Școala Națională de Studii Politice și Administrative Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană

Europenizarea culturii administrative românești

Program master:

Evaluarea politicilor și programelor publice europene

București2013

AbstractEuropenizarea este un proces complex care determină modificări substanțiale,

conceptual și instituționale, asupra structurii socio-politice și administrative de la nivelul

Uniunii Europene și de la nivelul statelor cu care aceasta interacționează. Lucrarea de

față urmărește prezentarea teoriilor unor autori asupra conceptului de europenizare,

care să clarifice rolul pe care Uniunea Europeană îl joacă în procesul de modernizare și

democratizare al administrațiilor publice din statele membre și, în principal, rolul pe

care aceasta l-a avut în modelarea administrației publice din România.

Cuvinte cheie: europenizare, administrație publică, democratizare

IntroducereÎn teoria administrației publice, europenizarea culturilor administrative creează o

anumită convergență între sistemele administrative naționale. Această convergență are

menirea de a contura un sistem administrativ unic în interiorul Uniunii Europene. Sunt

create astfel principii și valori comune care ajută la dezvoltarea ,,spațiului administrativ

european”.

Europenizarea este un proces multidimensional, de actualitate, care ajută la

dezvoltarea doctrinei și jurisprudenței din domeniul funcției publice, stabilește standarde

și valori comune în serviciile publice europene, lucruri care fac din Europa o entitate

politică distinctă şi coerentă la nivel mondial.

În momentul în care România a devenit țară candidată la Uniunea Europeană,

guvernanții au fost nevoiți să faciliteze întărirea capacității administrative, astfel încât

legislația europeană să poată fi implementată fără probleme1, iar statul român să poată

participa, pe viitor, la elaborarea politicilor de la nivel european ca orice alt stat membru

cu drepturi depline.

1 Glazer, Vendelin Francisc, ,,The Europenization Of The Romanian Administration”. Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad, Facultatea de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative, pg. 1

2

O perspectivă europeană asupra administrației publice

Administrația publică este o verigă foarte importantă în relația dintre cetățeni și

guverne. Cu toate că în decursul istoriei, conceptele de ,,administrație publică”

și ,,funcționar public” au făcut subiectul a numeroase dezbateri între teoreticieini, un

lucru pare să fie acceptat în mod unanim la nivelul Uniunii Europene, și anume acela

conform căruia administraţia publică trebuie să fie o instituţie democratică. Mai mult,

această instituție trebuie construită pe structuri şi procese care sunt responsabile,

transparente, descentralizate, capabile să gestioneze legitim alegerile cetățenilor şi să

funcționeze sub stricta supraveghere a parlamentului.2

Înainte de a putea implementa politicile publice europene, este necesar ca decidenții

politici dintr-un viitor stat membru să faciliteze existența unei administrații publice la

standarde europene, care să fie formată din profesioniști.

Modul în care funcția publică este definită și reglementată diferă de la stat la stat și

conturează imaginea administrației publice din țara respectivă. În legislaţia statelor

europene nu există o definiţie unitară a funcţiei publice şi a funcţionarului public, dar

există elemente similar, care pot ajuta la conturarea unei noțiuni europene asupra funcției

publice.

În timp ce majoritatea statelor UE privesc angajații guvernamentali, atât de la nivel

central, cât și de la nivel local, drept funcționari publici (acesta este cazul Franței,

Greciei, Irlandei, Suediei etc.), în alte țări, funcționari publici sunt considerați doar

angajații guvernelor naționale, în timp ce personalul uman al entităților locale cade sub

incidența dreptului privat (cazul Marii Britanii).3 Această ideea este susținută și de C.

Iancu, care notează că ,,dacă în Franța termenul ce desemnează personalul însărcinat cu

îndeplinirea unei funcții publice – așa numiții fonctionnaires – îi include atât pe agenții

2 Cheema, G. Shabbir. 2004. From Public Administration To Governance: The Paradigm Shift In The Link Between Government And Citizen. 6th Global Forum on Reinventing Government Towards Participatory and Transparent Governance. 24 – 27 May 2005. Seoul. p. 13 Nunberg, Barbara. ,,Ready for Europe: Public Administration Reform and European Union Accesion in Central and Eastern Europe”. World Bank Technical Paper No. 456. Washington D.C. pg. 40

3

statului, cât și pe cei ai colectivităților locale, în Marea Britanie civil servants îi

desemnează doar pe agenții serviciilor civile ale statului.”4

Cu toate că Uniunea Europeană ,,nu este competentă să reglementeze funcţia

publică şi nici să reformeze sau să reorganizeze în vreun fel administraţiile publice şi

structurile administrative din statele membre.”5, aceasta facilitează, prin procesul de

aderare şi prin politicile de europenizare (spre exemplu politica de vecinătate, sau

programele de twinning), adopatarea unor măsuri menite să creeze o punte de legătură

între administraţiile statelor membre.

