CUPRINS

EVALUAREA SI ESTIMAREA REZULTATULUI CONTABIL ÎNTRE AGRESIVITATE SI CONSERVARE.........................................................................2

1.INTRODUCERE........................................................................................................... 22. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE (LISTA DE CARTI SI ARTICOLE CU EVIDENTIEREA PRINCIPALELOR CONTRIBUTII LA REZOLVAREA TEMEI)........................33. DEFINIREA SI DETERMINAREA REZULTATULUI CONTABIL.......................................34. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII...............................................................45. AGRESIVITATE ȘI CONSERVARE ÎN MĂSURAREA SI EVALUAREA REZULTATULUI CONTABIL..................................................................................................................... 56. STUDIU COMPARATIV............................................................................................... 87. STUDIU DE CAZ........................................................................................................ 98. IPOTEZE.................................................................................................................. 119. ARGUMENT FINAL.................................................................................................. 1210. Bibliografie.......................................................................................................... 13

1

Evaluarea si estimarea rezultatului contabil între agresivitate si conservare

1.Introducere

Pentru inceput trebuie sa mentionam ca potrivit art.19 din Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata, in contabilitatea societatilor comerciale, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la inceputul exercitiului financiar. Profitul si pierderea pot fi clasificate ca fiind profit si pierdere contabila si profit si pierdere fiscala.

In Romania contul de profit si pierdere se intocmeste dupa natura si le imparte in 3 activitati:

1.De exploatare

2.Financiare

3.Extraordinare

Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli se efectueaza, de regula, la sfarsitul exercitiului financiar.Rezultatul definitiv al exercitiului se stabileste la inchiderea acestuia.

In Romania exercitiul financiar este anul calendaristic.Pornind de la aceste prevederi legale, o entitate economica poate obtine ca rezultat contabil, profit sau pierdere.

Profitul este valoarea care ramane dupa ce cheltuielile au fost deduse (scazute) din venituri.Profitul poate fi definit ca fiind excedentul de venit obtinut din vanzarile unei entitati economice peste nivelul cheltuielilor care le-au generat.

Pierderea este valoarea negativa care ramane dupa ce cheltuielile au fost deduse din venituri si se mai poate defini ca fiind diminuari de beneficii economice. Pierderea este: „nerealizare de profit”, un „minus de profit”, un „gol de profit”, o „pierdere de profit”

Scopul acestei lucrari este de a prezenta rezultatul contabil intre agresivitate si conservare , determinarea acestuia fiind una dintre cele mai importante etape pentru o intrepriindere deoarece ne putem da seama de situatia economico-financiara in care se afla, respectiv intreprinderea poate tinde sper faliment sau poate avea o evolutie buna.

Esenţa abordării lucrării este concentrată pe trei direcţii principale, şi anume: prima reflectă determinarea rezultatului contabil, cea de-a doua vizeaza evaluarea si estimarea rezultatului contabil intre agresivitate si conservare, iar cea de-a treia direcţie urmăreşte comparatia dintre rezultatul financiar si rezultatul global total.

2

2. Sinteza din literatura de specialitate (lista de carti si articole cu evidentierea principalelor contributii la rezolvarea temei)

Literatura de specialitate referitoare la intentia in alegerea politicilor contabile este revizuita la nivel macro de catre organismele contabile de reglementare. Aceasta poate fi aplicata similar pentru intentia in alegerea politicilor contabile la nivelul micro al managerilor companiilor individuale.

Lista cărţilor / articolelor şi studiilor

de specialitate

Contribuţia la rezolvarea problemei

1. Mihai Ristea - Contabilitatea financiară a

întreprinderii

-Determinarea rezultatului contabil

2. Popescu Luigi, Gestiunea Financiara a

Intreprinderii-Sinteze si Aplicatii practice

-Analiza rezultatelor intreprinderii

-Contributii la rezolvarea problemei

3. M. Ristea, Corina Graziella Dumitru,

Libertate si Conformitate in Standardele si

Reglementarile Contabile

-Principii si reguli de evaluare

4. Mihai Ristea, Corina Dumitru -

Contabilitate aprofundatã, Ed. Universitara,

Bucuresti, 2005

-Studiu comparativ

3. Definirea si determinarea rezultatului contabil

Rezultatul contabil se realizează la sfârșitul exercițiului financiar reprezentând diferența dintre veniturile din livrarea bunurilor pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, inclusiv din câştiguri de orice natură și cheltuieli angajate pentru realizarea veniturilor.

Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul contabil punctual de plecare este închiderea conturilor de venituri și cheltuieli prin transferul acestora asupra contului 121 „Profit și pierdere”, care preia în debitul sau totalul cheltuielilor și în creditul sau suma veniturilor. Prin diferența rulajelor contului de profit și pierdere, se determină rezultatul brut al perioadei contabile, care poate fi profit (rulajul creditor este mai mare decât rulajul debitor) sau pierdere (în situația inversă).

Modul specific de calcul şi impozitare a profitului în România generează la închiderea exercițiului financiar definirea în plan teoretic a relației de calcul a rezultatului contabil.

3

În componența cheltuielilor corespondente veniturilor realizate se includ şi cheltuielile cu impozitul pe profit calculat şi evidențiat (plătit) în cursul exercițiului. Prin urmare, rezultatul contabil înainte de impozitare (rezultatul brut) este caracterizat prin formula:

Rezultatul contabil brut la 31.12.N = Rezultatul contabil interimar la 31.12.N + Cheltuieli cu

impozitul pe profit calculat şi înregistrat la 31.12.N

4. Analiza rezultatelor întreprinderii

Contul de profit și pierdere al unei întreprinderi evidențiază fluxurile generatoare de venituri și cheltuieli pe o perioadă determinată (de obicei un an).

Cheltuielile și veniturile din contul de profit si pierdere al unei firme sunt de 2 feluri: Plătibile efectiv care au un impact atât asupra rezultatului net cât și asupra trezoreriei; Calculate (ele sunt înregistrate în contabilitate ca venituri sau cheltuieli dar nu sunt platite

efectiv, deci nu influențează trezoreria firmei). De asemenea, în cadrul raportărilor contabile, veniturile și cheltuielile sunt structurate în funcție de

cele trei tipuri de activități ale firmei: exploatare, financiară și excepțională. Fiecare tip de activitate este caracterizat de anumite tipuri de venituri sau cheltuieli dimensionate în funcție de domeniul de activitate al firmei.

Pe baza informațiilor conținute în contul de profit și pierdere al unei întreprinderi se pot calcula doi indicatori cu mare putere de relevanță pentru situația financiară a firmei: soldurile intermediare de gestsiune (S.I.G). și capacitatea de autofinanțare (C.A.F.) .

Cascada soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.)

Vânzări de marfuri- Costul mărfurilor vândute= Marja comercialăProducția vândută+ Producția stocată+ Producția imobilizată

= Producția exercițiuluiMarja comercială + Producția exercițiului- Consumuri de la terți și externe

1. Valoarea adăugată

+ Subvenții de exploatare- Cheltuieli cu personalul- Impozite, taxe și vărsăminte asimilate

2. Excedetul brut de exploatare

4

+ Venituri din reluări asupra provizioanelor+ Alte venituri din exploatare- Amortizări și provizioane calculate- Alte cheltuieli de exploatare

3. Rezultatul exploatării

+ Venituri financiare- Cheltuieli financiare

4. Rezultatul curent

+ Venituri excepționale- Cheltuieli excepționale- Impozit pe profit

5. Rezultatul (profitul) net

5. Agresivitate și conservare în măsurarea si evaluarea rezultatului contabil

Teoria și practicile contabile specifice, așa cum aratã Hennie Van Greuning în cartea “Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, Ghid practic”, Ediția a II-a revizuită, apărută în Editura Irecson, București, 2007, „sunt generatoare de agresiv și conservatoare în evaluarea câstigurilor... Cu cât metodele de contabilizat sunt mai agresive, este mai scăzută calitate câștigurilor; cu cât este mai scăzută calitatea câștigurilor cu atât este mai ridicat riscul evaluat; cu cât este mai ridicat riscul evaluat, cu atât este mai scăzută valoarea societãții analizate.” [1]

Si pentru ca reflectarea sa să nu rămână o simplã constatare, autorul construiește o schemă de clasificare a metodelor de manipulare a câstigurilor prezentată selectiv în continuare.(Tabel nr.1)

Tabel nr. 1

Elemente din situațiile financiare

Tratament agresiv(se supune intenției IFRS)

Tratament „conservator”

Venituri din activități curente Angajamente agresive Vânzări în rate sau recuperarea costurilor

Stocuri Tratament FIFO-IFRS LIFO (acolo unde se permite -nu mai este permisă de IFRS)

