ANUL IV NR. 4/2017 - liceulvladeasahuedin.info · supraviețuire. IEu, cel care acum se teme şi de...

ANUL IV NR. 4/2017

Cuprins: odul imaginaţiei ......................................pp. 1-9

ra de relaxare ..........................................pp.10-11 lasul culorilor ............................................pp.12-13 izită: - la poarta sufletului ..................p.14 ceştia suntem noi ...................................pp.15-21 Like IT ..........................................................pp.24-25

reau să ştiu ...............................................p.26

Dacă vrei să te implici în realizarea acestei reviste sau ai înclinaţii spre jurnalism,

scrie-ne pe adresa de mail: [email protected], până la data de 15 a fiecărei

luni.

Srie-ne, de asemenea, ce ai dori să conţină paginile revistei.

Colectivul „Mugurii Vlădesei” vă urează:

Succes la şcoală!

LICEUL TEHNOLOGIC “VLĂDEASA” HUEDIN

Revista de opinie şi de atitudine a elevilor şi profesorilor ANUL IV. Nr. 4

Regulamentul festival-concurs judeţean

„Eu citesc ! Tu… mai citeşti?” Ediţia I,

Cluj-Napoca, 2017

Organizatorii și scopul concursului: Casa Corpului

Didactic Cluj în parteneriat cu Liceul Teoretic „Mihai

Eminescu”, cu Inspectoratul Şcolar Judeţean şi cu

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din

Cluj-Napoca propun acest festival-concurs în scopul

stimulării interesului elevilor pentru lectura de plăcere,

al dezvoltării creativităţii şi a imaginaţiei acestora în

vederea formării/dezvoltării unor competenţe-cheie.

Cerințele Secțiunii 2 din concurs, pentru elevii de

gimnaziu

Sunt propuse spre lectură, la alegere,

următoarele opere: Isprăvile lui Guguţă de Spiridon

Vangheli sau Cititorul din peşteră de Rui Zink.

Subsecțiunea 2.1: Să ne punem în „papucii”

scriitorului Cerinţă: scrieţi, individual, un text narativ

(în format doc.) de 250-300 de cuvinte în care să

continuaţi textul literar ales sau imaginaţi-vă o altă

întâmplare (în „spiritul” cărţii) în care să apară cel

puţin protagonistul. Criterii de jurizare:

–

protagonistului în naraţiune –

textului şi a limbajului –

exprimării – –

0,5p .

Au participat, au fost premiați și cuprinși

în publicația editurii Argonaut, Cluj-Napoca,

următorii elevi ai școlii noastre:

Capota Dorina Clasa a VII –a A

Întâmplările continuă

Ah, Doamne! Fata pe care am cunoscut-o a

dispărut ca apa în deşert. În plus, toţi mă acuză pe

mine de dispariţia ei. Ca să scap de aceste gângănii mă

ascund în casă, dar nu mă ajută cu nimic, o părticică

din creier (cea mai de temut) e grea ca plumbul, poate

eu sunt vinovat!

Eu, cel care acum se teme şi de umbra sa,

ticluiesc un plan … . Vreau să fug pe mare. Da! Vreau

să mă întorc cu capul plecat la Anibalector şi să-l im-

plor să mă accepte până la moarte. Doar el mă

înţelege.

E în toiul nopţii. Mă strecor pe geam. Dar, vai!

Reuşesc să mă urc în barcă, dar blestemata de frânghie

nu se dezleagă. M-au prins. Au spus: ,,… te ducem într

-o închisoare securizată, din care nici muştele nu scapă

… bla-bla-bla...”.

E ca și atunci când vrei să înceapă ora, deşi

tu

urăşti materia respectivă, și ţi-e silă de grupul

care te

spionează din pauza de prânz.

M-au urcat în zorii zilei pe o ambarcațiune,

şi … ce să vezi?! Căpitanul mă însoţeşte. Se uită

pieziş la mine. Îl evit.

Simt că stomacul meu se întoarce ca roata din cauza

apei ce tocmai o băusem, iar somnul mă asediază.

Tresar, în gând - fanul cepei - a mai făcut asta, când

era să-i cânte preotul lui Anibalector, din cauza

otrăvii.

Mă simt mai bine, dar observ că pe vas e

agitaţie. Suntem atacați, iar căpitanul moare. Și sunt

din nou prizonier, gândesc alt plan de evadare!

Am ajuns pe insula lui Anibalector! O

recunosc după o scrijelitură pe un copac, despre care

nu v-am spus pentru a nu-mi strica imaginea.

Surpriză! Observ o fată. Acea fată! Mon-

strul meu favorit întreabă: dacă am încurcat, iar,

strada?! Se hrănește cu cartea scrisă de mine.

Acum înțeleg.

Merca Denisa clasa a VII-a A

Umanitatea

Într-un viitor nu foarte îndepărtat în care

tehnologia a distrus orice urmă de omenire, lumea

era guvernată de animale mistice. La cârma acestora

se afla Antibalector - o specie cu blana de culoarea

corbului și labele piciorelor de lungimea trenurilor.

Însă ceva îl face special.

Anibalector găsise depozitul subteran în

care odinioară erau ascunși oameni. În înverșunarea

tehnologiei doar carțile își aflaseră scăparea. Vreme

de 20 de ani flacăra lecturii îi mistuia sufletul. Țelul

lui era ca și celelate animale să guste din această

pasiune. Dar în zadar!

În vremea aceea trăia izolat un băiat

împreună cu părinții. Când acesta implinise 7 ani un

cutremur s-a abatut asupra insulei, iar părinții aces-

tuia au pierit. A fost nevoit să lupte pentru

supraviețuire. I-a încolțit în gând ideea că undeva

trebuie să mai existe omenire. O harta veche era

singurul indiciu. Când era încă mic mama lui

obișnuia să-i spună povești, acum că a crescut și-ar

dori să-și creeze propriile povești sau poate chiar să

citească, însă modul de viață nu i-a permis acestea.

Era în derivă pe mare de câteva zile. Ochii îi

erau roșii ca sângele, gura uscată, iar provizile erau

epuizate. Pleoapele îi erau greoaie, dar, spiritul

părinților îl îndreptă spre o limbă de pământ - ținutul

din povestea mamei și totodată locul nașterii sale. 1

Era nemaipomenit de încântat la vederea băiatului.

În ultima vreme viața lui era stearpă.

Băiatului i-a fost greu să se aco-

modeze cu animalul vorbitor, însă era constient că

viața lui atârnă de un fir de păr.

După un timp, văzându-l pe băiat

abătut și ce tristă e viața fără oameni, așa cu

imperfecțiunile lor, Anibalector a promis că-l va

ajuta să găsească specia umană și s-o protejeze.

Lung Marius

Clasa a V-a A

Premiul I

Bulgăreala

Plictisindu-se acasă, Guguță s-a gândit că i

-ar plăcea o zbenguială cu prietenii, însă zăpada

era până la geamurile casei, dar ce conta?!

Repede s-a urcat în pod, ca să fie mai

aproape de soare, și a început să-l roage să se arate

peste satul Trei Iezi. Nu mică i-a fost mirarea când

soarele a făcut niște dinți mari și a străpuns norii

cenușii. Guguță abia-și trăgea ciubotele prin omăt,

doar căciula lui ca un mușuroi mișcător se vedea

pe imensa plapumă.

Pe uliță întâlni câțiva băieți mai mari care

îi purtau sâmbetele, că orice om are și dușmani.

- Măi, Gugușică, vii la o bulgăreală? Sau ți-e

frică?

- Auzi, frică! Las’ că vă arăt eu! Se oțărește la

vlăjgani.

Bulgării zburau pretutindeni, însă nu știu

cum se face că pe Guguță nu-l atingeau! O fi fost

de vină soarele, nu știu. Tot ce știu e că dușmanii

lui Gugu erau plini de zăpadă până la urechi, pe-

semne erau mai grei și intrau mai adânc în troiene.

De bucurie, la întoarcere, la toate casele

unde nu erau cărări, Guguță le mătură desenând în

zăpadă parcă un traseu montan. Oamenii pe la fere-

stre își făceau cruci de hărnicia lui.

Ajungând în locul în care toate grijile și

durerile dispar, mama îl aștepa în prag cu brațele

deschise dojenindu-l ușor pe năstrușnicul îmbujo-

rat.

A doua zi la școală vlăjganii îl iscodesc,

ocazie cu care află și Guguța de ispravă.

- De unde ai puterile acestea?

- Eee, să știți că de la soare, el m-a însoțit mereu!

Nedumeriți de credința băiatului, aceștia

au început să-l evite de fiecare dată, îndeosebi când

soarele strălucește mai puternic.

Puchiu Octavia

clasa a VII-a A

Guguță și grădinile pline de rod

Multe grădini îmbelșugate erau în satul Trei

Iezi, atât de multe încât nu le mai dădeai de rând. Rod

mare aveau căci cei ce le îngrijeau erau oamneni buni

și gospodari. Dară grădina lui Guguță lua minutele

calde din ceasul magic al bunicului, iar băiatul

mândru nevoie mare, trâmbița în tot satul:

Ehe! Multe grădini are satul, meu dar nu-i

niciuna ca a mea! Cine a mai pomenit grădină

magică ca în poveștile lui Creangă? Dacă Harap-Alb

a luat sălățile mistice din grădina Ursului, ia poftiți

voinici viteji de vă întreceți în grădina lui Gugu!

Mamei, când îl auzea, îi zâmbea sufletul.

Chiar la intrarea în lăcașul de legume era

pusă o tăblie pe care scria cu litere de o șchioapă:

GRĂDINA LUI GUGU. Veneau copiii într-un suflet

să se întreacă pentru valoroasele minute din ceasul

bunicului, mai prețioase decât toate comorile

pământului.

- Marele împărat Guguță le-a făcut! Minutele

Flori ale clipelor se află în grădina Măriei Sale! Așa

răspândeau copiii vorba și toți se simțeau acolo ca în

Edenul cel măreț. Numai fiul părintelui Luca nu

mergea în grădina cea vestită. Dar într-o bună zi

Guguță numai ce-l vede pe mai marele răzvrătit.

- Ei, ei! Ortace, ce faci tu de nu vii în grădina

mea?

- Tu, Guguță, rău faci. Mândră e grădina ta, dar

haide Duminică tu într-a mea să vezi frumusețe!

Zis și făcut! Numai ce vine ziua odihnii și uite-l pe

Guguță cu fiul popii printr-o grădină neasemuit de

frumoasă.

- Știi tu Guguță ce zice tatăl meu de astă grădină?

- Zi!

- La fiecare zori ce se revarsă un nou pom vine pe

pământ...

Gugu îi taie vorba:

- Dar ia tu de seamă că și eu tot la răsărit m-am

născut!

Bodea Ioana

Clasa a V-a A

Eu alerg, tu alergi...

....și, înainte să ajungă acasă, Guguță a

realizat că găinile lor ieșiseră la plimbare pe ulița

satului. Băiatul a alergat îndată la mama lui să o

roage să îl ajute să le adune când, brusc, i-a venit


2

ideea să încerce singur să le prindă. Și, uite așa,

Guguță alerga după găini și găinile alergau de el pe

ulița satului. După toată alergătura și abia reușind să

prindă câteva găini, istovit Guguță a ajuns acasă unde

a constatat că găinile ce încercase să le prindă nu

erau ale lor, ci ale vecinului, doar semănau. În poartă

îl aștepta mama lui, care râdea de se prăpădea.

Seara, băiatul își spuse rugăciunile, iar mama

veni să îl sărute pe frunte și să îi spună ”noapte

bună”.

Dimineața, băiatul se sculă devreme, sări în

haine și papuci și se apucă de treabă. A curățat prin

curte, a hrănit găinile și a adăpat animalele. Spre

prânz se porni o ploaie puternică, dar la scurt timp

după ce trecu, pe cer își făcu apariția un brâu viu

colorat, un curcubeu mare și frumos. Toți copiii au

alergat spre el, încercând să ajungă la capătul lui.

Guguță avea însă planuri mari: a luat un sac și o

sfoară și porni spre curcubeu, convins că va reuși să

rupă o parte din el, iar în nopțile în care nu putea să

adoarmă, intenționa să îl scoată din sac să îl studieze.

