Exercitarea controlului asupra coruptiei in Finlanda 1 · PDF fileadministratii eficiente...

ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC �� 9/2007

Exercitarea controlului asupra coruptiei in Finlanda

16

Exercitarea controlului asupra coruptiei in Finlanda1

Prof. dr. Ari SALMINEN, Cercetator dr. Olli-Pekka VIINAMÄKI,

Cercetator dr. Rinna IKOLA-NORRBACKA, Facultatea de Administratie Publica, Universitatea din Vaasa, Finlanda

1. Intelegerea procesului de control al coruptiei

Subiectul acestui articol il reprezinta controlul asupra coruptiei in Finlanda. Coruptia este

vazuta ca principala amenintare fata de o guvernare deschisa si transparenta, fata de dezvoltarea

economica sustinuta, de procesul democratic si mediul de afaceri. Coruptia este un fenomen foarte

complex, ce are de a face cu mai multe probleme, ca si abuzul de putere pentru castiguri in folos

propriu, integritate scazuta, luare si dare de mita, administrare ineficienta, frauda si nepotism.

Intrebarea care se pune este cum sa prevenim cresterea coruptiei administrative intr-o singura tara?

Dar cum sa evidentiem controlul asupra coruptiei intr-un singur caz si cum sa identificam corect cele

mai importante implicatii ale coruptiei?

1.1 Cauze si context

Studiile academice comparative s-au axat pe comportamentul neetic, administratia si

managementul ineficient din organizatiile din sectorul public. Guvernele din diferite tari ale lumii si

organizatiile internationale au pus la punct diferite strategii de combatere a coruptiei.

Unele studii sunt concentrate pe explicarea efectelor coruptiei (Mauro 1995; 1998;

Rose-Ackerman 1999), elaborarea implicatiilor, formelor si tipurilor de coruptie (Caiden 2001; Levin

& Satarov 2000; Stohs & Brannick 1999) si analiza mecanismelor anti-coruptie si moduri eficiente de

minimalizare a efectelor si de prevenire a coruptiei (Maor 2004; OECD 2000; Clark & Jos 2000;

Johnston 1999; United Nations 2004; OECD 2003a).

Diagnosticarea corecta a cauzelor si a logicii din spatele coruptiei joaca un rol important in

combaterea acesteia (Quah 1999; Maor 2004; Schwartz 2003). Huberts, Lasthuizen and Peeters (2006:

290) specifica in mod clar faptul ca cercetatorii nu vor reusi niciodata sa faca public intreg fenomenul

de coruptie din sistem. Acestia compara fenomenul coruptiei cu un iceberg, din care numai varful

poate fi observat si numai faptele explicite de coruptie pot fi luate in considerare.

Se poate spune, asadar, ca studierea fenomenul de coruptie intr-o tara relativ mica (Finlanda,

cu aproximativ 5,3 milioane de locuitori), in care coruptia este constant mentinuta la un nivel relativ

scazut, nu are nicio relevanta. Cu alte cuvinte, ce motive mai sunt pentru studierea coruptiei care, de

fapt, nu exista?

Timp de cativa ani, Transparency International a situat Finlanda pe primul loc ca fiind tara cu

cel mai scazut nivel de coruptiei. In schimb, cotele ridicate din sondajele internationale indica anumite

particularitati din societatea finlandeza. In general, modelul bunastarii finlandeze se bazeaza pe

institutionalitate, intelegere si mentinerea unui nivel al taxelor accesibile tutoror cetatenilor. Cheltuiala

publica reprezinta o mare parte din bugetul public, aproximativ 49% din PIB.

Asa cum se arata si in Tabelul 1, tarile nordice se afla pe pozitii din ce in ce mai inalte in

fiecare an. Chiar toate lucrurile merg bine in tarile nordice si in administratiile lor? Dupa cum vedem

in sondaje si clasificari, exista cativa factori specific „nordici” care pot explica situatia. Cele cinci state

1 Traducere si adaptare realizate de Maria Cristina Vasile



17

nordice sunt relativ reduse ca intindere, foarte bogate, stabil din punct de vedere politic si constituite

ca si societati omogene. Altfel spus, ele au in comun sistemul de valori din administratiile publice, ca

si deschiderea si increderea in institutiile din sectorul public, loialitatea dintre politicieni si functionarii

publici, precum si compasiunea ca o valoare a tolerantei si a securitatii sociale. Diferenta dintre cum

functioneaza statul si cum il percepe societatea civila nu reprezinta inca o mare problema. Suntem de

acord cu Huberts (2006) in privinta faptului ca este vorba aici si de reputatia tarii si ne punem

intrebarea daca o buna reputatie antreneaza si un nivel scazut de coruptie.

Cotele tarilor nordice in Indicii de Perceptie a Coruptiei 2000–2007

Tabelul 1

Cota 2000

Cota 2001 Cota 2002 Cota 2003 Cota 2004 Cota 2005

Cota 2006

Cota 2007

Finlanda 1 1 1 1 1 2 1 1

Danemarca 2 2 2 3 3 4 2 1

Islanda 6 4 4 2 4 1 1 6

Norvegia 7 10 12 9 8 8 6 9

Suedia 4 6 6 6 6 6 3 4 (Sursa: Transparency International 2000–2007)

1.2 Concentrarea asupra fenomenului de control

Controlul este astfel definit pentru a se referi in acelasi timp la mecanismele directe si

indirecte de prevenire a coruptiei, dar si la cele stricte si mai putin stricte. Ca urmare, controlul este

folosit in mod formal si informal sau intentionat si neintentionat. In principiu, in studiul controlului

coruptiei se identifica doua interpretari de baza. Din punctul nostru de vedere, una din ele se

concentreaza pe „sistemul de control” in sine, ce poate constitui mai mult sau mai putin tinta noastra,

in timp ce cealalta se reduce la in ce fel sau cat de bine poate fi „controlata” coruptia.

Aceste abordari sunt interdependente si creeaza legaturi cu gradul de coruptie scazut (sau

ridicat), asa cum descrie si Figura 1.

Figura 1. Studierea controlului asupra coruptiei

Noi am incercat sa gasim potentialele surse ale coruptiei scazute si interdependente cu

sistemul de control, iar ele sunt descrise ipotetic in urmatoarele capitole. Sursele sunt descrise printr-o

comparatie cu un singur caz, ceea ce inseamna ca „raspunsurile”, explicatiile vin din experienta locala,

mostenirea culturala si evenimentele istorice. Unele dintre surse sunt mai mult ideografice, in stransa

Sistemul

de control al coruptiei

Coruptia este

controlata

Grad scazut

de coruptie

Grad ridicat

de coruptie



18

legatura cu natiunea si societatea decat altele (Salminen & Viinamäki 2006). In plus, se presupune ca

un grad scazut de coruptie atrage dupa sine o definire in sens larg a coruptiei administrative.

Dimpotriva, daca fenomenul coruptiei este de o amploare nemaiintalnita, studiile ar necesita o definire

mai exacta si mai concisa a coruptiei.

Noi adoptam ideea lui Langseth’s (2006: 14–20), potrivit careia este necesara elaborarea

diferitelor tipuri de metode de colectare a datelor si informatiilor despre coruptie. Analiza noastra

vizeaza, in principal, factorii care sunt asociati coruptiei, sau, mai bine spus, ce au legatura cu gradul

scazut de coruptie.