Amortizare Liniară (de regulă în conformitate cu IFRS) cu

valoare reziduală mai mare

Metode de amortizare accelerată

Garanții sau creanțe incerte Estimări cu valoare mare Estimări cu valoare mică

Perioadă de amortizare Mai mare sau crescătoare Mai mică sau descrescătoare

5

Aceasta fiind situația se ridică problema principiului-criteriu în măsură să decidă alegerea metodei de construire a profitului. Adevărul creat în acest sens la timpul prezent se bazează pe principiul prudenței. Așa cum reiese din Cadrul general IASB „prudența înseamnă includerea unui grad de precauție în exercitarea raționamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiții de incertitudine, astfel încât activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile sã nu fie subevaluate” 1. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar fi neutre și de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

Și totuși, pentru contabilitate în condiții de libertate și conformitate se ridică interpretarea „unde sunt măsura și nemăsura în aplicarea cerințelor prudenței în termenii formulați mai sus?” 2

Se apreciază că principiul tratează în mod discriminatoriu evaluarea activelor. Potrivit principiului prudenței, se contabilizează numai deprecierile și pierderile de valoare ale activelor, calculate ca diferență între valoarea de inventar (actuală) și costul istoric, nu și plusvalorile. Neînregistrarea plusvalorilor generează rezerve latente sau oculte. De asemenea, rezervele oculte se pot crea și prin subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor sau supraevaluarea deliberată a cheltuielilor.

În ceea ce privește evaluarea incertitudinilor în contabilitate, deci constituirea provizioanelor, așa cum arăta Hendriksen E.S., principiul prudenței este „cel mai bine o metodă foarte mediocră, pentru a trata existențe incertitudinii în evaluarea activelor, datoriilor și rezultatelor. Cel mai rău, el antrenează o distorsiune completă a cifrelor contabile. Este deosebit de periculos prin efectele sale capricioase. Prin urmare, cifrele contabile stabilite cu prudență nu permit o interpretare corectă.” 3

Virtuțile principiului evaluării își pierd valoarea în estimarea în unități monetare a mărimii activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor și cheltuielilor, în adoptarea conceptului de valoare justă în cadrul standardelor contabile pentru întocmirea situațiilor financiare. În baza acestui concept, activele și datoriile deținute de către o entitate sunt evaluate la valoarea justă, generatoare de plusuri/minusuri recunoscute, după caz, ca elemente de rezultat, sau ca elemente de capitaluri proprii.

În judecata privind virtuțile prudenței în construirea profitului și menținerii capitalului, nu pot fi omise avantajele utilizării valorii juste în informarea financiară, respectiv:

evaluarea la valoarea justă furnizează informații obiective care țin seama de tendințele pieței și metodele de evaluare pentru previzionarea fluxurilor de trezorerie;

o mai bună reflectare a realității economice deoarece valoarea justă este după caz o valoare de piață (market value) sau o valoare actualizată (use value);

diminuarea posibilităților pe care le au managerii de a ajusta profitul dorit datorită faptului că evaluarea se bazează pe valori exogene (așa cum s-a arătat mai înainte: valoarea de piață sau valoarea actualizatã).

Conservatorism-optimism, care presupune alternativa dintre un control al incertitudinii evenimentelor viitoare şi libertatea de asumare a riscurilor. Aceasta este o valoare culturală contabilă semnificativă deoarece principiul prudenţei în materie de evaluare contabilă are consecinţe multiple şi complexe.

1 “Standardele Internationale de Raportare Financiarã, traducere CECCAR, editura CECCAR, Bucuresti, 20062 “Libertate si Conformitate in Standardele si Reglementarile Contabile”, M. Ristea, Corina Graziella Dumitru3 “Accounting theor”y by Hendriksen,   ES

6

Cercetările empirice atestă faptul că unele ţări cum ar fi Japonia, Germania, Franţa, Elveţia sunt adeptele unor abordări foarte conservatoare, practicile lor contabile fiind încărcate de „constituiri şi anulări de provizioane” în timp ce altele ca Statele Unite, Regatul Unit, Olanda sunt mult mai receptive la asumarea riscurilor viitoare.

