1.Obiectul de studiu al doctrinelor economice. Doctrinele economice de baza si reprezentantii lor. Disciplina DE studiaza curentele economice in calitate de teorii care au fost sustinute, promovate si reflectate in cadrul unui sau altui tip de politica economica. In perioadele respective aceste teorii au orientat dezvoltarea economica la nivelul unei intreprinderi, ramuri, economii nationale sau la nivelul sistemului ec. International. Principiile de baza ale studierii DE:-obiectivitatea cunoasterii stiintifice-originii , continutului, evolutiei si al functiilor sociale a TE Doctrinele economice au aparut mai tirziu ca gindirea economica. Studierea DE are ca scop cunoasterea legaturilor dintre continutul teoretic si esenta practica a politicilor ec. Promovate de catre state in diferite perioade ale dezvoltarii societatii.DE de baza:Mercantelista (Jean Bodin, Antoine d’Monchrestien, Jean Baptiste Colbert, Thomas Mun, Whiliam Petty, Antonio Sena)-Fiziocrata (Fr. Quesnay)-Liberalismul economic clasic (Adam Smith, D. Ricardo, J.B.Say, John Stuart Mill )-Nationalismului economic (Fredrich List)-Socialista (Karl Marx, Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon)-Marginalismului (K.Menger, Bohm-Bawerk, L.Wallras si A.Marshall)-Keynesismul (John Maynard Kaynes)-Neoliberalism (W. Eucken, L. Erkard, M.Friedman si F.von Hayek)17.Esenta si etapele dezv instituional economic,evol institut american(Th.Veblen)A aparut la sf. Sec XX-lea in SUA. Caua aparitiei unei noi doctrine consta in apar monopolurillor pretutindeniin tarile dezvoltate.Trasaturii definitorii: 1.Instit sunt o forta m puternica care asigura o alocare m eficienta a resurselor econ.,o reparticare m.echitabila a veniturilor si niste preturi m.juste.2.Institutiile sunt niste fenomene stabile si eterogene care influienteaza dezvolt.economica(Statul,piata ,ntreprinzatorul,partidele politice)3.Figura centrala a vietii econ nu mai este homoeconomicus ci homosocialis.,omul social este m putin rational.Etape: 1.1900-1940 Institutionalism negativist sau protestatar (critica capitalismului si a liberalismului economic) Th.Veblen, W.Mitchell2.1945- 1960 Schimbarea accentului de la critica capitalismului la perferctionarea lui. J.M.Clark, A. A.Berie3.1960-1970Largirea ariei geografice si a caracterului investigatiilor. J.Galbraith Scoala americana: Veblen „Teoria clasei inactive” –In anii 50-60 ai sec XX incepe a Iia etapa in dezv.institutionalismului si apare institut.pozitivist. Sustine ca intreprinzatorul nu este motivat doar de profitul maxim ci si de un sir de instincte (paternitatii, curiozitatii, bunastarii materiale). Societ.este imp in 2 clase:industriasii,bussinesmanii,In viziunea lui clasa fara ocupatii este una din principalele institutii daunatoare societatii capitaliste. Teoria „suveranitatii” consumatorului –consumatorul nu e suveran in alegerea sa, ci este supus anumitor presiuni, care-l impun in cazul alegerii marfurilor si serviciilor, un comportament nerational.

2.Doctrina elitei in operele lui Platon si Aristotel. Doctrina justitiei sociale a Sf. Toma D’Aquino.Platon Potrivit lui societ.umana este impartita in clase ,clasele au o provenienta naturala,aceea ca oamenii trebuie sa faca ceva.Clasele erau impartite in:-conducarori-militari -producatori elita societatii Elita societ.nu trebuie sa posede propriet.privata Aristotel Gandirea economică a lui Aristotel a fost sintetizată in operele: „Politica” „Politica ateniană”. Este primul ginditor care a incercat sa faca din economie o forma a cunoasterii stiintifice, o disciplina de sine statatoare. Pentru el economia este "arta de a obtine bogatii sub forma" bunurilor materiale. Considera ca fiind normală impărţirea societăţii in două clase sociale: - oamenii liberi; - sclavii. Potrivit lui activit.economica poate avea unul din 2 scopuri:satisfacerea nevoilor personale,imbogatirea-cremastica.Aristotelor considera ca in lume legea principala este legea supunerii si dominatiei.Unii domina,altii sunt supusi.Toma d’Aquino El si-a expus conceptiile teologice, politice si economice in asa numitele sume, reunite in „Suma teologica”. d'Aquino considera ca averea nu contine nimic reprobabil in ea, iar fiecare om trebuie sa dispuna de bogatie potrivit cu situatia pe care o ocupa оn societate, cu ierarhia acesteia. El intareste caracterul divin al proprietatii, iar stratificarea societatii in clase, grupuri si stari are la baza impartirea muncii in munca fizica, considerate bruta, inferioara si munca intelectuala superioara, nobila. T.d'Aquino a formulat 2 teorii :T.pretului just,si teoria salariului just.Potrivit t.pret.just,oamenii diferitor parti sociale trebuie sa plateasca pt.acelasi produs preturi diferite.Potrivit.t.salariului just marimea sal.trebuie sa fie determinat nu de cantitatea si calitatea dar de pozitia lui sociala.Toma d’Aquino a fost preocupat şi de analiza rentei funciare. El consideră renta funciară ca fiind absolut necesară pentru ca posesorii de pămint să fie lipsiţi de grija traiului zilnic. T d’Aquino a avut o atitudine de tolerare faţă de comerţ şi profitul comercial.18.Keynisismul-doctr econ pe piata dirijata.Legile economice.Marimile globare.Teoria somajului. Keynisismul a aparut la inceputul sec xx si ca premise a aparitiei a avut urmatoarele conditii:1. Piata nu este complet libera predomina concurenta imperfecta apar monopolurile-.in productie predomina intreprinderi mari proprietate mare si mijlocie.se nimiceste institutul proprietatii mici private. In asemenea situatii legile economice promovate de clasici se neoclasici nu actioneaza liber.2. pe masura cresterii gradului de complexitate a vietii economice statul devine nu un factor econ. Efectiv necesar cu urmatoarele functii: a) organizator al vietii economice b) subiect active si direct in economie(statul devine un neofactor de productie)3. relatiile econ. Nu se stabilesc la intimplare. Economia capata un caracter mixt.Pe de o parte exista un sector privat cu proprietate mica mijlocie mare. Pe de alta aprte exista un sector de stat astfel si politica economica trebuie sa aiba un character mixt.4. inceputul sec xx este caracterizat prin mari disfunctii economice(somaj, inflatie, crize etc.)5. criza economica mondiala 1929-1933 care a demonstrate ca doctrina liberala este depasita istoric si incapabila sa ofere solutii pt ieisrea din ea. Problema principala care l-a preocupat pe Kaynes mai ales in lucrareasa de baza a fost somajul. El isi propune ca scop de a descoperi ce anume determinavolumul ocuparii fortei de munca. In cercetarile sale ajunge la concluzia ca volumul ocuparii e determinat de punctual de intersectie dintre functia cererei si a ofertei globale. In acest punct se realizeaza starea de echilibru economic. Kaynes considera ca elemental decisiv al mentinerii echilibrului este stimularea cererii efective de consum si investitii. El afirma ca procesul de realizare a ech. Economic se concentreaza in jurul la 3 legi:1.legea inclinatiei psihologice spre consum conform careia oamenii sunt predispusi sasi sporeasca consumul odata cu cresterea venitului dar in aceeasi masura cu care a crescut venitul. 2. inclinatia spre investitii – Intreprinzatorii sunt predispusi sa investeasca doar in cazul cind se intrevede perspective obtinerii unui profit care-I satisface, cind eficienta marginala a investitiilor este destul de mare. Cind ef. Marg e egala sau mai mica decit dobinda, intreprinzatorii prefera sa depuna banii la banca .3)inclinatia spre lichiditate – predispunerea oamenilor de a-si pastra economiile sub forma lichida, usor de transformat in alte bunuri Keynes sustine ca investitiile pot fi stimulate prin scaderea ratei dobinzii, adica prin ieftinirea banilor.

