă la început. În primul rând, anul 2011 a fost cel în care spaniolii au trecut la sistemul Bologna, iar alegerea cursurilor și realizarea orarului a fost foarte dificilă, deoarece nu știam ce materii să aleg, cele din vechiul sistem, sau cele din sistemul Bologna. După ce acest lucru s-a rezolvat, a urmat cunoașterea profesorilor și a colegilor. La începutul fiecărui semestru, toți profesorii strângeau un

Povestea mea Erasmus – Oviedo, Spania

- 11 -

fel de cărți de vizită mai elaborate ale fiecărui student, care conțineau o poză cu acesta, datele personale, dar și motivarea pentru alegerea materiei respective. Cursurile durau o oră, și nu două, iar toate se bazau pe interacțiunea dintre elevi sau dintre elevi și profesori.

Elementul cel mai șocant a fost, cu siguranță, comportamentul studenților la curs. Toți aveau penare și markere și își notau ce spunea profesorul, ca să nu mai menționez faptul că exista un xerox al universității, unde fiecare profesor lăsa materialele de citit pentru următorul curs, iar studenții și le procurau de acolo și nu veneau la curs fără să fie pregătiţi. Sistemul universitar spaniol

pune mai mult accent pe munca și pe interesul studentului de-a lungul semestrului, decât pe rezultatul examenului final.

Relaţia profesor – student este foarte diferită față de cea din România. În primul și primul rând, studenții se adresează profesorilor folosind prenumele acestora, deși în limba spaniolă există, ca și în limba română, pronume de politețe. Consider că acest lucru îi încurajează pe studenți să pună întrebări și să se simtă mai apropiați de profesorii lor. Însă, chiar dacă acest lucru era aplicat de colegii mei, eu nu am putut să le spun profesorilor Îmi poți explica de ce... în loc de Îmi puteți explica de ce.... Mai mult decât atât, fiecare profesor avea biroul propriu și oferea studenților, într-un anumit interval orar, posibilitatea de a li se oferi explicații suplimentare legate de aspectele pe care

nu le-au înțeles. La fiecare curs, toți profesorii își încurajau studenții să le adreseze întrebări, fie prin e-mail, fie la biroul dumnealor. Spre deosebire de România, unde studenții nu au curajul să adreseze întrebări, fie pentru că se consideră că ar trebui să știe lucrul respectiv, fie pentru că anumiți profesori nu văd acest lucru cu ochi buni. Iar învățământul românesc se bazează mai mult pe monologuri realizate de profesori, decât pe interacțiunea dintre studenți, sau pe determinarea acestora să ajungă singuri la anumite concluzii.

Am ales să mă întorc în țară, după încheierea bursei Erasmus, pentru a putea aplica apectele diferite ale învățării pe care le-am văzut și aplicat în Spania, pentru a încerca să schimb puțin mentalitatea românească față de desfășurarea învățării, dar și pentru a-mi termina studiile. Momentan lucrez ca profesoară în mediul privat și îmi încurajez studenții să mă întrerupă oricând au nelămuriri și să nu evite să îmi adreseze întrebări. De asemenea, nu folosesc pronumele de politețe, ci îi tutuiesc, desigur, cu acordul acestora. Consider că este important ca studenții să fie în largul lor și să nu învețe de frică, ci de plăcere, curiozitate sau interes.

- 12 -

Experienţa mea Erasmus în Italia – Collegio di Agraria, Perugia

Mă numesc Ciubotaru Ramona - Mihaela şi, în prezent, sunt absolventă a Universității de Știinte Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Facultatea de Agricultură din Iaşi.

Sunt o persoană dinamică, plină de curiozitate şi entuziasm pentru tot ceea ce este nou. Îmi place să explorez orice oportunitate pe care o întâlnesc în drumul meu către dezvoltarea personală. Printre hobby-urile mele se numără studierea limbilor străine, călătoriile şi voluntariatul. Reuşesc să mă adaptez oricărui tip de situație şi ador să cunosc şi să înteleg oamenii. Pe 20 februarie 2013 am făcut primul pas în Perugia și în familia de la Collegio di Agraria, așa cum îmi place să o numesc, datorită faptului că între studenţi și personalul administrativ sau cel de la cantină există o relaţie amicală. Unitatea studenţilor se resimte în deciziile luate la unison, în modul în care își gestionează petrecerea timpului liber, organizând excursii sau petreceri tematice, și, nu în ultimul rând, pentru că odată intrat în cămin ești unul de-al lor. Mai mult, zâmbetul directorului de la cămin, care mi-a urat: ”benvenuta”, mi-a șters orice urmă de îndoială ascunsă în colţul sufletului. Domnul Corrado Braconi a fost persoana care s-a asigurat, pe întreaga perioadă, că șederea mea va fi cât mai plăcută cu putinţă.

Prima zi de Erasmus în Perugia a fost precum călătoria lui Jules Verne în jurul pământului, având în vedere locurile pe care le-am cunoscut. Nu știu să fi mers vreodată mai mult decât în acea zi. Ceea ce m-a surprins la oamenii din Perugia a fost, în primul rând, răbdarea, apoi amabilitatea, disponibilitatea și ajutorul pe care mi l-au oferit.

Prima poză prin care am imortalizat Perugia a fost lângă faimosa fântână Maggiore – emblema orașului. Atâta abundenţă culturală te făcea să asiști la cel mai artistic spectacol al vieţii din Perugia. Era imposibil să nu admiri Palazzo dei Priori ce găzduiește mai multe muzee, il Duomo, Galleria Nazionale dell’ Umbria, Rocca Paolina și, nu în ultimul rând, Pozzo Etrusco, pe ruinele căruia s-a construit actualul oraș. De asemenea, am vizitat cu plăcere și numeroasele biserici.

- 13 -

După ce m-am familiarizat cu orașul, a început perioada de acomodare. Urma să sparg gheaţa la facultate. Coordonatorul meu, domnul Adriano Ciani, căruia nu aș putea să-i mulţumesc îndeajuns pentru răbdarea și promptitudinea cu care îmi era alături la fiecare obstacol, m-a prezentat profesorilor, iar aceștia, nu doar că mi-au pus la dispoziţie timpul lor, dar ceea ce a contat enorm pentru mine este că nu au făcut nicio diferenţă între mine și ceilalţi studenţi. Mai mult, au încercat să mă integreze atât în colectiv, cât și în participarea la ore. Am avut norocul să întâlnesc oameni deosebiţi, profesori plini de etică, iar cel care mi-a demonstrat că toţi studenţii trebuie trataţi în mod egal indiferent de provenienţă, este domnul profesor Giovanni

Gigliotti. Cursul dumnealui a fost unul dintre acelea pe care mi le voi aminti o viaţă întreagă, datorită faptului că a schimbat metoda de predare în limba engleză pentru a-mi facilita înţelegerea conceptelor, a realizat paralele frecvente între România și Italia și, nu în ultimul rând, deoarece avea grijă că mereu să înţeleg ce s-a predat.