In acest scop, datele, majoritatea din anii 2000-2005(7) au fost stranse printr-o analiza

amanuntita intr-o singura tara. Pentru a descrie sistemul de control al fenomenului coruptiei din

Finlanda, au fost folosite anchete deja existente, cercetari anterioare, documente, statistici si rapoarte

anuale ale diferitelor institutii. Procesarea datelor este descrisa succint in contextul fiecarui tabel si

statistica. Cum observa si Galtung (2006: 101), este dificil sa descoperi indicatori pentru un asemenea

fenomen ca si coruptia, care sa fie condamnabili din punct de vedere legal si moral. Acest lucru devine

si mai dificil cand se incearca o comparare a informatiilor stranse din diferite sisteme administrative si

legislative sau din diferite perioade de timp.

1.3 Planul articolului

Fie ca se descrie sistemul de control sau ca se prezinta in ce mod este controlata coruptia,

urmatoarele cinci capitole tind sa fie cele mai importante. Primul capitol prezinta administratia

eficienta, ce face legatura dintre control si valorile, codurile si principiile existente pentru a preveni

aparitia unui comportament corupt. Integritatea functionarilor publici este a doua legatura dintre

control si gradul scazut de coruptie. In al treilea rand, luam in considerare cadrul legal concentrat in

Actul de Procedura Administrativa si in Codul Penal. Cel de-al patrulea capitol este reprezentat de

investigatiile Ombudsmanului si ale Cancelarului, ambele reprezentand statistici asupra formelor de

coruptie si asupra metodelor de control al acesteia. Subiectul de pe locul cinci este auditul, ce

ilustreaza controlul prin prisma unei structuri a sistemelor de audit, a obtinerii unei performante

financiare in vederea combaterii coruptiei. Ultima parte preia in discutie incercarile noastre de a

intelege controlul coruptiei, formuleaza concluzii pentru problemele discutate si prezinta cateva

particularitati ale sistemului administrativ din Finlanda.

2. Beneficiile unei administratii eficiente

2.1 Valorile etice ale guvernului finlandez si ale municipalitatii

Este unanim recunoscut faptul ca daca nu se stabileste clar si corect un cod unanim de

comportament etic pe care functionarii publici sa il respecte intocmai, atunci vom avea de a face cu o

crestere a coruptiei. O guvernare si o administratie eficienta presupun valori si principii etice cum ar fi

transparenta, responsabilitatea, operativitatea si participarea activa. Aceste valori sunt opuse coruptiei

si mai precis, opusele unui comportament neadecvat, ale unui management si ale unei administratii

ineficiente.

Cum influenteaza aceste valori etice procesul controlarii coruptiei si care este impactul pe care

aceste valori le au asupra sectorului public si al guvernarii? Nu este posibil sa se poata da raspunsuri

clare pentru aceste intrebari. Totusi, noi presupunem ca aceste valori si coduri etice ale unei

administratii eficiente joaca un rol esential in combaterea coruptiei si sunt folosite pentru a micsora

gradul de coruptie din diferite state ale lumii. Codurile si valorile reprezinta cel putin o schita folosita

in prevenirea coruptiei, un model de comportament ideal in sectorul public, chiar daca in caz de

nerespectare a prevederilor acestora, constituie foarte rar un criteriu direct de pedeapsa si condamnare.



19

Printre valorile mentionate, increderea este si a fost intotdeauna o parte esentiala a unui guvern

responsabil si a unei administratii eficiente in toate tarile scandinave. Gradul de incredere in institutiile

si autoritatile publice este foarte ridicat, increderea fiind considerata fundatia societatii civice.

Increderea publica in impartialitatea, obiectivitatea si legalitatea guvernului si institutiilor sale a ramas

foarte accentuata in Finalnda. Dar modul cum guvernul a ajuns sa beneficieze de aceasta incredere din

partea populatiei constituie o problema foarte delicata. Pentru a sustine aceasta idee, daca populatia nu

are incredere in guvern, incercarea de a controla coruptia va esua.

Harisalo si Stenvall (2001) au studiat increderea cetatenilor in autoritatile centrale ale

guvernului, printr-un sondaj asupra a 2000 de cetateni finlandezi. Cercetarea nu a evidentiat direct

legatura dintre incredere si coruptia administrativa. Totusi, cetatenii au criticat etica profesionala a

functionarilor publici, ceea ce poate scadea nivelul ridicat de incredere acordata. Dupa cum indica si

lista de mai jos, cetatenii au situat armata si politia ca fiind organizatiile ce prezinta cel mai mare grad

de incredere din partea populatieiii. Aceasta lista evidentiaza primele zece locuri din top ocupate de:

• Politie 75 %

• Armata 64 %

• Mass-media electronica 55 %

• Universitati si licee 55 %

• Biserica 41 %

• Presa 39 %

• Sistemul judiciar 37 %

• Sindicate 34 %

• Guvern 34 %

• Parlament 32 %

Vorbind la modul general, principiile si codurile guvernarii eficiente sunt mentionate in scris

in Constitutia finlandeza. Instructiunile formale ale unei guvernari locale eficiente au fost redactate la

inceputul anilor ‘90 (Hyvä kunnallinen hallintotapa 1993). Rolul codurilor si valorilor municipalitatii

este esential datorita faptului ca pentru doua treimi din serviciile publice (aproximativ patru cincimi

din numarul angajatilor municipali lucreaza in sistemele sanitar, educational si servicii sociale) sunt

angajati 422.000 de oameni in 416 localitati. Ocazional, Asociatia Autoritatilor Locale si Regionale

Finlandeze emite circulare catre municipalitati cu privire la principiile unei bune guvernari locale. De

exemplu, in 2005, au fost mentionate si clarificate intr-o circulara principiile despre cum ar trebui sa

procedeze oficialii municipalitatii pentru a dezvolta parteneriate cu actori din sectorul privat si pentru

implementarea de proiecte co-finantate.

Ancheta noastra s-a desfasurat in cinci dintre cele mai mari orase din Finlanda (un sfert din

populatia tarii) si a evidentiat faptul ca valorile si codurile etice au devenit mult mai importante decat

erau cu zece ani in urma. A fost constituita o echipa de control intern ce se ocupa cu rezolvarea

situatiilor din care reiese incalcarea codurilor si valorilor etice si are ca responsabilitati auditul

municipal si evaluarea performantelor. Municipalitatile au dreptul de a rezolva incalcarile codurilor

etice fara a fi necesara constituirea unui comitet etic la nivel national.

2.2 Mijloace de informare pentru cetateni

Studiile comparative demonstreaza faptul ca atunci cand violarea principiilor unei bune

administratii este evidenta, oficialii politici si guvernantii iau masuri pentru stabilirea unor mecanisme

anti-coruptie care sa dezvaluie un asemenea comportament. Acestia reprezinta comisiile etice,

procurorii specializati, consiliile independente si autoritati judecatoresti investigative, investiti cu

puteri coercitive extinse (Maor, 2004). Studiile recente asupra politicilor publice anti-coruptie indica

cresteri globale in domeniul legislatiei, regulilor si regulamentelor, precum si controlului intern intr-un

mare numar de state (OECD 2000; Clark & Jos 2000). Exista sisteme variate de raportare si unele state

si-au infiintat organisme proprii ce se ocupa cu rezolvarea situatiilor ce incalca valorile eticii. Protectia



20

organizata a celor care dau in vileag cazurile de coruptie se aplica in cateva tari si totodata, exista si

un consilier de integritate ce opereaza in sase dintre statele membre UE (Moilanen & Salminen 2007:

43). In Finlanda nu exista niciun organism care sa investigheze eventualele incalcari ale integritatii sau

denaturarea administratiei eficiente. Aceste cazuri sunt anchetate de catre curtea administrativa, de

Ombudsman sau de mass-media.

