Exercitiu de incredere

“Pace voua!”. Ce minunat ar fi daca am crede si am primi aceste cuvinte. Ce minunat este a avea pace in suflet, in fiecare clipa a vietii. Oricand, oriunde, in orice situatie, sa avem acel echilibru de nestramutat al impacarii cu sine si cu Dumnezeu. Din nefericire, pacea a devenit un ideal pentru care luptam, zi de zi si pierdem tot mai des.

Marcu 4:3636. După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.37. S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.38. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: "Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?"39. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.40. Apoi le-a zis: "Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?"41. I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: "Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?"

A fi linistit in lumea noastra, pare mai degraba o nebunie. Parca suntem facuti sa nu mai scapam niciodata de probleme. Uneori le vedem cu 2 perechi de ochi, alteori ni le creem singuri pentru ca nu stim sa traim altfel. Si pasim intr-un cerc vicios, un cerc al celor care nu vad, nu aud, nu simt altceva decat ce este in interiorul cercului: furtuna, valuri si vant. Si suntem cuprinsi de frica, ne temem pentru viata noastra, suntem speriati ca am putea sfarsi asa, aruncati incoace si incolo, inghititi de intuneric si nestiuti de nimeni. Ne dam seama ca ne vom ineca in disperare. Sumbru, nu-I asa? E greu sa privesti dincolo de aparente. E greu sa te desprinzi din ceea ce faci, din ceea ce esti obisnuit si sa te opresti. E greu sa fii altfel.

Si totusi, El dormea la cârmă pe căpătâi. De unde vine pacea? “O viata traita in Hristos este o viata de pace launtrica. Nu va fi extaz sentimental, ci o incredere statornica, plina de pace. Speranta ta nu se afla in tine insuti; ea este in Hristos. Slabiciunea ta se uneste cu puterea Lui, nestiinta ta cu intelepciunea Lui, nesiguranta ta cu puterea Lui dainuitoare”. EGW, CH, p 71.

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră. În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi- a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase. Fum se ridica din nările Lui, şi un

foc mistuitor ieşea din gura Lui:cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. A plecat cerurile, şi S'a pogorît:un nor gros era subt picioarele Lui. Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului; era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi. Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să- I răsune glasul; a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i- a pus pe fugă. Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. El şi- a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine. Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

Domnul Hristos spune: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”(Mt 11:28) “Ramaneti in Mine”.