În privinţa colegilor pot spune că nu m-am așteptat nicio clipă ca ei să fie atât de deschiși și prietenoși. De exemplu, o colegă, Ambra, s-a oferit să-mi dea notiţele ei de curs înainte de examen pentru a avea toate explicaţiile profesorului. Gestul ei m-a mișcat enorm. Ba mai mult, s-a oferit să mă ajute cu explicaţii din materie.

Prin prisma școlii, am avut de câștigat adevărate lecţii de viaţă. Poate că ceea ce am să povestesc acum poate părea ușor pueril, însă mie mi-a oferit satisfacţie personală. Mă refer la faptul că am avut șansa de a dovedi că și în România se studiază, nefiind mai prejos față de colegii mei în ziua în care unul dintre profesori a purtat cu noi o discuţie privind denumirea plantelor în latină. În aceleași circumstanţe, am mai avut ocazia, încă o dată, de a demonstra în cadrul lucrărilor chimice de laborator, pe care reușeam să le efectuez înaintea celorlalţi studenţi, că nivelul calității educației dintr-o țară depinde și de interesul pe care îl arată studentul. Notele obținute m-au făcut să fiu mândră de profesorii din universitatea mea și m-au învăţat să apreciez cu adevărat calitatea învăţământului la USAMV Iași.

- 14 -

Perugia nu este doar unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Italia, ci este și un oraș studenţesc cu un șir nesfârșit de evenimente culturale și artistice. Iar unul dintre evenimentele la care luam parte în fiecare zi de luni, de la ora 21:00, era grupul de conversaţii în limba italiană. Acolo am legat prietenii sincere, care durează până în momentul de faţă. Datorită tuturor persoanelor care participau la acest grup, am avut șansa să învăţ despre culturile întregii lumi, am învăţat să dansez în stil iranian, dar și tehnica dansului flamenco sau tradiţiile și obiceiurile din Italia. Cele mai savuroase au fost serile în care am mâncat alături de prietenii mei preparate specifice ţării lor. Cea mai săţioasă, însă, a fost hrănirea spirituală, deoarece fiecare

dintre prietenii mei mi-au dăruit cel puţin un moment special. Iar cel mai de preţ lucru este că am învăţat că oamenii, în esenţă pură, sunt oameni, indiferent de ţară.

Decizia de a studia în străinătate cu această bursă a fost cea mai bună decizie pe care aș fi putut să o iau. Nu spun acest lucru datorită îngheţatei Choco jazz de la Gambrinus sau pentru cornetul cu ciocolată pe care îl găseai cald chiar și la 3 dimineaţa. Ci pentru că mi-a oferit șansa de a întâlni persoane minunate, cu caractere deosebite, de la care mi-am însușit principii de viaţă și care mi-au deschis apetitul pentru tot ceea ce este nou.

Dacă m-am schimbat în urma experienţei? Pot spune că mai mult decât schimbat, m-am împlinit pe plan profesional și am decis că ceea ce îmi doresc în viaţă nu are limită de dificultate. Ce m-a învăţat Erasmus? Că nu trebuie să-mi fie frică de ideea că eu pot fi un punct în mijlocul unei imensităţi, deoarece punctul este acela care face diferenţa. Daca vă întrebați ce reprezintă Erasmus, programul este șansa prin care poţi să-ţi demonstrezi că barierele intelectuale nu sunt decât un mit; este bucuria de a trăi; este suma tuturor acelor momente care își vor lăsa amprenta pe sufletul tău. Este tabloul clipelor speciale din viaţa ta.

Această experienţă mi-a oferit tot ceea ce puteam să-mi doresc vreodată de la viaţă. Altfel zis, 4 luni de poveste. Așadar arunc cu praf de stele peste Perugia – tărâmul meu de vis și în final îmi închei povestirea cu un vis neţărmurit: ERASMUS.

- 15 -

Mă numesc Luciana Ionela Muraraşu, sunt absolventă a Masterului de Relaţii Publice şi Publicitate din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Știinţe Social Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi voluntar dedicat în Asociația Studenților Francofoni din Iaşi, în LSRS – Liga Studenților Români din Străinătate şi în Teach for Romania. Pasionată de comunicare şi relații publice, cu responsabilitate, entuziasm şi dedicare, m-am format şi mi-am dezvoltat cunoştințele şi competențele în România, Franța, Republica Moldova, Cipru, Macedonia, Polonia şi Mauritania. Pasiunea mea pentru pictură nu mai este practicată din lipsă de spațiu şi timp, însă este orientată către modul colorat, entuziast, cu care privesc fiecare experiență de formare.

Din septembrie 2014, sunt entuziasta beneficiară a unei mobilități Erasmus Mundus în Republica Moldova. Entuziasmul își are originea în felul particular și recomandat de a privi fiecare experiență, indiferent de coordonatele de noutate, împlinire socio-culturală, satisfacție educațională, drept o binevenită (și bineprimită) lecție de viață, care te formează, te împlinește și îți verifică atributele personale.

Am candidat și am obţinut statutul de bursier Erasmus Mundus în Republica Moldova, pentru că mi-am dorit o experiență autentică, nu construită din poveștile prietenilor și colegilor mei moldoveni, veniți la studii în România; am vrut o lecție de istorie actuală filtrată prin proprii ochi, nu de către mass-media. În momentul alegerii, am pus accentul, mai degrabă, pe locul desfășurării mobilității, decât pe ideea de a beneficia de o altă experiență Erasmus. De altfel, am pornit la drum gândind că o experiență Erasmus în matrița despre care se tot povestește la întoarcerea în universitatea de origine, din universități gazdă ale țărilor vest-europene, am avut deja, în Franța, la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse. De aceea, noutatea experienței îmi este garantată tocmai prin bagajul de așteptări pre-mobilitate și covorul de întâmplări din cele 10 luni de Erasmus Mundus.

