49336153 Studiu Comparativ Intre Finlanda Si Suedia

7/27/2019 49336153 Studiu Comparativ Intre Finlanda Si Suedia

http://slidepdf.com/reader/full/49336153-studiu-comparativ-intre-finlanda-si-suedia 1/23

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTIFACULTATEA DE MANAGEMENT-ADMINISTRATIE PUBLICA

STUDIU COMPARATIV INTRE FINLANDA SI SUEDIA

GRUPA 235,SERIA B



JUSTIFICAREA LUCRARII

Am ales studiul comparativ intre Finlanda si Suedia pentru a-mi oferi posibiliatatea de a cunoaste mai bine particularitatile acestor doua sisteme administrative

si pentru a putea intelege modul prin care au reusit sa ofere un standard de viatacorespunzator cetatenilor.Finlanda este o tara cunoscuta pentru profesionalismul de careda dovada in rezolvarea cerintelor cetatenilor iar Suedia este una dintre cele maidezvoltate tari ale lumii.

STRUCTURA DE STAT DIN FINLANDA

Conform Constitutiei adoptate la 17.07.1919, amendate in 1987 si ulterior ratificate, Finlanda este o republica prezidentiala.O noua Constitutie, adoptata la04.06.1993, a intrat in vigoare la 01.03.2000.

Puterea legislativa este exercitata de un presedinte si de un parlament unicameral,

format din 200 de membrii, alesi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani. Putereaexecutiva este exercitata de presedinte, care numeste un Consiliu de Stat (guvern) condusde un primministru. Seful statului, Presedintele, este ales prin vot direct, pentru unmandat de 6 ani.

Pornind de la faptul ca Finlanda este o republica constitutionala cu o forma deguvernare parlamentara, prezentam in continuare principalele caracteristici ale sistemuluiadministrativ, divizat ca in toate tarile democratice pe cele trei tipuri de autoritati.

Faptul ca Finlanda este impartita in 12 Provincii, dintre care una este autonoma,respectiv, Insula Alaska, explica multe dintre trasaturile specifice sistemuluiadministrativ existent.

Finlanda are o Constitutie scrisa care reuneste cateva principii fundamentale

referitoare la Regulamentul Constitutional si Regulamentul Parlamentar.Dupa cum se stie, Finlanda si-a castigat independenta in 1917 dupa ce o perioada

a functionat sub dominatia Rusiei si ca parte din Suedia.Fara indoiala ca aceste schimbariimportante in Finlanda au atras modificari in timp a sistemului administrativ.

AUTORITATEA JUDECATOREASCA

Finlanda are un sistem juridic fundamentat pe legea civila. Prin urmare, toatelegile, ordonantele si regulamentele care compun acest sistem explica prin continutul lor prevederile Constitutiei. De exemplu, autoritatea Presedintelui de a emite ordonante este prevazuta de Constitutie.

Toate propunerile de modificare a continutului cadrului legislativ sunt pregatitemai intai in comisiile sau grupurile de lucru formate din politicieni si/ sau experti.Intre cele mai importante institutii din sistemul juridic finlandez sunt Avocatul

poporului si Cancelarul pe Probleme Juridice.

STRUCTURA CURTILOR



Cele mai importante autoritati juridice in Finlanda sunt Curtea Suprema, careintervine in problemele specifice sistemului administrativ. Subordonate Curtii Supremesunt Curtile Generale organizate la doua niveluri :curtile districtuale si curtile de apel lacare se adauga si alta curti organizate la nivel local.

Exista doua tipuri de Curti districtuale la nivel local. In 27 din marile orase exista

Curtea Orasului in care deciziile sunt fundamentate in cadrul unor sesiuni conduse demagistratul sef si alti doi judecatori. Cele mai multe dintre Curti(147) sunt Curti locale incare deciziile sunt fundamentate de un judecator de district si de un juriu format din 5-7 persoane care nu au o pregatire speciala dar care sunt numite de Consiliul Municipal.

Exista, de asemenea, sase curti de apel, fiecare fiind condusa de un Presedinte deCurte.

Curtea Suprema este formata dintr-un Presedinte si cativa consilieri locali(juristi).Exista aproximativ 3500 de cazuri dezbatute anual de Curtea Suprema cele mai multedintre ele in plen, dar si in sesiuni speciale.Curtea Suprema Administrativa colaboreazala nivel local cu agentiile administrative si curtile administrative de sector.

Curtile trebuie sa desfasoare activitate permanenta si sunt independente fata de

Guvern, aspect influentat si de faptul ca presedintii Curtilor Supreme si ai Curtilor deApel sunt numiti de Presedintele republicii, in timp ce alte numiri sunt facute dereprezentanti din cadrul sistemului juridic.

AUTORITATEA LEGISLATIVA

Parlamentul finlandez este unicameral si reuneste, inca din anul 1906, 200 demembrii alesi prin vot pentru o perioada de patru ani. La randul lor, aleg un Speaker sidoi adjuncti ai acestuia.Parlamentul este divizat in comisii.

Proiectele sunt trimise Parlamentului de catre Guvern sau pot fi initiate de catre parlamentari.

In Finlanda, spre deosebire de alte tari, activitatea Parlamentului este controlatade Guvern si diferite institutii publice. La randul lor, parlamentarii pot trimite sesizariscrise membrilor Consilului de Stat si solicita interpelari ale acestora, insa, in astfel decazuri, au nevoie de sustinerea a cel putin 20 de parlamentari.

Parlamentul finlandez se constituie ca parte in acordurile internationale care auimplicatii legale si financiare, dar si in solutionarea celor mai importante probleme caretin de politica externa si de aparare.

In cadrul Parlamentului finlandez functioneaza 13 comisii speciale implicatedirect in dezbateri pe probleme constitutionale, de legislatie, de politica externa sifinanciar-bancare. Alaturi de acestea, pot fi constituite Comisii Extraordinare pentru problemele in domrniul social, al educatiei si al apararii.

Fiecare comisie este, in mod normal, formata din 17 membrii, toti parlamentari.Parlamentul formuleaza 45 de propuneri de membrii iar apoi dintre acestia se alegmembrii comisiilor. In practica partidele colaboreaza si impart locurile intre ele potrivit principiului reprezentarii proportionale.

Una dintre cele mai importante este Comisia Financiara care are misiunea de aelabora bugetul de stat. La aceasta se adauga Comisia Constitutionala care are un rolspecial in a examina apoi constitutionalitatea legilor.



Comisia Reunita are 45 de membrii alesi in sedinta plenara si examineaza toatehotararile dupa prezentarea lor in Parlament.

Speaker-ul, adjunctii lui si Seful comisiilor parlamentare au sarcina de a planificaactivitatea Parlamentului. Atat Speaker-ul, cat si comisiile, sunt asistati in realizarea propriilor sarcini de catre un Birou al Parlamentului format din aproximativ 400

persoane.

AUTORITATEA EXECUTIVA

Potrivit Constitutiei, autoritatea executiva din Finlanda este divizata intrePresedintele Republicii si Guvern, format din Primul Ministru si ministrii care formeazaimpreuna Consiliul de Stat.

Dupa alegerile parlamentare, Presedintele numeste candidatul lui la functia dePrim Ministru.Daca acest prim candidat nu are succes in formarea noului Guvern,Presedintele are dreptul sa numeasca un nou candidat. In prezent, Primul Ministru este

seful partidului care a obtinut majoritatea in alegeri dar aceasta nu e regula.In cele maimulte situatii, Primul Ministru si ceilalti membrii ai Guvernului sunt nominalizati dePresedinte si isi incep mandatul pe o perioada de 4 ani.