Și uite așa, parcă reluând ziua precedentă, când

Guguță alergă după găini și ele alergau de el, băiatul

alerga după curcubeu, iar curcubeul alergă de el până

se pierdu în zare.

Seara se lăsă

ușor peste sat și peste

piciorușele obosite ale

băiatului care aveau

nevoie de odihnă, că de,

a doua zi, sigur aveau

iar de alergat.

Coordonatori: prof. Stănică Serviana-

Daniela și bibliotecar

Bara Daciana-Angela

Comisul Ioniţă şi “povestirea în ramă”

Clasa a VII-a B

Blestemul fricii

Autori: Merca Daria, Boca Alexandra, Popa

Antonia, Marc Larisa, Căldărar Bianca

Cuvinte: stea căzătoare, cheie

Cerul era întunecat. Fără stele, fără lună, fără

nicio biată sclipire ce să îl învioreze. Liniștea nopții

era pe sfârșite, dar momentan nu se auzea niciun zgo-

mot. Nici razele fantomatice ale lunii, nici

scânteierea răutăcioasă a stelelor nu perturba calmul


3

nisipului. O fată stătea aproape de apă, în liniște.

Nu scotea nici cel mai mic sunet, ceea ce mie nu

mi-ar fi reușit niciodată. Medita în tăcere. Nu părea

să simtă nimic. Nici frigul, nici căldura adierii pe care

eu o simțisem. Nu părea fericită, dar nici tristă.

Cu o sclipire timidă, o steluță mică și neîn-

semnată, căzu de pe pânza neagră a cerului, venind de

nicăieri și îndreptându-se tot spre nicăieri. Irisurile ei

negre o priviră o secundă cum cade inertă, apoi dis-

pare, plecând spre neantul stelelor moarte. O lacrimă

i se prelinse inconștient pe obraz. De ce plângea?

M-am așezat turcește lângă ea. Privirea ei

obosită se opri asupra mea o clipă, apoi se întoarse la

starea ei pietrificată și mă întrebă șoptit:

─ Vrei să mă întrebi de ce plâng, nu-i așa?

─ Nu, vreau să-ți știu povestea. Și cred că astfel

voi afla de ce plângi. Acum, te ascult.

Un surâs inocent se așternu pe buzele ei, semn că nu

se aștepta la acest răspuns.

─ Ei bine, dacă tu ești dispus să asculți, eu sunt

dispusă să povestesc. Dar te avertizez, nu va fi siro-

poasă și obișnuită povestea. Această poveste, chiar

dacă e plină de magie, e mai reală decât ești chiar tu.

Și nu vreau să te aud cu bazaconii ca „Nu cred în

magie” pentru că asta nu a fost magie, a fost realitate.

La acest cer, cu ani în urmă, ne uitam noi.

Exact. Noi. Atunci nu eram doar eu și nimic. Eram

noi și tot. Eram cinci: eu, Malia, Toby, Jake și Daniel.

Ultimii erau gemeni, dar cu păreri diferite, vieți

diferite. Jake, timid și simplu, Daniel, curajos și ex-

travagant. Toby era cel impertinent, iar Malia - luna-

tica. Eu eram cea cu picioarele, capul și toate părțile

corpului pe pământ. Cea rațională, cea matură.

Aveam treisprezece ani. Toți. Atât de tineri și

nepregătiți pentru viață. Eram pe câmpul de la margi-

nea orașului. Ultima zi de vară. Era o tradiție să mer-

gem acolo să privim stelele. Cerul era plin de mici

felinare scânteietoare, dar ceva ne-a atras atenția tu-

turor. O explozie imensă se produse pe cerul de cer-

neală al nopții. Parcă erau artificii, nimic alceva. Și,

ieșind din explozie, o stea sau ceea ce credeam că e o

stea, strălucitoare și îndrăzneață căzu. Dar ciudat era

că aceasta căzuse aproape de noi, la marginea pădurii

de lângă câmpul unde noi stăteam.

Cu o săritură sincron cei trei băieți și Malia

se ridicară și fugiră spre locul unde aceasta căzuse,

strigându-mă și pe mine. M-am ridicat exasperată și

am mers - ceea ce acum pare cea mai mare greșeală

pe care am putut să o fac – cu pași mari spre ei.

Erau strânși în jurul unui obiect ce nu puteam

să-l văd din cauza capetelor acestora. Strecurându-mă

cu greu între Toby și Malia, am putut să văd la ce se

holbau cu atât interes. Și chiar aveau de ce să se

holbeze. Steaua căzătoare emana o lumină puternică,

aurie. Părea plină de euforie și magie, un adevărat

obiect divin. De nicăieri lângă noi apăru o ușă, doar o

ușă, nelegată de o casă, doar o ușă de lemn cu mici cu-

vinte ciudate scrijelite pe ea. Malum est, malum ab

clade. Malum est fumo!

─ Răul se învinge cu bine folosit prin rău. Răul să se

facă fum! zise șoptit Malia, privind pierdută spre ușă.

─ De unde știi ce înseamnă?

─ Nu știu. Cuvintele mi-au ieșit pe gură fără să-mi

dau seama.

─ Ei bine, ce mai așteptăm? spuse entuziasmat Toby

vrând să apuce mânerul ușii. Să vedem ce e cu ușa asta.

Spre ghinionul său, ușa se împotrivi cu îndâr-

jire. Băiatul împinse cu forță ușa, dar aceasta reușea să

se împotrivească foarte bine furiei de taur a lui Toby.

Zâmbind insesizabil la vederea furiei necontro-

late a băiatului, mi-am reîntors privirea spre stea, dar

atunci am observat că ceea ce credeam noi că era o stea

era o cheie mare și aurie

Am luat cheia și am pășit sigură pe mine spre

ușă.

─ Toby, poți te rog să te dai la o parte? i-am spus eu

stând dreaptă ca un stâlp.

Acesta mă privi răutăcios o clipă - acea privire

care acum îmi lipsește atât de mult - dar se dădu din ușă

și se pironi în spatele meu. M-am postat în fața ușii, pre-

gătindu-mă mental pentru tot ce s-ar fi putut întâmpla.

Am întrodus cheia în broască și am învârtit-o. Un

clinchet suav se auzi, semn că ușa se deschise. Cu un

strop de nesiguranță, dar simțindu-mă chiar mai cura-

joasă decât mă simțisem în viața mea, am deschis ușa

larg.

Ușa dădu spre neant. Spre un spațiu negru, spre

nimicul întunecos Dar, înaine de a avea orice gând de a

închide ușa, neantul înfiorător ne sorbise ca o gură gi-

gantică.

Dar nu ajunsesem în neant - deși cred că ar fi

fost mult mai plăcut acolo. Locul în care ne aflam putea

fi descris perfect în doar un cuvând. Dezolant. Era un

pâlc fantomatic și demoralizat de case, destul de mare

cât să fie un oraș. Câteva clădiri abandonate, cu fere-

strele acoperite cu scânduri din lemn putrezit, un chioșc

în care părea că se vânduse acum sute de ani mâncare și

un oficiu poștal într-o clâdire văruită negligent în alb.

Dincolo de acest petic se aflau dealuri de pământ, moloz

și tot felul de obiecte metalice stricate. Părea un cimitir

de vechituri infinit, un loc ilocuibil, nu că s-ar fi putut

găsi vreo urmă de om acolo.

─ Hei! țipă Jake, dar singura voce care îi răspunse fu

propriul său ecou. E cineva aici?

─ Liniște! o voce de femeie veni din casa abandonată

din imediata noastră apropire. Veniți în casă până nu vă

vede cineva!

Suspicioși, trecurăm pragul cu rapiditate,

iar femeia închise ușa în urma noastră.

─ Voi sunteți, nu-i așa?

─ Noi suntem cine?

─ Cei Cinci Eroi! Oglinda oracol a prezis, la

investirea pe tron a Morganei, că deodată vor

apărea de nicăieri cinci copii ce vor reuși să salveze

Crevelul.

─ Stai puțin! Cine e Morgana? Cine e Crevel?

─ Crevel este locul unde voi vă aflați, iar Mor-

gana este regina. Din cauza ei regatul arată așa.

Odată ce ei nu-i pasă de noi, viața noastră este în

van. Toți membrii familiei regale sunt vrăjitori, dar

Morgana este ultima descendentă. Este cea mai

puternică. Iar profeția a spus că voi ne veți salva.

─ Doamnă - am spus eu - îmi pare rău, dar

suntem doar niște copii. Cred că ne confundați…

─ Alice! îmi zise Toby. Noi suntem! Trebuie să

îi ajutăm!

Ceilalți dădură din cap în semn că sunt de

acord. Mi-am întors privirea spre biata femeie. Fața

îi era brăzdată de suferință, iar ochii ei înotau în

lacrimi.

─ Bine. Cum ajungem la Morgana?

─ Ar trebui să ajungeți în fața ei în trei secunde.

Toți cinci schimbarăm priviri nedumerite,

dar până ca noi să putem avea orice gând, camera în

care ne aflam se schimbă. În fața noastră stătea cea

numită Morgana, ce ne arunca priviri acide și sfidă-

toare.

─ Ce faceți voi aici, copii? Aveți vreo idee ce v-

aș putea face? V-aș putea transforma în fum doar cu

o mișcare a baghetei.

─ Doar că nu ai bagheta, spuse Daniel ce ținea

bagheta. Alice!

Mi-o înmână, dar nu știam ce să fac cu ea.

Eram o necunoscătoare, nici nu eram sigură că totul

era real. Apoi, un clinchet cristalin se auzi în capul

meu, iar idea îmi veni așa în minte ca și cum ar fi

fost tot timpul acolo.

─ Răul se învinge cu bine folosit prin rău. Răul

să se facă fum!

Deși nu mă gândisem deloc că o să

funcționeze, Morgana începu să se disperse într-un

văl negru de fum. Dar, înainte de a dispărea pe

vecie, într-un strigăt disperat de durere și furie ne

zise:

─ Vă blestem, eroilor! Dacă, după ce plecați din

Crevel, veți mai fi prieteni nu veți mai avea liniște

niciodată! Veți…

─ Și atunci s-a dispersat. Noi am ajuns înapoi de

unde am plecat și am rupt toate legăturile.

Alice își termină poveste cu un lung oftat. Îi

ascultasem toată povestea cu mare atenție. 4


Nu știam ce să cred și ce nu, dar știam un lucru.

─ De ce ați rupt legăturile? Nici măcar nu știați

dacă se va întâmpla ceva. Ați renunțat la o prietenie

minunată pe baza unei simple presupuneri. Nu ați avut

curajul să riscați și ați pierdut.

Un zâmbet trist și o lacrimă argintie apărură

în același timp pe chipul ei. Îmi dădea dreptate

Din marea albastră soarele răsărea ca o pasăre

phonix măreață, iar în Alice se născuse o nouă

scânteie de speranță.

Lupul și oaia

Autori:

Paven Alexandru

Trif Adela

Nistor David

Midili Deniz

Pop Paul

Cuvinte:

foc

oaie

Într-o seară de vară târzie, patru ciobani

stăteau în jurul focului și își povesteau petrecaniile

întâmplate pe parcursul vieții, în timp ce oile dormeau

liniștite. Doar poveștile ciobanilor și sunetul

înfricoșător al pădurii se auzeau prin acele locuri tai-

nice și singuratice. O liniște deplină s-a lăsat peste

acele locuri, iar unul dintre ciobani, Gheorghe, a

început să își spună povestea ascultată cu atenție de

ceilalți ciobani.

Într-o seară de vară, cam ca aceasta, stăteam

alături de oile mele dragi și le ascultam glasul. Eram

singur. Doar spiritele acestor păduri mă bântuiau și

vâjâitul vântului printer crengile copacilor înfrunziți

mă speria. Un sunet neobișnuit s-a auzit. Era o arătare

urâtă, mare, cu colții ascuțiți, gata să răpună și să

mănânce orice îi ieșea în cale. După câteva momente

de gândire și frică am hotărât să acționez. M-am înar-

mat cu pietre și cu lemne și am pornit spre ea,

aruncând cu acestea. L-am tot lovit, dar degeaba…

Bestia nici că se clintea. Era din ce în ce mai nervoasă

și mai hotărâtă. Așteptam să mă doboare la pământ,

sfâșiindu-mă ca pe o haină veche. În acele momente

de maximă tensiune am luat hotărârea vieții mele: am

aprins un lemn și l-am agitat în fața dihaniei. Când a

văzut focul a luat-o la sănătoasa!