Erasmus de la vest la est: din Franţa până în Republica MoldovaDiferenţele care îmbogăţesc experienţa

- 16 -

Din șirul exemplelor fac parte: așteptările legate de lipsa barierelor lingvistice și a vreunui șoc cultural, găsirea de similitudini, în locul diferențierilor, în Republica Moldova, comparativ cu cele 5 luni de Erasmus petrecute în Franța. Totuși, noua destinație Erasmus, mi-a prilejuit o preocupare lingvistică accentuată, ca de student la Litere, față de limba română și istoricitatea ei, după care, m-am văzut consultând mai des surse istorice, ca și cum aș fi fost, din nou, în prag de BAC la Istorie, tocmai pentru a înțelege mai bine atitudinile și abordările fraților de peste Prut despre „noi, ei și istoria (dintre) noi (noastră)”. Mai mult, filtrul mass-media mi s-a prezentat mai opac decât mă așteptam, confirmându-mi lecturile mele din domeniu, din anii de licență. Experiența Erasmus Mundus m-a făcut să scot din banal și să prețuiesc momentele în care găseam la un click distanță un cod de carte de relații publice și publicitate în Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu” din Iași și să mă văd povestind colegilor mei experiența lecturării cărților de branding, psihologie socială, publicitate și PR. În Franța și în România, poveștile despre lectură se regăseau doar în timpul unor prezentări prestabilite, nu și în pauzele dintre cursuri.

Dacă în experiența LLP Erasmus Study mi-am „aprofundat” atributele francofone, prin îmbunătățirea competențelor lingvistice și prin lărgirea cunoștințelor despre cultura franceză și industria de PR din Franța, la Universitatea de Stat din Moldova am învățat și am descoperit mereu, în paralel sau în tandem, despre reglementările legislative privind publicitatea, în Republica

Moldova și România, rebrandingul în cele două țări, piața publicitară, tendințele în mass-media și PR. Studiile mele au fost încununate de cercetarea pe care am realizat-o pentru lucrarea de disertație la nivelul ambelor țări, despre cum se construiesc carierele la feminin în PR. Discuțiile cu femeile de top din domeniul Relațiilor Publice m-au onorat cu oportunitatea de a lua eu însămi, în mod direct, pulsul pieței PR-ului, altfel decât prin statistici naționale și articole de presă.

Cele 5 săptămâni de practică de specialitate într-o companie de turism din Chișinău mi-au prilejuit cunoașterea Republicii Moldova nu numai la nivel educațional, ci și la nivel de business și brand de țară, iar reprezentarea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași la un târg internațional de educație desfășurat la Chișinău mi-a clarificat care sunt așteptările tinerilor din Republica Moldova, față de experiențele de formare și pregătire educațională.

- 17 -

Fie că mergi într-o țară vest-europeană, fie că te îndrepți spre est, sub titulatura de bursier Erasmus găsești diferențe (educaționale, socio-culturale) care îți lărgesc semnificativ percepția despre lume, care îți îmbogățesc cunoștințele din domeniul de studiu, nu neapărat prin prisma lecturării altor cărți ori a altor studii de caz, ci prin însăși împărtășirea cunoștințelor și interacțiunea cu alți oameni, preocupați, la nivel educațional, tocmai de aria care te interesează pe tine.

Povestea mea Erasmus este despre mine în interacțiunea cu ceilalți, despre background-ul educațional din România și petele de culoare venite pe filieră internațională. Povestea mea Erasmus mai este și despre ceilalți, cei care primesc cunoștințele mele ca element de noutate și care învață și își lărgesc orizonturile odată cu mine.

Pe tabloul poveștilor mele Erasmus sunt pregnanți și pigmenții de dor de casă. Însetată de nou și încântată de prilejul lărgirii cunoștințelor, mă așteptam, mai ales într-o țară vecină, „soră în istorie”, ca dorul de casă să se resimtă mai puțin, comparativ cu perioada petrecută acum 3 ani în Franța. Cum notam în rândurile de mai sus, bagajul de așteptări a fost cam „zdruncinat” pe covorul întâmplărilor.

Nu dorul de România te face să te întorci, ci condițiile din Scholarship Agreement care oricum stipulează acest aspect... însă dorul de România determină ca, revenit în țară, să îți dorești să mai rămâi și să împărtășești din experiența ta îmbogățită, să apreciezi mai mult, mai onest „așa da!”-urile și să te pui pe treabă, transformând „așa nu!”-urile în evoluție, în reușită.

- 18 -

Mă numesc Roxana Andreea Jităreanu, sunt o fire optimistă, sociabilă, deschisă la nou, îmi place să cunosc oameni, să-mi fac prieteni, sunt tolerantă, mă adaptez uşor situațiilor noi şi sunt o fire creativă. Sunt studentă şi hobby-urile mele sunt dansul, fotografia şi călătoriile.

În vara anului 2014 am avut privilegiul de a beneficia de o bursă Erasmus în Barcelona. Din această experiență am acumulat, în primul rând, cele mai frumoase amintiri, cele mai strânse prietenii și am avut privilegiul de a vizita un loc superb, cu peisaje de vis. Pe parcursul celor trei luni de stagiu petrecute în Barcelona am avut ocazia să lucrez cu oameni minunați, de la care am învăţat o mulțime de lucruri ce mă vor ajuta în ceea ce va urma să clădesc în viitor. Orele petrecute zi de zi la lucru m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă cu adevărat să lucrezi într-o companie, într-un colectiv, ce înseamnă să ajuți și să fii ajutat. Această perioadă m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă de fapt viața, care este o continuă luptă pentru supraviețuire și, în care numai muncind, poți răzbi.

În timpul în care nu lucram, profitam de spectaculoasele opere de artă ale lui Antoni Gaudí. Am vizitat tot ce se putea vizita. Am surprins în fotografii tot ce am reușit să zăresc cu privirea. Am profitat de ieșirile cu prietenii noi pe care i-am cunoscut, pentru că știam că nu voi ajunge curând să-i revăd. Am locuit, pentru prima dată, într-un cămin și, deși acest lucru m-a înspăimântat puţin la început, până la final mi-am schimbat total părerea despre locuitul în comun. În momentele în care găteam împreună, indiferent de naționalitate, și povesteam, timpul zbura fără a ne da seama de ora la care închideam ochii pentru a ne culca.

În concluzie, aceasta a fost cea mai frumoasă experienţă trăită. Îmi doresc să o repet și chiar o voi face cu siguranță și anul acesta.