Biroul Primului Ministru, sau cum ii se mai spune, Biroul Consilului de Stat,este, spre deosebire de al altor state, relativ mic, reunind in prezent aproximativ 170 de persoane.Cea mai mare parte a activitatilor acestui birou sunt de natura administrativa pentru a mentine functionalitatea Guvernului, respectiv programarea sedintelor,traducerea unor materiale, prelucrarea acestora, pregatirea continutului deciziilor administrative etc.

Biroul Primului Ministru care functioneaza ca si un Minister, reuneste treicomponente structurale, respectiv :

Departamentul General (activitati administrative, serviciul de traduceri siarhivari) ;Compartimentul de Informare ;Grupul de Planificare .

MNISTERELE

Sunt in numar de 18, conduse de ministri reprezentanti ai formatiunilor politice,reuniti intr-o coalitie de guvernamant.Impreuna cu ministerele formeaza Consiliul de Stat, a carui misiune este aceea de a pregati continutul proiectelor de legi care urmeaza a fi inaintate Parlamentului in numele

Presedintelui.Anual, in cadrul Consiliului de stat se initiaza aproximativ 4000 de propuneri de acteadministrative care vizeaza prin continutul lor diferitele domenii de activitate aGuvernului.

Activitatea ministerelor se desfasoara in sedinte saptamanale conduse de PrimulMinistru, care au un caracter formal.Propunerile pentru decizii sunt elaborate defunctionarii publici din cadrul ministerelor.



Este acceptata varianta care intruneste mai multe voturi, iar in cazurile de egalitateseful de Cabinet are votul decisiv.

Activitatea ministerelor este sustinuta de comisiile ministeriale implicate in principal in pregatirea tematicii pentru sedintele desfasurate in plen.

Principalele trei comisii ministeriale sunt :

Comisia de Finante ;Comisia de Afaceri externe ;Comisia de Politica Economica ;

Celelalte comisii se constituie ocazional, pentru solutionarea inor probleme curente indomenii specifice si se numesc comisii ad-hoc. Domeniile in care functioneazasunt :cultural, educational, protectia mediului, taxe, etc.

Finlanda este tara in care functioeaza o institutie speciala cu o mare relevanta pentru procesul decizional in care este implicat executivul, in general si ministerele, inspecial.

Aceasta instiutie se numeste “Scoala de Seara ‘’. De fapt este vorba de un cadruinformal si confidential in care se desfasoara intalnirile intre membrii Consiliului de Stat,

ocazie cu care au loc dezbateri importante pe probleme de politica si unde se contureazade cele mai multe ori variante de decizii care ulterior sunt analizate, avizate ce Consiliu siinaintate Parlamentului in numele presedintelui. La aceste intalniri pot fi prezenti expertiin diverse domenii de interes.

Cele mai importante functii ale Guvernului Finlandei sunt exercitate de MinisterulFinantelor, Departamentul de Management Public, agentia Administrativa de dezvoltare,ministerul Public.

Departamentul de Economie Nationala din cadrul Ministerului de Finante oferainformatii economice de interes strategic pentru fundamentarea prognozelor siimplementarea lor, atat pe plan intern, cat si extern si elaboreaza politica economica.

Departamentul de Management Public reuneste 35 de persoane cu sarcini in

pregatirea propunerilor de perfectionare a managementului public si coordonareaactivitatii in cadrul Consiliului de Stat. Exemple de initiative formulate de reprezentantiiacestui departament sunt : furnizarea de consultanta si pregatirea resurselor umane careisi desfasoara activitatea in cadrul celorlalte agentii guvernamentale.

In structura acestei institutii functioneaza Centrul National de Pregatire aPersonalului.

Ministerul public are un rol important in domeniul managementului, acest sector urmarind in principal imbunatatirea guvernarii la nivel regional si local(municipal)

In total, in Guvernul finlandez functioneaza 13 ministere cu autoritate limitata ladomeniile respective.Fiecare minister este condus de unul sau mai multi ministrii.Functionarul cu cel mai inalt rang in minister este Secretarul general. De retinut ca doar

Secretarul Biroului Primului Ministru este numit pe criterii politice, ceilalti suntfunctionari publici permanenti.Ministerele sunt divizate in departamente conduse de un sef de departament. In

medie, existe intre 4-7 departamente in fiecare minister. Acestea se divizeaza de obicei in birouri sau servicii conduse de un sef de birou sau de serviciu. La ele se mai adaugaobservatorii speciali, consilierii ministeriali, secretarii ministeriali si alti functionari publici.



Cel mai redus ca numar este biroul Primului ministru care reuneste 170 de persoane, iar cel mai mare este ministerul Afacerilor Externe, cu peste 800 angajati instructura interna si in serviciile diplomatice externe.

REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI CENTRALE LA NIVEL LOCAL

Finlanda reuneste 12 Provincii administrate de Guvernele ProvincialeLa nivel regional organizarea administrativa este asigurata de un Birou

Administrativ, parte integranta a administratiei la acest nivel si are responsabilitatea de aimplini sarcinile Guvernului la nivel regional, de a mentine legatura permanenta cuGuvernul, de a controla legalitatea activitatilor reprezentantilor municipalitatii si de acoordona politica la nivel local. Aceste birouri administrative sunt conduse de unGuvernator, care este un functionar public numit de Presedintele Republicii sifunctioneaza in subordinea Ministerului Public.

Biroul Administrativ este divizat in departamente si compartimente specializate indesfasurarea mai multor activitati : culturale, de invatamant, asistenta sociala, etc.

Organizarea administrativa la nivel regional este completata de subcomisii de

specialitate care elibereaza propuneri sau supune analizei propunerile lansate de alteagentii.

In acest sens sunt organizate la nivel regional mai multe institutii:Consiliul de Politica Regionala ;Consiliul pentru Protectia Mediului ;Consiliul pentru Problemele Tinerilor ;Consiliul de Coordanare al Birourilor Administrative si a altor AutoritatiRegionale ;

GUVERNUL LOCAL

In Finlanda nu exista o administrare guvernamentala exercitata direct la nivelregional, dar se pot constitui, ca urmare a relatiilor de cooperare puternice, FederatiiMunicipale. Astfel, s-au format federatii de dimensiuni mai mari in special in domeniulsanatatii si al educatiei.

In Finlanda exista mai mult de 400 astfel de federatii municipale.Principiile pe care se structureaza organizarea administratiei la acest nivel sunt

inscrise in cadrul legislativ pentru administratia municipala si in legile speciale. La acestnivel federatiile municipale au putere executiva.

Islanda este o regiune autonoma care are propria sa structura guvernamentala.Populatia insulei alege 30 de membrii in Parlamentul Provinciei care exercita autoritatealegislativa in toate problemele, mai putin de legislatie nationala.

Autoritatea executiva este autonoma, exercitata de un guvern al Provinciei formatdin sase membrii si condus de un Consilier Provincial.De asemenea, la acest nivel estereprezentat si Guvernul Central, in persoana unui Guvernator.



MUNICIPALITATILE

Exista aproximativ 460 de municipalitai in Finlanda. Ele sunt divizate in douacategorii :comunele, care formeaza majoritatea;orasele, aproximativ un sfert din total.Constitutia prevede autoguvernarea pentru municipalitati si garanteaza acestora

un grad ridicat de independenta.Municipalitatile colecteaza taxa si primesc un larg suport financiar de la bugetul

de stat pentru a intretine aparatul de stat si a aplica propriile initiative.Principala responsabilitate a municipalitatilor este furnizarea serviciilor publice

catre cetateni in special in domeniile :sanatatii, educatiei si asistentei sociale.La acest nivel functioneaza Consiliul Municipal sau Guvernul Municipal format

din17-85 membrii alesi prin vot direct (functie de numarul locuitorilor) la fiecare 4 ani decatre populatia municipiului. Ei formeaza autoritatea cu cele mai mari competentedecizionale.