Pe langa organismele ce investigheaza cazurile de incalcare a eticii, acestea sunt sesizate si de

catre cetateni. „Demascarea” publica nu este principalul mijloc de lupta impotriva coruptiei.

Bineinteles, este chiar printre ultimele. De exemplu, pentru a verifica faptele ce au dus la demascarea

publica este necesar sa existe un guvern transparent si deschis. Din mai multe motive (reputatie,

evitarea conflictelor de interese) ar fi de dorit protejarea atat a acuzatorului, cat si a acuzatului.

Demascarea publica ofera cetatenilor posibilitatea de a lua atitudine fata de eventualele cazuri de

coruptie, in afara de a apela la Ombudsman, la investigatii sau chiar la presa.

Pe de alta parte, participarea activa a cetatenilor sub diferite forme, mass-media independenta

si autonoma, un nivel ridicat de educatie, accesul public la documentele oficiale, rolul bine definit al

institutiilor juridice si posibilitatea de a face apel la ajutor legal profesional vor conduce intotdeauna la

scaderea nivelului coruptiei.

Pe masura ce cetatenii devin tot mai responsabili, devine mai usor sa se depuna plangeri.

Cumva se pare ca cetatenii au mai mult curaj sa contacteze autoritatea de contencios administrativ

pentru a pune la indoiala deciziile luate de autoritati. Acest lucru se aplica si intr-un context mai larg,

in care cetatenii nu sunt doar supusi ai administratiei, ci sunt cetateni suverani care pot influenta

lucrurile care ii privesc in mod direct. In plus, exista o mare diferenta intre controlul propriu-zis al

coruptiei si de exemplu, plangerile facute de cetateni. Numai un numar limitat de plangeri vor duce la

o investigatie amanuntita a organizatiei. Totusi, sistemul de control utilizat de catre cetateni poate

crea un mecanism de avertizare pentru ca serviciile publice sa respecte regulile.

3. Integritatea functionarilor publici

Discutia de mai sus cu privire la administratia eficienta creeaza un anume cadru etic pentru

sectorul public. Se clarifica principiile dupa care controlul poate fi divizat. Pe langa acest cadru mai

mult sau mai putin general al codurilor si regulilor, fundatia sistemului de control al coruptiei este

integritatea functionarilor publici. Integritatea la locul de munca este o parte esentiala in combaterea

coruptiei. Presupunem aici faptul ca daca functionarii publici ca indivizi 1) nu respecta regulile la

locul de munca, 2) pierd capacitatea de a distinge interesul personal fata de cel public, 3) dovedesc

lipsa de respect, 4) nu sunt remunerati corespunzator si 5) conducerea nu sustine integritatea, ca si

valoare morala, atunci gradul scazut de coruptie din sectorul public este supus amenintarilor (Dobel

1999).

Nivelul scazut al coruptiei isi are originea in cultura administrativa finlandeza, ce se bazeaza

pe traditii scandinave si rusesti. Sectorul public si sistemul politic finlandez sunt dominate de traditii

legislative si meserii din domeniul legislativ. Traditiile legislative au influentat infrastructura

legislativa si combat administratia si managementul ineficient. (Tiihonen 2003: 107; Konttinen 1991:

220–227; Salminen & Temmes 1994; Torke 1989: 41.). Dupa traditia scandinava, odata cu

imbunatatirea nivelului de trai, se pune accentul pe statul extins, ce include valori comune, cum ar fi

compasiunea si uniformitatea.

Sectorul public este relativ extins in Finlanda si controlul integritatii publice este, in

consecinta, obligatoriu de indeplinit. Cheltuiala publica reprezinta mai mult de 40% din PNB; numarul

de functionari publici ce lucreaza in guvern este de 120 000, iar in municipalitati sunt 422 000.

Dezvoltarea unei cariere de functionar public este accesibila oricarui cetatean finlandez. Din punct de

vedere formal, functionarii publici sunt bine educati. Prin educatie, toti cetatenii au sansa de a accede

la o cariera in sectorul public. Totusi, organizatiile din sectorul public au dreptul de a stabili in mod



21

detaliat principiile pe baza carora se face recrutarea si sa-si plateasca singuri salariileiii. Limitele sunt

stabilite doar prin acordurile colective cu privire la Statutul functionarilor publici.

3.1 Reguli formale si informale

Constitutia finlandeza reglementeaza expres ca serviciul public, precum si orice exercitare a

puterii publice sa se bazeze pe lege. De exemplu, in Constitutie este specificat faptul ca ministrii

trebuie sa faca publice posibilele trasaturi de caracter care ar putea dauna statutului lor din consiliul

statului. In Actul Serviciului Civil al Statului unt mentionate reguli corespunzatoare pentru inaltii

functionari publici si pentru executivi.

Normele legale finlandeze impotriva coruptiei administrative au ramas neschimbate de cateva

decade incoace. Traditia legislativa impune ca functionarii publici sa aiba obligatia de a oferi

argumentare publica pentru deciziile luate, pentru sistemul corectional, precum si metode specifice

pentru investigatiile criminalistice.

Serviciul civil este strict reglementat in termeni de sanctiuni aplicate si conflicte de interese ce

caracterizeaza controlul direct asupra infaptuirii sarcinilor publice. Pentru a preveni coruptia si

administratia defectuoasa, principalele obligatii ale inaltilor functionari publici sunt strict definite.

Oficialii din sectorul public sunt obligati sa isi informeze superiorii despre eventualele relatii pe care

le dobandesc in exercitarea unor ocupatii din afara serviciului. Functionarii publici trebuie sa isi

declare interesele personale inainte de numirea in functie. Eventualele descalificari si retrogradari din

functia publica sunt strict reglementate. Aceste reguli sunt menite sa previna nepotismul, „pilele” sau

relatiile, toate acestea fiind forme de coruptie. Conform cu cele mentionate mai sus, toate aceste norme

precum si intreaga idee de guvernare corecta sunt adanc inradacinate in cultura judiciara finlandeza.

Vechiul pilon al serviciilor civile finlandeze este sistemul de rapoarte, in care oficialul care

raporteaza (functionar public) cerceteaza problema, fiind indrumat, prezinta propuneri alternative si le

sugereaza o propunere finala celor responsabili sa ia deciziile. Acest sistem demult stabilit contribuie

la prevenirea comportamentului abuziv si corupt (Tiihonen 2003: 109–110). Ne putem imagina ca

potentialul functionar corupt trebuie sa realizeze o munca dubla pentru a-si duce planurile la

indeplinire: trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si in fata celui care ia decizia si in fata celui care il

raporteaza. Si mai evident este faptul ca obligatia de a aduce o argumentatie publica pentru o decizie

mareste gradul de transparenta si incredere publica in cei de la guvernare si previne luarea unor decizii

partinitoare fata de cineva anume.