Mă așteptam ca în următoarea noapte dihania

să apară din nou, mai furioasă, mai înfometată. Noap-

tea dădea să vină, iar eu, înfricoșat și neliniștit,

așteptam musafirii. Așteptarea nu a fost zadarnică

pentru că în spatele foșnetului mulțimea de ochi

5

înfometați era pregătită de atac. Eram conștient că

puteam s-o înving doar cu perseverență, pentru că

erau mulți, flămânzi și puternici. Arma? Focul…

Focul, singurul capabil să mistuie orice urmă de rău-

tate, orice urmă a maleficului…

Absorbiți de povestea ciobanului Gheorghe,

cuprinși de misterul nopții în fricoșate, pierduți în

neantul clipei, ciobanii se pregăteau pentru celelalte

povești ce urmau a fi spuse spre deliciul publicului

și al cititorului.

Coordonator:

Profesor Rodica Rus

Puchiu Octavia, cls. a VII –a A

Radical din Hittler = Germania … la a doua

Prolog

Și prima strofă a cântecului răsărea răzleață

din zăpadă...

Angelique Ascher, fiica celui mai bogat nazist

din oraș, stătea pe treptele reci și neprimitoare cu

privirea ațintită în gol. Se gândi că treptele sunt ca

zăpada: frumoase, dar reci. Azi n-avea de legat

șireturile afurist de lungi ale bocancilor băiețești și

n-avea de făcut o cursă până la școala ca să nu

întârzie. Nu –l avea pe Alenxader. Mirosea ciudat.

Brusc în cap îi năvăliră ... niște versuri.

Capitolul 1 Bună, eu sunt Angelique!

Angelique Ascher avea 12 ani și niște pasiuni

legate de sport și matematică. Avea un frate mai mic

pe nume Alexander care avea 8 ani și o gură

descusută. Papa și mama erau ca oricare papa și

mama care voiau copii protejați de Dumnezeu. Dar

Angelique nu vi se prezintă vouă. Iertare! Ea i se

prezintă noii ei colege. Noii colege... Defapt, va

trebui să coasem un nou capitol ca să o cunoașteți!

Capitolul 2 Hittler avea o fată

Papa vorbise despre Hittler cu mama. Iar Angie

aflase că acest om era mare și puternic. Nu-i prea

păsase atunci. Însă acum Hittler avea o fată care

venea la ea ca să se cuibărească în viața ei și să o

facă să vadă doar părțile ei rele. Era nesuferită! Era

enervant de perfectă! Chiar dacă era total imperfectă

toți au considerat-o minunată. Cu bucle perfecte, cu

haine perfecte, cu intelectul ei perfect! Toate erau

defapt ... imperfecte.

Capitolul 3 Bună, eu sunt Angelique!

- Copii, ea e Victoria!

- Vika Hittler. Great! Murmură Angie într-o

engleză cu accent nazist.

Era ca prințesele alea extrem de frumoase și

perfecte din poveștile tradiționale. Fața ei inspira

respect, putere, poate puțină frică, dar, mai presus de

toate, inspira nazism. Părea drăguță, dar avea aerul unei

regine deoarece nu vorbea cu orișicine, nu stătea cu

orișicine, nu dădea mâna cu orișicine. Nu făcea aia, iar

aia și lista e lungă precum buclele ei blonde.

Se plimbă printre bănci și aruncă priviri rapide. Era

în recunoaștere. Inamic mai periculos acolo niște proști

fără cap dincolo, iar ochii ei, de un albastru rece,

ajunseră asupra Angeliquei. Erau grei, erau reci și nu

aveau nimic omenesc în ei. Brusc deveniră curioși și

fără să vrea făcură câțiva pași. Angie era într-o fază în

care dacă i s-ar fi dat ocazia ar fi mers în centrul

pământului. Rosti doar atât:

- Bună ,eu sunt Angelique!

Capitolul 4: Ai noroc cu papa!

- Un nume mic mie nu îmi este de ajuns! spuse Victoria.

Nume de familie! Acum, te rog!

- Ascher, d-doamnă! Angelique tocmai o numise pe aia

doamnă. Se tortură și muri ca o martiră in capul ei.

Vocea răsună din nou :

- Tatăl tău e Franz Ascher? Celebrul ”Franzi” preferat al

tatălui meu?

- Se pare că da.

- Atunci ai noroc cu papa ,drăguțo!

- Cine ești? Chiar cine ești?

- O prezentare mai explicită nu strică !Sunt Victoria

Hittler, iar tatăl meu e cancelarul Germaniei , mama

Laura Hittler e lidera femeilor și susținătoare de război,

iar sora mea Kristina are 8 ani și e un etaj mai jos! Bine,

domnișoară?

- Am și eu un frate...

- Alexander.

- Mama e ...

- Sophie. E lidera Băncii Naționale.

- Papa . Stai, nu mai are rost.

- Louis Rosen cel mai bun prieten.

- Nu... nu chiar!

- Domnișoară Victoria! E vremea!

- Heil Hittler , micuțo! Rosti glasul glaciar și plecă.

Gata ... azi.

- Mama să o fi văzut! Era naiba în persoană!

- Azi mergi la Rosen ,nu?

- Ya, mama.

Capitolul 5: Domnule Louis!

Louis Rosen era singurul instructor de tenis de

câmp din Berlin care fusese plăcut de Franz Ascher. Era

evreu. Angie îl iubea mult și îl cunoștea de când avea 7

ani. O învățase meserie , nu glumă! Iar papa juca acum

cu plăcere cu fata, partide strânse ca ale profesioniștilor.

Azi papa nu era echipat. Era trist și nu prea vorbea. ”S-o

fi rupt racheta lui preferată.” Își spuse Angie. Bine

ar fi fost!

-Domnule Louis!Ce meci extraordinar! Vom avea

un nou număr mondial! Asta e sigur! Angelique

nici nu mai avu răbdare ca mașina să oprească.

-Da, Angie?

-Louis poate să joace azi cu Oliver sau cu Yania?

Alți doi jucători buni.

-Sigur, Franz.

Azi nu mai zâmbea. Văzu că Ascher nu avea de ce.

Capitolul 6: Fragmente din teroare

Cei doi bărbați se duseră în biroul domnului

Rosen. Urmă o lungă conversație din care Angie nu

prea auzi mare lucru. Doar niște :”Ce!? , Franz! ,

Louis!, Mama lor de porci jegoși”.Domnul Rosen îi

alduia bine. O minge fu însă biletul către

fragmentul terorii. Se rostogoli până la ușă. Atunci

auzi:

Nu-i las să te omoare. La noapte se aruncă primul

zar. Da?

Poate mă omori , nazist mic.

Louis!

E ușor când ești ascuns de identitate.

(Ascuns de identitate? Ce e aia?Papa?

Dar nu –l întrebă.)

Capitolul 7: O noapte furtunoasă.

Alex sporvăia într-una despre Kristine. Era

fabuloasă!Angelique izbucni în râs.

- îți place de ea?

Băiatul roși. Simțea că obrajii îi iau foc.

-D... Nu!E drăguță, dar e rea!

-Bine lucrat , băiete! Cea mare e și mai oribilă!

-Ce face Rosen?

-Ești un băiat deștept ! tresări papa.

Angie își aduse aminte ... la noapte. Buna dispoziție

îi pieri.

-Angie dear, you want to stay all night?

-No, dady but...

-Please, you and your brother...

-Why?

-Angelique! I have to talk with mama something

important!

- About?

- Good night, my dear!

Conversația în limba străină luă sfârșit. Papa spuse

ca e necesar ca fata să știe o limbă străină ca pe apă.

De dragul lui ce n-a făcut? Și acum ce făcea cu

Rosen? Voia să doarmă chiar era în pijama când

auzi.

Capitolul 8: Ebraica

Aproape că adormise când un murmur o trezi.

6


- Asta va fi povestea pentru data viitoare.

- Nu suntem evrei. Acum nu. Nu, mama ? Nu, papa?

- Da.

- Ei bine, domnule Louis?

- Voi face o călătorie cu avionul, draga mea. Cu

Rolls Royce-ul negru.

- Minunat! Călătorie plăcută!

- Am un cadou pentru tine.

Fata clipi. Un cadou! De când cu războiul ele erau

mai rare. Îi întinse o hârtie.

- Acum trebuie să fii în pat.

- Da. Porcii jegoși sunt peste tot.

Râse toată lumea.

-Și Hittler e cel mai mare. Spuse un glas serios

Capitolul 12: Ziua Z

Iarna a venit cât ai spune război. Mama

Sophie avusese grijă ca bocancii băiețești să fie

achiziționați și să fie însoțiți de șiretule luuungi.

- Una pentru Angelique, una pentru Alexander.

Și așa începură ședințele matinale de legat șireturi.

Desigur cei doi copii se simțeau ca două mașini de

curse , alergând dimineața prin mulțime, dacă nu

întârziau. Dacă pentru ei era o distracție uriașă pe

cineva deranja. Deranja foarte tare. Și nu erau

profesorii. Erau surorile Hittler.

- Ce-i cu mersu’ ăsta de huligani pe voi?

Cele două perfecțiuni vorbeau acum o germană de

stradă. Aveau bucle perfecte ca de obicei și cu toate

că erau niște copii aveau haine și încălțăminte de

”doamne„.

- Ți-am spus că părul se poartă în bucle! Ce-i cu

împletitura aia oribilă?

- Hei!

Vorba Angeliquei fu tăiată de a celei mici.

- Ești prost? Unde e cravata și costumul de gală?

- Tu ești o pro...

Angie îi puse mâna pe gură. Ochii ei albaștri și atât

de frumoși spuneau: Lasă-le! Nu sunt mama.

- Mulțumim , fetelor! Data viitoare așa vom face!

Heil Hittler , dragelor!

- Ce ai făcut? Trebuia să le spunem că sunt niște

proaste.

- Lasă, lasă! Tăcerea e cea mai bună armă împotriva

gurilor fără pic de cap care tânjesc mereu

după :”Hai să mă bag în seamă, poate obțin ceva!„

- Poate niște bombe engleze. Unde nu-i de tine

halte!(stai)

- Yes, dear , yes .

- Te bucuri că-i război?

- Da. Războiul înseamnă lipsă și durere pentru mult

timp. Când se termină înseamnă reîntoarcere și

iubire. De aia mă bucur. Când se termină voi putea

oferi ce alții mi-au oferit, voi putea să mă bucur.

7

Cu toate că limba i se părea necunoscută

înțelese un cuvânt: copii. Limba, limba asta unde o

mai auzise? Îi veni în cap o înmormântare, haine

negre, Aleluia, dar limba asta? Bunica! Ea? Aici ?

Când era acolo? Se trezi și o porni spre dormitor.

Lumina mică strălucea. Fără să bată, intră... Strânse

ochii. Tare. Și apoi și mai tare recită ce auzise la

știri:

-Azi Fuherul nostru drag a hotărât să înceapă

ridicarea populație evreiești. Papa, domnul Louis

pleacă de unde a plecat. Pe ascuns. Dar care este

adevărul , mamă vorbitoare de limbi interzise?

Capitolul 9: Vrei adevărul?Auzi!

- Limba maternă! spuse mama.

- Vreau adevărul! Aud!

- Vrei adevărul! Auzi!

- Ce ar fi să îți spun o poveste?

- Da. Bine.

- Mai ții minte când a murit bunica?

- Oare? Eram mică, dar n-am uitat!

- Ai uitat. Nici măcar nu stăteai în fund.

Capitolul 10: A murit Rachel Sanele

Era o vară superbă pe vremea aceea și chiar

atunci Rachel Sanele și-a aflat să moară. Era bătrână.

Iar fiul ei Isaac era proaspăt căsătorit cu Sarah. O

fetiță – Ester - era rodul iubirii lor. Casa era pustie,

deoarece toată lumea era într-o cameră. Camera

bolnavei. Fiul ei voia să plece în Germania și să

calce dorința mamei.