Experienţa mea Erasmus în Barcelona, Spania

- 19 -

Sunt Cărăbaş Steliana Andra, o tânără plină de ambiții, visătoare, intuitivă, cu un puternic simț analitic, orientându-mi concentrarea asupra studiului dreptului şi, în timpul liber, asupra literaturii şi documentarelor pe diverse teme. În prezent, încă îmi parcurg stagiul Erasmus în Olanda, despre care am relatat anumite secvențe, fiind studentă la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, în anul al III-lea de studiu.

În seara zilei de 27 mai 2014 – primesc un e-mail și deschid tabelul cu rezultatele preliminare ale selecției Erasmus pentru anul universitar 2014 – 2015. Îmi aduc aminte cu drag că, încă dinainte de admiterea la facultate, obișnuiam să accesez site-ul oficial al instituției de câte două ori pe zi timp de o săptămână pentru a nu uita toate detaliile care m-ar fi propulsat pe o poziție de titular al bursei Erasmus. Însă, acea seară de 27 mai mi-a adus bucuria de a fi aflat că voi pleca spre Maastricht, începând cu luna ianuarie 2015, pentru a studia timp de un semestru dreptul european în limba engleză.

Despre cultura și civilizația olandeză, sistemul educațional inedit pe care îl oferă, nivelul de multiculturalitate, poziția favorabilă pe care o are orașul Maastricht, situat la câțiva kilometri de Belgia, și încă alți câțiva de Germania, sunt doar câteva idei esențiale despre care pot așterne pe hârtie mii de rânduri. Mă rezum însă la a mărturisi că este acel tip de experiență pe care orice student trebuie să o aibă o dată în viață.

În Olanda, metoda inovatoare Problem-Based Learning, pe fondul căreia funcționează sistemul educațional la Universitatea din Maastricht, presupune multă practică, aplicarea permanentă a tuturor informațiilor asimilate și, cel mai important, comunicare și respect reciproc între studenți. Grupele de seminar cuprind până la 20 de studenți și oferă posibilitatea oricui de a-și exprima opinia, indiferent de nivelul de documentare prealabilă. Am fost plăcut surprinsă să constat că Universitatea din Maastricht promovează exclusiv discuțiile libere, relaxate, fără limbaj echivoc și pretențios, gândirea critică, întrebările, pluralitatea de soluții, iar profesorii acționează doar în calitate de coordonatori ai discuțiilor. Principiul nu este acela de a impune studenților anumite cunoștințe, ci de a-i face să înțeleagă mecanismele relevante și de a extrage de la ei acele idei ce pot fi implementate, aplicate în diferite domenii.

Experienţa Erasmus în Maastricht, Olanda – Facultatea de Drept

- 20 -

Am remarcat că, în Olanda, se pleacă de la premisa că noi, studenții, prin judecățile noastre, reprezentăm o neîntreruptă sursă de inspirație. Examenele respectă același principiu întocmai, iar tensiunea tipică unei examinări abia dacă am resimțit-o, fiindu-ne comunicat în mod frecvent de către profesori că nu există motive de îngrijorare în privința perioadei de examinare.

Mai mult decât atât, cadrul internațional și multitudinea de culturi care se îmbină în acei 60 kilometri pătrați ai orașului Maastricht, se adaugă jovialităţii tipic olandeze, care m-au făcut să mă adaptez încă din

primele zile, trecând cu succes peste șocul cultural. Să menționez că olandezii zâmbesc pe stradă oricărui străin? Da, originea nu contează, discriminare nu există, nici în drept, nici în fapt. Olanda este neîndoielnic țara libertății de exprimare. Cu un calm implacabil, aparent reci, însă mereu politicoși, complet nepăsători dacă ai părul vopsit jumătate turcoaz, jumătate cyclamen, ori dacă ești fericitul posesor al unui (cercel) flash în obrazul stâng, olandezii sunt uimitori și extrem de serviabili.

În perioada de studiu la Maastricht am avut ocazia să cunosc, dincolo de seriozitatea și dibăcia specifice cadrului profesional, și latura mai dinamică a olandezilor, odată cu sărbătoarea Carnavalului și a Zilei Regelui. Auzisem din nenumarate surse că olandezii țin la tradiția lor de a se costuma de Carnaval, ori de a purta culoarea națională, portocaliu, de Ziua Regelui, însă am tratat astfel de păreri cu scepticism, deși fusesem sfătuită în mod stăruitor să mă pregătesc pentru ceea ce va urma. Printre primele seri friguroase din februarie, perioada în care începea săptămâna Carnavalului, am constatat cu surprindere că încercările mele de a improviza nu se ridicaseră nici măcar la 1% din nivelul olandezilor de a purta straie de sărbătoare. De la eroi din desene animate, până la personaje legendare ori întruchipări de celebrități, toți olandezii respectau tradiția Carnavalului de a se costuma. Am sperat să am dreptate, măcar de Ziua Regelui, considerând că nu mai e temei de a întrupa vreun personaj. Însă m-am aflat departe de adevăr încă o dată, consecutiv: o eșarfă oranj, o geantă oranj, o cordeluță sau pălarie oranj erau nelipsite din garderoba zilei de 27 aprilie (de data aceasta nu am fost luată pe nepregătite, țin să recunosc). Străzile erau împânzite de muzicieni ambulanți care cântau diferite genuri: rock and roll, jazz, latino, în timp ce pe scenele amenajate în centrul istoric (pietele Vrijtof și Markt) răsunau ritmuri de muzică tehno, de altfel, originare din Olanda. Indiferent de genul de muzică preferat, un lucru era cert: toată lumea dansa, se distra, putând fi citită pe fețele lor tuturor bucuria genuină. Atunci am remarcat un alt lucru: olandezii știu să trăiască momentul, sau poate nu doar momentul, ci momentele în general, viața. Și asta se reflectă în muncile cotidiene, în

- 21 -

stilul lor de a trata problemele, grijile, inconveniențele cu o bună dispoziție imperturbabilă. Am avut ocazia să observ că atunci când greșeau calcule pentru plata chiriei, când așteptau la cozi interminabile la magazine în zilele de weekend, când încercau să iasă din aglomerația formată pe străzile înguste, grăbindu-se spre serviciu, zâmbeau. Iar dacă simțeau că au greșit în vreun fel, își cereau scuze. Iar asta îmi însenina ziua de fiecare dată când se întampla.