Exista metode diverse de contabilitate agresiva ce pot fi clasificate in patru categorii:

1. Cateodata, regulile contabile permit unei companii sa aleaga intre diferitele metode contabile. De aceea, o companie poate alege politica contabila care ii ofera imaginea dorita;

2. Anumite inregistrari contabile presupun un grad de estimare, de rationament si de predictie. In anumite cazuri, cum ar fi estimarea duratei de viata a unui activ, aceste estimari sunt efectuate in mod obisnuit in cadrul companiei si contabilul creativ are posibilitatea de a se situa pe o pozitie de precautie sau optimism in stabilirea estimarii;

3. Pot fi inregistrate tranzactii artificiale care sa manipuleze sumele din bilantul contabil si sa transfere profitul intre perioadele contabile (vanzare si lease-back);

4. Si tranzaciile reale pot fi planificate in diverse momente astfel incat sa se creeze impresia dorita asupra situatiilor financiare.

Și totuși, prezența agresivului și conservării, prudenței și nonprudenței în evaluarea rezultatului în condițiile în care prudența nu mai este o virtute obligatorie a evaluării contabile, se ridică problema găsirii unui nou criteriu privind opțiunile în construirea rezultatului și menținerea capitalului. Dupã părerea noastră un asemenea criteriu poate fi cel al rezultatului de trezorerie. Se aleg acele metode de evaluare care influențează pozitiv rezultatul de trezorerie, respectiv, o agresivitate în construirea rezultatului de trezorerie. Formula propusă pentru evaluarea rezultatului de trezorerie, folosind metoda indirectă, este cea care emerge din rezultatul contabil bazat pe contabilitatea de angajamente, folosind relația prin:

Profitul (pierderea) contabil (ă) din contul

121 “Profit și pierdere” înaintea impozitării

+,- Ajustările din elementele nonnumerar (exemplu, amortizări și provizioane)

+,-Variația necesarului din fondul de rulment (modificările de active circulante și datorii curente)

+,- Fluxurile de numerar din activitatea de investiție (încasări/ plăți privind imobilizările)

+,- Fluxurile de numerar din activitatea de finanțare (creșteri/ micșorări de capitaluri proprii și datorii noncurente)

- Impozitul pe profit plătit

= Rezultatul de trezorerie

Folosind metoda directă de evaluare a fluxurilor de numerar, rezultatul de trezorerie se bazează pe formula:

Încasări de la client

7

- Plăți către furnizori și angajați

+, - Alte încasări și alte plăți din activitatea de exploatare

- Dobânzi plătite

- Impozit pe profit plătit

+,- Fluxuri de numerar din activități de investiție

+,- Fluxuri de numerar din activități de finanțare

= Rezultatul de trezorerie

În prezent, cu excepția informațiilor privind fluxurile de numerar, este acceptată convenția contabilității de angajamente, potrivit căreia tranzacțiile și evenimentele sunt recunoscute și raportate în situațiile financiare când apar, și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentele de numerar sunt încasate sau plătite. Și totuși, ar trebui acceptate prin sincronism, douã convenții, contabilitatea de angajamente și contabilitatea de trezorerie, fiind posibilă trecerea reciprocă de la una la alta atunci când se ridică problema libertăților și conformităților contabile.

6. Studiu comparativ

Rezultatul financiar, care multă vreme a fost considerat principalul indicator de măsurare a performanţei financiare a unei entităţi, este înlocuit cu un alt indicator conform IFRS: rezultatul global total. In continuare vom face o analiza comparativa intre rezultatul financiar si rezultatul global total.

În primul rând, o semnificaţie ar fi că cheltuielile determină o mărime oarecare a anumitor venituri, chiar dacă nu în perioada curentă, atunci pe viitor şi prezintă un efort al entităţii de a căpăta un avantaj economic.

A doua semnificaţie ar fi că ambele elemente se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar. Deşi, aceste elemente noi (cîstiguri şi pierderi) corespund definiţiei veniturilor şi cheltuielilor, IFRS cere în mod specific ca ele sa afecteze direct capitalul propriu.

În al treilea rînd, spre deosebire de rezultatul financiar, rezultatul global explică modul de formare al performanţei, deoarece include toţi factorii de producţie care au concurat la formarea acestuia.

Concluzionăm aşa dar că, la nivel naţional, performanţa are doar o conotaţie financiară, definită de rezultatul financiar. Insa performanţa, nu se poate exprima întotdeauna doar prin rezultatul financiar.