- Nu pleca! Nu acolo! Stai aici cu frații!

- Mama, Louis e și el acolo!

- Și?

- Mama, am nevoie de bani!

- CE!?Nu am eu bani!? Ești nebun?

- Proprii.

Ce minciună mare. Voia să fie la modă.

- Vrei musai să pleci?

- Vreau asta atât de mult!

- Atunci stai să te mai pupe mama de rămas bun!

Singuri în odaia parfumată de boală ...

- Să nu le spui că ești evreu! Să nu le spui!Nu! NU!

La niciunul! Și să te înscrii primul în PADSN! Da?

- Da.

A murit Rachel Sanele.

Fiu-so nu mai era în țară. Era Franz... Ascher.

Capitolul 11: ???

- PADSN?

- A luat literele de la sfârșit la început, Angie dragă.

- NSDAP?

- Da, Angie.

- Mama , oare a prezis viitorul?

- S-ar putea și asta e singura explicație ,cred eu.

- Ce anume să oferi?

- Domnul Rosen mi-a lăsat unica lui fiică.

- Păcat că au vizitat-o bombele.

Capitolul 13: Unde vine bomba acolo e durerea

Aici o grămadă de moloz. Ici un fileu ars. Cupe

de aur carbonizate. Scaune de arbitrii arse de mânia

focului. Baza de tenis Arthur Ashe pierduse parțial

meciul cu focul. Arena Centrală fusese afectată grav.

Ce mai rămăsese în mod miraculos era portretul în

mărime naturală a lui Arthur Ashe. În rest terenurile

mici erau în regulă. Dar nu aici e durerea. Din nou!

Iertare!De data asta coasem un final.

Capitolul 14: Ce miroase?

Războiul era la apogeu. Germania or capitula,

ori își ucidea toți locuitorii. Era 1944. Luna

decembrie. Ziua 13.

Angie își lega șireturile luuungi singură. Micuțul era

bolnav.

- Stă acasă azi, nu vreau să aibă ceva mai grav.

- Bine, fie.

Plecă la școală. Mai apoi la reconstrucția bazei până

seara. Când urcă dealul spre casă se întrebă:

- Ce miroase?

Când ajunse în fața casei se opri.

- Unde e poarta? Unde e casa? Unde sunt toți?

Un polițist se apropie de Angie cu sfială.

- Domnișoară Ascher, ei sunt morți. Vedeți sirena n-a

sunat și ...

- Da, bine. Mulțumesc. Știu, știu.

- Domnișoară Ascher, partidul va face tot posibilul ca

să suporte cheltuielile...

- Nu. Ce a mai ramas?

- Partea centrală a fost afectată.

- Casa?

- Da, domnișoară. Garajul cu mașinile tatălui vostru

sunt în regulă, la fel și grădinile.

- Poți pleca domnule. N-am nevoie de nimeni.

Polițistul se îndepărtă. O echipă de pirotehniști studia

bomba. Ambulanța era mai încolo. Speranțele erau

cam vagi. Angie se îndreptă spre oamennii cu bomba.

Pe ceilalți avea să-i vadă mult timp de acum înainte.

- Bună! Ce e? Atomică?

- Domișoară, ce vă privește? Interzis civililor!

- Domnule, eu sunt stăpâna casei. Când a căzut?

- Acum o oră, avionul a avut prima tentativă. Bomba a

căzut pe deal, în câmp liber. Asta a căzut acum 25

minute.

- Ceva mesaje?

- Nu ne pricepem la această limbă.

Now Franzi , you can’t help your stupid friend. With

love, England.

P.S We win.

8

- Ce e, domniță? Ce e asta?

- Zău , domnule dacă știu. O porcărie a Aliaților.

- A!

- Știți, dumneavoastră porcii jegoși.

P.S Am câștigat.

- Da, bine, se vede că sunteți a domnului.

- Und?(și)

Fata era acum la cei care i oferiseră un război

alintător, cei care o iubiseră.

- Bună, mama înger din Cer!

- Bună , papa înger din Cer!

- Alexander?

Să le spui că îs proaste. Eu plec. Dar mă bucur că vei

veni și tu ... cândva.

1 mai 1946 Germania ocupată aeroport

Berlin.

Azi a aterizat pe pista numărul 2 un avion negru

marca Rolls Royce cu un cetățean evreu în vârstă de

67 de ani la bord. Nume:Rosen Louis.

- Angie, dragă!

Ce i-a spus Angie lui Alex într-o zi?

Mă bucur că ne vom revedea. Domnul Louis nu e în

lagăr cu ceilalți.

Și s-a întâmpat.

- Știu.Știu. Va fi bine, Angie.

- Arthur Ashe e în regulă. L-am ținut pe bacheta din

spate a mașinii alea Mercedes,gri,model nou. Pe

mașina aia era un bilet: Pentru Alex, să o ducă la

plimbare pe Angie.

-Fra... .

Cine să mai zică dacă lacrimile se pun în cale?

Cu timpul îngrijitorul cimitirului se putu

obișnui cu o fetiță blondă și foarte drăguță care

venea la mausoleul familiei Ascher. Copila stătea

acolo una, două ore și se îngrijea ca totul să fie bine.

În mausoleu era desenată foarte, foarte frumos

Steaua lui David și în interiorul ei stătea scris: Mă

bucur. Din 1 mai 1947 venea și la un mic mormant

din apropiere al unui evreu. Fata mai vizita și patru

morminte sărace ale unor fete și ale părinților lor. Pe

pietrele funerare vechi și mâncate de moliile

timpului fata scrisese pe ale femeilor ”Proaste„, iar

pe a bărbatului ”Radical din Hittler= Germania ... la

a doua„. Cu timpul fata se făcu studentă. Cu timpul

fata se făcu o doamnă profesoară de matematică la

Universitatea. Venea acum în vizită cu un bărbat ce

mereu , mereu spunea

- Viața ta , draga mea Angie, e un raid aerian din

care o mamă care crede că și-a pierdut fiul îl

regăsește peste ani mai mare și mai puternic.

- Alexander, vin-o de acolo!Da ? Bine! Să jucăm un

joc! Să zicem că Alex își rupe acum mâna. Ce faci?


9

Alexandru Paven

Sunt un fluture venit din amintire

Să zbor este a mea menire.

Vorbesc cu florile

Şoptesc culorile

Şi-apoi m-avânt

În văzduhul dânc.

Îndrumător,

Prof. Rodica Rus

Floarea întunecată

sau

Luceafărul modern

Luna e singura sursă de lumină

E un candelabru uriaș și anemic,

E mama tuturor stelelor.

Fuga e singura scăpare

Să mă ascund de ceea ce iubesc

E tot ceea ce mintea mea poate să producă în furtuna

asta ce stă să înceapă...

Uite-o!Rochie de pulbere universală

Cu tot ce ți-ai dori, dar

Uite-o! Rochia ei foșnește ușor

Ochii ei sunt săgeți , ce mă străpung

Iar părul ei ca o noapte funebră îi cade pe umerii mai

palizi ca niciodată

Buzele ei se mișcă melodios

Parcă ar rosti ceva frumos

Fecioară între sfinți și lună între stele

Mulți te slăvesc

E floare aleasă!

E floare întunecată...

Tu stai adesea la fereastră și aștepți luceafărul

Eu stau adesea pe terasa lunii și dorul mi-l revărs

Tu, crezi că cineva te vrea, răutate ce ești?

O! Eu sfidez natura, iar ea pe mine mă înfricoșează

De ce nu poate fi

Lumina cea sfântă,

Floarea cea de foc

Ce luminează noaptea nepătrunsă?

Eu mă cred mai puternic decât

Ea...

Floarea întunecată

Tu, floare întunecată

Află că eu te iubesc!

Și așteaptă tu , drăguță

Transpuneri de ere și timpuri

De tine și de mine.

Puchiu Octavia, cls. a VII– a A

- Mă bucur că și-a rupt doar mâna.

- Bravo! Vezi că ”Mă bucur„ nu e absurd?

- Nimic nu e absurd când tu ești aici ...să faci totul un

joc.

Cu timpul Angie a devenit o bătrână cu păr

de argint, dar la fel de frumoasă. La fel ca o copila ce

dormea odată la baza Arthur Ashe, la o prietenă.

Ea ...

- Mă bucur! Mă bucur! Mi-ai promis că vei veni în

prima sambătă de mai să îmi aduci parfumul zilelor

de rai...

Mergem cu mașina? Știi tu, Mercedesul gri?

SFÂRȘIT!(Fiecare sfârșit e frumos

chiar dacă fiul lui Angie a rămas pe treptele

mausoleului cu privirea ațintită în gol).

P.S Normal că Hittler nu a avut o fată în carne și oase

We win? With love,

X!

“Fluturii” din a VII-a B

Corina Florea


Şi vin de pe oarecare câmpie.

Cu flori gălbui şi roşioare

Ca să îţi fac o bucurie.

Vin cu un val de culoare

Din micile-mi aripioare

Şi-ţi iau iernile

Şi-ţi dau verile.

Daria Merca


Izvorât din a sufletului scumpă trăire.

Sunt cheia lumii la care tu ai renunţat

Ţi-ai făcut iluzii şi nu ai mai visat.

Am prins aripi dintr-un vis

Am stat pe gânduri şi am concis

Că nu ai nevoie de mine, nu-i aşa?

Ai putea face tot ce ai vrea.

Fără mine, care să te fac să visezi,

Fără o lume pe care să o creezi.

Ai nevoie de cuvinte deşarte?

Tu ai nevoie de calcule adevărate.

De ce ai vrea magie

Când tu crezi că e o prostie?

Totuşi, am să te las să-mi vezi creaţia.

Semnat, prietena ta, imaginaţia.

Cartea ,,Darul lui Jonas” de Lois Lowry este o

carte surprinzătoare de la prima la ultima pagină,

având darul de a ţine învelit un mesaj profund, între

foile de hârtie.

Titlul acestei

cărți m-a dus cu gândul

la un dar oferit numai

lui Jonas, însă la final,

nu numai Jonas

primeşte un dar, ci şi

cititorul. Acest dar mi-

a fost oferit şi mie, el

având puterea de a

mă face să privesc

lumea în care trăiesc

cu alţi ochi.

Înainte de a o

lectura, îmi doream să

trăiesc într- o lume fără

griji, fără supărări şi

fără decizii de luat, adică

într-o lume perfectă.

Încep să citesc cartea şi descopăr că lumea

perfectă, este de fapt, lumea lui Jonas. Însă mai

descopăr că, pe lângă absenţa tristeţii, grijilor şi

alegerilor în viaţă, mai lipsesc şi bucuria, iubirea şi cel

mai important, lipsesc culorile. Deci lumea în care

trăia Jonas este o lume lipsită de sentimente, culori,

cărţi. Dezvăluirea acestor ”defecte”, duce la

schimbarea dorinţei de a trăi într-o lume perfectă, cu

aceea de a trăi în această lume imperfectă.

În concluzie, romanul mi-a schimbat radical

mentalitatea, făcându-mă să privesc lumea în care

habitez cu ochi admirativi. Sunt mândră de această

lume imperfectă care include sentimente, cărţi, culori,

alegeri în viaţă, griji şi alte lucruri de acest fel. Nu

credeam că o să spun vreodată că: ,,Lumea în care îmi

duc zilele este perfectă”, însă acum o fac!

Dacă până acum nu eşti convins că merită să

citeşti ,,Darul lui Jonas”, atunci află că locuitorii din

lumea impecabilă nu dispun de amintiri, dar Jonas

primeşte ,,darul” de a fi Primitor şi de a obţine o serie

de trăiri, senzații, percepții (cum ar fi căldura soarelui,

atingerea fulgilor de nea, alunecarea pe o sanie într-o

autentică iarnă, sau ... distrugerile iminente ale unui

război), de la seniorul Primitor (singurul care dispune

de amintirile lumii). Mai află că, doar Primitorul are

cărţi şi doar el vede culorile, restul locuitorilor

necunoscând aceste lucruri banale pentru noi. Sper că

10


acum te-am convins să citești romanul ,,Darul lui

Jonas” de Lois Lowry.

P.S. 1. Îi dau zece din zece, plus o

stea strălucitoare!