În concluzie, consider experiența de studiu în Olanda prin programul Erasmus ca una nu doar profesională, ci și personală: după cele patru luni de studenție la Maastricht am putut simți, pentru prima oară, încrederea că pot să tratez cu succes anumite probleme juridice, dacă mi s-ar încredința spre rezolvare încă de pe acum. Însă, mai important de atât, dincolo de caracterul profund pragmatic al studiului și al experienței de viață, am învățat că, dincolo de stările

de stres, nervozitate, acumulări de griji pe care le resimțim în mod constant, există totuși un mod de a privi lucrurile departe de fatidic. Olandezii cunosc acest secret și îl destănuie tuturor cu care intră în contact.

Patru luni petrecute la departare de casă, prima oară desparțită pentru o perioada atât de lungă de familie și prieteni, încercări noi, toate au căpătat semnificație încă din primele zile în Maastricht, urmând să se concretizeze în cea mai frumoasă experiență de studiu. Studiul în străinătate este un nou prag al vieții peste care, consider, orice tânăr ar trebui să pășească la un moment dat.

- 22 -

Numele meu e Irina Cojocaru şi sunt absolventă a Facultății de Drept şi Științe Sociale, Universitatea din Craiova, România. Îmi plac mult provocările şi activitățile de voluntariat. Acțiunea este cuvântul care mă defineşte, iar motto-ul pe care îl urmez în viață este „Docendo Discimus” (Învățând pe alții, învățăm și noi). Noi, tinerii de azi trăim şi simțim „secolul oportunităților”, la fiecare pas întâlnim activități şi inițiative care contribuie la dezvoltarea noastră personală şi profesională. Astfel, e nevoie doar de motivație, atitudine şi acțiune.

În primul semestru din anul III, am beneficiat de bursa Erasmus Plus, program finanțat de Uniunea Europeană. Consider că experiența Erasmus înseamnă un pas curajos făcut în perioada facultății. Curajul de a te arunca într-un mediu nou, de a merge în necunoscut și de a ieși din zona ta de confort.

Spiritul meu activ mi-a alimentat dorința de a exploata frumusețile lumii. Știam că vreau să plec încă din primul an de facultate, dar cum facultatea mea nu avea acorduri încheiate cu alte facultăți din străinătate, unde poți studia în limba engleză sau rusă, limbile străine pe care le cunoașteam atunci, am început să studiez franceza. Din păcate, franceza nu m-a îndrăgit, dar nu am lăsat la o parte dorința care trăia în mine. În primul semestru din anul II am început să învăț intensiv limba spaniolă, și rezultatele s-au simțit în primul semestru din anul III de facultate, în Spania. Trecerea etapei de admitere, pregătirea actelor, cât și a bagajului sunt primele provocări pe acest drum, aparent complex.

Bursa mea Erasmus m-a îndreptat spre capitala Spaniei, Madrid, pentru un semestru. Am pornit la drum, plină de entuziasm și cu dorința de a descoperi și de a mă descoperi. Am plecat împreună cu o colegă de facultate, Popovici Cristina, deci nu era chiar totul necunoscut. Am avut norocul ca gazdele noastre să fie foarte primitoare, iar datorită lor nu am simțit perioada dificilă de adaptare, întâlnită la mulți străini. Primele zile la Universitatea Autonomă din Madrid au fost îmbibate de întrebări și neînțelegeri, dar frumusețea și libertatea care dominau în oraș, compensau cealaltă parte tulbure.

Erasmus – Provocare. Curaj. Rezultate. – Madrid, Spania

- 23 -

Dacă mulți studenți Erasmus povestesc despre descoperirea țării-gazde prin distracții, cluburi și prieteni, eu am descoperit-o singură. Madridul nu doarme, prea mulți turiști și studenți internaționali „bântuie” prin oraș. Amabilitatea și organizarea sunt cuvintele care descriu Madridul. Experiența Erasmus mi-a oferit posibilitatea să fac diferența între sistemele de învățământ, dar și între stilul de viață. Prima dificultate întâlnită a fost „să gândesc în limba spaniolă”, dar am depășit-o ușor. Raportul profesor – student și dorința profesorilor de a atrage atenția, curiozitatea și motivația studenților la cursuri erau mereu prezente. Studenții de la universitatea-gazdă mi-au părut foarte siguri pe viitor și optimiști, cu scopuri clar definite. Respectarea termenelor este punctul forte din sistemul spaniol de învățământ, ceea ce duce la punctualitate și responsabilitate. Sistemul lor de notare este de la 1 la 10, dar pe lângă acesta se face și o calificare cum ar fi: Sobresaliente – 9 și 10, Notable – 7 și 8, Bien – 6 și Aprobado – 5.

În opinia mea, impactul experienței Erasmus trebuie diseminat în rândurile potențialilor bursieri, iar cea mai bună promovare vine de la student la student. Privind în spate, îmi dau seama de beneficiile personale oferite de un program de mobilitate: autocunoașterea, dezvoltarea abilității de soluționare a problemelor, cât și a capacității de a vedea mereu partea bună a lucrurilor.

Spiritul rebel al vieții madrileñe va rămâne o latură frumos „ruptă” din viață studențească, precum și călătoriile în țările din jurul Spaniei.

Fiecare experiență bună sau mai puțin bună, aduce cu ea multe învățăminte și maturitate. Să spunem „DA” oricărei oportunități, să ne implicăm activ la cursuri, în proiecte și în organizații, să participăm la conferințe și evenimente, să avem dorințe și să întrebăm!

- 24 -

Mă numesc Denisa Oltea Cotleţ, am studiat în anul II de facultate la Zentrum für Translationwissenschaft, secţia Transkulturelle Kommunikation, Universität Wien şi actualmente studiez limbile germană şi rusă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti. Sunt o fire pozitivă, sociabilă şi dornică să înveţe cât mai multe lucruri noi. Îmi place foarte mult să citesc, să călătoresc şi să dansez, în şcoala generală am făcut parte dintr-un ansamblu folcloric.

Auzisem încă din perioada liceului de acest program Erasmus și îmi doream nespus să obţin o astfel de bursă când voi ajunge la facultate. Astfel, în semestrul al doilea din anul întâi de facultate, am aplicat. Știam, de la început, că voi dori să obţin o bursă în Austria sau Germania, pentru că studiez limba germană și această mobilitate m-ar fi ajutat extrem de mult în îmbunătăţirea cunoștinţelor de limbă. Concurenţa a fost foarte mare și emoţiile au fost pe măsură, până la aflarea rezultatelor, dar am reușit, în cele din urmă, și iată că am fost studentă Erasmus în minunata capitală a Austriei, Viena.