Presiunea din partea colegilor de serviciu dar si concurenta dintre acestia afecteaza nivelul

coruptiei si al integritatii din sectorul public (Holmes 1993: 165). Deoarece comunitatea functionarilor

publici este atat de redusa in Finlanda, amenintarea unei reputatii distruse duce, de obicei, la demisia

din functia publica. In sectorul public finlandez este esential sa nu te faci de rusine. Atunci cand

cineva este prins in flagrant primind sau dand mita, cade automat in dizgratie. Cetatenii isi vor aminti

de el sau de ea numai pentru faradelegile pe care le-a comis, uitand complet de faptul ca poate a fost

candva eficient. De asemenea, i se vor anula toate oportunitatile pentru alte slujbe mai bune. In plus,

deoarece cazurile de coruptie sunt atat de rare, vinovatii vor beneficia de toata atentia mass-mediei si,

ca urmare, deciziile judecatoresti vor fi si mai dure.

3.2 Managementul bazat pe valoare

In serviciul public finlandez, loialitatea isi are temeiul in asa-numitul obiectiv al loialitatii fata

de pozitia formala si ierarhie. Loialitatea este impartita in doua: forma subiectiva sau personalizata, in

special loialitatea politica si forma obiectiva, ce ramane dominanta in sectorul public, indiferent de

schimbarile ce se fac in guvern sau cele privitoare la inaltii functionari publici. Majoritatea

functionarilor publici isi pastreaza posturile si dupa alegerile parlamentare sau locale sau dupa

schimbarile la nivel de conducere in agentiile guvernamentale. Loialitatea este evidentiata prin

caracteristicile formale si prin independenta de care beneficiaza sectorul public si statuturile ierarhice.



22

Managementul bazat pe valoare a inceput sa fie aplicat in guvern din ultimul deceniu incoace.

Doua studii facute in Finlanda sustin afirmatiile in acest sens. Valorile ce insotesc munca zilnica

depusa in ministerele si agentiile guvernamentale finlandeze (180 de unitati constituite la nivel central)

au fost evidentiate si masurate in 1999 (n=647) si 2007 (n=642). Datele empirice au fost colectate prin

sondaje prin posta (Ministerul de Finante 2000; Ministerul de Finante 2007: 39-40,56).

Ambele studii au evidentiat ca cele mai apreciate valori sunt increderea, experienta,

deschiderea si independenta. Comparativ cu studiul anterior, eficienta si eficacitatea sunt valori a caror

importanta a scazut iv. In plus, sondajul din 2007 dezvaluie ca functionarii publici au intalnit probleme

legate de coruptie. Acestia au declarat ca au intalnit in mod regulat exemple de comportament neetic la

locul de munca:

• Lipsa de publicitate si aparitia de comunicate mincinoase (71%)

• Folosirea frecventa a limbajului „de lemn” (60%)

• Rezolvarea intarziata a problemelor (53%)

• Primordialitatea intereselor personale fata de interesul public (49%)

• Luarea deciziilor fara o calificare corespunzatoare si fara recomandari avizate (47%)

In ciuda faptului ca functionarii publici din ministere trebuie sa faca fata unor probleme legate

de coruptie, studiul evidentiaza ca formele grave de coruptie, cum ar fi luarea de mita sau obtinerea de

beneficii financiare ilicite in urma exercitarii functiei publice reprezinta cazuri foarte rare deocamdata.

4. Acte anti-coruptie

Statutul codurilor si regulamentelor anti-coruptie, la fel ca si sistemul de control este

interpretat conform traditiei administrative si legislative din Finlanda. La fel ca si celelalte state

nordice, Finlanda face parte din randul tarilor (traditia sistemului de Drept roman si a statului unitar)

care au sisteme diferite de drept public (dreptul administrativ) si de drept civil (dreptul penal). Dreptul

administrativ reglementeaza aspecte de drept civil. Normele de drept referitoare la coruptia din

sectorul public fac parte dintr-o sectiune speciala a dreptului penal.

4.1 Actul Administrativ de Procedura

Problemele administrative sunt reglementate de Actul Administrativ de Procedura care a intrat

in vigoare de la inceputul anului 2004. Ideea legislativa de baza pentru acest Act a fost sa uneasca

toate principiile administrative, administratia eficenta, incluzand serviciile publice intr-o singura lege.

Aria aplicarii este destul de mare: de la autoritatile municipale si ale statului pana la intreprinderile

private. In plus, Statutul Functionarului Public (1994) intareste aceste principii.

In afara de combaterea directa a coruptiei, principalul scop al acestui Act este promovarea

comportamentului etic in organizatiile publice, imbunatatirea relatiilor dintre cetateni si administratie

si prevenirea administratiei defectuoase in practica.

In ciuda scopurilor administrative in general, Actul isi propune sa minimalizeze efectele

coruptiei in mai multe feluri. Principiile legislative din acest act subliniaza faptul ca autoritatile trebuie

sa trateze cetatenii in mod egal, ca pe niste clienti ai administratiei si ca trebuie sa isi exercite

competentele numai in temeiul legii. Actiunile autoritatilor trebuie sa fie impartiale si in concordanta

cu obiectivele formulate. Autoritatile trebuie sa actioneze numai in virtutea legii. Aceste principii

evidentiaza ca serviciile trebuie adaptate nevoilor, organizarea lor trebuie sa fie corespunzatoare si

faptul ca autoritatile trebuie sa isi indeplineasca sarcinile in mod productiv. Principiul avizului arata ca

autoritatile sunt obligate sa ofere avizele necesare in mod gratuit si in limitele lor de competenta,

trebuie sa rezolve problemele administrative, raspunzand intrebarilor si interpelarilor cu privire la

serviciile oferite.

In final, o administratie eficienta cere si folosirea unui limbaj corect, clar si inteligibil.



23

Functionarii publici se afla sub controlul sistemului administrativ disciplinar. Sistemul

finlandez este in concordanta cu cele ale statelor membre UE. Sanctiunile disciplinare variaza de la

avertismente scrise pana la destituirea din functie in timp ce sanctiunile penale includ masurile

punitive listate in Codul Penal.

4.2 Codul Penal

In Finlanda, functionarii publici sunt subiecti de drept penal si sunt mentionati cu un statut

special in Codul Penal finlandez. In ceea ce ii priveste doar pe functionarii publici, exista un grup de

acte ce se refera la administratia sau la managementul defectuos, pot acuza malpraxisul, eroarea in

exercitarea atributiilor de serviciu si care mentioneaza pedepse severe, ca si demiterea din functie sau

admonestarea (Koskinen 2001: 137–138.).

Codul Penal finlandez contine un capitol dedicat infractiunilor in serviciu. Faradelegile

explicitate in Codul Penal sunt urmatoarele: 1) acceptarea de mita si luarea de mita cu circumstante

agravante; 2) incalcarea regulilor privind luarea sau darea de mita; 3) luarea de mita in cazul unui

membru al Parlamentului; 4) divulgarea neglijenta de secrete de stat; 5) abuzul de putere publica si

abuzul grav de putere publica si 6) neindeplinirea indatoririlor oficiale si incalcarea neglijenta a

acestora. Cum este pusa in aplicare aceasta legislatie?

Unele dintre datele statistice sunt evidentiate in tabelul 2. Acestea au fost colectate de

Institutul National de Cercetare in Domeniul Legislatiei. Pe baza incalcarii legilor privind luarea sau

darea de mita, partile economice ale mitei si acceptarea de mita, datele empirice au fost grupate in

celule diferite. In tabelul 2, cazurile reale ce presupun infractiuni sunt masurate dupa trei categorii:

acuzati de o anume infractiune, condamnati conform acesteia sau nu este o infractiune propriu-zisa.