P.S.2. Așa-i că, mărul roșu e

delicios, perfect???!!!

Capota Dorina Adina

clasa a VIII –a A

CEARTA FUNCTIILOR SINTACTICE

C.C.T.:

- Măi, C.C.L de ce ești supărat? În locul tău m-aș

bucura să pot afla locul substantivelor !

C.C.L.:

- Da, bine, eu aș vrea să pot afla timpul verbelor,

așa că nu te mai enerva ca pixul roșu atunci când

vede o greșeală gramaticală !

C.C.T.:

- Eu!? Eu mă enervez? Eu nu mă enervez, eu sunt

supărat pentru că tu ai o viață superbă și eu am o

viață ca a unei gogoși mușcate și lăsată într-un

parc pe jos! Și asta o știu dintr-o propoziție în care

a trebuit să aflu cât timp a stat gogoașa pe jos!

Ex. Propoziție: O gogoașă mușcată a stat trei

săptamâni pe trotoar într-un parc.

C.C.L.:

- Da, bine, recunosc sunt nervos pentru că eu doar

aflu locul, dar tu afli timpul. Ei, asta da treabă

bună! Timpul mi se pare extraordinar, așadar eu

mă simt ca o bicicletă lăsată pe jos la finiș. Chiar

și asta a trebuit să aflu: locul unde a fost lăsată

bicicleta!

Ex. fraza: O bicicletă a fost lăsată la finiș de către

om chiar după ce a trecut de finiș.

Funcțiile au observat ceva!

În fiecare dintre exemplele date ele au trebuit să

afle timpul și locul, dar puteau afla și inversul,

adică locul și timpul!!

Cei doi și-au cerut scuze pentru scandal și

s-au împăcat!!

Leo Eamandache

clasa a VII-a A

Lectură plăcută


CEARTA FUNCȚIILOR SINTACTICE

Paul era un om foarte intelingent, de

vreo 20 de ani, căruia îi plăcea foarte mult să scrie și

să citească.

Intr-o zi s-a gândit să scrie o carte, dar avea

prea multe idei cum să înceapă povestea. S-a sfătuit

cu prietenii lui, funcțiile sintactice, pentru a putea lua

o hotărare:

-Paul, ar trebui să scrii despre mine în poves-

te, deoarece eu fac acțiunea într-o propoziție și sunt

cel mai important! a spus subiectul.

-Nu, Paul ! Nu-l asculta pe el !De mine ai ne-

voie, deoarece doar eu răspund la întrebarea “ce es-

te?” și sunt în toate cazurile, exceptând vocativul, a

răspuns numele predicativ speriat.

-Ai nevoie de mine, deoarece și eu răspund la

întrebarea”ce?” și la intrebarea « pe cine ? » , a spus

complementul direct foarte jignit.

-Nu-i asculta ! Ai nevoie de mine, pentru că

răspund la cele mai multe întrebări, mai multe decât

la alte funcții sintactice și am și prepoziții, a spus

complementul indirect.

- Ai avea un mare succes cu mine, deoarece eu

arăt locul substantivelor, a răspuns cu ușurința com-

plementul circumstanțial de loc.

-Nu cred că este vorba despre un succes uriaș ,

ci despre un timp foarte special pe care ar trebui să

mi-l acorzi mie, a început să ticăie complementul

circumstanșial de timp.

-Nu este adevărat! Eu sunt mai bun decît voi

toți la un loc pentru că ... ,ei bine, știți voi de ce , a

protestat complementul circumstanțial de mod foarte

înspăimântat.

-Vă înșelați amarnic cu toții , a spus atributul

cu mare precizie. Eu sunt special pentru că însoțesc

substantivele !

-Imi pare rău să vă informez, dar eu sunt cel

mai special, pentru că indic acțiunea care exista în

viața de zi cu zi, a râs predicatul.

-STOP !!! Nu vă certați din cauza unei cărti, a

spus Paul. Nu vedeți că ea a început să vă dezbine ?

Înainte noi eram foarte buni prieteni, inainte de a vă

certa. La fel cum organismul uman funcționeaza bine

cu toate oasele și organele interne, asa ar trebui să

funcționeze și o carte, deoarece nu este o funcție sin-

tactica mai prejos ca altele ! Toate funcțiile sunt im-

portante într-un text!!!

Morar Antonia

clasa a VII-a A

11

CEARTA FUNCȚIILOR SINTACTICE

- Bună! Eu sunt predicatul , pot apărea de mai

multe ori într-un enunț și exprim acțiunea . In con-

cluzie sunt cea mai importanta parte a propoziției.

Desigur sunt și o funcție sintactică foarte impor-

tantă.

- Stai puțin , tu zici ca ești “ cea mai importantă “?!

Crezi că ești mai imporantă și decât mine? Chiar

subiectul în persoană?! Tu , care te invârți mereu în

jurul meu, îndrăznești să te crezi mai presus decât

mine?

- Normal că mă cred ! Ce te-ai face tu fără mine ?

Nu ai fi decât un simplu privitor.

- Dar ce se petrece aici ? De la ce sau de la cine a

pornit disputa asta?

-Iți spun eu de la cine, complementule! De la acest

egoist predicat, care se crede mai bun decât mine.

- De la mine ? Nu eu sunt cel care se laudă în fie-

care zi cât de important este , de data asta eu îmi

ridicam doar puțin moralul și, zicand cu voce tare,

îmi dau seama că eu chiar sunt mai important decât

tine.

- Stati , opriti-vă o secunda! Vreau să corectez ceva

în ceea ce a spus subiectul mai-nainte . Eu sunt

complementul indirect ! Nu doar complement , așa

poti să te referi și la alte complemente, cum ar fi

complementul direct , iar eu chiar nu vreau deloc

sa fiu confundat cu el. Fie vorba între noi , e un

ratat!

- Ce ? Pe cine faci tu ratat ? Și de ce anume mă faci

tu pe mine ratat ?

- Deoarece , după cum este și clar , în comparație

cu mine, ești un ratat. Îti spun și de ce, pentru că eu

sunt plin de întrebari la care pot răspunde , pe când

tu ai doar două întrebări , dintre care una ai luat-o

de la subiect .

Complementul direct , cu sentimentele rănite, a

mers si l-a chemat pe complementul circumstanțial

de timp. Acesta, după ce a vazut certurile celor

doua grupe de funcții sintactice a spus:

- Dragilor! Gata cu cearta ! Timpul le va rezolva pe

toate.

Suciu Diana

clasa a VII-a A

Coordonator prof. Daniela Stănică

13


12

Aventura I Era o zi de toamnă în care șapte plușați mer-

geau în prima lor aventură. Drumul lor trecea printr-o

pădure.

Mergând ei așa, s-au întâlnit cu un lup. Ei s-au

ascuns într-un tufiș. Căpitan Banan l-a călcat din

greșeală pe Brock The Rock apoi au căzut pe Vinetou.

Lupul se sperie și o luă la fugă.

Para Militara a spus:

- Bravo, ne-ai salvat! Cum ai putut?

- A fost ușor… Mulțumesc!

- Hai să mergem mai departe, spuse Maior Morcovior.

- Uite ce flori frumoase, voi culege câteva, spuse Cap.

Șuna.

Nici nu apucară să culeagă câteva flori că un

grup de albine zbură după ei. Au fugit până au ajuns la

casuța lor.

- Ce bine e acasă, spuse Butoi Usturoi.

- Că bine zici, spuse Vinetou.

- Aici nu sunt lupi sau albine, completă Brock The

Rock

Ajutând un copil să renunțe la dulciuri

- Bună ziua dragi copii, mă numesc Căpitan Banan și

sunt căpitanul echipei, iar astăzi vom merge în a doua

noastră aventură.

- Rândul meu, rândul meu, spuse Maior Morcovior

- Bine, bine, zi, spuse Căpitan Banan.

- Astăzi vom ajuta un copil să renunțe la câteva

dulciuri pentru a nu avea carii.

- Hai să plecăm, spuse Butoi Usturoi.

- Hai, spuse Para Militara.

- Pa Vinetou, pa Brock The Rock, spuse Căpitan

Banan.

- Pa, spuse Vinetou.

- Pa, spuse Brock The Rock.

- Ceilalți, să mergem, spuse căpitanul.

- Uite casa la care trebuie să ajungem, zise Butoi

Usturoi.

- Hai, să intrăm! După mine, vă rog, spuse Căpi

tan Banan.

- Uite ghiozdanul lui Andrei, zise Para Militară.

- Săriți în el, zise căpitanul.

- Căp. Șună, unde ai pus fructele și legumele?

întrebă Maior Morcovior.

- În ghiozdanul meu, răspunse ea.

- Bine, lasă-le aici și să plecăm, zise Butoi usturoi.

- Ne-am întors! strigară în cor.

- Ce bine! zise Vinetou și Brock The Rock.

Pe skateboard

- Țâr, țâr!

- Alo!

- Bună, spuse Căpitan Banan.

- Bună, răspunse Cap. Șuna.

- Vrei să te învăț să mergi cu skateboardul?

- Da, hai să ne întâlnim afară.

- Bine, ne vedem în 5 minunte, spuse Căpitan

Banan.

- Uau, ce skateboard frumos ai, Cap. Șunică.

- Mulțumesc, și al tău e foarte frumos.

- Fii atentă! Pasul 1- Stai în echilibru pe placă și cu

un picior îți iei avânt.

- Nu pot, mi-e frică!

- Uite câinele vecinei Fifi. Să fugim!

Atunci Cap. Șună s-a urcat repede pe skateboard și s

-a dus…

- O, ce viteză ai Cap Șunică! Nu știam că sunt un

profesor așa de bun!

- Nici nu ești, Căpitan Banan, câinele doamnei Fifi

m-a învățat. Oricum, îți mulțumesc!

La piscină

Era o zi frumoasă de vară când cei 7 plușați

s-au hotărât să se răcorească la piscină.

- Hai la tobogane! zise Brock The Rock.

- Bine, vin, așteaptă-mă! Strigă Cap.Șună

- Bine, dar grăbește-te!

- După tine, păpușică, zise Brock The Rock.

- Bine. Ura, ce bine e!

- Vin și eu!

- Hai pe trambulină, zise Vinetou.

14

ANUL I. Nr. 1

Revista de opine şi atitudine a elevilor şi

PROFESORILOR

Revista de opinie şi de atitudine a elevilor şi profesorilor ANUL II. Nr. 2

- Da, venim acum!

- Sari tu primul, Maior Morcovior!

- Bine! Uau, ce frumos e!

- Venim acum!

- Mi s-a făcut foame, hai să mâncăm!

- Am ajuns la cantina piscinei!

În timp ce ei așteptau la rând, un om a zis:

- Eu vreau salată de vinete cu usturoi și la desert o salată

de fructe.

- Dar tocmai s-au terminat!

- Păi, ia uitați câte fructe și legume aveți aici!

- Fugiți! strigă Capitan Banan.

- Totul e bine când se termină cu bine, zise Butoi Usturoi

în timp ce se îndreptau veseli către casă.

În grădină

- Bună! Azi vom planta pomișori și câteva flori în grădina

noastră.

- Pentru început faceți o groapă, apoi puneți pomul în ea și

astupați, spuse Căpitan Banan.

- Bine, așa facem!

- Cum v-a ieșit?

- Nu perfect, zise Butoi Usturoi,

- Nici mie! Copacul meu are mustăți, spuse Vinetou.

- Să vedem! Of… Avem probleme! Cum ai putut să te

îngropi pe tine? Trebuia să îngropi copacul!

- Dar tu Vinetou, cum ai făcut? Vai de noi… Copacul se

pune cu rădăcina în jos!

- Aaaa!!! Deci nu avea mustăți copacul?

- Dar dacă nu-l întorceați, merele creșteau în pământ

precum cartofii? întrebă Brock The Rock.

Cojocaru Alexandra, clasa a V-a A


13

Fiecare copilaș are un îngeraș păzitor

Îngerul păzitor este unul din cele

mai mari daruri primate de la Dumnezeu. Sunt trimiși să vegheze asupra noastră, plini

de dragoste. Sunt cei care ne însoțeasc toată

viața, și în momentele noastre bune și în cele

plini de dragoste. Sunt cei care ne

însoțeasc toată viața, și în momentele

noastre bune și în cele dificile.