3. Doctrina mercantelista :glorificarea aurului,comertului si protectionismului.

Mercantilismul a fost o doctrină economică care avea ca temelie ideea că aurul şi argintul constituie forma principală a bogăţiei atât pentru indivizi, cât şi pentru stat.Se considera că doctrina economică mercantilistă se intemeiază pe trei idei caracteristice:1.obiectul bogăţiei sunt banii, respectiv metalele preţioase din care erau confecţionaţi aceştia, preocupвndu-se de acumularea unei cantităţi cit mai mari de aur şi argint; 2. scopul oricărei activităţi lucrative, inclusiv al comerţului, il reprezintă profitul care apare in procesul circulaţiei mărfurilor ca rezultat al diferenţei dintre preţul de vinzare şi cumpărare al bunurilor.3. calea principala de marire a avutiei unei natiunei este comerţul exterior pentru că asigura aducerea in graniţele ţării a metalelor preţioase şi realizarea celor mai ridicate profituri.4.statul trebuie sa promoveze o politica interventionista.5. ), flota maritimă britanică obţine dreptul exclusiv de exportare a mărfurilor engleze şi de importare în Anglia a mărfurilor străine. Aceste măsuri protecţioniste au încurajat crearea unei puternice flote maritime, care prestând servicii altor ţări s-a transformat într-o sursă importantă şi stabilă de bani pentru statul englez.19.Politica economica preconizata de Keynes>despre interventia statului in viata economica.-Keynes afirma ca dezechilibrele ec. nu pot disparea de la sine, fiind necesara interventia statului.-Statul trebuie sa intervina anume atunci cind agentii ec individuali isi micsoraza investitiile, promovind o politica de cheltuieli., pt stimularea investitiilor si consumului.-Stimularea investitiilor private urma sa se faca prin intermediul micsorarii ratei dobinzii.-Stimularea consumului . Keynes propune promovarea unei politici de stimulare a consumuluisi de redistribuire a veniturilor. In scopul asigurarii unei repartitii mai echitabile a veniturilor, Keynes propune introducerea impozitului progresiv pe venit. El cere introducerea unui sistem eficient de asistenta sociala, de servicii publice ceea ce indirect ar contribui la sporirea veniturilor celor saraci si ar incuraja inclinatia spre consum.- Un scop principal al politicii monetare este mentinerea ratei dobinzii la cel mai scazut nivel posibil. Reducerea acestea poate fi realizata prin sporirea de bani aflati in circulatie, ceea ce ar duce in mod inevitabil la inflatie.-El mai propune si inchiderea frontierelor pentru a opri patrunderea marfurilor straine pe piata interna, ceea ce ar impune confectionarea lor si in mod inevitabil crearea locurilor de munca.

4.Particularitatile nationale ale mercantilismului spanio,fracez,englez.Idei mercantiliste la D.CantemirMercantilismul bulionist spaniol . Pt a spori avutia regelui spaniol mercantilistii spanioli lau sfatuit pe rege sa dezvolte o flota puternica care sa plece in Am.de Sud sa aduca aer si argint.,si se ameninta cu moartea scoaterea banilor din tara.Aceasta idee a dus la un declin a tarii,dupa un secol cea mai bogata tara si puternica din europa a ramas ruinita ,saraca,si depopulata.Mercantilismul industrial francez. . Statul francez a inceput sa constuiasca manufacturi,acestea aveau misiunea să producă mărfuri pentru export, sporind în ultimă instanţă afluxul de bani în ţară.ei au liberalizat complet migratia(primeau oameni in tara insa nu permiteau iesirea lor)pentru a asigura cu brate de munca ieftine. este adoptat un tarif vamal protecţionist ce prevedea printre altele interzicerea importării mărfurilor străine,Astfel Colbert ,prin aceasta politica,in numai 10 ani reuseste sa dubleze veniturile regelui si sa transforme Franta in ceam mai puternica tara din Europa.Mercantilismul comercial englez Mercantil.englez avea drept instrument de crestere a bogatiei prin dezv.comert exterior. ), flota maritimă britanică obţine dreptul exclusiv de exportare a mărfurilor engleze şi de importare în Anglia a mărfurilor străine. Aceste măsuri protecţioniste au încurajat crearea unei puternice flote maritime, care prestând servicii altor ţări s-a transformat într-o sursă importantă şi stabilă de bani pentru statul englez.Mercant.modovenesc,ideile au fost expuse de D.Cantemir in cartea “Descrierea Moldovei”.El considera ca calea principal de sporire a avutiei este comertul exterior fiind ramura ce aducea cele m.multe venituri,isa in Md comertul este o activit.considerata de moldoveni o activit.nedeamna de ei.20.Geneza neo keynisismului. Dupa cel deal 2lea razb mondial in t.din europa central a disparut

somajul,crizele aconomice,Doctrina lui keyns a devenit popular ca niciodata,cu den putin modif si den de

neokeynisism.