REGIUNI ADINISTRATIVE

Finlanda este formată din 6 reg iuni ad mi n is tr a ti v e.Autoritatea regiuniiadministrative este o parte din puterea executivă centrală. Acesta este un sistem care nu s-a prea schimbat din 1634. În anul 1997 regiunile administrative au fost reorganizate şi din12 regiuni au rămas doar 6.

Acestea sunt următoarele:

F in landa de Sud F in landa de V e s t F in landa de E s tO u luL apon iaÅ lan d .

In s u le le Å land sau A hvenan m aa se bucură de un grad mare de au tono mi e . Singuralimbă oficială este lim ba s uedez ă .

Potrivit acordurilor internaţionale şi legilor finlandeze, guvernul din Åland îmbinălegislaţia locală cu legislaţia generală a Finlandei. În afara bugetului local Insulele Åland

se mai bucură şi de o parte din bugetul Finlandei care o reprezintă în relaţiileinternaţionale. Insulele sunt complet demilitarizate şi nu fac parte din Uniunea Europeanăchiar dacă moneda Insulelor este euro.

In capitala regiunii administrative funcţioneză Administratia regionalăL ään inh a ll i tu s /L än ss tyre ls e condusă de un Prefect M aaherr a / L and s hövd ing.

În afara celor 6 reg iuni ad mi n is tra ti v e Finlanda se mai împarte, în funcţie desituaţii, în 5 s uura lue echivalentele provinciilor, în 21 de m aakun ta care suntechivalentele regiunilor geografice. Mai este împărţită în 15 circi electorale vaa li p i ir i , 15

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regiunile_administrative_ale_Finlandei&action=edit


http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda_de_Sud


http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda_de_Vest


http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda_de_Est


http://ro.wikipedia.org/wiki/Oulu

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Laponia&action=edit

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%85land


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ahvenanmaa&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Autonomie&action=edit

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_suedez%C4%83


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=L%C3%A4%C3%A4ninhallitus&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=L%C3%A4nsstyrelse&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maaherra&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Landsh%C3%B6vding&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regiuni_administrative&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Suuralue&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maakunta&action=edit



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vaalipiiri&action=edit







http://ro.wikipedia.org/wiki/Oulu

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Laponia&action=edit



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ahvenanmaa&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Autonomie&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=L%C3%A4%C3%A4ninhallitus&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=L%C3%A4nsstyrelse&action=edit



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regiuni_administrative&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Suuralue&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vaalipiiri&action=edit




zone de gravitaţie a forţei de muncă työvo im a- ja e li nke inoke s kus care sunt de fapt provinciile istorice finlandeze şi care nu se suprapun circumscripţiilor electorale, 213centre de gravitaţie economică şi culturală s eu tukun ta şi, în sfârşit, în 992 de localităţi saucomune kun ta . Comuna kun ta , are ca subdiviziune satul ky lä .

AVOCATUL POPORULUIExista doua institutii importante care au atributia de a urmari mutatiile care au

loc in cadrul legislativ in Finlanda. Acestea sunt : Avocatul Poporului (atasat pe langaParlament) si Cancelarul pe Probleme Juridice.

Avocatul poporului este numit de Parlament pe o perioada de 4 ani. El este asistatde un adjunct si un grup de aproximativ 30 de persoane. Sarcina principala a AvocatuluiPoporului este sa examineze si sa controleze legalitatea sistemului administrativ si justetea deciziilor curtilor. Cetatenii pot formula propuneri sau pot sesiza aceastainstitutie de a incepe investigatii speciale intr-o problema constata.

Cancelarul pe Probleme juridice, cum este cunoscut, Procurorul general raspunde

atat pentru exercitarea controlului legislativ, in general, cat si asupra birourilor,ministerelor si Consiliului de Stat. El participa la sedintele Consiliului de Stat si seimplica ori de cate ori este necesar in definitivarea sau modificarea cadrului legislativexistent avand drept de avizare a acestuia.

In plus, in Finlanda exista si alti avocati al poporului care desfasoara activitate indiverse sectoare administrative : Avocatul Poporului pentru Securitatea Datelor, AvocatulPoporului pentru Consumatori, Avocatul Poporului pentru Egalitate, Avocatul Poporului pentru Pacienti, Avocatul Poporului pentru Copii.

Partidele reprezentative in Finlanda sunt :

Partidul de Centru ;

Partidul Social Democrat Finlandez ;Partidul National de Coalitie ;

Alianta de Stanga ;

Partidul popular Suedez ;

Verzii ;

Uniunea Crestina Finlandeza.

PRINCIPALELE TRASATURI ALE SISTEMULUI POLITIC FINLANDEZ

Persoanele ce joaca un rol important in sistemul politic finlandez sunt:a)Primul ministru ce are un rol foarte important in coordonarea procesului politicatat cu numele cat si practic.

Exista o cooperare stransa intre Cabinetul Primului Ministru si MinisterulFinantelor.

Rolul ministerelor in formularea politicii si initierea de reforme:capacitate de analiză politică

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ty%C3%B6voima-_ja_elinkeinokeskus&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Seutukunta&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kunta&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kyl%C3%A4&action=edit





http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kyl%C3%A4&action=edit



expertiză atentă în vederea luării de decizii, organizate astfel încât să implice părţile interesategrad înalt de putere executivă acordată ministerelor, cu referire la atribuţiilegislative

b)Ministerele se ocupa mai ales cu definirea politicii,implementarea fiind realizata prin

agentii.c)Separarea totala intre politica si administratie.

d)Ministrii,consilieri politici si secretari de stat ai ministerelor stau la baza capacitatii politice.e)Functionarii publici constituie capacitatea “tehnica” de operare si analiza politica.

Persoanele ce joacă un rol important:• Cele mai importante acorduri politice sunt făcute de către şefii partidelor deguvernământ în cadrul întrunirilor săptămânale• Cabinetele comitetelor (4) se ocupă săptămânal, la ordinea zilei, cu propuneri deorganizare, aprecierea şi luarea unei poziţii ferme faţă de expertiza specializată de cătrefuncţionarii publici

• Programele de politică orizontală guvernamentală (4) o nouă metodă de a mărieficienţa muncii guvernamentale de pregătire până la data limită.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

Institutiile administratilei publice in Finlanda sunt reprezentate de:

Parlament ;

Guvern ;

Preşedintele republicii;

Instanţe de judecată ;

Administraţia de stat ;

Administraţie locală;

Judecătorii;

Curţi de apel;

Administraţia centrală;

Municipalităţi;

Curtea supremă;

Ministere;

Curţi administrative;

Agenţii guvernamentale şi Curtea Supremă Administrativă publice;



Curţi extraordinare;

Activităţi privind probleme de stat;

Administraţie regională;

Instituţii de stat din provincie;Centre de angajare şi dezvoltare economică;

Centre regionale de protecţie a mediului;

Alte organe publice;

Inspectorate de siguranţă şi sănătate;

Provincia autonomă a insulelor;

Centre de autorizaţie în probleme de mediu;

Regiunea autonoma Åland;Birouri regionale de taxe;

Banca Finlandei ;

Administraţie locală ;

Institutul de Asigurări Sociale ;

Districte locale de stat, Birouri de angajare ;

Administraţie publică indirectă;

Birouri locale de taxe, Birouri locale de vamă, Cabinete de consultanţă juridică;

MODELUL FINLANDEZ DE POLITICA SI COORDONARE

Modelul finlandez de politică şi coordonare este reprezentat de :Se s iunea p lenară guverna m en ta lă

• Luarea deciziilor constituie responsabilitatea colectivă a tuturor membrilor guvernului participanţi la şedinţă precum şi a raportorului de la faţa locului.