Chiar daca unele din cazuri nu mai apar deloc de la an la an, se pare ca numarul total de cazuri

este in crestere. Anii 1997 si 2005 sunt ani exceptionali, in special in termeni de investigatii legate de

mita. Cresterea anuala a numarului de cazuri nu inseamna o crestere in termeni reali deoarece

rezolvarea cazurilor poate duce la procese de lunga durata, ce se intind uneori pe mai multi ani. Acest

aspect poate fi considerat varful icebergului. De exemplu, Kaufmann (2004) afirma ca acolo unde s-au

specificat corect „regulile jocului”, manifestarile frecvent ignorate a asa-numitei „coruptii legale” pot

fi mult mai raspandite decat formele ilegale de coruptie, ca de exemplu cazurile clasice de luare sau

dare de mita, ce se afla de obicei in centrul atentiei.

Nu exista garantia ca reglementarile legislative adoptate in masa vor duce la scaderea nivelului

coruptiei. Observarea unui grad ridicat al coruptiei poate reflecta, totodata, un inalt standard de etica si

o aplicare stricta a regulilor mai degraba decat sa potenteze un grad ridicat de comportament neadecvat

(van Hulten 2007).

Persoane acuzate de luare de mita si condamnate in Finlanda intre anii 1996–2005

Tabelul 2

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 a/c a/c a/c a/c a/c a/c a/c a/c a/c a/c

Darea/luarea de mita 6/3 8/4 2/2 1/1 4/1 1/1 – 1/1 3/3 21/17

Cazuri grave de

dare/luare de mita 1/1 – 1/0 3/3 – – – – – –

Dare/luare de mita in

afaceri 1/0 3/0 – – – – – – 1/1 1/0

Acceptarea de mita

in afaceri – 1/1 – – – – – – 1/1 –

Acceptarea de mita 3/2 7/5 1/2 – 1/0 – – – – 1/1

Acceptarea grava de 2/2 – – – – – 1/0 – – 1/1



24

mita

Incalcarea legislatiei

privind darea/luarea

de mita

3/0 1/1 1/0 – 4/2 3/3 1/1 – – 2/2

Total 16/8 20/11 6/3 4/4 9/3 4/4 2/1 1/1 5/5 26/21

Note: a = acuzati de un anumit delict ; c = condamnati pentru un anumit delict; – = nu constituie

cazuri (Sursa: Institutul National de Cercetare in Domeniul Legislatiei )

5. Investigatiile Ombudsmanului si ale Cancelarului

Institutia Ombudsmanului este unanim recunoscuta international. Aceasta protejeaza cetatenii

impotriva puterii arbitrare si vegheaza la respectarea legii in favoarea cetatenilor (Rowat 1965). In

sistemul finlandez, Ombudsmanul si Cancelarul beneficiaza de un respect extraordinar din partea

cetatenilor, fiind institutii ce au dainuit in timp. Rolul acestora este diferit fata de curtile de contencios

administrativ, in care functionarii publici sunt acuzati si condamnati.

Institutiile finlandeze ale Ombudsmanului Parlamentar si Biroul Cancelarului Justitiei

vegheaza la respectarea legalitatii si a regulamentelor. Cu alte cuvinte, aceste institutii adopta masuri

legale de control al coruptiei si integritatii din serviciile publice.

Pentru a actiona in judecata, cetatenii pot sa adreseze o plangere fie catre Ombudsmanul

Parlamentar, fie catre Cancelarul Justitiei. Obiectivul principal al acestor institutii este vegherea la

respectarea drepturilor cetatenilor. 60 de persoane lucreaza in biroul Ombudsmanului si 40 de

persoane lucreaza in biroul Cancelarului. Dar care este, de fapt, rolul lor in combaterea coruptiei?

Indatoririle formale (rolul de supraveghere) ale Ombudsmanului si Cancelarului Justitiei sunt,

in multe aspecte, paralele. Diferenta este urmatoarea: Cancelarul Justitiei analizeaza plangerile ce

privesc actiunile avocatilor si a consilierilor juridici. Cancelarul are datoria de a supraveghea

legalitatea actiunilor intreprinse de catre guvern. Cancelarul ia parte la sesiunile Consiliului de Stat si

revizuieste documentele cabinetului inainte de sesiunile saptamanale de lucru.

In schimb, datoria Ombudsmanului este de a se asigura ca oficialii si autoritatile publice

cunosc si aplica legile, Constitutia si drepturile omului si ca functionarii publici isi indeplinesc

atributiile dupa principiile administratiei eficiente. Ombudsmanul investigheaza performantele

oficialilor si ale autoritatilor in baza reclamatiilor cetatenilor. In anchetele Ombudsmanului numele

reclamantilor nu sunt publicate de regula, ceea ce mareste probabilitatea de denunturi. Numarul de

cazuri ce acuza lipsa legalitatii a crescut cu 47% din 2003 pana in 2006.

Ambele institutii investigheaza cazuri legate de coruptie, dar in ce consta, mai precis,

controlul? Cazurile tipice din 2000 pana in 2005 care se refera la controlul coruptiei, anchetate de

Ombudsman sunt listate in tabelul 3. Similar, investigatiile Cancelarului sunt prezentate in tabelul 4.

Informatiile despre cazurile legate de coruptie au fost colectate, regrupate si adunate din rapoartele

anuale ale Ombudsmanului si ale Cancelarului.

Investigatiile Ombudsmanului: Cazurile legate de coruptie 2000–2005 Tabelul 3

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Intarziere in rezolvarea

problemelor 19 27 4 22 24 33

Incalcarea principiului

egalitatii 15 15 6 10 16 12



25

Neglijenta in serviciu 7 8 2 15 8 22

Justificare incorecta a

deciziilor 12 14 7 6 4 10

Lipsa de publicitate 7 10 10 8 7 7

Neacordarea dreptului

la replica 7 15 4 6 3 8

Discriminare 8 7 7 9 4 7

Dezinformarea opiniei

publice 6 5 4 3 10 4

Neacordare de asistenta

suficienta 5 7 2 4 5 6

Favoritism 4 13 1 2 1 4

(Sursa: Rapoartele anuale ale Biroului Ombudsmanului 2000–2005)

In termeni de anchete anti-coruptie, am gasit 10 tipuri de cazuri in institutia Ombudsmanului

si 9 in cea a Cancelarului. Ambele institutii se ocupa de cazuri asemanatoare, ca si de intarzieri in

rezolvarea problemelor, neacordarea dreptului la replica, lipsa de publicitate. Daca reevaluam

relevanta cifrelor, acest tip de probleme apartine categoriei administratiei defectuoase, mai degraba

decat strict categoriei coruptiei.

Exista, de asemenea, diferente intre institutii. Violarea principiului egalitatii, neglijenta si

favoritismul apartin cazurilor tipice cu care se confrunta Ombudsmanul. Comparat cu Ombudsmanul,

Cancelarul este responsabil pentru cazurile de descalificare, abuzul de putere publica si de

desfasurarea de actiuni publice indoielnice, fapte care se apropie mai mult de etica functionarilor

publici.