-Keynes afirma ca dezechilibrele ec. nu pot disparea de la sine, fiind necesara interventia statului.-Statul trebuie sa intervina anume atunci cind agentii ec individuali isi micsoraza investitiile, promovind o politica de cheltuieli., pt stimularea investitiilor si consumului.-Stimularea investitiilor private urma sa se faca prin intermediul micsorarii ratei dobinzii.-Stimularea consumului . Keynes propune promovarea unei politici de stimulare a consumuluisi de redistribuire a veniturilor. In scopul asigurarii unei repartitii mai echitabile a veniturilor, Keynes propune introducerea impozitului progresiv pe venit. El cere introducerea unui sistem eficient de asistenta sociala, de servicii publice ceea ce indirect ar contribui la sporirea veniturilor celor saraci si ar incuraja inclinatia spre consum.- Un scop principal al politicii monetare este mentinerea ratei dobinzii la cel mai scazut nivel posibil. Reducerea acestea poate fi realizata prin sporirea de bani aflati in circulatie, ceea ce ar duce in mod inevitabil la inflatie.-El mai propune si inchiderea frontierelor pentru a opri patrunderea marfurilor straine pe piata interna, ceea ce ar impune confectionarea lor si in mod inevitabil crearea locurilor de munca.

5. Conceptiile de baza ale fiziocratilor. Tabloul economic a lui Fr. Quesnay.

Conceptiile de baza:1.Teoria produsului net – avutia unei tari creste datorita produslui net.2.Produsul net este un supliment de venit obtinute peste chelt.efectuate.3.Produsul net se creaza doar in agricultura deoarece doar in agric.este posibila sporirea venitului ,doar in agric.semeni un cartof si iei 7.4.Pt.ca agric.sa fie ramura principala a unei tari tre sa fie „libertate in activitatea econimica”5.Teoria despre capital- (1 data) Quesnay a divizat capitalul in agricultura in :avansurile initiale ,anuale6.Teoria „ordinii naturale” a fiziocraţilor se bazează pe 3 forme de proprietate- personala (dreptul omului de a insusi)- mobiliara (dreptul omului de a dispune de rezultatele muncii sale)- funciara (care tre sa asigure proprietarului funciar venitul net)Ei au apreciat că agricultura este singura ramură productivă şi singura capabilă să producă venit net; au fondat un regim bazat pe libertate şi proprietate; au analizat activitatea economică precum un flux continuu de venituri, trecând de la o clasă a populaţiei la alta şi au considerat că pot reprezenta aceste diverse fluxuri printr-un tablou sintetic.Tabloul economic a lui Fr. QuesnayQuesnay vede o asemanare in circ singelui si AE, rolul inimii revenindui agriculturii. Iar „singele” economiei este produsul net, care se misca bub forma de zig-zag. In tablou gasim expuse toate componentele sistemului ec. Fiziocratic : produsul net, capitalul (avansurile), clasele sociale(productiva, proprietarilor, sterila) Ca rezultat al circulatiei marfurilor si a banilor de la o clasa la alta la sfirsitul anului se stabileste situatia de la inceputul anului respectiv. Anul urmator procesul de productie poate sa reinceapa in aceleasi proportii.21.Neokeynisismul francez si sinteza neoclasica de Samuelson.N.Francez-. Principala particularitate constă în faptul că neokeynesiştii francezi recunosc în calitate de formă hotărâtoare de intervenţie a statului în economie, inclusiv de stimulare a cererii, nu bugetul de stat, ci planul. Totodată prin intermediul planului se efectuează redistribuirea venitului naţional în scopul asigurării unei păci sociale durabile. Planul incitativ determină proporţiile în care venitul naţional este destinat consumului şi economiilor. El este obligatoriu doar pentru întreprinderile sectorului public. Pentru întreprinderile private el poartă un caracter indicativ şi conţine, pe lângă anumite obiective economice şi sociale, ce urmează a fi atinse, un şir de metode, de instrumente, cu caracter economic, care au misiunea de a «incita», a cointeresa întreprinderile private să acţioneze în conformitate cu obiectivele planului.Conţinutul sintezei neoclasice. subliniază P.Samuelson, un şir de activităţi econo-mice, cum ar fi ocrotirea sănătăţii, învăţământul, industriile de prelucrare a deşeurilor ete., nu sunt supuse acţiunii legii cererii şi ofertei. Statul trebuie să intervină şi în alte domenii, cum ar fi, de exemplu, fixarea salariului minimal. Deosebirile: teoria sintezei neoclasice are un caracter mixt, combinat. Neokeynesiştii americani sunt de părere că instrumentul principal al intervenţiei statului în economie trebuie să fie bugetul, neokeynesiştii francezi - planul incitativ. Pentru autorii «sintezei» însă rolul-cheie în reglamentarea economiei urmează să-1 joace politicile fiscală şi monetară, politici care nu trebuie folosite separat, ci împreună printr-o coordonare permanentă a activităţii a Guvernului cu cea a Băncii centrale.

6. Caracteristica generala a doctrinei liberalismului economic classic. Liber.econ.clasic este curentul care include 4 doctrine;Fizioacratii,Liberalismul ec.clasic,neoclasicism, neoliberalism.Ideile de baza:1.Libertatea economica2.Temelia act.econ.-proprietatea privata3.Caracterul relatiilor dintre oameni in activit.econ.se determina la concurenta.4.La temelia pret.si valorii se afla munca.6.Ramura princip.a unei tari este industria.7.Societ este divizata in clase si apartenenta unei pers.la o clasa sau alta se determina prin sursa princip.de venit.Succesele doctrinei liberalismului economic clasic1.A imbogatit stiinta despre economie cu un sir de concepte noi: teoriile profitului, rentei, salariului, preturilor, factorilor de productie, echilibrului economic general, schimburilor ec. Internationale2.A fondat teoria economiei de piata intemeiata pe libera concurenta, pe jocul liber al preturilor 3.A favorizat o dezvoltare economica, stimulind cresterea substantiala a volumului productiei, a calitatii marfurilor create, a nivelului de trai etc.22.Neoliberalismul si deosebirile lui de liber economic classic.Scolile doctrine neoliberale.Neoliberalismul a dominat intre 1979-2009Neolib.este o reînnoire a ideilor liberalismului economic Astfel neoliberalii plasează în centrul doctrinei lor noţiunea de individualism economic, acordă o atenţie deosebită analizei pieţei şi a preţului. Cât priveşte politica economică, ei se pronunţă pentru înfăptuirea privatizării, reducerea impozitelor şi a cheltuielilor publice.Sunt adepti ai proprietatii private ai a econ.de piata.Pret.treb sa se stab fara interventia statului.Deosebiri:neolib.spre deoseb de lib clasici admit o interventie limitata a statului in piata economica cu urmat.obiective:elaborarea cadrului legal si controlul aplicarii legilor.2.asigurarea unei solidaritati sociale.3.Apararea concurentei.Scolili:Sc de la Freiburg,Sc monetarista de la Chicago;Sc.ultra liberalde la Viena)