Numărul de decizii luate la aceste sesiuni s-a diminuat dramatic din 1990 (în prezent 2000 /an). Luarea deciziilor a devenit mai mult o formalitate graţie muncii de

pregătire atât la nivelul politicii cât şi a expertizei.Co mit e t e guverna m en ta le ş i grupuri mi n is ter ia l e cu activitate saptamanala.Acestea sunt:-Comitetul Guvernamental de Politică Externă şi Securitate-Comitetul Guvernamental de Politică Economică-Comitetul Guvernamental de Finanţe-Comitetul Guvernamental pe problemele Uniunii Europene- Alte comitete dacă este necesar



- Alte grupuri ministeriale: noi iniţiative şi proiectarea de reforme.

ROLUL CABINETULUI PRIMULUI MINISTRU

Cabinetul Primului Ministru (250 angajati) constituie îmbinarea consilierii politice şi administrative a PM, constand in consilierea politică şi analiza specializată aexperţilor, activitati ce sunt initial separate, iar ulterior combinate în vederea cooperării.

Sarcinile Cabinetului Primului Ministru sunt:Activităţi determinate de implementarea Programului Guvernamental;Coordonarea programelor şedinţelor guvernamentale;Coordonarea problemelor legate de Uniunea Europeană;Relaţia cu Parlamentul;Cooperarea cu MOF;

STRUCTURA DE STAT DIN SUEDIA

Conform Constitutiei intrate in vigoare la 01.01.1975,Suedia este o monarhieconstitutionala cu o forma parlamentara de guvernare.Puterea legislativa esteexercitata de un parlament unicameral,Riksdag,format din 349 membri,alesi prin votdirect ,pentru un mandat de 4 ani.Puterea executiva este exercitata de Cabinet ,condusde un prim-ministru,desemnat de presedintele Parlamentului si aprobat deParlament.Ceilalti membri ai Cabinetului sunt numiti de primul ministru.

Aparatul administrativ al Suediei se diferentiaza de celelalte prin urmatoarelecaracteristici:

1.structura administrativa duala,orientata pe politica ministerelor,si numeroaseagentii executive independente.2.descentralizarea puternica cu responsabilitati mari la nivelurile regional si local.Deosebirea dintre minister si agentie a accentuat rolul a doua institutii in procesul

de fundamentare a deciziilor administrative in Suedia:Cabinetul si ComiteteleGuvernamentale.

Colaborarea dintre sectorul public si cel privat s-a intensificat si a devenit foartecomplexa ,in special la nivel local.Exista,de exemplu,multe organizatii publice carecuprind numeroase companii municipale mixte si se dezvolta pe baza unor contractede servicii.

Numarul total al celor care isi desfasoara activitatea in structurile guvernamentale

este destul de mare si integreaza aproape 32% din totalul fortei de munca,ceea cesitueaza Suedia in varful piramidei sub acest aspect ,in comparatie cu celelalte taridezvoltate din lume.

Constitutia suedeza adoptata in anul 1978 se bazeaza pe trei legi fundamentale:Legea referitoare la modalitatile de guvernare elaborate in 1974;Legea pentru succesiune, datand din anul 1810;Legea libertatii presei, elaborata in 1949.



Principiile care stau la baza acestei ultime legi se refera la toate mijloacele mass-media moderne.

In 1991, a fost introdusa a patra lege fundamentala, aceea referitoare la libertateade exprimare.Noua Constitutie suedeza se bazeaza pe principiile suveranitatii nationale,democratiei reprezentative si parlamentare.

Parlamentul este ales de populatie si ocupa cea mai importanta pozitie in aripaguvernamentala. Acesta isi exercita autoritatea bazandu-se pe principii democratice prinintermediul Cabinetului .

In 1976 si 1979, Parlamentul a abrogat legi care au fost amendate de Constitutie.Obiectivul acestor amendari a fost sa intareasca protectia drepturilor omului si libertatilor cetatenesti precizate de Constitutie .

In Constitutie sunt mentionate doua modalitati de exercitare directa a democratiei.In Suedia, Parlamentul poate propune o lege si pentru aceasta se organizeaza un

referendum consultativ. Asa cum se cunoaste, au avut loc doar patru referendumuriconsultative ,ultimul fiind in 1980 si a avut ca subiect problematica nucleara.

In Suedia,Seful Statului este Regele, neimplicat in politica si fara drept de

exercitare a puterii politice.Regele are doar functii onorifice , cum ar fi cea de reprezentant oficial al Statului.Seful Statului deschide sesiunea anuala a Parlamentului ( Riksdag) dar nu

participa la dezbateri si nu are drept de semnatura pentru nici una din deciziileguvernamentale.

De curand, rolul Sefului Statului este si acela de a propune noul Prim Ministru, iar aceasta informatie este preluata ulterior de catre Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.

SISTEMUL ADMINISTRATIV

Cele trei segmente ale autoritatii sunt reprezentate si in Suedia dar insa in mod

specific.AUTORITATEA JUDECATOREASCA

Constitutia se bazeaza pe un sistem de norme pentru fiecare nivel ierarhic.Cele mai importante sunt legile fundamentale. O lege fundamentala poate fi

promulgata doar dupa ce au fost elaborare doua variante decizionale ale ei. Dupa aceea,trebuie sa aiba loc un proces de alegere. Legea fundamentala nu poate fi amendata sauabrogata decat dupa parcurgerea unei proceduri specifice.

Urmatorul nivel in cadrul ierarhie este ocupat de legile ordinare, pentru care esteceruta, doar o singura decizie a Riksdag-ului.O lege ordinara nu poate fi amendata sau abrogata decat de alte legi ordinare.

In domeniile specifice, prezentate in Legea referitoare la modalitatile deguvernare, Parlamentul poate autoriza Guvernul sa emita regulamente cu statut ordinar ( delegare). Exista insa cateva exceptii in ceea ce priveste drepturile si libertatilefundamentale ale cetatenilor.De asemenea, pentru legile care se refera la mandatare,Parlamentul nu poate autoriza Guvernul sa emita regulamente cu caracter ordinar, dar poate sa delege Guvernului sarcina si implicit responsabilitatea pentru aprobarea tipuluisi nivelului taxelor.



Un grup independent este Consiliul Legislativ care formeaza Curtea Suprema.Aceasta avizeaza propunerile guvernamentale inainte ca ele sa fie supuse atentieiParlamentului.Oricare Comisie Parlamentara poate , de asemenea, sa solicite opiniaConsiliului.

AUTORITATEA LEGISLATIVADin 1971 Parlamentul ( Riksdag) a fost constituit dintr-o singura Camera de 349

de locuri, din care 310 sunt ocupate de reprezentanti ai districtelor electorale existente, iar 39 sunt rezervate partidelor proportional cu rezultatele obtinute la alegeri.

Parlamentul are un Prezidiu format dintr-un Purtator de Cuvant propus ( Talman)si alti trei Purtatori de Cuvant ai Deputatilor.Purtatorul de Cuvant,ca ordonator alactivitatii Parlamentului provine din randurile membrilor partidelor politice.

Propunerile pentru discutia in Parlament pot fi introduse de catre Guvern sau decatre membrii Parlamentului.

Toate propunerile se transmit in paralel la Comisiile sau Comitetele Palamentare,

unde sunt discutate in prealabil. Imediat ce Comitetul sau Comisia a incheiat aceastaactivitate de analiza propunerea este discutata in plen, in sedinta.Se asteapta ca membrii Cabinetului sa sustina propunerile lor in disctiile din plen.