"Îmi voi trimite îngerii în jurul vostru să vă protejeze în

tot ce faceți".

( Sfânta Scriptură)

“Înger, îngerașul meu,

Ce mi te-a dat Dumne-

zeu,

Totdeauna fii cu mine

Și mă învață să fac bine.

Eu sunt mic, tu fă-mă

mare;

Eu sunt slab, tu fă-mă

tare;

În tot locul mă-nsoțește

Și de relele mă ferește.”

Amin

Desene realizate de către elevii

clasei I A, prof Dana Mureșan

PREASFÂNTUL MIEL

Acum două mii de ani ceva s-a întâmplat

Căci și cerul s-a cutremurat!

Preabunul nostru Dumnezeu

A trimis pentru noi, din Cer, un Miel.

Un Miel preasfânt S-a coborât pe pământ,

Lumină orbilor să dăruiască,

Robia omului El s-o sfârșească!

Predicând mulți ani în lume

Și-a dezvăluit un nume:

Mesia, Cel venit din Ceruri

Pentru a păcatelor neguri .

El de 12 Apostoli a fost urmat,

Dar din păcate, unul L-a trădat.

Pe 30 de arginți Iuda L-a

vândut,

Trădând pe Domnul cu-n sărut .

Când Păstorul fuse încolțit,

Oile I s-au răspândit.

Petru ... el s-a lepădat

Înainte de-al cocoșului cântat.

Iuda rău s-a supărat,

Astfel că s-a spânzurat.

Caiafa , mai marele sinedriului,

A hotărât pedeapsa Domnului

Acuzat de blasfemie

Și spunea că s-a împlinit ceea ce urma să vie.

Cu Zerah în fața Lui

S-a dus la locașul romanului

Pilat din Pont ce-i acorda pedeapsa

Prin răstignirea Sa.

Iisus fusese biciuit

Și de soldați batjocorit,

Punându-i-se din spini cunună,

Fruntea țepii să i-o împungă.

Și-o pelerină peste umar

Asemeni unui împărat.

Astfel merse El în fața lui Pilat.

Romanul îl privi cu ochii mari

Și-i spuse să vorbească.

Dar chipul Domnului

Nu părea să se clintească.

În ajun de Paște aflat,

Își aminti crudul Pilat

De un obicei ca un condamnat să poată fi eliberat.

Prizonieri erau doi : Iisus și cu Baraba,

Așa că lasă mulțimea să le hotărască soarta.

Însă oamenii, dorind lui Baraba eliberarea,

Lui Iisus îi acordară o mulțime condamnarea.

Domnului i se puse-o cruce mare

Ca s-o ducă in spinare.

Fața fiindu-i plină de sânge,

O femeie din mulțimea ce striga

Al cărei nume Veronica era,

șterse Domnului fața.

Astfel, pe giulgiu, chipul Domnului se așezase.

Numele, în sine,

Al femeii din mulțime însemna: Vero = adevarat; Nica

= chip

Adevărat chip al Domnului era.

Dupa multe chinuri pe Drumul Crucii,

Mântuitorul ajuse le lemnul crucii.

Aici, momente criminale Domnul a-ndurat

Până fusese pe cruce înălțat.

La picioarele-i împunse plângea Maria cu lacrimi de

sânge.

O sabie inima i-a sfâșiat.

Precum îi spuse demult un om de Domnul Luminat.

Și astfel Mielul a pătimit fără de a fi scâncit,

De lume defăimat și în picioare călcat.

A fost disprețuit, oprimat și torturat,

Și totuși n-a scos un cuvant,

A fost adus precum un miel la tăiere

Omul amărăciunii și cunoscător al durerii.

El s-a născut pentru durerile noastre și ne-a eliberat de

păcate.

Dar noi L-am considerat ori nebun, ori copleșit,

Îndrăgostit de Dumnezeu și L-am torturat.

PRIN RĂNILE SALE NOI AM FOST VINDECAȚI

ȘI READUȘI LA VIAȚĂ!!!

După trei zile pline de tristețe și amăraciune

Domnul a înviat, din mormânt S-a ridicat!!!

Iar noi, creștinii, sărbatorim această minunată

Și binecuvântată raza de lumina, după atâta întuneric și

durere.

Pădurean Carla, clasa a VI-a A

Îndrumător: prof. Greble

Gabriela

În anul școlar 2016-2017

în perioada Postului Paștelui

la Protopopiatul Huedin s-a

organizat un cerc de pictură

la care au participat elevi din

clasa a VI a B, a VII a A și B

de la Liceul Tehnologic ,,Vlădeasa” Huedin. Cercul a

avut două secțiuni: pictură pe sticlă și pe lemn. Cele

pe sticlă au fost realizate în tehnica de la Nicula.

Elevii au fost îndrumați de: pr. Petrovici Tudor, prof.

Greble Gabriela și doamna preoteasă Lupuțan Mirela.

Lucrările elevilor au fost ex-

puse la protopopiatul Huedin

și au fost premiate de Arhi-

episcopul și Mitropolitul Clu-

jului, Înaltpreasfințitul Părinte

Andrei Andreicuț în data de 29

mai 2017. La premiere au fost

prezenți preoții care aparțin

protopopiatului Huedin, pro-14


Î i 13 12

15

Sunt sau nu propriul meu şef ?

Ce mă învaţă marketingul ?

De cele mai multe ori noi, dascălii, ne

confruntăm cu aceeaşi problema şi anume că elevii

nu sunt suficient de atenţi la ore, aşa cum de altfel ne

dorim cu toţii. Însă , lucrurile se schimbă atunci când

aceştia aud cuvinte precum : afaceri, bani, patron, şef.

Aceştia parcă ,,tresar’’ sunt foarte curioşi, sunt

dornici să cunoască cât mai multe lucruri despre tot

ceea ce înseamnă bani.

Cred că unul dintre factorii care concură la

această curiozitate a elevilor, la această ,,sete’’ de

cunoaştere, este evoluţia societăţii din toate punctele

de vedere, chiar dacă ne dăm sau nu ne dăm seama,

adică independent de voinţă noastră.

“Dacă tu crezi că poţi sau dacă crezi că nu poţi, ai

dreptate în ambele cazuri.” spunea Henry Ford

Plecând de la acest citat ne dăm

seama, practic, că de noi depinde succesul nostru,

evoluţia noastră, imaginea noastră pe care dacă noi nu

le punem în valoare nimeni altcineva nu o va face

deaorece nu ar avea niciun interes.

Cu alte cuvinte noi suntem cei care suntem

obligaţi să ne creăm brandingul personal, evident

dacă dorim să avem propria afacere , să fim propriul

nostru şef.

Imaginea pe care o lăsăm în mintea celor din

jurul nostru-brandingul personal - este capitalul nos-

tru . Chiar dacă brandul personal se reduce la imagi-

ne, nu trebuie să construiţi imagini deformate şi false

pentru că e ca şi un produs despre care spuneţi că

este excelent când, de fapt, e o porcărie şi s-ar putea

să păcăliţi clientul şi să cumpere o dată însă a două

oară sigur nu se va mai întâmpla.

Ba mai mult,nu va va ierta nicio dată şi va

veţi pierde credibilitatea. Această se construieşte

foarte greu şi se poate destrama în câteva secunde.

Brandingul personal este strategia care se află în spa-

tele celor mai de succes oameni din lume(Madonna,

Richard Branson şi Bill Gates). Este diferenţa dintre o

carieră sau afacere obişnuită şi una de excepţie.

Când doriţi să construiţi un brand de succes

beneficiaţi de numeroase avantaje şi anume:

1.Va veţi înţelege mai bine pe dumneavoastră;

2.Încrederea dumneavoastră va creşte simţitor;

3.Creşterea vizibilităţii şi prezenţei dumneavoastră;

4.Diferenţierea dvs. faţă de semeni;

5.Compensaţia dumneavoastră va creşte;

6.Va veţi dezvoltă în domenii noi;

7.Veţi avea slujbe şi sarcini mai bune şi mai intere-

sante

Există câţiva paşi către succesul brandingu-

lui personal şi anume :

1. Descoperirea brandului

2. Exprimarea

3. Evaluarea

4. Evoluţia în timp.

Acești paşi dau naştere la trei beneficii majore:

Valoare ridicată, Garantarea satisfacţiei, Vânzarea

cu mai mare uşurinţă a produselor sau serviciilor.

Şi, de la brandingul personal la marketingul per-

sonal există doar un pas.

Marketingul personal este totalitatea acţiunilor des-

făşurate de o persoană în vederea realizării unor

schimburi reciproc avantajoase pe piaţă muncii.

Persoanele care ştiu să se pună în valoare, să se

adapteze cererii de pe piaţă , reuşesc să obţină satis-

facţii profesionale, să dezvolte o carieră adevărată.

Şi atunci ce trebuie să fac, ce paşi trebuie să urmez ?

1.Să cercetez piaţă!

2.Să analizez concurenţă !

3.Să îmi îmbunătăţesc abilităţile şi competenţele !

4.Să îmi creez o calitate personală !

5.Să mă bazez pe target !

6.Să îmi stabilesc preţul !

7.Să îmi stabilesc o campanie de promovare şi de

marketing !

8.Branding-ul personal !

9.Să învăţ să vând !

10.Să analizez rezultatele și să fiu pregătit pentru

schimbări !

Dacă cei 10 paşi vor fi urmaţi ,voi avea un marke-

ting personal de notă 10.

Dar asta nu e tot !

Să zicem că cei zece paşi sunt o maşină fără roţi.

Pentru ca ea să meargă avem nevoie de cele patru

roţi.

În marketingul personal , cele patru roţi sunt

reprezentate de patru elemente :

1. Produs (care produse sunt cele mai căutate pe

piaţă)

2. Plasament (locul de unde se achiziţionează

produsele)

3. Preţ (valoarea reală a produselor acceptată de

vânzător şi cumpărător)

4. Promovare (utilizarea metodelor cele mai bune de

punere în valoare a produselor), care constituie de

fapt cei 4 P, care formează mixul de marketing şi

care sunt într-o perfectă corelaţie.

Armonizarea celor 4P dau naştere succesului.

Şi succesul nostru stă în mâinile noastre!

Aş încheia cu un îndemn care este nu este

specific doar marketingului:


15


Orice lucru pe care-l poţi face sau crezi că-l

poţi face, începe-l. Căci îndrăzneala are în ea putere,

geniu şi magie. Fiţi inovatori. Fiţi altfel. Fiţi inspira-

ţi. (Peter Fisk)

Sursă bibliografie: Nedelea, Al., Bazele marketingului, Ed. Sedcom Li-

bris, Iaşi, 2009.

Capotă, V., Marketingul afacerii, Ed.Akademos Art,

Bucureşti, 2006.

Profesor discipline economice,

Ghițea Eufemia Melania

EROII DE BASME IN EXAMEN

Echipa de teatru ”Zâmbete” a Liceului

Tehnologic ”Vlădeasa” Huedin

Clasa a V-a A: DIANA, ALEXANDRA, OANA,

SEBI, ALIN, MARIUS, SERGIU, LUCA,

ALEX, CĂTĂLIN, CRISTI.

Clasa a VI-a A: MARA, CARLA, ANDREEA,

ALEXIA, FLAVIU

PERSONAJE:

REGIZORUL – Marius

PRASLEA – Sebi

DAN- CASTAN-BOLOVAN – Președintele Comisiei

de examen – Mara

RINA-BALERINA – dansatoare, membra a Comisiei

de examen - Alexandra

PĂCALĂ – Flaviu

REGINA CEA REA, mama Albei-ca-Zapada - Carla

BABA DOCHIA – Alexia

DRAGOBETE - Alex

GREUCEANU - Luca

ACTORUL – Cătălin

SECRETARA - Oana

BUCLE-DE-AUR – Diana

CĂPCĂUN - Sergiu

COPIL 1 – Alin

COPIL 2 – Andreea

Interviu acordat pentru Radio Cluj

Reporter: Cine sunteți voi ?

Alexandra: Noi suntem “ Eroii din basme la e

xamen “

Reporter: Sunteți elevi în ce clasă?