7.Sistemul economic al lui A.SmithIn 1776 Adam Smith publica lucrarea cunoscuta sub den.de „Avutia natiunilor”si este considerata biblia economiei. Ob.principal al lui Smith era elaborarea unei stiinte ce ar fi asigurat sporirea avutiei unei natiuni.Smith a indent.caile de sporire a avutiei:1.specializarea lucratorilor2.pt ca muncitorii specializati sa poata procura toate bunurile de care au nevoie trebuie sa existe o piata dezvolt.asa incit muncitorul sasi poata schimba bunurile produse de el pe bunurile de care are nevoie.3.economisirea si transmit.economiilor in capital.4.cresterea si sporirea nr.pers.care activeaza in industrie,agricult. Si comert si reducerea celor care nu formeaza sfera productiva(politisti,profesori)5.forta motrice a sporirii avutii este domoeconomicus care este un om egoist dar rational si care are scop cresterea avutiei personale.6.Mina invizibila-in procesul act.ec.homoeconomicus este ghidat de o mina invizibila care e mina lui Dzeu care il ghideaza sa activeze in folosul societatii.7.Smith a elaborat teoria valoare munca in confosmitate cu care teoria marimii preturilor se afla cantit.de munca depusa pt confetionarea unui produs.8.Societ.este impartita in 3 clase si apartenenta la o clasa sau alta depinde de susrsa princip.de venit.Smith ilustrează efectele specializării producătorrlor prin următorul exemplu: Zece lucrători, acţionând izolat, îndeplinind fiecare toate operaţiile, confecţionau câte 20 de articole pe zi. Împărţind însă între ei funcţiile şi specializându-se, au început să producă zilnic, fiecare câte 4800 bolduri. Astfel, diviziunea muncii a asigurat în cazul dat, o sporire a productivităţii ei de 240 de ori.23.Scoala de la Freiburg>teoria tipurilor ideale economie.Modelul economiei de piata sociala.Neoliberalii germane au reusit sa elaboreze un model de dezvolt. Econ.,care asigura atit cresterea economica cit si echitatea sociala.Modelul econ.sociale de piata a fost elaborate de economistii univ de la Freiburg.In fruntea scolii sa aflat W.Eucken. . El ajunge la concluzia că enorma varietate de ordini economice poate fi redusă, în mod abstract, la două tipuri ideale: : a) economia liberă de piaţă, în care relaţiile între agenţii economici se stabilesc prin intermediul pieţei, şi b) economia centralizată, condusă de la centru, şi în care relaţiile între agenţii economici sunt stabilite pe baza ordinelor şi a regulilor elaborate de stat. In econ sociale de piata statul joaca rolul de arbitru pe cimpul de fotbal dar care nu bate goluri..Statul trebuie sa apere concurenta .

8.J.B.Say despre intreprinzator si legea debuseilor.Meritele si ratacirile liberalilor clasici.

El era un economist francez care sustinea ideile luii smith dar care a dezv.unele aspecte ale teoriei liberalilor clasici.Jean-Baptiste Say (Atrage atentia asupra problema realizării mărfurilor, ajungând la concluzia că în condiţiile economiei de piaţă crizele generale de supraproducţie sunt imposibile. Pot avea loc doar anumite dezechilibre parţiale şi temporare. Argumentele sunt simple: când un individ oarecare produce o marfă, el o face cu scopul de a obţine în locul ei o altă marfă. Astfel, conchide Say, «oferta îşi creează propria sa cerere». Tot ce se produce se şi realizează, căci lărgirea producţiei condiţionează o extindere corespunzătoare a pieţii şi a cererii. Deoarce oferta şi cererea totală a mărfurilor sunt egale între ele, pot fi posibile doar unele nepotriviri parţiale şi întâmplătoare, cauzate de recolte proaste, de apariţia unor produse noi, necunoscute pe piaţă, etc. Dar toate aceste nepotriviri sunt trecătoare şi se rezolvă de la sine, în mod automat.Intreprinzătorul — principalul agent economic. Say a fost savantul care a introdus în teoria economică conceptul de «întreprinzător». El consideră că întreprinzătorul cel m important în mecanism economic, deosebindu-se de ceilalţi agenţi economici prin faptul că anume el este organizatorul producţiei. El procură factorii de producţie, îi combină în scopul obţinerii produselor pe care apoi le vinde pe piaţă şi obţine un profit. De notat că în fazele iniţiale de dezvoltare a capitalismului, întreprinzătorul se identifică cu capitalistul (adică cu proprietarul capitalului). Mai târziu va avea loc o separare a acestor două funcţii. Say a elaborat şi teoria factorilor de producţie. Potrivit acestei teorii, reluată şi îmbogăţită de mai mulţi economişti, pământul (natura) este temelia venitului obţinut sub formă de rentă, munca - salariului, iar capitalul - profitului. Totodată el consideră că profitul este o formă de salariu, pe care întreprinzătorul o obţine pentru munca sa de organizare şi gestionare a afacerilor.Aporturi. 1. Clasicii au fost primii care au elaborat un sistem desăvârşit de teorie economică, având ca bază principiile individualismului, non-intervenţionismului, şi a ordinii naturale.2. Autorii clasici au mutat obiectul de studiu al treoriei economice în sfera productivă, în care, în opinia lor are loc procesul de sporire a avuţiei naţiunilor.3. În viziunea autorilor clasici «a guverna cât mai bine înseamnă a guverna cât mai puţin». politica economică ocupă un loc de cea mai mică importanţă, ei au transformat economia politică într-o ştiinţă ce studiază legile obiective ale dezvoltării economice.4. În centrul doctrinei liberalismului clasic se află «homo economicus», care activează urmărind scopuri egoiste, dar care, în virtutea acţiunii unei «mâini invizibile», contribuie în ultimă instanţă la satisfacerea interesului general.5. Autorii clasici au dezvoltat multilateral teoria valoare-muncă, au glorificat munca, rolul căreia în sporirea avuţiei popoarelor este considerat a fi decisiv.8. În fine, trebuie subliniat faptul că modelul economiei de piaţă analizat şi propus apoi de autorii clasici, a creat condiţii favorabile pentru o dezvoltare economică fără precedent, stimulând creşterea substanţială a volumului producţiei, a calităţii mărfurilor create, a nivelului de trai.Neajunsuri. 1.Cusurul principal al doctrinei liberalismului clasic constă în faptul că în centrul ei s-a pomenit nu omul cu necesităţile lui concrete, ci piaţa. Întrucât în modelul clasic scopul oricărei activităţi economice este obţinerea profitului, întreprinzătorului îi este absolut indiferent ce să producâ - carne sau tunuri, bomboane sau stupefiante. În aşa fel producţia s-a pomenit orientată nu spre consumator, ci spre cel care are bani.2. Clasicii au împins până la extrem ideea libertăţilor economice, ceea ce s-a soldat cu fortificarea celui puternic, ruinarea celui slab şi o diferenţiere de avere nemaipomenită. societatea s-a pomenit împinsă într-o perioadă îndelungată de adânci tulburări sociale şi politice.3. Autorii clasici au încercat să elibereze viaţa economică de orice influenţe de ordin politic, moral, religios. În realitate însă, cei care au ocupat poziţiile-cheie în economie (energici, întreprinzători, dar şi vicleni, duri, avari) şi-au supus treptat aparatul de stat, ideologia, ştiinţa, modificându-le adeseori după chipul şi asemănarea lor.4. Unele teorii ale liberalilor clasici s-au dovedit a fi greşite, ca, de exemplu, cele despre imposibilitatea crizelor economice, a utilizării complete a braţelor de muncă, a echilibrului economic ce se stabileşte, în mod automat.5. Teoria valorii bazate pe muncă, pusă la temelia mai multor doctrine economice, a jucat un rol important în dezvoltarea ştiinţei despre economie. Cu toate acestea, ea consideră, în mod greşit, drept substanţă a preţului numai munca, ignorând contribuţia altor factori, cum ar fi natura, capitalul, cererea şi oferta, utilitatea, gusturile, raritatea. Scoţând în evidenţă unele consecinţe nefaste ale acestei teorii, economistul român Paul Bran scrie: „Ricardo... întronează, fără drept de apel, munca drept singura creatoare de valoare. De aici înainte, omul va avea o justificare pentru a sfida Natura. Dar nu numai natura va avea de suferit; chiar activitatea umanâ, aflată mai departe de locul în care se desfăşoară munca fizică, va fi exclusă din mecanismul obţinerii valorii. Capitalul, sub forma mijloacelor fixe şi a obiectelor muncii, va avea un rol pasiv în obţinerea valorii şi nici un rol în obţinerea valorii suplimentare”.24.Scoala monetaristade la Chiscago.Mfriedman.Banii conteaza. In Usa Ideile neoliberale sau afirmat in cadrul doctrine monetariste,ca urmare a gasirii unui remediu petrnu lupta cu inflatia,Altă idee apărată de monetarişti este că inflaţia este un fenomen pur monetar ce are la temelia sa o creştere anormală a cantităţii de bani în raport cu volumul producţiei. Fondat.este M.Friedman.Potrivit lui toate probl economic ear fi crizele disproportiile,somajul si sunt generate de catit prea mare sau prea mica de bani in circulatie.principalul instrument de intervenie a statului in viata econ treb sa fie schimbarea mase monetare..Friedman a elaborate teoria somajului permanent,el spunea ca 3-5% din nr somerilor este un somaj natural.Statele lumii nu treb sa lupte pt a reduce somajul la un nivel m mic de 5%. Principala mărime economică, asupra căreia statul poate să-şi exercite eficient amestecul, este masa mone-tară. Friedman susţine că în prezent în S.U.A. cantitatea banilor în circulaţie trebuie să crească anual cu 3-4%, indiferent de conjuctura economică concretă. Întrucât banii joacă în economie un rol de primă importanţă, prin intermediul lor se poate influenţa şi preţurile, şi rata dobânzii, şi ritmurile creşterii economice.