Ministrii, in mod normal, nu iau parte la dezbaterile care au loc pe marginea propunerilor formulate de unul sau altul dintre membrii.

Pentru a imbunatati exercitarea functiei de control , care este foarte importanta,Parlamentul poate introduce votul de cenzura, ceea ce conduce la o discutare si reavizarea propunerilor lansate de ministrii sau de catre Guvern in ansamblul sau.

AUTORITATEA EXECUTIVA

In Suedia exista o diviziune clara a responsabilitatii centrale intre cabinetulMinistrilor si Agentii sau Birouri.Responsabilitati importante sunt atribuite Guvernelor locale, respectiv

Municipalitatii si Consiliilor la nivel de district.Guvernul Central – Purtatorul de Cuvant al Parlamentului consulta liderii

partidelor parlamentare si purtatorii de cuvant ai acestora inainte de a face propunerea pentru numirea Primului Ministru. Parlamentul voteaza apoi aceasta propunere.Propunerea se aproba daca majoritatea este in favoarea ei. Primul Ministrunumeste apoi Ministrii Cabinetului.

Biroul Primului Ministru ( Statradsberedningen) este format din aproximativ 55de persoane si este divizat in doua:

Unitatea de Informare Politica si Consultanta;Departamentul de Legislatie;Unitatea de Informare Politica si Consultanta reuneste reprezentanti politici

organizati potrivit unor principii clare.Departamentul de Legislatie este format din persoane fara orientare politica si se

implica in toate procedurile constitutionale si legale precum si in organizarea sedintelor Cabinetului.



Competenta formala pentru toate deciziile guvernamentale revine Cabinetuluicare o responsabilitate colectiva. Cabinetul in prezent, este format din 13 ministrii, fara primul ministru.

Membrii Cabinetului sunt de obicei membrii ai Parlamentului.In timpul derularii activitatii lor in cadrul Birourilor Ministeriale, parlamentarii isi

mentin locurile in Prlament, sau sunt reprezentati de altcineva.Membrii Cabinetului au intalniri foarte dese si in fiecare joi desfasoara sedinte in plen intr-un cadru formal in care se iau si decizii. Sedintele plenare ale Cabinetului suntconduse de Primul Ministru.

Cabinetul fundamenteaza decizii referitoare la politica guvernamentala, in timp cealte probleme minore sunt discutate separat de catre ministrii sau in cadrul unor grupurimici recunoscute formal de catre Guvern.

Cooperarea stransa intre membrii cabinetului asigura un inalt nivel de coordonarea politicii si permite formarea unei viziuni sistemice asupra proceselor de management side executie din administratie.

Grupurile consultative

Traditia suedeza pentru abordarea problemelor pe termen lung este sustinuta deun sistem flexibil si pluralist.In procesele de consultari publice sunt implicate grupuri siinstitutii de cercetare ,care isi desfasoara activitatea pe langa diferite universitati.

Guvernul are si posibilitatea apelarii la comisii (comitete) de informare siancheta.Acestea sunt formate din membrii ai Parlamentului ,reprezentanti aiconducerii,ori ai altor organizatii interesate in problema analizata ,experti in stiinte orireprezentanti ai grupurilor administrative.Numarul total de persoane implicate in astfel deactivitati nu este mai mare de zece.

Fiecare raport al comisiilor este trimis catre ministrul responsabil si catre agentiileadministrative si organizatiile nonguvernamentale, pentru o analiza.Orice organizatie,indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea ,este libera sa transmita propriile

opinii catre ministerul de resort.Materialul prezentat este analizat si poate reprezenta o baza pentru formularea propunerilor guvernamentale catre Parlament.

Conducerea CentralaIncepand din decembrie 1991,Ministerul Finantelor are responsabilitati depline

pentru administratia publica.Componentele structurale din subordinea acestui minister sunt:-Agentia pentru Dezvoltare Administrativa;-Biroul National de Revizie Contabila.Ministerul Finantelor are un rol important in domeniul resurselor umane.Agentia

Nationala pentru Angajatii Guvernamentali (SAV) din subordinea MinisteruluiFinantelor, reorganizata din 1991,este responsabila pentru contractele colective si pentruimplementarea noii politici de personal in sectorul public.

Institutul National pentru Pregatire si Dezvoltare in Domeniul Serviciilor Civile,din subordinea Ministerului Finantelor ,promoveaza eficienta ,competenta sicalitatea pregatirii personalului din sectorul public.In 1992 pe data de 1 iulie acest Instituta fost dizolvat si astfel fiecare Agentie a devenit responsabila pentru toate problemelecare apar in domeniul sau de activitate.

Ministerele-Departamentele



Ministerele sunt, de regula, de dimensiuni mici ,unele nu depasesc 200 de persoane.

Ministrii au ca atributie principala participarea la procesul de fundamentare a politicii Guvernului.Ei iau decizii si pregatesc propunerile de politici publice urmeaza a fitransmise pentru discutie in Parlament.

Alte decizii sunt luate de agentiile independente din subordinea ministerelor si degrupurile constituite la nivelul districtelor.Un alt motiv pentru care ministerele sunt mici ca dimensiune este rolul important

jucat de numeroasele comisii si comitete care opereaza alaturi de ele .Exista in prezentaproape 200 de astfel de comitete si comisii care au activitate permanenta.In prezentexista 13 ministere cu un numar aproximativ de 1700 angajati,fara Ministerul Afacerilor Externe care reuneste aproximativ 800 persoane.

Alte grupuriCateva sute de Agentii si Birouri de Stat de diferite tipuri formeaza serviciul civil

in care isi desfasoara activitatea aproximativ 234000 de angajati daca includem sidomeniul apararii nationale.

In afara acestor grupuri exista 80-90 de birouri centrale si agentii care suntincredintate cu putere decizionala de catre Guvern.ex:Biroul National de Sanatate siBunastare,Biroul National de Taxe,Agentia Nationala de Invatamant etc.

Toate acestea sunt independente, sunt conduse de catre un director general numitde catre Guvern pentru sase ani si inainteaza Guvernului propuneri pentru dezbatere.

Exista, de asemenea ,sapte corporatii care presteaza servicii publice.Acesteainclud transporturile feroviare de stat si serviciile postale.

O alta forma de intreprinderi guvernamentale sunt Companiile de Afacericontrolate de catre Guvern, a caror activitate este reglementata de legea privata.

Alta forma de intreprinderi de stat este Corporatia Suedeza de Credit pentruExport,din care jumatate este proprietate de stat si jumatate apartine bancilor comerciale.

La sfarsitul anului 1991,Parlamentul a decis sa autorizeze Guvernul pentru a privatiza intreprinderile in care statul este proprietarul principal.Conducerea centrala si localaGuvernul Central este reprezentat la nivel regional prin Birourile Administrative

de District (lansstyrelse) conduse fiecare de un Guvernator numit de Guvern pe 6 ani.Ceilalti memrii ai Birourilor Administrative de District sunt numiti de Consilierii

districtului.Sarcina principala a acestora este sa reprezinte Guvernul Central, in special in

problemele de planificare regionala, de coordonare si de administrare la nivel dedistrict.Consilierii districtului ( landsting) si municipalitatile sau comunele ( Kommun) joaca un rol important in sectorul public. La acest nivel isi desfasoara activitateaaproximativ 70% din personalul care lucreaza in sectorul public.

Conducerea la acest nivel, reuneste aproape 70.000 de reprezentanti politici.Exista 23 de consilieri de district, fiecare fiind o persoana cu o popularitate

deosebita, care se ocupa cu aplicarea taxelor pe venit, cu perfectionarea sistemului deingrijire a populatiei si cu organizarea activitatii de pregatire a cetatenilor in scoli.