7. Studiu de caz

8

Aplicatia nr. 1

Pe baza contului de profit și pierdere al unei firme prezentat mai jos calculați rezultatele exploatării, financiar, excepțional și net. Întocmiți tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

CHELTUIELI SUME VENITURI SUME

Materii prime

Alte cheltuieli externe

Cheltuieli cu personalul

Impozite, taxe si vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu amortizările

Cheltuieli cu provizioanele

20 000

5000

10 000

3000

4000

2000

Producția vandută

Productia stocată

50 000

20 000

TOTAL CHELTUIELI DE EXPLOATARE 44 000 TOTAL VENITURI DIN EXPLOATARE 70 000

Dobânzi si cheltuieli asimilate

Diferense nefavorabile de curs valutar

10 000

2000

Dobânzi si venituri asimilate 3000

TOTAL CHELTUIELI FINANCIARE 12 000 TOTAL VENITURI FINANCIARE 3000

Valoarea net contabila a elementelor de

activ cedate

4000 Venituri din cesiunea elementelor de activ 1000

TOTAL CHELTUIELI EXCEPȚIONALE 6000 TOTAL VENITURI EXCEPTIONALE 1000

Impozit pe profit 2000

TOTAL CHELTUIELI 64 000 TOTAL VENITURI 74 000

REZULTATUL EXERCITIULUI 10 000

Rezolvare:

1. Determinarea rezultatelor firmei

Rezultatul exploatării = total venituri de exploatare – total cheltuieli de exploatare = 26 000Rezultatul financiar = total venituri financiare – total cheltuieli financiare = - 9000Rezultatul exceptional = total venituri excepționale – total cheltuieli excepționale = - 5000Rezultatul net = 10 000

2. Prezentarea soldurilor intermediare de gestiune:

Solduri intermediare de gestiune

9

Producția vândută+ Producția stocată+ Producția imobilizată

50 00020 000-

= Producția exercițiului 70 000- Consumuri de la terți și externe 25 000

6. Valoarea adăugată 45 000

+ Subvenții de exploatare- Cheltuieli cu personalul- Impozite, taxe și vărsăminte asimilate

-10 0003000

7. Excedetul brut de exploatare 32 000

+ Venituri din reluări asupra provizioanelor+ Alte venituri din exploatare- Amortizări și provizioane calculate- Alte cheltuieli de exploatare

-

-

6000

-

8. Rezultatul exploatării 26 000

+ Venituri financiare- Cheltuieli financiare

300012 000

9. Rezultatul curent 17 000

+ Venituri excepționale- Cheltuieli excepționale- Impozit pe profit

100060002000

10. Rezultatul (profitul) net 10 000

Aplicatia nr.2

1. Se livrează şi facturează clienţilor produse finite în valoare de 250.000 lei preţ cu ridicata. Operaţia determină o creştere a creanţelor unităţii asupra clientului, înregistrate în debitul contului 411 „Clienţi” (+A) şi o creştere a veniturilor (+P), evidenţiate în creditul contului 701 „ Venituri din vânzarea produselor finite „, astfel:

411 „Clienţi” = 701 „ Venituri din vânzarea produselor finite „ 250.000

2. Se încasează creanţa asupra clienţilor :

512 „Conturi curente la bănci” = 411 „Clienţi”

3. La sfârşitul anului se decontează cheltuielile asupra rezultatului. Operaţia determină o micşorare a cheltuielilor (-A), reflectă în creditul conturilor 601 „Cheltuieli cu materii prime”,641 „Cheltuieli cu salariile personalului” şi 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele” şi o

10

micşorare a rezultatelor (-P), înregistrată în debitul contului 121 „Profit şi pierdere”, prin următoarea formulă contabilă

121 „Profit şi pierdere” = % 601 „Cheltuieli cu materii prime” 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele”4. Se încorporează în rezultate veniturile realizate de 250.000. Operaţia are ca efect micşorarea veniturilor realizate (-P), înregistrată în debitul contului 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” şi, concomitent, formarea rezultatelor exerciţiului (+P), reflectată în creditul contului 121 „ Profit şi pierdere”, întocmindu-se formula contabilă: 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” = 121 „ Profit şi pierdere”

8. Ipoteze

Luând în considerare toate aceste aspecte, teza încearcă să găsească un răspuns principalelor întrebări ce se desprind din problematica analizată, lansate ca ipoteze ale cercetării:

Ipoteza 1: Cum se determina rezultatul contabil si care este importanta acestuia?

Rezultatul contabil se determina prin inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli la sfrasitul exercitiului financiar. Importanta acestuia consta in analiza situatiei economico-financiara a firmei.

Ipoteza 2: In ce masura este influentat rezultatul contabil de activitatea intreprinderii?