9.Ideile economice ale liberalilor pesimisti D. Ricardo si T. Malthus.T.Malthus şi teoria populaţieiLegea populaţiei. A.Smith era convins că sporirea avuţiei naţiunii aduce îmbogăţire pentru unii şi bunăstare pentru toată lumea. Malthus însă avea o altă părere. El considera că acest proces este însoţit de o îmbogăţire a unora şi de o creştere excesivă a populaţiei, a sărăciei şi mizeriei, pentru majoritatea. Malthus a elaborat o teorie care a analizat raportul dintre mijloacele de subexistenta si nr.populatiei de pe pamint.Maltus a formulat o lege a populatiei potrivit careia mijl.de subexistenta creste in proportie aritmetica.Nr.populatiei de pe glob creste in progr.geometrica.In felul acesta cu dezv.societatii apare un echilibru entre populat si resursele limitate in rezultatul caruia omenirea evoluaiza spre foamete,catastrophe,pierzanie. David Ricardo a fost un economist englez care considera ca misiunea principala a teoriei econ nu este marimea avutiei ei gaserea modalitatilor de distribuire echitabila a veniturilor.D.Ricardo a elab o teorie a comertului international numita”Teor cost comparative si avantajelor reale” Această teorie a fost pusă la temelia politicii liberului schimb, adică a circulaţiei libere a mărfurilor dintr-o ţară în alta, fără nici un fel de bariere vamale. Cometrul intre tari poate sa se dezv.atunci cind tarile lumii se specializeaza.Pentru a ilustra justeţea teoriei sale Ricardo recurge la un exemplu devenit celebru. Două ţări, spune el, Anglia şi Portugalia, sunt capabile să producă aceleaşi mărfuri - vin şi stofă, dar cu costuri diferite. Astfel, pentru a confecţiona aceeaşi cantitate de stofă Anglia are nevoie, ca timp, de un an de muncă a 100 de oameni, pe când Portugalia - a 90. În cazul vinului, aceeaşi cantitate de sticle va fi produsă în Anglia de 120 oameni, pe când în Portugalia doar de - 80. Din acest exemplu se vede că Portugalia are o productivitate mai mare atât în producerea stofei cât şi s vinului. Potrivit teoriei avantajelor absolute a lui Smith, aceste două ţări, în cazul dat, nu se pot specializa între ele, întrucât Portugalia îi convine să producă ambele mărfuri. Aşa este, dar superioritatea Portugaliei la fabricarea vinului este totuşi relativ mai mare decât la confecţionarea stofei. 25.Ultraliberalismul noi scoli de la Viena.F Von HayekCei mai de seamă reprez. ai şcolii austriece contemporane sunt: Friedrich A.von Hayek.Ei resping ideea unei economii mixte, economii care predomină astăzi în ţările occidentale şi care presupune existenţa unui important sector public. Ultraliberalii austrieci sunt apărători ai individualismului şi ai «ordinii naturale». ei acordă o atenţie deosebită analizei comportamentului subiectiv al consumatorului. individul este figura centrală a sistemului economic, iar statul nu face decât să-i încurce, intervenţia lui provocând tot felul de crize economice. În viziunea lor statul trebuie să se limiteze în politica sa economică doar la elaborarea legilor şi organizarea îndeplinirii acestora, precum şi la perceperea impozitelor necesare funcţionării normale a societăţii.Adept înflăcărat al „mâinii invizibile” şi al ordinii naturale, Hayek susţine că termenul de «economie» care presupune autoritatea unei persoane este deja învechit şi nu mai corespunde noilor realităţi. De aceea el propune ca noţiunea „economia de piaţă” să fie înlocuită cu termenul «catalaxie» Catalaxia este în viziunea autorului austriac un sistem economic care se autoreglează spontan, în primul rând prin intermediul preţurilor. Potrivit opiniei lui Hayek, «regulile jocului» pot fi respectate doar într-un cadru instituţional corespunzător, în care domneşte nu statul, nu o persoană oarecare, ci legea, obligatorie pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care au elaborat şi adoptat această lege.Pentru Hayek valoarea umană supremă este libertatea, care-i mult mai importantă decât orice prosperitate economică.