Exista de asemenea 286 de districte municipale conduse de catre un consiliuales.Reprezentantii acestora au dreptul de a percepe taxe pe venit si a oferi diverseservicii.



AVOCATUL POPORULUI SI PARTIDELE REPREZENTATIVE

Institutia prin care se asigura protectia cetatenilor impotriva abuzurilor administrative s-a nascut in Suedia cu peste 150 de ani in urma.

Exista un reprezentant special care se ocupa cu cazurile de discriminare rasiala sisexuala. Acesta se numeste Reprezentant Social Special.Parlamentul alege unul sau mai multi (in prezent 4) reprezentanti populari pentru

a urmari aplicarea legilor si a regulamentelor in serviciile publice.Primul Avocat al Poporului a fost constituit ca institutie in 1776 in Suedia si servit

ca model pentru multe tari.Exista, de asemenea, un avocat special care se ocupa cu problemele concurentei,

protectiei consumatorului, egalitatii intre sexe, si discriminarii pe criterii etnice.Avocatul Poporului poate urmari respectarea legilor penale.Oricare cetatean se

poate adresa direct acestui avocat si poate face sesizari.Partidele reprezentative in Parlamentul Suediei sunt urmatoarele: Partidul Social-

Democrat, Partidul Moderat ( Conservator), Partidul Liberal, Partidele de Centru, PartidulCrestin Democrat, Partidele de Stanga, Partidul Verzilor,Partidul Noua Democratie.

PRINCIPALELE ASEMANARI INTRE SISTEMELE ADMINISTRATIVE DINFINLANDA SI SUEDIA

Atat Finlanda cat si Suedia au cate un sef de stat cu un rol mai mult sau mai putinsimbolic. Asemanarea consta in atributiile similare ale sefului statului in relatie cuexecutivul. Astfel, in Finlanda, Presedintele numeste candidatul lui la functia de PrimMinistru iar in Suedia puterea regala e limitata la atributii oficiale si ceremoniale insa,de curand unul dintre rolurile sefului statului este si acela de a-l propune pe Primul

Ministru.Parlamentul, atat al Suediei, cat si al Finlandei, are cate o structura cuatributii asemanatoare: in Suedia, Parlamentul are un prezidiu format din 4 purtatori decuvant dintre care unul propriu (Talman) cu rol de coordonator al activitatiiParlamentului provenind din randurile membrilor partidelor politice, in timp ce inFinlanda membrii Parlamentului aleg un purtator de cuvant si doi adjuncti cuatributii in planificarea si aprobarea agendei sedintelor plenare precum si achestiunilor conexe problemelor legate de sedintele in plen.

Ambele state au cate un Parlament unicameral. Cel suedez are 349 demembri iar cel finlandez 200 membri insa toti sunt alesi in mod direct la fiecare patruani.

O alta asemanare este referitoare la initiativa legislativa care, in ambelecazuri apartine Guvernului. Cu toate acestea si membrii Parlamentului pot veni cu propuneri.

Asemanari se inregistreaza la nivelul Cabinetului Primului Ministru undesunt structuri asemanatoare din punctul de vedere al atributiilor. Astfel, in Suedia,la nivelul cabinetului Primului Ministru, exista Biroul Primului Ministru(Stadtradsberedningen) care este format din aproximativ 55 de persoane si este divizatin doua: Unitatea de Informare Politica si Consultanta care reuneste reprezentanti politici, organizati potrivit unor principii clare si Departamentul de Legislatie care esteformat din persoane fara orientare politica si se implica in toate procedurile



constitutionale si legale. In Finlanda Biroul Primului Ministru functioneaza ca unminister si are trei componente: Departamentul General (activitati administrative,serviciul de traduceri si arhivele), Compartimentul de Informare si Grupul de Planificarea Politicilor Publice.

In ambele state administratia e structurata pe trei nivele: national, regionalsi local iar institutiile de la nivelele inferioare au ca principala atributieimplementarea deciziilor luate pe nivelurile superioare.

Este de remarcat ca ambele sisteme administrative recunosc nivelul european canivel distinct si cu un impact major asupra guvernarii dar si asupra vietii de zi cu zi, faptce justifica legitimitatea reprezentantilor in structurile europene.

PRINCIPALELE DEOSEBIRI INTRE SISTEMELE ADMINISTRATIVE DINFINLANDA SI SUEDIA

Pentru inceput, este de remarcat ca Finlanda este e o republica prezidentiala intimp ce Suedia este o monarhie constitutionala.

Suedia inregistreaza o particularitate in cadrul autoritatii judecatoresti in

ceea ce priveste existenta unei curti administrative speciale cunoscuta subdenumirea de Curtea Superioara Administrativa a tuturor instantelor.O alta distinctie se poate face la nivelul legislatiei de baza. Astfel,

Constitutia suedeza adoptata in anul 1978 se bazeaza pe trei legi fundamentale:Legea referitoare la modalitatile de guvernare, elaborata in 1974, Legea pentrusuccesiune, datand din anul 1810, Legea libertatii presei, elaborata in 1949. In 1991 a fostintrodusa a patra lege fundamentala, aceea referitoare la libertatea de exprimare.Constitutia finlandeza nu are alte acte fundamentale ci doar legi ordinare caredetaliaza prevederile sale.

In ceea ce priveste modul de elaborare a propunerilor legislative in Guvern,modalitatile de lucru sunt substantial diferite. Astfel, in Finlanda, ministerele impreunaformeaza Consiliul de Stat a carui misiune este aceea de a pregati continutul

proiectelor de legi care urmeaza sa fie inaintate Parlamentului in numelePresedintelui. Ministrii lucreaza, pe de o parte in cadrul ministerelor in care au fostnumiti dar, pe de alta parte si in cadrul Guvernului. Aceasta ultima forma implica participarea in Comitetele Cabinetului, sesiunile plenare si sesiunile prezidentiale.Ministerele se ocupa de asemenea de un consistent pachet de problemeadministrative care intra in competenta conducerii centrale.

Programul saptamanal de pe agenda Guvernului cuprinde, pe langa activitateadesfasurata in cadrul ministerului, o serie de reuniuni speciale cum ar fi urmatoarele:Comitetul de Cabinet in domeniul Finantelor, Sesiunea Plenara a Guvernului, SesiuneaPrezidentiala, Sesiunea Guvernamentala de Seara, Comitetul de Cabinet pentru PoliticaExterna si Securitate, Comitetul de Cabinet pentru Afacerile Uniunii Europene, Comitetulde Cabinet pentru Afaceri Economice.

Propunerile de decizii sunt elaborate de functionarii publici din cadrulministerelor. Este acceptata varianta care intruneste mai multe voturi, iar in cazurile deegalitate, seful Cabinetului are votul decisiv.

O alta particularitate in ceea ce priveste modelul finlandez este existentaSesiunii Guvernamentale de Seara, numita si _Scoala de Seara_ cu rol important in procesul decizional in care este implicat executivul. Aceasta reprezinta un cadru informalsi confidential in care se desfasoara intalnirile intre membrii Consiliului de Stat, ocazie cu



care au loc dezbateri importante pe probleme de politica si unde se contureaza de celemai multe ori variante de decizii care ulterior sunt analizate, avizate de Consiliu siinaintate Parlamentului in numele Presedintelui Consiliului care este Primul Ministru. Laaceste intalniri, pot fi invitati experti in diverse domenii de interes.