Investigatiile Cancelarului: Cazurile legate de coruptie 2000–2005 Tabelul 4

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Intarziere in rezolvarea

problemelor 5 23 16 9 13 7

Descalificari 9 3 7 5 5 5

Nerespectarea

dreptului la replica 2 1 3 5 7 2

Neacordare de

asistenta suficienta 4 1 2 1 2 5

Abuz de putere publica 7 - 1 2 3 -

Lipsa de publicitate 5 - - 3 1 3

Justificare incorecta a

deciziilor 1 - 3 3 1 -

Desfasurarea de actiuni

publice indoielnice - - - 7 - -

Discriminare - - 3 2 - 1

(Sursa: Rapoartele anuale ale Biroului Cancelarului 2000–2005)



26

Analizand informatiile din tabelele de mai sus, ambele confirma reputatia Finlandei ca tara cu

un grad scazut de coruptie. Pentru o tara cu 550 000 de angajati din sectorul public, numarul de cazuri

prezentate mai sus este aproape insignifiant. Observand imaginea de ansamblu a Finlandei – tara cu un

grad scazut de coruptie si cu mecanisme de control bine dezvoltate, aceste statistici sprijina ipoteza

accidentalului si a fenomenului izolat.

6. Auditul financiar bazat pe performanta

In capitolele anterioare s-a discutat despre coduri, integritate si fundamentele legale ale

controlului coruptiei. Experiente comparative arata ca pentru a reduce potentialul nivel de crestere a

coruptiei trebuie stabilite mecanisme transparente de control dar si masuri precise de imbunatatire a

performantelor, precum si cele de ordin financiar ale institutiilor de control. Se poate afirma ca nivelul

coruptiei va creste si in cazul in care lipsesc mecanismele administrative de control si audit sau

controlul nu este extensiv (Maor 2004; Caiden 2001).

In cazul administratiei de stat din Finlanda, controlul este exercitat descentralizat, iar scaderea

nivelului coruptiei reprezinta obiectivul principal al catorva institutii. O trasatura distinctiva reprezinta

faptul ca numai o parte din indatoririle institutiei se refera la combaterea coruptiei. Guvernul nu a luat

masuri de infiintare a unei agentii, comisii sau institutii speciale anti-coruptie.

Auditul intern detine un rol important in prevenirea coruptiei datorita statutului sau semi-

autonom si functiilor de supraveghere a exercitarii mecanismelor de control intern. In general, auditul

intern poate fi mai eficient in acoperirea unei arii mai extinse de operatiuni decat alta institutie de

control, dar devine dependent de interventiile politice sau cele la nivel de conducere. (Schwartz 2003).

In ce mod este organizata partea financiara a controlului coruptiei in Finlanda? Toate

ministerele si agentiile guvernamentale detin o unitate de control intern. Totusi, aceste unitati se ocupa

in principal de auditul financiar. Problemele legate de coruptie pot fi dezvaluite in baza denunturilor,

dar si a auditului performantei. Daca unitatile interne descopera abuzuri sau alte fapte legate de

coruptie, ele sesizeaza intotdeauna autoritatile politienesti. Indraznim sa afirmam ca investigatiile

politiei, dar si cele interne sunt desfasurate intr-un ritm alert datorita presiunii exercitate de mediul

extern: cazurile de coruptie au reprezentat intotdeauna subiecte interesante pentru mass-media.

In varful ierarhiei, Parlamentul finlandez controleaza si auditeaza si finantele Guvernului, pe

langa atributiile sale legislative. Cinci auditori de finante publice sunt selectati dintre membrii

Parlamentului. Acesti auditori au ca responsabilitate principala supravegherea legalitatii si

corectitudinii sistemului financiar din sectorul public. Auditorii se ocupa cu inspectarea si

monitorizarea actiunilor. Acestia observa in ce mod se realizeaza executia bugetului, monitorizeaza

subventiile de stat si imprumuturile acordate din fonduri bugetare si din finante atrase din afara

bugetului, precum si respectarea de catre stat a garantiilor promise. Auditorii supervizeaza deducerea

de impozite, concesiunile si amanari ale taxelor, plati sau oricare alte datorii ale statului.

In raporturile anuale ale Parlamentului din ultimii cinci ani, auditorii au rezolvat cazuri legate

de administrarea defectuoasa, ca si potentialele probleme ivite din cauza economiei subterane si din

cauza folosirii frauduloase a finantarilor externe din organizatiile publice.

Biroul National de Audit indeplineste auditari financiare si de performanta, ca si organizatie

independenta si de sine statatoare, cu 145 de angajati. In termeni de control financiar, oficiul asigura

respectarea concordantei dintre bugetul de stat si previziunile legate de bilanturile (rapoartele) anuale

corecte si adecvate facute de catre stat si de catre agentii. In 2006, au fost efectuate 115 auditari

financiare. Auditarile pentru performanta constau in evaluarea eficacitatii administratiei, in

concordanta cu regulile si cu principiile administratiei eficiente. Auditul de Performanta se

subordoneaza nevoilor de informare ale Parlamentului, administratiei si cetatenilor, folosind ca

metoda evaluarea. Anual, sunt indeplinite 30 de auditari a performantei. Numai 1-2 dintre ele necesita



27

investigatii suplimentare. Totusi, majoritatea auditarilor constau in recomandari privind imbunatatirea

performantelor si a conduitei.

Auditul formal nu reprezinta intregul proces. Urmatoarele date au fost colectate din rapoartele

anuale al Biroului National de Audit. Indivizii si organizatiile pot adresa Biroului plangeri cu privire la

managementul financiar al statului, economia publica sau in legatura cu suspectarea de abuzuri sau

deturnare de fonduri publice. Reclamatiile cetatenilor se concentreaza in special pe unele dintre

ramurile administratiei, cum ar fi agricultura si silvicultura, educatia, transporturile si comunicatiile.

Reclamatiile sunt in numar de:

• 43 in 2001

• 53 in 2002

• 31 in 2003

• 43 in 2004

• 45 in 2005

• 37 in 2006.

Functiile auditului prezentate aici ofera o imagine de ansamblu asupra controlului, dar nu

ofera prea multe detalii cu privire la tendinta actuala de incalcare a legii. Ar trebui sa fim de acord cu

Huberts (et al 2006:278), ca ar putea exista o „statistica neagra” privind incalcarea regulilor si privind

anumite acte de coruptie ce raman nedescoperite inca. O alta problema apare: cu cat suntem mai

vigilenti in privinta eventualelor actelor de coruptie, cu atat exista riscul de aparitie a altor cazuri noi si

exista posibilitatea ca acestea sa nu fie cele reale.

7. Se poate controla coruptia?

Coruptia administrativa a constituit subiectul a numeroase studii si cercetari academice. Acest

articol vizeaza in principal sistemul controlului coruptiei in Finlanda. Cel mai important fapt este ca

articolul dezbate potentialele interdependente dintre sistemul de control si gradul scazut de coruptie,

care sunt relevante pentru administratia publica din Finlanda in anii 2000.

Cum apreciem noi descoperirile studiului nostru? In analizele noastre empirice, exista

posibilitatea ca legaturile sa ramana mai mult formale decat sa evidentieze factorii cauzali. Explicatiile

importante ale interdependentelor sunt evidentiate mai jos. Pentru o analiza ulterioara, trebuie sa luam

in considerare unele caracteristici si particularitati ale sistemului de control finlandez.

Interdependentele sunt evidentiate prin folosirea unui limbaj specific, ca de exemplu „promovare”,

„prevenire” sau „paza”. Principalele observatii sunt condensate in tabelul 5.