10. Continutul si importanta doctrinei protectionismului economic a lui Fr. List. Pt.a dezv fortele productive ale natiunii statul treb sa promoveze o politica comerciala protectionita,sa apere piata interna de invazia marf.straine se sa dezv.propria industrie deoare doar industria asigura prosperitatea unei natiuni.Particularitatile protectionismului lui Fr.List:1.spre deosebire de mercantil.care promovau o politica administr.,List propune un protectionism vamal.2.Protectionismul lui List trebuia sa fie selectiv adica se referea doar la industrie.3.Protect lui List este unul educativ si trece nu doar la frontiera economica a tarii dar trece prin fiecare individ.El spune ca „ca sa fim bogati treb sa fim patrioti”Prot.lui List cere anumite sacrificii deoarece un patriot adevarat treb sa prefere marfurile industriale germane,chiar daca marf sunt m scumpe sau de calitate m rea.26.Particularitatile formarii si devolt gindirii economice romineste.P Aurelian si M.Manoilescu.Specificul gândirii economice româneşti este condiţionat de un şir de împrejurări, cum ar fi aşezarea geografică, psihologia naţională, dar mai ales destinul istoric, care ne-a «oferit» ca ideal suprem nu prosperitatea economică, nu sporirea avuţiei materiale şi spirituale, ci lupta de eliberare naţională. In central atentiei economistilor romini sau aflat problemele asigurarii indepedentei economice si a unirii.In virtutea circumstantelor istorice,alipsei de stabilitate politica,moldov si rominii au pus accent pe consum si anu pe investitii.Cei m mare econ din Rom a fost Petre Aurelian. Si M./Manoilescu.P.Aur: Noi avem o gândire mai mult emotivă, decât raţională, iar la temelia acţiunilor noastre se află de obicei sentimentele, instinctele, emoţiile, şi mai puţin calculul, agerimea, duritatea, judecata la rece. Apoi, gândirea noastră economică mai rămâne a fi încătuşată de tot felul de principii morale, de superstiţii, de tradiţii religioase şi de altă natură.

11.Evolutia ideilor socialiste.Caracteristica generala a doctrinei econ socialiste.Socialismul utopic si mic burghez.esenţa doctrinei economice socialiste se reduce la condamnarea capitalismului, în primul rând a temeliei lui economice - proprietatea privată, şi înlocuirea ei prin proprietatea colectivă. Opus în mai toate problemele principale liberalismului clasic, socialismul reclamă înlocuirea liberei iniţiative prin acţiunea colectivului sau a statului.Doctr.socialista reuneste o multime de scoli care au viziuni si idei diferite cu privire la dezv.societatii:Scolile:social.utopic,mic burghez,Marxist,toalital sovietic,de piata.Socialismul topic.Ideile principale:-socialistii utopici condamna proprietarea private-ei au inventat notiunea de exploatare a omului de catre om-repartizarea bunurilor material trebuie sa infaptuiasca dupa necesitati.-. Toţi membrii societăţii vor avea obligaţia de a munci. Ca urmare a dispariţiei claselor, va dispărea şi statul.-trecerea de la socialism la capitalism trebuie sa fie pasnica,benevola.-Socialiştii idealişti erau convinşi că, prin natura lor oamenii sunt buni, iar cei bogaţi - predispuşi de a ceda benevol o parte din bogăţie săracilor.Soc.mic burghez.:Adepţi ai libertăţilor economice şi politice, ei justificau intervenţia statului în economie şi optau pentru revenirea la mica producţie, ce exista în trecut sub forma gospodăriilor ţărăneşti familiale şi a meşteşugăriilor medievale. Anume prin faptul că apărau nişte forme de organbizare a vieţii economice demult depăşite, ei au fost calificaţi drept economişti-romantici.27.Institutionalismul”Teoria economiei dualiste”de JKGalbraith si teoria economiei dominante de Fr.Peroux. John Galbraith a elab 2 teroii:t.econ.duale:,etnostructurii.Potrivit lui,econ contemporana se baseaza pe 2 sect diferite:1.sect intr mici si mijl-care continua sa se dezv dupa legile pietei;2.sect marilor intreprinderi care au posib sa domine un anumit sector al pietei ,sa fixeze preturi,sa planifice activit pe multi ani se sa nu dea niciodata faliment. Aportul pincipal a lui Galbraith la dezvoltareaştiinţ ei economice constă în respingerea tezei neoclasice cu privire la rolul determinant al pieţ ei înviaţ a economicăşi fundamentarea teoriei despre roluldecisiv al marilor întreprinderi şi al statului în programarea evoluţ iei economice. Teoria economiei dominante. Autorii clasici porneau de la premisa că pe piaţă se întâlnesc agenţi economici egali ca posibilitate de influenţă asupra preţurilor, iar relaţiile între ei poartă un caracter echitabil. Ei considerau că singurele presiuni care pot fi exercitate în viaţa economică sunt preţurile. F.Perroux afirmă că această opinie este învechită deoarece asupra activităţii economice exercită o influen-ţă tot mai importantă factorii de constrângere, de altă natură decât preţurile. Mai mult, fenomenul domipaţiei devine una din principalele trăsături caracteristice ale economiei contemporane. Perroux defineşte dominaţia ca o influenţă pe care un individ, o firmă, o naţiune o exercită asupra altor unităţi mai puţin puternice».Drept dominantă este considerată întreprinderea care, datorită proporţiilor activităţii sale, a priorităţilor obţinerii creditelor în condiţii privilegiate, şi a rezervelor sale financiare, exercită o influenţă decisivă asupra concurenţilor, cât şi asupra clienţilor săi. Rămânând liberă în deciziile sale, firma dominantă impune altor firme voinţa sa, făcându-le să se adapteze la cerinţele ei.Perroux ajunge la concluzia că efectul dominaţiei nu se limitează doar la cadrul economiei naţionale. El poate fi exercitat de o întreprindere, dar şi de o întreagă economie. Astfel, economiile naţionale se împart inevitabil în economii dominante şi dominate Combătând teza autorilor liberali precum că echilibrul economic între ţări se fixează de la sine, în mod automat şi are un caracter echitabil, Perroux afirmă că în realitate aceste relaţii se stabilesc în rezultatul al unei lupte aprigi de concurenţă, în care, de obicei, învinge cel mai puternic.