Alexandra: În clasa a-V-a A și a- VI-a A

Reporter: Cum a fost piesa?

Carla: A fost destul de ușoară, amuzantă și am lu-

crat, am dat ce-am putut.

Reporter: Cum vi se pare vouă teatrul?

Oana: Interesant!

Carla: Câteodată ciudat.

Cătălin: Distracție, supărare!

Oana: Ne învață să nu mai avem emoții când vor-

bim cu cineva.

Carla: Teatrul mi se pare ca o altă viață pe care o

trăiești și încerci să te bucuri, să te pui în piela altor

personaje sau tot felul și e foarte interesant.

Alexia: Ne ajută să comunicăm mai ușor cu cei din

jurul nostru, să ieșim din starea aceea de emoție pe

care o avem atunci .

Marius: Și să vorbim mai deschis.

Sergiu: Să fim cu zâmbetele pe buze.

Alex: Să ne relaxăm, pentru unii.

Diana: Să colaborăm.

Sebi: Pentru mine teatrul e ceva minunat, cu toate

că ai multe replici, dar ești pe scena nu mai simți.

Mara: Pentru mine teatrul este o artă care te ajută să

treci de un anumit prag, de un anumit trac de scenă,

adică greu cu vorbitu’, cu mimică, mi se pare ceva

foarte frumos.

Andreea (copil 1): Pentru mine teatrul e wow, adică

e ceva super, te face să ieși din starea ta de

siguranță și te ajută mult mai mult în societate, să

poți trăi viața cât mai liber.

Reporter: Mi-ați vorbit foarte frumos despre această

artă nemaipomenită care e teatrul.

Hai sa vorbim despre rolurile pe care voi le-ați 16


avut.

Oana: Eu am avut rolul secretarei.

Reporter: Păi, ce face o secretară?

Oana: Păi, cheamă ceilalți elevi la catalog și notează

notele în catalog.

Carla: Mie mi se pare că rolul meu de Regina Rea mi

s-a potrivit surprinzându-mi o anumită parte a

personalității mele și pot să zic că m-am putut mani-

festa.

Reporter: Iată, tu ai avut un rol negativ.

Carla: Da, negativ.Nu mă deranjează asta. Nu mă

deranjează să-l joc, dar trebuie să scoți o altă parte

din tine, ca să-l arăți publicului.

Alexandra: Eu am fost “Rina balerina “. Sunt în co-

misia de examinare și mi-a plăcut foarte mult acest

rol, mi se pare că mi se potrivește. A fost minunat.

Alexia: Eu am fost “Baba Dochia“. Și mie mi s-a

potrivit acest rol pentu că în toate piesele de teatru pe

care le-am mai jucat am fost tot baba și m-am regăsit

în acest personaj.

Alex: Eu am fost “Dragobete“. A fost destul de greu

să mă acomodez cu caracterul lui.

Diana: Am fost “Bucle Aurii“. Eu zic că m-am re-

găsit în acest personaj, mai ales că sunt un pic spre

blond.

Reporter: Cum e “Bucle de aur“ în afară de faptul că

are părul blond ?

Diana: Îmi place. E bună la suflet, timidă, micuță.

Marius: Eu am fost “Regizorul“ și zic că mi s-a

potrivit rolul.

Reporter: Știi tu ce trebuie să facă un regizor?

Marius: Hmmm, da. Trebuie să-și aleagă eroii, piesa,

să le spună ce să facă și ce să zică.

Reporter: Te vezi peste câțiva ani în postura de

regizor?

Marius: ….Poate.

Sergiu: Eu am fost “Căpcăun“. Mi-a plăcut acest per-

sonaj.

Sebi: Eu am fost “Prâslea“, dar mai modern, nu cel

din “Prâslea cel voinic și merele de aur”.

Reporter: Un “Prâslea“ din zilele noastre.

Sebi: Exact. Ediția 2017. Jucăuș și distractiv, puțin

cu emoții.

Andreea( copil 1 ): Eu am fost un copil și cred că mi

s-a potrivit rolul acesta pentru că și în viața reală

sunt un copil.

Reporter: Normal!

Mara: Eu am fost “Stan Bolovan” președintele co-

misiei de examinare și chiar mi-a plăcut rolul. Cel

mai greu a fost când a fost să-mi aleg îmbrăcămin-

tea, având în vedere că-s fata …

Reporter: Văd că te-ai îmbrăcat foarte bine.

Mara: Am încercat.

Reporter: Tu ai fost …

Flaviut: “ Păcală“

Reporter: Și cu ce i-ai păcălit astăzi?

Flăviuț: Nu i-am păcălit cu nimic, dar sincer rolul

ăsta mi se potrivește ca uns, că și în viața de zi cu zi

îs glumeț, mă distrez, mă simt bine, n-am treabă.

Reporter: Spune-ne o glumă și nouă.

Flăviuț: Ce spun doi pereți?

Ne vedem la colț.

Reporter: Bravo! Ha, ha, ha.

Luca: Eu am fost “Greuceanu“. Mi s-a potrivit des-

tul de bine rolul doarece Gruceanu este sportiv. Și

eu sunt destul de sportiv.

Cătălin: Eu am fost “Actorul” cel mai amuzant, rol

pă care l-am avut până acuma. O trăbuit să fac cât

mai multe năzbâtii și să mă îmbrăc cât mai….

Reporter: Fistichiu.

Cătălin: Îhî…

Cristian: Eu am lucrat la decor și am ajutat-o pe

diriginta mea, pe regizorul piesei, la unele părți din

piesă.

17

16

16 18


Reporter: E și regizorul alături de noi.

Bună ziua !

Doamna Dirigintă: Bună ziua!

Reporter: Cum de v-ați gândit să puneți în scenă o piesă

care cuprinde iată o sumedenie de personaje de

poveste ? Mai e povestea pe locul I în viața copiilor ?

Doamna Diriginta : Da. Povestea ocupă un loc esențial

în viața copiilor atâta timp cât ei încă își trăiesc povestea

vieții și cred că ocupă un loc important în viața tuturor .

Am ales “Eroii de basm “pentru că fiecare în felul său

este un erou în viața lui și în viața noastră și am ales

“Basmul”

pentru simplu fapt că încă nu sunt departe de uni-

versul copilăriei, încă se regăsesc în acest mediu

și mi-am zis că le va fi mult mai ușor să intre în

rolul personajelor. Iată că au reușit!

Eu vă felicit ! Ați fost minunați!

Reporter: Cu cine am stat de vorbă ?

Doamna Dirigintă: Daniela Stănică, profesoară de

Limba și literatura română la Liceul Tehnologic

„Vlădeasa” Huedin

Interviu transcris de Diana Mango,

clasa a V-a A

18

17

19

Plan de școlarizare 2017-2018

Liceul Tehnologic ”Vlădeasa” Huedin

Învățământ primar

Pregătitoare: 2 clase – limba de predare română;

1 clasă – limba de predare maghiară;

Clasele I-IV: 10clase – limba de predare română;

5 clase – limba de predare maghiară;

Învățământ gimnazial

8 clase - limba de predare română;

4 clase – limba de predare maghiară;

Învățământ liceal

3,5 clase cu specializarea Tehnician în activităţi economice;

1 clasă Tehnician în gastronomie;

0,5 clase Tehnician transporturi;

Seral: 5 clase cu specializarea Tehnician în activități de comerț;

Învățământ profesional

2 clase cu calificarea - Ospătar/chelner/vânzător în unităţi de alimentaţie;

1 clasă cu specializarea Bucătar;

2 clase cu specializarea Mecanic auto;

1 clasă cu specializarea Tâmplar universal;

Frecventează cursurile un număr de 1040 elevi, repartizaţi în 46 de clase

Revista de opinie şi de atitudine a elevilor şi profesorilor ANUL IV.

19

19


20

Mangău Sebastian Vasile

Premiul III – Olimpiada de Religie Ortodoxă, faza județeană, coordonator prof. Dana Mureșan

Premiul I – Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea incizii, crestături

lemn, cat.12-15 ani

Lung Marius Florin

Premiul I – Festival-Concurs județean „Eu citesc! Tu... mai citești?, coordonator bibl. Daciana Bara

Premiul II - Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea sculptură în lemn,

cat. 12-15 ani

Bodea Ioana Crina

Premiu - Festival-Concurs județean „Eu citesc! Tu... mai citești?, coordonator prof. Daniela Stănică

Pădurean Carla

Mențiune – Olimpiada de Limba și Literatura română, etapa județeană

Mențiune – Olimpiada Lectura ca abilitate de viață, etapa județeană

Popa George Cătălin

Mențiune – Concursul Național de Geografie Terra, faza județeană

Mențiune - Olimpiada Lectura ca abilitate de viață, etapa județeană

Trif Alina

Premiul II – Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe sticlă, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Lucaciu Mădălina Premiul II – Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe sticlă, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Coblișan Cosmina

Premiul III – Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe sticlă, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Puchiu Octavia

Premiu - Concursul de Creație literară ”O.Goga” în actualitate, secțiunea Poezie, coordonator prof.

Daniela Stănică

Premiu- Festival-Concurs județean „Eu citesc! Tu... mai citești?, coordonator prof. Daniela Stănică

Merca Denisa


Premiul III - Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe lemn, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Capotă Adina


Premiul II - Olimpiada de Religie Ortodoxă, faza județeană, coordonator prof.Gabriela Greble

Galfi Simona

Locul II –Campionatul Național Școlar Judo, Alba-Iulia, proba de 52 kg

Titlul de cel mai tehnic jucător- Concursul județean de minihambal fete gimnaziu ”Cupa

Primăverii”

Boca Alexandra

Premiul I - Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe sticlă, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Marc Larisa

Premiul III - Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe sticlă, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Merca Daria

Premiul II ”RodicaPotoceanu-Matiș” - Concursul de Creație literară ”O.Goga” în actualitate,

secțiunea Poezie, coordonator prof. Rodica Rus

Eamandache Leonard

Premiul Special al juriului- Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe lemn, îndrumător

prof. Gabriela Greble

20


21

Man Nicoleta

Premiul II - Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe lemn, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Mocan Marina

Premiul I - Concursul Icoana micului creștin, secțiunea icoane pe lemn, îndrumător prof. Gabriela

Greble

Ivan Lorena

Medalia de bronz – Locul III, la Campionatul Național de Judo, categoria sub 16 ani

Medalia de bronz – Locul III, Campionatul Național Școlar, categoria sub 18 ani

Locul III –Cupa Transilvaniei, categoria sub 16 ani, și-a câștigat dreptul de a face parte din lotul

Centrului Olimpic de pregătire de la Deva

Fărcaș Hanna

Diplomă de merit pentru rezultate deosebite la Campionatele Naționale

Gavriș Nadia

Premiul I –Concursul Cocoșul de Horezu, secțiunea cusături

Premiul I – Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea cusături

Premiul I – Olimpiada de Meșteșuguri Artistice Tradiționale, faza județeană; secțiunea cusut, țesut,

tors

Premiul III - Olimpiada de Meșteșuguri Artistice Tradiționale, faza națională

Matiș Andreia-Ioana

Premiul II – Cupa 1 Decembrie, tenis de masă

Locul I – Concursul de Gimnastică Acrobatică și Sărituri la Paralele ”Nadia Comăneci”.

Bakos-Pal Ana- Maria, cat.8-11 ani

Premiul I - Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea sculptură religioasă,

cat. 8-11 ani

Duma Cătălin

Premiul I - Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea sculptură religioasă,

cat. 12-15 ani

Mezei Radu- Tudor

Premiul I - Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea gravură, cat. 8-11 ani

Vincze Orsolya

Premiul I - Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, secțiunea prelucrarea lutului,

cat. 8-11 ani

Grupul de elevi (Pavel Andrei-Ionuț, Potra Darius-Paul, Gligor Răzvan-Mihai-Aurel, CobeAndrei-

Sorin)

Premiul I - Concursul Internațional de Meșteșuguri ”Mâini de aur”, prelucrare lemn- șindrilă, cat.8-

11 ani, coordonator înv. Dorel Breșan

Echipa de handbal fete

Locul I – Cupa Primăverii

Locul II – Cupa Actived Huedin

Locul II – Cupa Vlădeasa Huedin

Echipa de handbal băieți

Locul I - Cupa Vlădeasa Huedin

Director:

Ing.prof. STÎNGĂ MARIANA


I like IT

22

TOP 10 CELE MAI BUNE JOCURI PEN-

TRU ANDROID SI IOS

Duma Cătălin și

Lung Sergiu, clasa a VI-a A

10) TURBO LIGA

Acesta este un joc de fotbal multiplayer care este

destul de popular, dar e și foarte complicat. Jocul de

fundal este excelent, dar daca joaca va frâna cali-

tatea se poate decolora. Numărul jucătorilor crește

în fiecre zi.