In Suedia, membrii Cabinetului au intalniri foarte dese, si in fiecare joi desfasoara

sedinte in plen intr-un cadru formal in care se iau si decizii. Sedintele plenare aleCabinetului sunt conduse de Primul Ministru.Cabinetul fundamenteaza decizii referitoarela politica guvernamentala, in timp ce alte probleme minore sunt discutate separat decatre ministri sau in cadrul unor grupuri mici recunoscute formal de catre Guvern. Seobserva astfel o anumita tendinta de centralizare la nivelul Guvernului suedezcontrabalansata insa de un numar mare de agentii si comisii care functioneaza insubordinea sa si care au atributii clar determinate. Aceasta inseamna ca decizii de politiciimportante sunt luate de agentiile independente din subordinea ministerelor si degrupurile constituite la nivelul districtelor. In fapt doar deciziile politice sunt luate lanivelul Cabinetului.

Unul din motivele pentru care ministerele suedeze sunt restranse ca dimensiuni ca

dimensiune este rolul important jucat de numeroasele comisii si comitete care opereazaalaturi de ele. Exista in prezent aproape 200 de astfel de comitete si comisii care auactivitate permanenta.

O alta distinctie intre sistemul suedez si cel finlandez este la nivelulmanagementului public suedez care cuprinde grupuri si institutii de cercetare, care isidesfasoara activitatea pe langa diferite universitati. Exemple : Divizia pentru Politica dincadrul Ministerului Finantelor,Institutul National de Cercetari Economice (KI) siStatisticile Suedeze (SCB). In plus, Guvernul are si posibilitatea apelarii la comisii(comitete) de informare (consultare) si ancheta. Acestea sunt formate din membri aiParlamentului, reprezentanti ai conducerii, ori alte organizatii interesate in problematicaanalizata, experti in stiinte ori reprezentanti ai grupurilor administrative. Numarul total de

persoane implicate in astfel de activitati nu este mai mare de zece.Se pot identifica deosebiri si in ceea ce priveste administratia locala.Astfel, inFinlanda, nu exista o administrare guvernamentala exercitata direct la nivel regional, dar se pot constitui federatii municipale,ca urmare a relatiilor puternice de cooperare. Astfel,s-au format federatii de dimensiuni mari in special in domeniul sanatatii si educatiei. InFinlanda exista mai mult de 400 astfel de federatii municipale si aproximativ 460 demunicipalitati divizate in doua categorii: districte si orase.

Constitutia prevede autoguvernarea pentru municipalitati si garanteaza acestoraun grad ridicat de independenta.

Municipalitatile colecteaza taxe si primesc un suport financiar consistent de la bugetul de stat pentru a intretine structurile descentralizate ale statului. Principalaresponsabilitate a municipalitatilor este furnizarea serviciilor publice catre cetateni inspecial in domeniile sanatatii, educatiei si asistentei sociale.

La acest nivel functioneaza Consiliul Municipal sau Guvernul Municipal carereprezinta autoritatea cu cele mai mari competente decizionale. Acesta este format din17-85 de membri alesi prin vot direct la fiecare patru ani in functie de numarullocuitorilor municipiului.

In Suedia, Guvernul Central este reprezentat la nivel regional prin BirourileAdministrative de District (lansstyrelse) conduse fiecare de catre un Guvernator numit de



Guvern pe sase ani. Ceilalti membri ai Birourilor Administrative de District sunt numitide consilierii districtului.

Sarcina principala a acestora este sa reprezinte Guvernul central, in special in problemele de planificare regionala, de coordonare si de administrare la nivel de district.In plus, cateva Agentii Centrale au birouri regionale, adesea chiar la nivel de district, care

sunt conduse de catre Guvernatorul Districtului. Consilierii districtului (landsting) simunicipalitatile sau comunele (kommun) joaca un rol important in managementul public.

AVANTAJE COMPETITIVE ALE SISTEMELOR ADMINISTRATIVE DINFINLANDA SI SUEDIA

Referitor la modelul suedez se remarca multitudinea de agentii independente dinsubordinea ministerelor si grupurile constituite la nivelul districtelor dar si numeroaselecomisii si comitete care opereaza alaturi de ministere. Exista asadar, cateva sute deagentii si birouri de stat de diferite tipuri implicate in serviciul public.

In afara acestor grupuri exista 80 - 90 birouri centrale si agentii care au putere

decizionala delegata de catre Guvern. Ex: Biroul National de Sanatate si Bunastare,Biroul National de Taxe, Agentia Nationala de Invatamant, Biroul National pentruAgricultura, Biroul National pentru Protectia Familiei, Constructia de Locuinte siPlanificare, Biroul National al Politiei etc.Toate acestea sunt independente, sunt condusede cate un director general numit de catre Guvern pentru sase ani si inainteazaGuvernului propuneri pentru dezbatere. Ele sunt un exemplu clar ca, desi fac parte dintr-un sistem centralizat, pe de o parte existenta acestor forme dispersate la nivel teritorial cuatributii si competente clare, care pot formula propuneri de proiecte de lege, face ca actuldecizional sa fie obiectiv, sa reprezinte intr-adevar o nevoie de reglementare care sa poatafi apoi implementata cu usurinta fara o opozitie din partea autoritatilor locale.

Traditia suedeza pentru abordarea problemelor pe termen lung (gandirea pe

termen lung) a condus la creare unui sistem flexibil si pluralist care cuprinde grupuri,institutii de cercetare si universitati. Mai exista si alte organisme care functioneaza pelanga ministere sau in cadrul unor birouri permanente care emit rapoarte specifice periodice. In cadrul propunerilor de lege pe care le face Guvernul sunt sau pot fiimplicate o serie de persoane sau institutii care sunt consultate sau care avizeazacontinutul propunerilor. Acestea pot face parte din: comisii (comitete) de informare(consultare) si ancheta (membrii ai Parlamentului, reprezentanti ai conducerii, ori alteorganizatii interesate in problema analizata, experti in stiinte ori reprezentanti aigrupurilor administrative). Fiecare raport al comisiilor este trimis catre ministrulresponsabil si catre agentiile administrative si organizatiile nonguvernamentale, pentru oanaliza. Orice organizatie, indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, estelibera sa transmita propriile opinii catre ministerul de resort. Materialul prezentat esteanalizat si poate reprezenta o baza pentru formularea propunerilor de politici publiceguvernamentale transmise catre Parlament. Aplicarea acestei proceduri consuma adeseadestul de mult timp, insa este considerata un mijloc eficient de desfasurare a activitatiiunui guvern democratic.

Astfel se ofera partidelor din opozitie si organizatiilor sociale care iau parte inmod direct/indirect la elaborarea deciziilor de politici politice,ocazia de a informaGuvernul inainte ca acesta sa ia o decizie.



Personalitati cu functii de conducere in industrie, comert sau in alte domenii pot fiinvitate sa participe la discutiile care au loc in cadrul Comisiilor/Comitetelor deConsultare.

In ceea ce priveste sistemul finlandez se considera ca existenta Curtii SuperioareAdministrative este si un avantaj existand o delimitarea clara a atributiilor intre instantele

care garanteaza un act al justitiei mai ferm si mai independent si stimuleaza autoritatile inindeplinirea eficienta a atributiilor ce le revin. Constituirea unei astfel de instante separateeste de dorit si in sistemul romanesc, de altfel, ea exista si in sistemul francez si in altesisteme vest europene.

In ceea ce priveste modelul suedez, este de remarcat faptul ca sistemul este maicentralizat, sefii Birourilor Administrative de la nivelul districtelor fiind numiti de catreGuvern pe o perioada de 6 ani. Acest fapt, vine ca o limitare mai ales daca il comparamcu sistemul finlandez sau chiar si cu cel romanesc unde autoritatile locale sunt alese inmod direct de catre cetateni. Mai mult, in Finlanda nu exista la nivel local institutiicentrale de control, fiind dominanta autonomia administrativa a municipalitatilor.