12. Ideile principale ale doctrinei econ a lui K.Marx.Teoria plus valorii.Leninismul. Idei principale”1.Capitalismului este o societ bazata pe exploatre da ea nu e vesnica si ca va fi inlocuita cu socialismul.2.Dezv.econ.este supusa actiunii unei legi generale,obiective,vesnice care sunt proprii ca si legile natuii pe toate perioadele si pt toate popoarele lumii.3.Clasicii recunosteau ca viata econ e o parte a ordinii naturale.Marx spunea ca dezv econ e supusa unor ordini sociale.4.La temelia dotr.marxiste se afla teoria valoare-munca,care la temelia pretului se afla cantit muncii depuse pt confectionarea produslui respectiv.5.teoria principala a lui marx,care sta la baza doctrinei sale e teoria plus valorii.Prin acewasta teorie Marx a incercat sa demonstrezeca in societate exista exploatarea omului de catre om,ca oamenii bogati ii jefuiesc pe cei saraci si traiesc pe seama lor.6.Teoria acumularii capitalului-acum capital este un proces de crestere a dimensiunilor capitalului in rezultatul transformarii unei parti din plus valoare in capital,in asa fel cu timpul tot capitalul capitalistilor au fost create in rezultatul transform +valorii in capital si in acest fel clasa muncitoare are tot dreptul sa nationalizeze fabricile,uzinele deoarece acestea au fost create de munca lor si de munca strabunilor. LeninismulPotrivit acestei teorii, pe la începutul secolului XX, ar fi devenit posibilă unirea imperialiştilor din toată lumea într-un monopol internaţional, fapt care până la urmă va pune capăt războaielor, anarhiei în producţie, luptei de concurenţă între ţările capltaliste şi va atenua conflictele interne. Lenin, care afirmă că lupta de clasă, dimpotrivă, se înăspreşte, că situaţia materială a clasei muncitoare se înrăutăţeşte, se năpusti cu furie neîntemeiată asupra concluziilor socialistului german, declarând în stilul ce-i era propriu că «înşelarea maselor - nimic altceva nu oferă teoria lui Kautsky».28.Conceptul avutiei la mercantilisti,fiziocrati si liberalii clasici.Mercantilismul a fost o doctrină economică care avea ca temelie ideea că aurul şi argintul constituie forma principală a bogăţiei atât pentru indivizi, cât şi pentru stat.si imbagatirea se effect pe calea cresterii masei monetare,dezv.amnufacturilor,cresterea populatiei.1.obiectul bogăţiei sunt banii, respectiv metalele preţioase din care erau confecţionaţi aceştia, preocupвndu-se de acumularea unei cantităţi cit mai mari de aur şi argint; 2. scopul oricărei activităţi lucrative, inclusiv al comerţului, il reprezintă profitul care apare in procesul circulaţiei mărfurilor ca rezultat al diferenţei dintre preţul de vinzare şi cumpărare al bunurilor.3. calea principala de marire a avutiei unei natiunei este comerţul exterior pentru că asigura aducerea in graniţele ţării a metalelor preţioase şi realizarea celor mai ridicate profituri.Fizioacratii spuneau ca avutia unei tari creste datorita produsului net-un venit obtinut peste chelt efectuate.produs nbet se creaza doar in agricultua deoarece semini un cartof si ei 7.Produsul este creat de natura.Liber.clasici spuneau ca temelia sct economice este munca..

13.Caracteristica generala a doctrinei neoclasice si principalele scoli marginaliste.

In 1870 au aparut 3 mari scoli: austriaca, elvetiana si de la Cambridge care au fondat doctrina neoclasica. Fondatorii sunt Jevons, A.Marshall, Leon Walras si Karl Menger.Ei au descoperit paralel si in acelasi timp asa-numitul fenomen al utilitatii marginale denumit principiul diminuarii utilitatii marginale.Savantii dati afirma ca valoarea depinde de combinarea dintre raritate si utilitate. Ea este determinata de utilitatea marginala adica de utilitatea unitatii cel mai putin utile care face obiectul unei cereri.La temelia DN se afla citeva directii noi de cercetare:a utilitatii marginale,a echilibrului ec. general si partial ,a comportamentului subiectiv al agentilor economiciFactorii care au conditionat aparitia DN:trecerea de la o ec bazata pe libera concurenta la cea dominata de oligopoluri si monopoluri.oferta de bunuri materiale incepe sa depaseasca cererea, comercializarea marfurilor devenind mai importanta decit producerea lor.se accentueaza lupata de concurenta intre agentii economici in ceea ce priveste accesul lor la materie prima si energie,se accentueaza conflictul dintre muncitori si capitalisti fapt care ameninta insasi existenta societatii burghezeNeoclasicii-petrivit teorii cal.utilitate marimea pretului este determinat de utilitatea lui si raritatea unui bun.Scoala austriaca: K. Menger, E. Bohm-BawerkScoala de la Lausanne: Leon WalrasScoala de la Cambridge: A.Marshall29.Aparitia si particularitatile neoinstitut econ „imperialismul”stiintei economice.

14.Aportul scolii psihologice austriece(K.Menger,E.B.Bawer)si al scolii matematice elvetiene(Leon Walras) la dezvolt stiintei econ.Teria util.marginale si teoria echilibrului general.k.menger Ei s-au preocupat de elaborarea teoriei valorii bazate pe utilitatea finala. Ei considera ca preturile marfurilor de consum sunt determinate numai de aprecierile subiective exprimate de diferiti indivizi luati separat cu privire la utilitatea finala a ultimii unitati dintr-o marfa oarecare. In esenta reprezentanii scolii austriece sustin ca utilitatea finala scade pe masura sporirii rezervelor si ca valoarea unui bun e determinata de cea mai mica UT pe care o poseda ultima unitate sau cea mai putin importanta nevoie.Contributia: A explicat valoarea cu ajutorul UT finale si a analizat ev economice printro viziune psihologica. Raportul principal al scolii elvetiene consta in : elaborarea teoriei echilibrului economic general;in utilizarea instrumentelor matematice in analiza fenomenelor economice. L. Walras elaboreaza teoria echilibrului general. Potrivit lui echilibrul ec general se stab atunci cind exista echilibru pe cele 3 piete principale:piata bun de consum;piata muncii;piata capitalului. Echilibrul ec. necesita egalizare posibila prin mics. preturilor, a ofertei si a cererii pe cele 3 tipuri de piete. In viziunea lui Walras starea de echilibru este una ideala si nu reala. Nu se poate intimpla niciodata ca pretul de vinzare a produselor sa fie egal cu cel al serviciilor productive. Ech.ec general se poate stabili in mod automat cind exista 2 conditii:O concurenta libera so perfecta;preturi libere30.Teoria”costului tranzactiilor si teoria „drept de proprietate”de R.Coase:Costul tranzacţiilor este o noţiune economică ce aintrat în circuitul ştiinţific în anul 1937, odată cu publicarea articolului lui Ronald Coase despre firmă. Neoclasicii considerau că procesul schimbului pe piaţa se înfăptuieşte momentan şi fără niciun fel de cheltuieli suplimentare, iar acordurile încheiate între firme se îndeplinesc cu stricteţe. Din păcate, lucrurile stau cu totul altfel, afirmă părintel eneoinstituţionalismului.Costul tranzacţiilor nu este nemijlocit legat de procesul de producţie, adică de cheltuielile de procurare a materiei prime şi a materialelor, autilajului şi a transportului, cheltuielile pentru platasalariilor etc.Aces ta este costul efectuării unui schimb sau a unei tranzacţii economice, adică cheltuielile legate de studierea pieţei, de Desfăşurarea negocieri lor, încheierea şi respectarea unor contracte între partenerii economici. D r . d e p r o p r i e t a t e care reduc costul tranzacţiilor  D r . d e p r o p r i e t a t e este schiţată totalitatea normelor care reglementează accesul la resursele rare . Acestedrepturi de proprietatemai sunt numite şi ”mănunchi de împuterniciri”sau ”mănunchi de drepturi”.

