1. Interviul perfect

Scop: experimentarea propriilor strategii de acţiune, explorarea acestora, trăirea

eşecului şi a succesului.

Se prezintă participanţilor un anunţ de angajare. Se alege dintre aceştia o persoană care

va juca rolul angajatorului şi o persoană care va juca rolul potenţialului angajat. Timp de 5

minute cei doi se gândesc la un plan de acţiune în ambele sensuri. Urmează etapa simulării

intreviului de angajare. După aproximativ 20 de minute se poartă discuţii între toţi membrii

grupului cu privire la aspectele pozitive şi negative ale interviului şi se cere celor doi implicaţi

în mod direct să facă o analiză a propriilor comportamente.

2. Afişul meu publicitar

Scop: dezvoltarea creativităţii şi a abilităţii de a realiza un CV

Se pune la dispoziţie participanţilor câte o coală A3, carioci, creioane colorate,

markere. Se cere fiecăruia să îşi realizeze un curriculum vitae sub forma unui afiş publicitar

cât mai atrăgător, încercând astfel să atragă atenţia asupra sa şi să se „vândă” cât mai bine.

După aproximativ 30 de minute se expun toate afişele, se poartă discuţii cu privire la modul

de elaborare a acestora şi se alege cel mai bun afiş.

3. Maria – studiu de caz

Scop: dezvoltarea abilităţii de a rezolva probleme; solicitarea capacităţii de analiză a

variantelor alternative şi găsirea unei modalităţi pentru depăşirea obstacolelor.

Se prezintă cazul unei eleve aflată în clasa a XII-a la liceu: „Maria s-a hotărât să se

pregătească pentru cariera didactică. Părinţii ei ar prefera, din motive financiare, să studieze

ştiinţe economice. De altfel, pentru a-şi îndeplini visul de a deveni profesoară, Maria trebuie

să mergă la studii într-un alt oraş, pe când ştiinţele economice le-ar putea studia locuind în

continuare cu părinţii. Ajut-o pe Maria să îşi găsească argumentele cu care să îşi convingă

părinţii să o lase să studieze la litere.”

Se împart participanţii în grupuri de câte 2-3 persoane. Fiecare grup notează propriile

argumente timp de 15 minute. După scurgerea timpului fiecare grup prezintă ceea ce a găsit

relevant, iar propunătorul notează pe flipchart, astfel încât să fie văzute de către toţi

participanţii. Apoi urmează o etapă de discuţii şi comentarii în urma căreia se realizează o

ierarhizare a argumentelor (pe cât posibil).

4. Proiectul meu de carieră

Scop: dezvoltarea capacităţii de a dezvolta un plan de acţiune în carieră.

Se cere participanţilor să-şi elaboreze un proiect de carieră pe baza unui plan care va fi

prezentat pe flipchart. Dacă va fi necesar se va realiza această activitate pe parcursul a mai

multe întâlniri.

Planul propus este următorul:

1. Cunoaştere de sine

- identificarea aptitudinilor, abilităţilor, capacităţilor şi deprinderilor transferabile;

- identificarea intereselor profesionale;

- identificarea valorilor de muncă;

- identificarea unor trăsături dominante de personalitate.

2. Profesiile

- profesia ideală;

- elemente caracteristice.

3. Piaţa muncii

- aşteptările angajaţilor;

- aşteptările angajatorilor;

- şomajul.

4. Planul de carieră

- ideal – misiune;

- dimensiunile vieţii;

- rezolvarea de probleme şi decizia privind cariera;

- planul de acţiune.

5. Elemente de ego-marketing

- metode de a găsi oportunitaţile de angajare;

- etapele de căutare a unui loc de munca;

- citirea corectă a unui anunţ;

- alcătuirea scrisorii de prezentare, de intenţie, de multumire, CV;

- procurarea documentelor necesare solicitării unui loc de muncă;

- prezentarea la interviu;

- negocierea salariului.

5. Vreau şi voi reuşi

Scop: dezvoltarea capacităţii de a stabili obiective şi de a îndeplini un plan de acţiune.

Se cere participanţilor să noteze pe o foaie de hârtie un obiectiv pe care şi l-ar putea

propune în raport cu propria carieră. Apoi să noteze care sunt paşii pe care consideră că

trebuie să îi urmeze în scopul atingerii obiectivului, precum şi termenele stabilite pentru

fiecare pas propus. După aproximativ 20 de minute fiecare dintre participanţi prezintă

obiectivul propus, paşii ce trebuie urmaţi şi termenele stabilite şi se poartă discuţii pornind de

la cele prezentate.

6. Pozitiv versus negativ

Scop: exersarea abilităţii de a surprinde diferenţe; exersarea atenţiei distributive.

Se împart participanţii în trei grupuri. Se alege câte o persoană din fiecare grup căreia i

se înmânează o coală albă de hârtie în mijlocul căreia este notat unul dintre cuvintele:

„INTERVIU”, „CARIERĂ” sau „MANAGER”. Atunci când participantul primeşte foia de

hârtie trebuie să noteze în partea de sus a acesteia un cuvânt cu o conotaţie pozitivă care are

legătură cu acel cuvânt scris pe mijlocul foii, iar în partea de jos un cuvânt cu o conotaţie

negativă. De exemplu dacă în mijlocul foii este scris cuvântul „CARIERĂ”, ar putea scrie în

partea de sus cuvântul succes, iar în partea de jos cuvântul sacrificiu. După ce participantul a

notat cele două cuvinte mototoleşte foaia sub forma unui bulgăre şi o aruncă altei persoane

din propriul grup care nu a completat deja, fără să vorbescă. După ce au executat sarcina toţi

membrii grupului facilitatorul citeşte afirmaţiile notate. Apoi participanţii pot comenta,

contesta sau aduce completări pentru fircare cuvânt cheie.