O problema in modelul finlandez este faptul ca mai exista anumite activitati publice

monopolizate de stat care ar putea fi transferate in domeniul privat pentru a fi mai ieftine,si, prin urmare, mai competitive.O alta situatie este cea inregistrata la nivel local si anume in cadrul asociatiilor/

federatiilor autoritatilor locale si regionale finlandeze care au un statut neclar si adeseaincoerent. Probabil ca o reglementare mai clara care sa delimiteze atributiile acestor structuri ar aduce un plus de functionalitate.

MODALITATI DE TRANSFER DE KNOW-HOW DIN SISTEMELEADMINISTRATIVE DIN FINLANDA SI SUEDIA IN SISTEMUL ADMINISTRATIVDIN ROMANIA

Din punctul de vedere al formei de guvernare, Romania este o republica prezidentiala ca si Finlanda.Daca ar fi sa comparam sistemul central de guvernare, trebuie sa remarcam ca

modelul romanesc este mai compatibil cu cel finlandez, din punctul de vedere al moduluicum se iau deciziile la nivelul Guvernului. Astfel, in Romania, deciziile si proiectele delegi se pregatesc la nivel de ministere, iar daca exista mai multe ministere care sa aibaatributii in domeniul de reglementare sunt consultate si acestea. Insa, la final, decizia se iala nivelul Guvernului, in sedinta de Guvern. Aici apare o alta diferenta intre sistemulromanesc si cel finlandez care se aseamana cu cel suedez. In sistemul administrativ dinRomania nu exista atatea forme distincte sub care sa se reuneasca membrii Guvernului.Membrii executivului de la Bucuresti se intalnesc, de obicei in sedinta plenara o data, sauin mod exceptional, de doua ori pe saptamana. Asa se intampla si in Suedia. In plusnivelul informal de negociere al deciziilor politice si de politici publice organizat incadrul Scolii de Seara in modelul finlandez, nu are nici un fel de corespondent in agendaGuvernului Romaniei desi, realitatea a dovedit ca deciziile se iau de cele mai multe ori laastfel de nivele. Totusi cu o regulalitate destul de mare liderii politici din Romaniaorganizeaza intalniri in cadrul carora au loc dezbateri si adesea se iau decizii politiceimportante sau se analizeaza problemele aparute pe agenda publica. In anul 2005 s-auconstituit 12 comitete si comisii speciale care analizeaza si iau decizii in



procesul politicilor publice.Un alt corespondent este sistemul electoral care include alegeri o data la patru ani

pentru membrii parlamentului. In ceea ce priveste durata mandatului Presedintelui, celetrei sisteme difera semnificativ, presedintele Finlandei este ales o data la 6 ani, cel alRomaniei o data la 5 ani iar Suedia fiind o monarhie constitutionala, regele indeplineste

aceasta functie pe viata.Din punctul de vedere al administratiei locale, sistemul romanesc este mai apropiatde cel suedez, aceasta pentru ca si sistemul romanesc este inca centralizat si, astfel maimult controlat de catre autoritatile centrale. Ceea ce ne diferentiaza insa este multitudineade agentii independente suedeze aflate in coordonarea ministerelor si grupurile constituitela nivelul districtelor care au atributii decizionale determinate. In sistemul romanescexista institutii de tipul agentiilor, insa ele sunt subordonate decizional fie unuia sau maimultor ministere, fie Cancelariei Primului Ministru.

In ceea ce priveste sistemul curtilor, in mod evident sistemul romanesc este maiapropiat de cel finlandez, existand trei niveluri la care se organizeaza justitia: local,districtual si cel al curtilor de apel. Totusi, procedura de judecata in Finlanda, spre

exemplu la nivelul curtilor locale, se face cu participarea unui complet de judecata formatdin 5-7 jurati, ceea ce nu se intampla in sistemul romanesc. Din sistemul romanesclipseste si Curtea Suprema Administrativa cu atributii in judecarea cazurilor in care suntimplicate institutiile statului. In Romania aceste cazuri se analizeaza in instantele de judecata in care exista sectii de contencios administrativ.

Si la noi exista institutii asemanatoare cu cele din Suedia in domeniul pregatiriifunctionarilor publici si anume Institutul National de Administratie implicat in pregatireasi perfectionarea personalului si Agentia Nationala a Functionarilor Publici cu rol ingestionarea managementului functiei publice, monitorizarea si controlul in domeniulexercitarii functiilor publice. In Suedia, Ministerul Finantelor are un rol important inadministrarea resurselor umane. Agentia Nationala pentru Angajatii Guvernamentali

(SAV) din subordinea Ministerului Finantelor este responsabila pentru incheiereacontractelor colective si pentru implementarea noii politici de personal in sectorul public.Un aspect care poate fi preluat din sistemul administratiei publice finlandeze este

faptul ca in cadrul fiecarui minister exista intre 4 si 7 departamente. Este de semnalat cain ministerele romanesti exista in medie mai mult de 13 directii generale in fiecareminister. Acest fapt semnifica o fragmentare prea mare si o suprapunere de atributii inunele domenii unde este nevoie de mai multa consistenta si uniformitate pentruceleritatea luarii deciziilor. Ar fi necesara o modificare a structurii organizatorice aministerelor in urma unei analize atente pentru a se elimina suprapunerile de atributii indepartamentele acestora. Reorganizarea lor de o maniera clara si coerenta poate asigura ocoordonare unitara a politicilor sectoriale.

O alta particularitate a sistemului finlandez o reprezinta relatiile dintreGuvern si Parlament atat la nivel central cat si la cel al autoritatilor locale. Guvernulraporteaza anual Parlamentului despre imbunatatirea administratiei la nivel central,regional si local. Se apreciaza ca un asemenea sistem de raportare nu poate fi decat benefic din perspectiva nevoii imperative de dezvoltare a autonomiei manageriale sifinanciare a autoritatilor locale. Acesta poate influenta si asigura o coerenta si o planificare strategica suficient de clara care sa contina prioritatile, obiectivele, actiunile,resursele si termenele stabilite. Este de remarcat locul important pe care il au principiile



de guvernare din Finlanda, respectul fata de minoritati derivat din analiza asupra moduluiin care finlandezii, spre deosebire de norvegieni sau suedezi care au asimilat populatiaSámi, au protejat continuitatea acestei minoritati prin promovarea si respectarea valorilor lor culturale constituind o institutie reprezentativa cu atributii decizionale siadministrative speciale, si anume Parlamentul Sámi.

Dintr-o anumita perspectiva semnificativ este faptul ca in Finlanda exista doua limbioficiale, finlandeza si suedeza, desi proportia populatiei de nationalitate suedeza esteestimata la aproximativ 5%. Aceasta recunoastere este insotita de o serie intreaga deadaptari in functionarea administratiei publice (unde functionarii sunt obligati sacunoasca limba si sa o foloseasca daca intra in contact cu un vorbitor), in invatamant(fiind studiata ca disciplina obligatorie pana la nivelul liceal inclusiv si uneori si inuniversitati) mergand pana la existenta inscriptiilor bilingve - insotite in majoritateacazurilor si de varianta in limba engleza pe toate suporturile orientative si informative.



BIBLIOGRAFIE

Androniceanu, A., Management Public International, Editura Economica,Bucuresti, 2000

Stanciulescu, G., Androniceanu, A., Sisteme Comparate de AdministratiePublica Europeana, Editura Economica, Bucuresti, 2006

w w w .sw eden.gov.s ew w w .f in lex.fi

http://www.sweden.gov.se/


http://www.finlex.fi/


http://www.finlex.fi/

49336153 Studiu Comparativ Intre Finlanda Si Suedia

Documents

Transcript of 49336153 Studiu Comparativ Intre Finlanda Si Suedia