15. Trasaturile comune si deosebirile dintre doctrinele clasica si neoclasica. Trasaturi comune:1.Erau adeptii proprietatii private.2.Recunaosteau principiul individualismului economic.3.Recunosteau princip miini invizibile care regleaza activit economic4.neadmiterea amestecului statului in economie 5.Forta motrice a dezvoltarii este profitul6.calificarea concurentei ca factor al progresului.Deosebiri: 1.Clas-au pus la temelia doctrinei lor teoria val-munca.Neoclasicii-valoare utilitate.2.Clasicii-considerau ca la temelia preturilor se afla cantitatea se calitatea muncii intruchipata in marfa respectiva,neoclasicii-considerau ca marimea pretului este determinat de utilitatea lui si raritatea unui bun.3.Cl-au analizat viata econ.in termeni de clasa,neocl-au imparti societ.in 2 gr:consumat,producatori.4,Cl.-consid ca scopul principal al teoriei economice este identific.cailor,mecanismelor de crestere a avutiei natiunilor si de distribuire a acestora m mult sau m putin echitabila;neocl.-spuneau ca probl princip a stiintei econ treb a fie indentific cailor,metodelor a marfurilor produse.5.Cl-considerau ca leginle economice sunt de matura mecanica,Noecl.-au spus a asta este o greseala si sa legile econ.sunt de natura psihologica.6. Invinuind clasicii ca ar fi ideologizat stinta economica marginalisti si-au pus scopul de a crea o stiinta adevarata, pura separata de economia sociala. Ei renunta la termenul de economie politica in favoarea celui de „economics” in centrul caruia se afla omul cu inclinatiile, gusturile si preferintile sale31.Teoria „alegerii publice”de Buchanan.Teoria a l e g e r i i p u b l i c e sau a opţiunii publice a fost elaborată în anii ’60 ai secolului al XX-lea de către doiecono mişti americani,James Buchanan şi G o r d o n T u l l o c k Ei au declanşat o adevărată revoluţie înmentalitatea oamenilor. Ideile lansate de savanţii americani s-au dovedit a fi atât de îndrăzneţe, încât editurile „celei mai democratice ţări din lume, SUA“au refuzat să publice lucrarea lor comună, intitulatăC a l c u l u l c o n s e n s u l u i . Teoria alegerii publice are la temelia sa ipoteza existenţei, condiţiile democraţiei, a unei pieţe politice,similare pieţei bunurilor şi serviciilor. Autorii se apleacă asupra sistemelor tradiţionale de votare, asupra criteriului majorităţii şi asupra criteriului unanimităţii.

16>Scoala istorica germana.Esenta si etapele dezvoltariiŞcoala istorică germană de economie este o ramură a gândirii economice, dezvoltată mai ales în Germania, la sfârşitul secolului XIX, conform căreia situaţia

economică a unei ţări este înţeleasă ca rezultat al întregii sale experienţe istorice. Contrazicând „legile" economiei clasice deduse în mod raţional, reprezentanţii abordării istorice au studiat dezvoltarea întregii ordini sociale, motivaţiile şi deciziile economice fiind doar componente ale acesteia.Gânditorii curentului considerau că intervenţia guvernului în economie reprezintă o acţiune pozitivă şi necesară. Fondatorii direcţiei, printre care Wilhelm Roscher şi Bruno Hildebrand, au dezvoltat ideea unei metode istorice şi au încercat să identifice stadiile generale ale evoluţiei pe care trebuie să le parcurgă orice ţară. Ideile principale:1.Adeprii scolii istorice recunosteau modelul economiei de piata bazat pe proprietatea privata,pe concurenta,formarea libera a preturilor,profit,impartirea societ pe clase.2.Scoala istorica germana nu recunostea existenta unor legi economice generale si vesine,ei consid ca fiecarei etape a dezv societ uu sunt proprii anumite legi.3.economistii treb sa atudieze in primul rind econ nationala a unei tari si nu econ teoriei econ generala care nu poate exista.4.istoricii germani resping teza lui Homoeconomicus si a miinei invizibile ca niste teze gresite,inezistente sustinind ca forta motrice a dezv nu este Homoeconomicus ci statul.5.istoricii germani inlocuiesc conceptul de homoeconomicus cu homosocialis.31.Particularit.gindirii econ.contemporane.Teoria”capitalului uman”de Gbeker si teoria”anticiparilor rationale”de Lucas Gary Becker, pe linia promotorilor capitalului uman, pune pentru prima dată în evidenţă faptul că individul nu este simplu consumator final, ci un adevărat producător, care prin educaţie şi formare profesională, practică o investiţie în capital uman. Teoria capitalului uman constituie fondul gândirii lui G. Becker, care-i permite să abordeze din perspectivă economică atât consumul obişnuit (hrană, îmbrăcăminte, petrecerea timpului liber etc.), cât şi valorile personale determinante ale comportamentul uman (iubire, ură, altruism etc.).În opinia sa, individul este o adevărată firmă, care utilizează resurse rare (munca salariată şi casnică a membrilor familiei) şi care prin muncă produce satisfacţii, şi cu o organizare care necesită investiţii şi calcule bazate pe preţuri relative, pe costul timpului etc.G. Becker utilizează acest mod de analiză pentru a studia oferta de muncă, comportamentul faţă de educaţie (diferenţele salariale care rezultă de aici), dar şi factorii dominanţi ai căsătorieTeoria anticipãrilor raţionale are la bazã o serie de ipoteze:- salariile şi preţurile sunt determinate de concurenţã, ele adaptându-se perfect unui model de echilibru al oricãrei pieţe. Altfel spus, oferta este întotdeauna egalã cu cererea;- pieţele se comportã ca şi când agenţii economici utilizeazã cel mai bine toate informaţiile de care pot sã dispunã, atunci când iau decizii care le vor determina venitul sau profitul viitor- fluctuaţia ciclurilor observate în economie rezultã din erorile pe termen scurt ale indivizilor. Aceştia dispun de informaţii limitate. În mãsura în care ei utilizeazã mai bine informaţia pe termen scurt pentru a prevede viitorul, nu înseamnã cã şi ştiu ce se va petrece în realitate.