Mă simt norocoasă și, totodată, încântată că am avut ocazia să compar două sisteme de învăţământ foarte diferite, aș putea spune. Să fiu sinceră, pot afirma că, la finalul semestrului întâi din anul doi, am trecut printr-o perioadă destul de încărcată, deoarece mă simţeam demotivată și fără perspectivă. Aveam foarte multe examene, o cantitate mare de cunostinţe de însușit, iar atmosfera oarecum tensionată din facultate, toate acestea influenţându-mă într-un mod negativ. Odată ce am ajuns în Viena și am văzut cum se studiază aici, perspectiva mea s-a schimbat complet.

Bineînţeles că începutul nu a fost ușor, dar orașul este foarte curat, primitor și foarte bine organizat, așa că m-am adaptat surprinzător de repede. Nici cu limba nu a fost foarte ușor, pentru că una e să studiezi o limbă în ţara ta natală și alta e să vorbești acea limbă cu un nativ, în cazul meu cu un austriac. Dar acum simt că am făcut progrese considerabile.

Un lucru care îmi place foarte mult la Universitatea din Viena este mediul de studiu internaţional de aici. Am colegi din Spania, Japonia, Iordania etc. și astfel intru în contact cu diferite culturi, ceea ce mi se pare foarte interesant. De asemenea, ca student în Viena ai acces la o mulţime de activităţi și evenimente. Există foarte multe muzee, cinematografe internaţionale, expoziţii, workshopuri și toate au reducere pentru studenţi. Până acum am vizitat multe

Experienţa Erasmus în Viena, Austria

- 25 -

expoziţii de pictură (Gustav Klimt, Egon Schiele, Cézanne), am fost la Operă (a fost o experienţă foarte frumoasă), dar m-am și distrat, pentru că există numeroase pub-uri și cluburi studenţești unde poţi cunoaște mulţi tineri.

Ceea ce mă impresionează la tinerii de aici și la toţi cei din vestul Europei, este faptul că merg peste tot în lume, călătoresc cu un ghiozdan în spate și cu un grup de prieteni și astfel au o experienţă de viaţă vastă. Mă fascinează stilul lor de viaţă și constat, cu tristeţe, că la noi acest lucru se întâmplă mai rar, că suntem mai temători și parcă nu avem această dorinţă de a descoperi. Însă, este păcat, pentru că și eu de abia acum simt că îmi trăiesc cu adevărat tinereţea și studenţia, descoperind locuri noi, cunoscând oameni din toate colţurile lumii, învăţând limbi străine. Aș putea afirma că, ceea ce trăiesc acum este ceva inedit și mă ajută să evoluez, să mă dezvolt.

Cum am spus și mai sus, experienţa Erasmus mi-a schimbat și continuă să-mi schimbe total perspectiva asupra vieţii și asupra viitorului meu. Din acest motiv, de acum încolo îmi doresc să călătoresc mai mult, să fiu mai deschisă spre necunoscut, iar pe viitor, după finalizarea studiilor de licenţă în România, intenţionez să plec la un master în

străinătate, în Austria sau Germania. Vreau să învăţ lucruri noi în domeniul traducerilor și, totodată, să am parte de experienţe inedite, însă, în cele din urmă, visez să mă reîntorc în România, pentru a realiza ceva frumos în ţara mea natală, să contribui la îmbunătăţirea societăţii noastre prin cunoștinţele pe care eu le deţin. Continui să sper că noi, tinerii care plecăm peste hotare, intrăm în contact cu diverse societăţi și învăţăm o mulţime de lucruri, avem puterea să schimbăm ceva și în România. Cred că de tineri întreprinzători, creativi și cu o mare dorinţă de dezvoltare și autodepășire are nevoie ţara noastră pentru a evolua.

- 26 -

Mă numesc Gianina – Laura Corhan, sunt o persoană sociabilă, ambițioasă, determinată, curajoasă, harnică şi-mi place să cunosc oameni noi şi să clădesc relații de prietenie. Acum sunt studentă, iar hobby-urile mele sunt dansul şi fotografia.

Experiența Erasmus mi-a oferit tot ceea ce îmi puteam dori; pe scurt, s-a pliat tuturor necesităților mele. În ziua plecării, pe aeroportul din Timișoara, mă simțeam fericită că plec, dar și tristă, pentru că voi sta departe de familia și prietenii mei atâta timp. Ei bine, în momentul de față pot să spun că experiența Erasmus în Barcelona m-a responsabilizat, m-a ajutat să mă autoeduc, m-a învățat să prețuiesc mult mai mult viața pe care o am; pe scurt, m-a maturizat. Pe lângă faptul că Barcelona este un oraș extrem de frumos, locuitorii acestuia sunt și mai frumoși, calzi și gata de a-ţi oferi ajutor. Acolo socializezi, râzi, te simți bine, iar oamenii sunt mult mai receptivi, mai deschiși la nou. Locul în care am stat în timpul celor trei luni a fost

unul chiar foarte îngrijit, iar condiţiile au fost foarte bune. Tinerii care mai erau în acea perioadă în Barcelona cu Erasmus au fost, de asemenea, foarte încântați de locul în care își desfășurau practica și de Barcelona ca oraș. Aproape zi de zi mergeam după lucru să vizităm și-n fiecare zi vedeam câte ceva diferit. Tot ce pot să spun este că Erasmus oferă o oportunitate vitală studenților de a se forma, atât personal, cât și profesional, și mai ales de a se afirma.

Prin Erasmus ai ocazia să vezi, cu adevărat, ce înseamnă să stai câteva luni într-o țară străină, să te descurci financiar, să te organizezi și, mai ales, să ai contact cu o altă cultură prin participare activă.

Recomand Erasmus oricărui student, fie că pleacă să studieze, fie că pleacă într-un internship. Eu am fost atât de încântată, încât în această vară voi repeta experiența, dar într-un alt loc.

MULȚUMESC ERASMUS!

Experienţa mea Erasmus – Barcelona, Spania

- 27 -

Numele meu este Drăgolici Elena-Ariadna. Am 22 ani şi sunt studentă la Masterul de Comunicare şi Guvernanță Europeană, din cadrul Școlii Naționale de Științe Politice şi Administrative. Pe lângă studii, lucrez şi sunt voluntar. Îmi place să mă implic în multe activități şi am devenit un fel de promotor al programului Erasmus+. Călătoresc mult şi citesc despre numeroase locuri. Îmi place să intru în contact cu studenții care vin în Bucureşti din alte țări şi să petrecem seri de neuitat la quiz night sau karaoke.