9) SMASH HIT

Cred ca multor tineri le place să distrugă și, de

aceea, le place acest joc . Se dau 25 de bile ce tre-

buie să distruse, dar, dacă veți rata, până la urma

veți pierde. La fiecare sticlă distrusă se acordă un

bonus de 3 bile.

8)FIT IN THE HOLE

Este un joc destul de dificil. Este vorba despre

diferite forme geometrice pe care trebuie să le

potriviți cu alte forme

7) HOP

In acest joc dinamic trebuie să tineți controlul unei

bile săritoare. Jocul pare destul de simplu, dar nu e

chiar așa.

6) ASPHALT XTREME

Cu acest joc veți trece prin nisip, mlaștină și multe

alte locuri ce vă vor surpinde. Pentru acesta vă vor fi

disponibile 35 de mașini licențiate cum ar fi BMW,

Ford și altele.

5) SKY DANCER

Este un joc în care trebuie să sari peste tot felul de

platforme aeriene și trebuie să iei puncte pentru a

invinge toți eroii care sunt peste 10. Jocul este util,

relaxant și distraciv și vă sfătuim să-l jucați.

4) SNOWBOARDING

Acesta este un joc despre snowboarding cu sprijinul

cunoscut de mulți - brendul trand boolul. In acest joc

sunt locuri extraordinare și manevre senzaționale,

având o grafică inedit de frumoasă.

3) MESMERACER

În acest joc trebuie să conduceți concomitent 2

mașini și să reglață distanța dintre ele. Trebuie să

ocoliți fiecare obstacol și să colectați containare spe-

ciale.

2) BREAKOUT NINJA

Acest joc a apărut și pe ANDROID încă din luna

Februarie. În acest joc trebuie să alergați și să vă

distrugeți toți dusmanii, dar dificultatea acestui joc

constă în mișcare, în rapiditata deplasării și salvării

vieții, înainte ca dușmanii să vă prindă.

1) LUNAR EXPLORER

In acest joc trebuie să vă gândiți și să creați o masina

doar cu un motor și cu opt roți. Dar dificultatea jocu-

lui e că ea nu se va mișca după cum te astepți să

meargă.

Acest joc este unul multiplayer așa că joaca în

doi va deveni mai interesant.


23

BattleField 1 : REVIEW și prezentare

Puriș Alexandru, clasa a VI-a A

Battlefield este unul dintre cele mai cunoscute

francize de gaming din lume. Battlefield 1 poate fi

considerat o revenire după criticile la BF 4 și HardLine?

Da, chiar una în forță. BF 1 este format din

6 ,,istorioare” distincte și este în egală măsură un tuto-

rial pentru partea multiplayer, punându-te în postura de

lunetist sau tanchist, unde creatorii jocului, adică DICE

reușind să o perfecționeze. Dar nu numai partea aceasta,

ci întreg jocul.

Motivația personajelor și mai ales prezentarea

fiind una de excepție, adică acest lucru înseamnă un pas

înainte la BF 4. Dar, se păstrează ceva de la seria prece-

dentă, adică structura episodică din HardLine.

Din fericire, se poate oberva grafica excelentă

de la BF 3 încoace, ceea ce nu pare a fi un lucru rău.

Din păcate, partea singleplayer cade de multe ori pe

plan secundar. Povestea, plină ochi de momente

amețitoar de fantastice, este prea scurtă. Reușești să îl

termini în cam 7 ore dacă mori de multe ori. Cu

siguranță vei ajunge să îndrăgești un personaj de care

trebuie să te desparți, din cauza că afli cu stupoare că

povestea a luat sfârșit. Așa că poți să te legi de alt per-

sonaj. Poate mai multe episoade, cam două per capitol și

un ending la fiecare mai interesant, ar face jocul unul de

nota 10.

Dar, pe de altă parte, dacă nu te deranjează

acest aspect, atunci este una scrisă bine. Bine de tot! De

ce spun acest lucru? Pentru că este foarte atentă la mate-

rialul sursă din misiuni. Acum s-au dus acele secvențe

scriptate, așa că gamer-ul alege cum vrea să facă aia, aia

și aia. BF 1 copiind mult din abordarea ,,zănatică” din

jocurile open-world, lăsând jucătorul să facă ce vrea. În

concluzie, BF 1 este egal cu un joc bine făcut, gândit cu

capul care te face să joci de mai multe ori misiunile.

Acum, haideți să vedem cerințele minime și

recomandate:

Cerințe minime : Cerințe recomandate:

Placă video: AMD HD 7800 Placă video: nVidia

GTX 1060 3GB

Procesor: Intel core i5-6600K Procesor: i7-4790K

Memorie RAM: 8GB Memorie RAM: 16GB

Surse:Youtube PCGarage; canalul zona IT.

Forza Horizon 3

nominalizat jocul anului 2016, drept cel

mai bun joc despre curse

Ban Cristian și

Dobra Tudor, clasa a VI-a A

Este un joc open world despre curse

care se desfășoară în Australia. Gameplay-

ul este unul interesant. În acest joc provoci

diferiți jucători într-o cursă ilegală

de mașini și poți să îți dai update

la mașini făcându-le mai bune și mai rapide.

Se poate juca pe următoarele

platforme : Xbox și Windows 10. În joc sunt o

varietate de mașini. Se poate juca cu:

un controller, keyboard și cu volanul.

Grafica este una excelentă.

Creat de catre Play Ground Games cei care au

publicat jocul au fost Microsoft

Studios: Directors Ralph Fulton Producator Ad

a m A s k e w D e s i g n e r

Mart in Conner Programator Alan

RobertsArtist Benjamine Penrose Seria Forza P

latforma Microsof windows 10 xbox one Relea

se WW:27 Septrembrie 2016 Genre Racing

Mode singleplayer multiplayer.

25

Unde a fost descoperit pentru prima

dată praful de pușcă?

În China pe vremea dinastiei T’ang (618-907), fiind

u t i l i z a t î n f o c u r i l e d e a r t i f i c i .

De ce au nevoie virușii pentru a se

multiplica?

De celule vii. Virușii (în lat. Virus = ”otravă”,

”infecție”) nu se consideră a fi organisme vii, nu se

pot reproduce decât în interiorul unei celule vii, ale

cărei mecanisme le utilizează în scop propriu.

Ce mărime fizică se măsoară în ohmi?

Rezistența electrică. Nume dat în cinstea fizicianului

german Georg Simon Ohm (1787-1854). Un ohm

este rezistența unui conductor prin care trece un

curent electric de un amper când la capetele sale se

aplică o tensiune de un volt (1 Ω=1V/1A).

Care este cea mai strălucitoare stea de

pe bolta cerească?

Sirius, steaua din constelația Câinele Mare, situată la

~8,7 ani-lumină de Soare și având magnitudinea de

~1,46. Are temperatura superficială de circa 11000 K

( față de 6000 K ai Soarelui), masa și luminozitatea

sa fiind de 1,72 și respectiv 2,25 ori mai mari decât

ale Soarelui.

Ce sunt autografele?

Scrisul de mână original al unei personalități,

din care există uneori colecții particulare importante,

precum cele ale lu Goethe sau Ștefan

Zweig.

Ce este albinismul?

Anomalie congenitală la animale care constă în lipsa

parțială sau totală a pigmenților melanici din piele,

păr, ochi, pene. Un om albinos are părul alb, pielea

de culoare foarte deschisă și ochii roșcați.

Fenomenul este controlat de o genă mutantă

recesivă. Albinismul apare și la plante, din cauza

incapacității celulelor acestora de a produce

clorofila.

Ce este un ex-libris?

Semn care indică proprietarul unei cărți. Ca formă

artistică, a apărut în Germania, în sec. al XV- forma

unei peceți din gravate în lemn sau zinc care se

aplicau pe fața interioară a primei coperți. Ulterior ex

-libris (în lat. = din cărțile lui...) devine o etichetă cu

emblema proprietarului, adesea o reprezentare

simbolică sau alegorică, eventual însoțită de un

scurt text.

Cine a înfințat judo-ul modern?

Jigoro Kano (1860-1938), descendent al unei familii

de înalți funcționari imperiali, a studiat științele

politice la Universitatea din Kyoto, după care a fost

angajat la Casa Imperială. Termenul de judo a fost

preluat de jiu-jitsu, unde desemna o artă de luptă

neucigătoare. A fost creat în 1882 la Tokyo, în

templul budist Eiho-ji, având ca scop ”de a înțelege și

a demonstra rapid legile vii ale mișcării”. În 1915,

regele Suediei i-a remis (a înmânat) lui Jigoro Kano

medala Jocurilor Olimpice ca recompensă pentru

strădaniile sale de a promova sportul într-un spirit

elevat.

Ce arhitect peisagist a conceput

grădinile palatului de la Versailles?

Andre le Notre (1613-1700) a creat un model pentru

grădinile regale din perioada absolutismului. Stilul

peisagist baroc cuprinde: alei care se intersectează în

unghi drept, straturi de flori, spații verzi, pavilioane,

grote, fântâni și bazine.

De ce se dăruiesc pe Internet așa-

numitele cookies (prăjituri)?

Pentru identificarea navigatorului. La vizitarea unui

site Web, ofertantul acestui site memorează de cele

mai multe ori un mic fișier cu date de pe hard-disk-ul

utilizatorului de Internet, așa-numitul cookie.

Ce declanșează un atac de apoplexie sau

un infarct?

Tromboza (din gr. Thrombos=cheag).Este vorba de

opturarea unui vas sangvin prin formarea unui cheag

de sânge.Aceasta poate duce la necrozarea țesutului

respectiv, la infarct ( în cazul arterelor coronariene

ale inimii) sau la apoplexie (în cazul vaselor de sânge

din creier).

Unde a fost atestată în 1389-1390 prima

moară de hâtie?

La Nürnberg. Moara producea cantități mari de hârtie

care a început să înlocuiască pergamentul, mult mai

scump. Peste numai zece ani s-a născut Gutenberg

(→646), inventatorul tiparului. În Anglia, prima

moară de hârtie a fost construită în 1494 la

Stevenage, de către John Tate. În Țara Românească

este menționată o asemenea moară de hârtie în 1646,

lângă Călimănești, înfințată de Matei Basarab.

Sursă: Poarta cunoașterii/Matthias Edbauer, Ed.

Niculescu: București, 2003.


24

Implică-te şi ne va fi mai bine!


“Iubite cetitoriu,

Multe prostii ăi fi citit, de când eşti.

Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vedè că

nu-ți vin la socoteală, iè pana în mână şi dă

şi tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta

m-am priceput şi atâta am făcut.”

(ION CREANGĂ)

Redacţia “Mugurii Vlădesei”

Director:

prof. Stîngă Mariana

Redactor/Tehnoredactor:

bibliotecar Daciana Bara

Redactor/Corector:

prof. Daniela Stănică

Colaboratori:

prof. Stănică Daniela prof. Stîngă Mariana

prof. Ghiţea Eufemia prof. Ciota Marius

prof. Rus Rodica prof. Mango Adriana

prof. Greble Gabriela prof. Mureșan Dana

Coperta: I, IV realizate de Cristiana Farcaş

ISSN 2360-5170

ISSN-L 2360-5170

Liceul Tehnologic ”Vlădeasa” Huedin

Str. Horea; Nr.78-80; Huedin; jud. Cluj; 405400;

Tel/fax. 0264-351314

ANUL IV NR. 4/2017 - liceulvladeasahuedin.info · supraviețuire. IEu, cel care acum se teme şi de...

Documents

Transcript of ANUL IV NR. 4/2017 - liceulvladeasahuedin.info · supraviețuire. IEu, cel care acum se teme şi de...