7. A dirija şi a urma

Scop: dezvoltarea abilităţii de a lucra în echipă, de a oferi răspunsuri celuilalt şi de a

lucra pentru atingerea unui scop.

Se grupează participanţi câte 2 şi se aşează faţă în faţă la distanţă de 50 cm, cu cele

două mâini lipite la înălţimea umerilor de cele ale partenerului, privindu-se în ochi. A (motor)

îşi mişcă cele două mâini şi B urmează. Mişcările sale trebuie să fie lente, asemanătoare sau

diferite la stânga şi la dreapta. A este atent la calitatea mişcărilor sale permitând lui B să îl

urmeze. B este atent la abilitatea sa de a-l urma, de a-l însoţi pe A (respons-abilitatea). După

un moment B dirijează şi A urmează. Dupa vreo 2 minute, fără să vorbescă şi privindu-se

mereu în ochi, uneori dirijează A, alteori B, dar fără să o spună. Se urmează exerciţiul până în

momentul în care participanţii sunt siguri că doar unul dirijează şi celalalt urmează, dar

schimbând în mod regulat rolurile. După alte două minute fiecare dirijează şi urmează în

acelaşi timp, fiind foarte atent la ce face celălalt. După un anumit timp, fiecare dirijeză cu

mâna dreaptă şi urmează cu mâna stângă. În cele din urmă participanţii vor încerca să refacă

aceleaşi gesturi cu ochii închişi. Se cere să observe cu atenţie relaţia pe care reuşeşte să o

creeze.

8. Podul

Scop: dezvoltarea abilităţii de a lucra în echipă în vederea atingerea unui scop.

Se împart participanţii în două grupuri ce vor avea de construit simultan două

jumătăţi de pod. Echipele vor fi independente una de alta şi nu se vor vedea între ele.

Grupurile vor avea la dispoziţie următoarele materiale: hârtie, carton, lipici şi foarfece. Li se

va permite contactul printr-un reprezentant, la jumătatea distanţei dintre el, pe un teren neutru,

pentru un minut, la intervale de 20 minute, de trei ori. Delegaţii fiecărei echipe nu vor avea

voie să ia notiţe la aceste scurte întâlniri. La întâlnire delegaţii vor trebui să-şi clarifice cât mai

multe amănunte despre lucrul celeilate echipe, astfel încât scopul activităţii să fie atins.

Desigur că vor fi multe detalii tehnice necunoscute fiecărei părţi, detalii cum ar fi: înălţime,

lungime, forma, etc. La sfârşitul activităţii, după maxim o oră, cele două jumătăţi de pod ar

trebui să se îmbine, eventual să fie identice.

Procesul necesită din partea tuturor lucrul asupra barierelor fizice şi de comunicare.

Îndemânarea în construcţia podului de hârtie nu este prea importantă. Jocul explorează diferite

abordări ale individului şi grupul ca întreg. Rezultatul depinde de abilităţile delegaţilor de a

aduce echipelor cărora aparţin cât mai multe informaţii despre lucrul celeilalte părţi şi munca

în echipă.

În urma desfăsurării jocului se va cere tuturor participanţilor să comunice celorlalţi

impresiile cu privire la modul în care a colaborat cu colegii de echipă, la modul în care au fost

îndrumaţi de reprezentantul lor, la sentimentele pe care le-au avut pe parcursul desfăşurării

jocului.

9. Balansul

Scop: creşterea nivelului de activare şi deconectarea faţă de situaţia problemă.

În picioare, participanţi formează un cerc strâns, prinşi cu bratele între ei.

Facilitatorul poate fi unul dintre membrii cercului. La comanda sa “dreapta”, toţi fandează

către dreapta cât de mult pot, fără a-şi da drumul din strânsoare. La comanda sa “stânga”,

participanţii, păstrând acelaşi cerc, fandează către stânga. “Înainte” înseamnă aplecarea

împreună, în faţă, cât de mult. “Pe spate” înseamnă lăsarea pe spate a tuturor. Ca regulă,

participanţii nu-şi vor desprinde braţele care-i ţin împreună, acţionând unitar. Exerciţiile se

poţ repeta de câteva ori, de fiecare dată tot mai repede între fandări şi aplecări, după cum

comandă facilitatorul.

10. Timpul

Scop: dezvoltarea abilităţii de a gestiona în mod eficient timpul.

Orice proces organizat necesită o gospodărire a timpului. Se cere participanţilor să

împartă un cerc în 4 domenii, alocând ore: muncii, distracţiei/relaxării, repausului/relaxării,

transportului/deplasărilor pe care le au real, în medie, zilnic, sub forma unor sectoare din

cadranul cercului (marcat în 24 de ore). Analiza împarţirii va reliefa timpul necesar pe care

l-ar dori a avea (în plus sau în minus) respectiv în cele 4 domenii. Astfel, ei vor conveni dacă

au timp suficient pentru toate preocupările, vor vedea care sunt principalele cauze de pierdere

a timpului, vor considera problemele neaşteptate ce se pot întâmpla, lipsa ritmului, etc.

Participanţii îşi vor împartaşi (prezenta şi discuta) alocarea timpului zilnic. Participantii pot

face un calendar vizând activităţile lor principale pe termen scurt (2 luni), mijlociu

(aproximativ 6 luni) şi lung (mai mult de jumătate de an).