Intreprinderea poate obtine un rezultat pozitiv sau negativ. Pentru ca activitatea intreprinderii sa

fie una pozitiva sunt necesare informatii despre lichiditate si solvabilitate. Lichiditatea se referă la

disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente

acestei perioade. Solvabilitatea se referă la disponibilitatea de numerar pe o perioadă mai mare în care

urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.

Ipoteza 3 : Care este scopul aplicarii agresive a principiilor contabile ?

Scopul aplicarii agresive a principiilor contabile este de a modifica rezultatele lor financiare si

pozitia lor financiara pentru a crea o imagine amagitoare cu privire la performantele financiare ale

companiei.

Ipoteza 4 : Este semnificativ sau nu conservatorismul ?

Conservatorismul este o valoare culturală contabilă semnificativă deoarece principiul prudenţei

în materie de evaluare contabilă are consecinţe multiple şi complexe.

11

Ipoteza 5: Rezultatul de trezorerie este criteriul maximizarii rezultatului de trezorerie evaluat

prin metoda indirecta ?

Deoarece acesta conciliazã raporturile dintre contabil-financiar în maximizarea performantei întreprinderii. Printr-o analizã comparatã si de sistem, în cadrul optiunilor de politici contabile se aleg acele metode care maximizeazã rezultatul de trezorerie. De asemenea, acesta dã expresie ecuatiei generale a contabilitãtii de forma: active +cheltuieli = capitaluri proprii + venituri +datorii, prin recurs la fluxurile de trezorerie, fluxuri care sunt de aceiasi naturã cu investitia de capital.

9. Argument final

Conturile de cheltuieli şi de venituri se închid, după caz, lunar sau la sfârşitul anului ca

exerciţiu financiar prin contul 12 „Rezultatul exerciţiului”. Cheltuielile se repartizează asupra

rezultatului, iar veniturile se încorporează în rezultate. La rândul său contul 12 „Rezultatul

exerciţiului” este un cont de bilanţ, fiind inclus în categoria conturilor de capitaluri proprii. Soldul

creditor al contului evidenţiază rezultatul sub formă de profit, iar soldul debitor – rezultatul sub formă

de pierdere. În felul acesta contul 12 Rezultatul exerciţiului realizează legătura dintre conturile de

cheltuieli şi de venituri, pe de o parte, şi conturile de bilanţ, pe de altă parte.astfel, soldul său creditor

reprezintă profitul creat ca sursă de finanţare în urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar

pierderea, ca sold debitor exprimă bunurile economice nerecuperate ca urmare a excedentului

cheltuielilor asupra veniturilor.

Conservatorismul este o valoare culturală contabilă semnificativă deoarece principiul prudenţei

în materie de evaluare contabilă are consecinţe multiple şi complexe.

Termenul de “contabilitate agresiva” este definit ca un proces in cadrul caruia, contabilii isi

utilizeaza cunostintele legate de regulile contabile pentru a manipula cifrele raportate in conturile unei

companii. O trasatura a tratamentului agresiv poate fi perceperea contabilitatii creative ca pe o practica

inselatoare si de nedorit.

Utilizand practici de contabilitate agresiva, firmele isi pot modifica imaginea referitoare la

performanta obisnuita, fapt ce va fi reflectat in preturile inadecvate pentru actiunile si obligatiunile

emise. Atunci insa, cand raportarile eronate sunt descoperite, pietele pot fi neiertatoare, generand

reduceri neasteptate ale pregturilor actiunilor si obligatiunilor emise.

Contabilii care accepta provocarea etica a contabilitatii agresive trebuie sa fie constienti de

scopul atat al abuzului in alegerea politicilor contabile, cat si al manipularii tranzactiilor.

10. Bibliografie

12

1. [1] Hennie Van Greuning, “Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, Ghid practic”

2. M. Ristea, Corina Graziella Dumitru, Libertate si Conformitate in Standardele si Reglementarile

Contabile

3. Mihai Ristea , Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005

4. Popescu Luigi, Gestiunea Financiara a Intreprinderii-Sinteze si Aplicatii practice, Ed. Sitech,

Craiova, 2010

5. Bunea S., Optimizarea pozitiei financiare si a performantelor întreprinderilor între strategiile de

conservatorism si de optimism contabil, teză de doctorat, ASE, Bucuresti, 2004

6. Mihai Ristea, Corina Dumitru - Contabilitate aprofundatã, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005

13