Potentiale legaturi si controlul coruptiei: rezumat Tabelul 5

Legaturi Particularitati ale controlului Caracteristici ale controlului

Beneficiile

administratiei eficiente

Integritatea

functionarilor publici

Actele oficiale anti-

coruptie

Increderea in institutiile publice;

posibilitatea cetatenilor de a lua atitudine

Legalitate si loialitate fata de organizatie;

amenintarea cu „demascarea” publica

Comportament etic si sanctiuni extensive in

cazuri clare de coruptie

‘Promovare’

‘Prevenire’/ ‘Promovare’

‘Prevenire’



28

Investigatiile

Ombudsmanului si ale

Cancelarului

Auditul financiar si cel

al performantei

Mentinerea unei culturi administrative

clare si corecte

Monitorizare descentralizata; auditari

financiare corecte

‘Paza’

‘Paza’

Se poate specula o eventuala scadere a nivelului coruptiei care se poate evita prin adoptarea

acestor mecanisme. Unele dintre argumente detaliaza implicatiile pe care le au amenintarile coruptiei

scazute. In loc sa tragem concluzii radicale despre coruptie (daca se aplica de fapt controlul coruptiei),

aceasta analiza calitativa descrie elementele esentiale ale sistemului de control al coruptiei. Este dificil

de stiut cum se intersecteaza aceste surse de coruptie scazuta, prin urmare pentru viitor, este necesara

elaborarea unui studiu stiintific mai amanuntit.

Prin descrierea sistemului de control, ceea ce noi am incercat sa realizam aici, nu se poate

concluziona ca in realitate, coruptia este bine controlata sau cat de eficient este de fapt sistemul de

control. Totuti, din discutiile anterioare putem trage trei concluzii aditionale.

In primul rand, suntem convinsi ca primele doua elemente – mai mult decat celelalte – fac din

Finlanda o tara atat de speciala. La cel mai inalt nivel de eficienta, coruptia administrativa este

controlata prin increderea pe care o au cetatenii in institutiile publice, administratia publica eficienta si

comportamentul etic si constiincios al functionarilor publici. Influenta cetatenilor si increderea publica

apartin unui mod mai putin strict de combatere a coruptiei, in timp ce constiinta functionarilor publici

se bazeaza in acelasi timp si pe regulamente dar si pe traditia culturii administrative. Ca si cercetatori

care fac studii comparative, noi observam ca experienta finlandeza, cu obiceiuri si proceduri etice,

poate fi transmisa si celorlalte state vecine.

In al doilea rand, cadrul legislativ descentralizat, monitorizarea financiara stricta si controlul

profesionalizat al personalului facliliteaza functionarea eficienta a mediului de control. Absenta

practicilor anti-coruptie (corpuri de investigatie, comisii independente etc.) indica un nivel scazut de

coruptie in cazul Finlandei. In multe state, aceste organisme sunt puse in functiune ca raspuns la

reclamatiile cetatenilor sau la presiunile din partea clasei politice sau mass-media (Maor 2004; OECD

2000). Pe de alta parte, acest lucru evidentiaza posibilitatea redusa de a face fata cazurilor minore de

coruptie din Finlanda. Avantajele controlului financiar pot deveni problematice in combaterea

coruptiei pentru ca de obicei subestimeaza controlul deciziilor politice si al furnizarii de servicii

publice.

In al treilea rand, traditia legislativa este de un real ajutor in combaterea coruptiei

administrative. Ultimii zece ani au reprezentat o perioada infloritoare pentru elaborarea noilor ghiduri

si coduri etice de comportament la orice nivel al guvernului finlandez. Sectorului municipal ii lipsesc

deocamdata coduri inteligibile. Traditia statului finlandez a fost reinnoita, iar cultura administratiei

publice nu mai este valabila pentru judecarea actiunilor si reprezentarea procedurilor etice. Guvernul a

ajuns sa fie dirijat de catre piata si au fost realizate privatizari extinsev. Pentru a mentine un nivel

scazut al coruptiei administrative, sectorul public trebuie sa ofere locuri de munca adecvate si un

mediu de lucru competitiv pentru viitorii profesionisti si experti. Pregatirea etica pentru functionarii

publici va fi foarte importanta in viitor. Pana in 2015, doua treimi din personalul guvernului se va

schimba, de exemplu, din cauza imbatranirii fortei de munca si a pensionarilor. Ca urmare, mentinerea

si transferul prezentelor cunostinte si proceduri, precum si investitiile in cultivarea comportamentului

anti-coruptiv vor deveni extrem de importante. Corpul reinnoit al functionarilor publici trebuie sa

beneficieze de o pregatire prealabila in domeniul eticii pentru a se clarifica valorile comune si pentru

ca functionarii sa inteleaga importanta reala a meseriei pe care o desfasoara. Este mult mai eficient sa

instruiesti decat sa pedepsesti!



29

Bibliografie

1. CAIDEN, GERALD E. (2001). Dealing with Administrative Corruption. In Cooper, Terry L. (ed).

Handbook of Administrative Ethics. New York, Basel: Marcel Dekker.

2. CLARK, WILLIAM A. & JOS, PHILIP H. (2000). “Comparative Anti-Corruption Policy: The

American, Soviet and Russian Cases”, International Journal of Public Administration 23:1,

101–148.

3. DOBEL, PATRICK J. (1999). Public Integrity. Baltimore and London: The Johns Hopkins

University Press.

4. GALTUNG, FREDRIK (2006). Measuring the Immeasurable: Boundaries and Functions of

(Macro) Corruption Indices. In Sampford, Charles & Shacklock, Arthur & Connors, Carmel &

Galtung, Fredrik (eds). Measuring Corruption. Great Britain: Ashgate Publishing Limited:

101–130.

5. HARISALO, RISTO & STENVALL, JARI (2001). Luottamus kansalaisyhteiskunnan

peruskivenä: Kansalaisten luottamus ministeriöihin. [Trust as Cornerstone of Civic Society:

Citizens trust to ministries]. Helsinki: Edita.

6. HOLMES, LESLIE (1993). The End of Communist Power. Anti-Corruption Campaign and

Legitimation Crisis. New York: Oxford University Press.

7. HUBERTS, LEO & LASTHUIZEN, KARIN & PEETERS, CAREL (2006). Measuring

Corruption: Exploring the Iceberg. In Sampford, Charles & Shacklock, Arthur & Connors, Carmel

& Galtung, Fredrik (eds). Measuring Corruption. Great Britain: Ashgate Publishing Limited:

265–293.

8. VAN HULTEN, MICHEL (2007). Ten years of Corruption (Perceptions) Indices. Methods –

Results – What Next? An analysis.

9. Hyvä kunnallinen hallintotapa (1993). Helsinki: The Association of Finnish Local and Regional

Authorities. [Good Local Governance: Ethical Principles in Action].

10. JOHNSTON, MICHAEL (1999). A Brief History of anticorruption Mechanisms. In Schedler,

Andreas & Diamond, Larry & Plattner, Marc F. (eds). The Self-Restraining State: Power and

Accountability in New Democracies. Boulder:Lynne Rienner Publishers: 217–226.

11. KAUFMANN, DANIEL (2004). Corruption, Governance and Security: Challenges for the Rich

Countries and the World. In The Global Competitiveness Report 2004/2005. The World Bank: 83–

102.

12. KONTTINEN, E. (1991). Perinteisesti moderniin: Professioiden yhteiskunnallinen synty

Suomessa. [Traditionally to Modern: The Birth of Professions in Finland.] Tampere, Finland:

Vastapaino.

13. KOSKINEN, PEKKA (2001). Johdatus rikosoikeuteen. [Introduction to Criminal Law.]

Helsinki: University of Helsinki.