Erasmus+ este ca un joc în variantă demonstrativă. Îți arată cum ar putea fi viața ta în altă țară pentru o perioadă limitată de timp. Odată ce această perioadă se încheie, povestea se termină. Cel puțin asta crede oricine care nu a fost student beneficiar al bursei Erasmus sau un „erasmusian”, cum i se mai spune.

Povestea mea de dragoste pentru acest program și totodată pentru orașul care m-a găzduit, a început acum trei ani, când am candidat pentru o bursă în Riga, Letonia. Am candidat depunând un dosar cu scrisoare de intenție, CV și o foaie care să dovedească faptul că sunt integralistă și am mers la interviu. Nu stăpâneam prea bine limba engleză, nu știam prea multe despre Riga și niciodată nu fusesem pe cont propriu în altă țară. Am vrut să renunț la această bursă, dar până la urmă m-au convins colegele că merită să încerc pentru nu am nimic de pierdut. Chiar așa a și fost, am avut doar de câștigat.

Iată-mă, fata mamei și a tatălui, care nu locuise niciodată singură, cum mă pregăteam să plec într-o țară despre care nu știam nimic altceva decât că este foarte frig. Acum am impresia ca habar nu aveam ce înseamnă frigul până să ajung în Letonia.

Ajunsă la Riga, inițial am luat autobuzul, dar taxiul pe care l-am luat după aceea m-a învârtit pe străduțe pentru a mă duce la câteva sute de metri în fața unui hotel. A doua zi am început să car cele două valize uriașe și alte trei genți până la apartamentul care urma să fie casa mea. Mi-am găsit locuința pe Facebook, pe un grup al orașului, unde se postau

Odată Erasmus, întotdeauna Erasmus – Riga, Letonia

- 28 -

diverse anunțuri și mi-am zis că nu e nimic periculos. Apartamentul uriaș, de 5 camere în care am locuit a fost cea mai frumoasă casă pe care și-o putea dori cineva, a fost locul în care am trăit experiențe minunate alături de colegii mei de apartament: un polonez, un sicilian, o cehoaică și un francez. S-ar spune că multiculturalitatea s-a simțit ca la ea acasă în casa noastră.

Am avut ghinionul de a nu studia ceea ce mi-am dorit, pentru că specializarea mea, comunicare și relații publice, era disponibilă doar în limba rusă. Iată-mă din nou în fața unei situații dificile: trebuia să învăț Studii europene, în sistem modular. Asta însemna că aveam la dispoziție mai puțin de trei săptămâni să înțeleg ceva despre politică și Uniunea

Europeană și, ca să fiu sinceră, nu părea prea interesant. Am studiat teorie politică, relații internaționale, instituții europene, politici europene și limba franceză în cele șase luni de ședere.

Prima lună a fost plină de dezamăgire și depresie, a lipsit entuziasmul din teoria mea privind adaptabilitatea. La –30 de grade Celsius, în fiecare noapte, toți colegii mei petreceau, iar eu învățam pentru că la fiecare seminar aveam teste, iar înainte de fiecare curs și seminar aveam de citit și de scris eseuri. Acesta nu era Erasmus-ul de care auzisem, iar colegii mei simțeau experiența așa cum trebuia, ei nu aveau examene în timpul semestrului, nu aveau teste în fiecare săptămână.

Este evident că, la început, a fost mai grea integrarea în comunitatea Erasmus, având în vedere că nu ieșeam nicăieri. Odată ce m-am obișnuit cu stilul de învățare și filosofia politică nu m-a ucis, am avut și timp să ies în oraș și să învăț dansurile locale.

Vremea era încă rece, așa că în martie am mers la marea înghețată, am participat la numeroase evenimente naționale, singura ocazie de a intra în contact cu letonii, și mi-am făcut prieteni printre locuitori. Dincolo de aspectul social, am descoperit că rufele nu se spală singure, că dacă nu pui credit nu mai ai cum să folosești telefonul, că frigiderul nu se umple singur și tot așa, noutăți pentru o persoană care nu a făcut nimic de mâncare în viața ei.

Din luna mai am început să călătoresc, întâi în alte orașe ale Letoniei, apoi în Tallinn, Vilnius, multe orașe din Polonia. Colegii mei au mers chiar și în Rusia, Suedia și Finlanda. Totul părea la o aruncătură de băț și era firesc să mergi în alte țări.

- 29 -

Finalul a fost îngrozitor. Nu am vrut să mă mai întorc, vedeam cum colegii din apartament pleacă, unul câte unul și eu rămân într-un oraș ce deodată devenise pustiu. Mă îndrăgostisem de Riga, în care te bucurai că este cald când erau 14ºC, de momentele în care te fugăreau rațele și cele în care trebuia să explici oamenilor de la intrare câți ani ai de pe buletinul românesc care are un fel de cod secret pentru străini.

Ajunsă în țară, am înțeles că Erasmus e un stil de viață, așa că m-am înscris în ESN (Erasmus Social Network) și am petrecut foarte mult timp cu studenții Erasmus care veneau în România. Am organizat excursii și am încercat să fac România cât se poate de frumoasă pentru ei, dar adevărul este altul, datorită studenților Erasmus, am ajuns să iubesc România și să îi văd frumusețea.

Acum sunt studentă la Comunicare și Guvernanță Europeană, sistem modular, fiindcă datorită experienței avute în Riga, am ajuns să iubesc studiile europene și am devenit preocupată de studiul fenomenului Erasmus și importanța acestuia în Europa. M-am întors „acasă”, așa cum numesc acum Riga, de câteva ori deja, și o voi mai face. La anul voi pleca din nou, în cadrul programului Erasmus+ education și povestea va continua și cu alte experiențe Erasmus, sunt sigură.

Experiența aceasta m-a învățat că nu există granițe, că poți călători și fără bani sau cu foarte puțini bani și că, dacă încerci, poți învăța orice. Nu voi uita niciodată oamenii pe care i-am întâlnit și încerc să le arăt tuturor cât de frumoasă este această șansă de a fi erasmusian. Odată Erasmus, întotdeauna Erasmus.

- 30 -

Mă numesc Delia Radovan, sunt absolventa unui master în Drept în cadrul Universitat Autònoma de Barcelona considerată una dintre cele mai bune instituții de învățământ şi de cercetare din Spania şi de la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, am studiat în cadrul unui program Erasmus la Universitat de Girona, Spania. Am realizat şi un internship în cadrul principalului centru penitenciar din Barcelona.