30

14. LANGSETH, PETTER (2006). Measuring Corruption. In Sampford, Charles & Shacklock,

Arthur & Connors, Carmel & Galtung, Fredrik (eds). Measuring Corruption. Great Britain:

Ashgate Publishing Limited: 7–44.

15. LEVIN, MARK & SATAROV, GEORGY (2000). Corruption and Institutions in Russia,

European Journal of Political Economy, vol. 16, no. 1: 113-132.

16. MAOR, MOSHE (2004). Feeling the Heat? Anticorruption Mechanisms in Comparative

Perspective, Governance, vol. 17, no. 1: 1–28.

17. MAURO, PAOLO (1995). Corruption and Growth, Quarterly Journal of Economics 110: 681–

711.

18. MAURO, PAOLO (1998). Corruption: Causes, Consequences, and Agenda for Further Research,

Finance & Development, nro 3, World Bank Publications: 11–14.

19. QUAH, JON S.T. (1999). Comparing Anti-Corruption Measures in Asian Countries: Lessons to

be Learnt, Asian Review of Public Administration vol. 11, no. 2: 71–90.

20. VAN RIJCKEGHEM, CAROLINE & WEDER, BEATRICE (1997). Corruption and the Rate

of Temptation: Do Low Wages in the Civil Service Cause Corruption? IMF Working Paper 97/73.

Washington: International Monetary Fund.

21. ROSE-ACKERMAN, SUSAN (1999). Corruption and Government: Causes, Consequences, and

Reform. Cambridge University Press.

22. ROWAT, DONALD C. (1965). The Ombudsman: Citizen’s Defender. London: George Allen &

Unwin ltd.

23. SALMINEN, ARI & TEMMES, MARKKU (1994). The Evolution of Public Administration and

Administrative Research in Finland: A Historical Overview. In Modeen T. (ed). Public

Administration in Finland. Helsinki: Ministry of Finance.

24. SALMINEN, ARI & VIINAMÄKI, OLLI-PEKKA (2006). Comparative Administrative Ethics:

Three Methodological Approaches. Paper presented at European Group of Public Administration

(EGPA) Conference in Milan, Italy 6–9.2006.

25. SCHWARTZ, ROBERT (2003). Breaches of Integrity and Accountability Institutions: Auditors,

Anti-Corruption Agencies and Commissions of Inquiry. Paper presented in EGPA conference,

Oieras, September 2003.

26. STOHS, JOANNE & BRANNICK, TERESA (1999). Codes of Conduct: Predictors of Irish

Managers’ Ethical Reasoning, Journal of Business Ethics, vol. 22, no. 4: 311–326.

27. TIIHONEN, SEPPO (2003). Central Government Corruption in Historical Perspective. In

(Tiihonen, Seppo (ed). The History of Corruption in Central Government. Amsterdam: IOS Press.

28. TORKE, H-J. (1989). Administration and Bureaucracy in 19th -Century Russia: The Empire and

the Finnish Case. In Tiihonen, Seppo (ed). Institutions and Bureaucrats: Institutions and

Bureaucrats in the History of Administration. Helsinki: Commission on the History of Central

Administration in Finland.



31

29. United Nations (2004). The Global Programme Against Corruption: UN Anti-Corruption Toolkit.

3rd Edition. Vienna.

30. Ministry for Foreign Affairs of Finland (2005). Combating Corruption: The Finnish Experience.

Helsinki: Ministry for Foreign Affairs of Finland.

31. Ministry of Finance (2000). Civil Service Ethics. Helsinki: Ministry of Finance.

32. Ministry of Finance (2007). Values in the Daily Work of the Civil Servant – Analysis of Current

Status of Civil Service Ethics. Research and Studies 4/2007. Helsinki.

33. Ministry of Justice (2007). Kansalaisvaikuttamisen politiikkaohjelman loppuraportti. [Policy

program of Citizen Influence: A Final Report.] Helsinki: Ministry of Justice.

34. Moilanen, Timo & Salminen, Ari (2007). Comparative Study on the Public-Service Ethics on the

EU Member States. Helsinki: Ministry of Finance.

35. National Youth Barometer (2006). Ed. Terhi-Anna Wilska, Terhi-Anna. The Department of

Education, The National Advisory Council for Youth Affairs. Helsinki.

36. OECD (2000). Trust in Government: Ethics Measures in OECD Countries. Paris: OECD.

37. OECD (2003a). Fighting Corruption: What Role for Civil Society? The Experience of the OECD.

Paris.

38. OECD (2003b). Learning for Tomorrow’s World: First Results from PISA 2003. Paris: OECD.

i Finlanda a ocupat locul al II-lea in rapoartele Forumului Economic Mondial din 2006 si 2005.

ii In conformitate cu Barometrul National al Tineretului din anul 2006, finlandezii intre 15-29 de ani

(n=1900) au raspuns ca au cea mai mare incredere in Politie (91%), apoi in Justitie (88%) si Armata

(81%). Institutiile politice si politicienii nu se afla pe un loc fruntas in topul incredererii populatiei,

ceea ce indica spiritul critic fata de clasa politica.

iii Van Rijckeghem and Weder (1997) afirma ca salariile mici din sistemul administrativ cauzeaza

coruptie sau cel putin maresc probabilitatea acesteia. Se presupune ca, daca salariile din sectorul

public ar fi corelate cu cele din sectorul privat, iar veniturile functionarilor publici ar fi intocmai

cele declarate, nu ar mai exista cadrul de dezvoltare a coruptiei. In Finlanda nivelul de salarizare

este in medie, foarte ridicat si pentru femei si pentru barbati si, ca urmare a acestui lucru, un nivel

de salarizare comparabil poate determina un nivel scazut al coruptiei. Exista totusi o diferenta intre

sectorul public si cel privat, dar nivelul salariilor din administratia centrala si municipala poate fi

comparat cu nivelul celor din sectorul privat. Salariile barbatilor sunt de obicei mai mari decat ale

femeilor, dar cele ale femeilor sunt moderate. Cresterea anuala in indexul salarial al femeilor a fost

mai accentuata in ultimii ani fata de cresterea veniturilor barbatilor. Exista semnale ca se adanceste

diferenta dintre patura saraca si cea bogata a populatiei.

iv In acelasi timp cu adoptarea si introducerea codurilor moderne de integritate si de control, principiile

nobile traditionale inca sunt prezente in sectorul public. O afirmatie in acest sens este facuta de

Ministerul Afacerilor Externe (2005: 15-16). Potrivit raportului ministerului, modestia este vazuta



32

ca o calitate a functionarilor publici. Acestia nu ar trebui sa faca abuz de putere si pozitie. Ei ar

trebui sa ramana prudenti si sa se familiarizeze cu problemele omului simplu. Functionarii publici

trebuie sa constituie ei insisi un model pentru cetateni, ceea ce inseamna ca trebuie sa aiba o viata

sanatoasa si stabila, bazata pe valorile crestine si patriotism.

v Numai cateva cazuri au devenit problematice. Printre cele mai grave este cel in care acum cativa ani,

trei inalti functionari publici de conducere din Administratia Maritima Finlandeza au fost destituiti,

condamnati la inchisoare si obligati sa restituie statului toate beneficiile financiare obtinute ilegal.

Exercitarea controlului asupra coruptiei in Finlanda 1 · PDF fileadministratii eficiente...

Documents

Transcript of Exercitarea controlului asupra coruptiei in Finlanda 1 · PDF fileadministratii eficiente...