Având ca hobby-uri limbile străine şi politica, am luat parte la mai multe conferințe naționale şi internaționale, atât în timpul facultății, cât şi în timpul Masterului din Barcelona, prezentând lucrări personale pe teme juridice. La întoarcerea în ţară am făcut parte dintr-un grup de cercetare care vizează domeniul politico-legal la nivelul țărilor UE, am realizat două stagii de practică prin programul Smart Internship al LSRS în cadrul CNSAS şi un internship în cadrul Fundației CAESAR, care este în desfăşurare.

Am fost plecată de două ori pentru a studia în străinătate, dar pot spune că Erasmus a fost cea mai frumoasă perioadă din studenție și, totodată, cea mai grea. Participând la un program de mentorat la întoarcerea în țară, am fost întrebată frecvent despre costuri, cazare, finanțare. Sincer, mi-ar plăcea o altfel de abordare când vine vorba de studiul în străinătate.

Programul Erasmus reunește, cu siguranță, cea mai mare comunitate de studenți internaționali din Europa și nu numai (a fost extins și pentru studenții din afara Europei prin programul Erasmus+), Spania fiind, de altfel, pe primul loc în topul preferințelor ca destinație pentru studenții străini. Plajele însorite, străzile cu fiesta lor neîncetată, arhitectura Gaudiană și influența lui Dali, fac din Spania, conform sondajelor Comisiei Europene, principala atracție pentru studenții Erasmus.

În legătură cu sistemul de învățământ străin, am auzit două tipuri de abordări: ori că la ei „nu se face carte”, ori opusul, că ar fi mult mai greu. Personal, cred că ambele abordări sunt greșite, pentru că pleacă de la premise greșite, sau de la prejudecăți. Aș defini sistemul vestic de învățământ ca pe un puzzle căruia trebuie să-i găsești rezolvarea. În urma comparaţiilor între sistemul nostru și „al lor”, cel românesc iese, de obicei, în pierdere. Pe nedrept, aș spune. Personal,

Erasmus – între prejudecăţi şi realitate – Barcelona, Spania

- 31 -

nu sunt de acord. Reiterez ideea conform căreia nu ar trebui să reducem discuția doar la aspecte economice și de infrastructură, atunci când comparăm universități din țări diferite. Credeți că mai mulți bani înseamnă mai multă știință? Nu aș fi așa de sigură. Consider că universitățile românești, cu toate deficiențele, continuă să producă și mulți studenți foarte bine pregătiți, unii dintre ei alegând să urmeze marile universități ale lumii, poate și datorită pregătirii de acasă. Cei mai mulți dintre studenții foarte bine pregătiți pe care i-am cunoscut, atât în țară cât și în străinătate, sunt români sau provin din Europa de Est, ceea ce ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori atunci când criticăm sistemul nostru de învățământ.

Pentru cine se hotărăște să urmeze un program Erasmus, indiferent de țară, l-aș sfătui să se pregătească pentru un efort intelectual sporit. Pe lângă aprofundarea limbii țării de destinație, sistemul străin este destul de greoi: multe lucrări săptămânale, examene cu format diferit, lipsa seminariilor sau a unor manuale fixe. L-aș putea defini astfel: cerințe dificile, explicații nu tot timpul pe măsură. De asemenea, cred că principalul criteriu pe care ar trebui să-l folosești când îți alegi o țară pentru realizarea studiilor este limba țării de destinație, pe care fie ar trebui să o cunoști deja destul de bine, fie să o poți asimila într-un timp foarte scurt. În cazul în care te aștepți să-ți vorbească cineva în engleză, o să ai o mare surpriză, mulți occidentali nu o vorbesc.

Studiile în străinătate îți vor aduce și multe avantaje profesionale: aprofundarea unei limbi de circulație internațională într-un timp mult mai scurt, participarea la

proiecte și interviuri dedicate exclusiv studenților internaționali și, bineînțeles, un punct în plus în obținerea jobului dorit.

La întoarcerea în România apare inevitabila întrebare: „De ce te-ai întors?”. Nu mi-am propus să rămân în străinătate și nu am plecat din considerente economice, ci doar pentru experiența de a studia în afară. Personal, apreciez studenții care vor să-și îmbunătățească cunoștințele sau experiența printr-un program de studii în străinătate, care nu pleacă doar pentru „un salariu mai mare” sau pentru „condiții mai bune”, cred cu tărie în aportul cultural și profesional pe care o astfel de experiență ți-l poate aduce. Intr-adevăr, reintegrarea studenților care hotărăsc să se întoarcă în România nu este prea ușoară, atât în plan personal cât și profesional; din punctul acesta de vedere, România este încă la început. LSRS și Fundația CAESAR sunt unele din puținele organizații care au făcut primii pași în acest sens și sper să fie un model de inspirație pentru tot mai multe instituții de a oferi șanse profesionale reale și de a atrage tinerii cu studii în străinătate.

Erasmus înseamnă prieteni noi din toate țările lumii, înseamnă nopți nedormite pentru pregătirea examenelor, înseamnă prejudecățile localnicilor, înseamnă stat în hostel tip studențesc, înseamnă, cu siguranță, prețuri mai mari, dar în definitiv înseamnă „altceva”. Este o experiență care-și va lăsa amprenta asupra ta toată viața, care-ți va deschide noi orizonturi și perspective profesionale, care te va face să vezi lumea cu alți ochi, cu bune și cu rele, dincolo de prejudecățile pe care le avem din țară, o experiență fără de care perioada studenției ar fi fost mult mai monotonă.

Europe Direct București mulțumește tuturor autorilorcare au contribuit la realizarea acestui material.


(+40) 21 314 72 75, Fax: (+40) 21 314 26 66

[email protected]





Centrul de informare EUROPE DIRECT Bucureşti

Coordonator: Diana FilipGrafică și DTP: Monica DumitrescuRevizie: Loredana Licuța bursieri Europe Direct București: Cristina - Elena Merticaru Cristopher - Teodor Uglea

Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția oficială a Uniunii EuropeneBucurești, septembrie 2015

Proiect �nanțat de Uniunea Europeană

Mulțumim:


(+40) 21 314 72 75, Fax: (+40) 21 314 26 66

[email protected]





Centrul de informare EUROPE DIRECT Bucureşti

Experiențe Erasmus De ce vreau să mă întorc acasă?

Documents

Transcript of Experiențe Erasmus De ce vreau să mă întorc acasă?