,,Trebuie precizat (…) că nu exista un acquis comunitar în ceea ce privește

administrația sau funcția publică. Tratatul Uniunii Europene (art. 39, par. 4) precizează că

libertatea de circulație a persoanelor nu se aplică «încadrarii în serviciul public», ceea ce

înseamnă că statele membre sunt libere să decidă asupra legislației naționale aplicabile în

acest domeniu.”6 Totuși, prin consensul la care s-a ajuns în interiorul Uniunii Europene,

au fost stabilite principii pentru administraţia publică, valabile pentru toate statele,

indiferent de tradiţiile juridice şi sistemele de guvernare. De-a lungul timpului, aceste

principii au fost definite prin jurisprudenţa instanţelor naţionale şi, ulterior, prin

jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, conturându-se astfel o imagine unitară a ceea ce

înseamnă administrația publică și funcţionarul public comunitar.

Funcţia publică comunitară desemnează administraţia comunitară, funcţionarea

acesteia, funcţionarii şi agenţii care o compun. Ea se prezintă ca un sistem ce combină

caracteristicile proprii ale funcționarilor internaționali -legătura contractuală cu

organizația din care fac parte-, cu caracteristicile tipice funcționarilor din administrațiile

naționale - statut, carieră etc.

Principiile care stau la baza administrației comunitare, au început să se regăsesc și

la nivelul administrațiilor publice naționale, regionale și locale din cadrul UE.

Acestea ,,guvernează întreaga activitate a funcţionarilor europeni şi trebuie avute în

vedere în momentul interpretării oricărei reguli normative adoptate de o instituţie sau un

4 Iancu, Diana-Camelia. Uniunea Europeană și administrația publică. Iași. Editura Poliron. 2010. pg. 325 Lazăr, Ioan. Aspecte privind administraţia publică şi structurile etatice în Uniunea Europeană. Revista Universităţii ,,1 Decembrie 1918’’ Alba Iulia. 2007. P .16 Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp, Radu. ,,Reforma administrației publice în contextul integrării europene”, Institutul European din România – Studii de impact III, Studiul nr. 3. Pg. 17

4

organism european.”7 Atunci când vorbim despre recrutarea funcționarilor comunitari și

despre activitatea acestora, este necesar să prezentăm principiile pe care acestea se

fundamentează:8 principiul egalității de șanse, principiul concursului public, principiul

loialității și independenței, principiul competenței, principiul randamentului, principiul

integrității, principiul transparenței, obiectivitatea și principiul stabilității funcției publice.

Europenizarea, factor al schimbărilor administrative

Europenizarea este un termen adesea folosit de cercetători pentru a descrie

impactul domestic pe care Uniunea Europeană și politicile acesteia îl au asupra statelor

membre și a statelor partenere. ,,Majoritatea cercetătorilor vorbesc despre europenizare

când o parte a sistemului politico-social domestic este afectat de ceva european.”9

Așa cum notează Ladrech, „europenizarea este un proces care schimbă ordinea

politică naţională în asemenea măsură încât dinamica economică şi politică a Comunităţii

devine o parte a logicii organizaţionale a politicii şi procesului de elaborare a politicilor

publice la nivel naţional”.10

Conform lui C. Radaelli, europenizarea este un ,,procese de (a) constituire, (b)

difuzare şi (c) instituţionalizare a regulilor formale şi neformale, a procedurilor, a

paradigmelor politice, a stilurilor, a «modurilor de a face lucrurile» şi a credinţelor și

normelor împărtășite, care, mai întâi sunt definite şi consolidate prin elaborarea deciziilor

UE, iar apoi sunt încorporate în logica naţională a discursului, identităţii, structurilor

politice şi a politicilor publice”.11

7 Tofan, Mihaela. ,,Dreptul european al funcţiei publice- suport de curs. Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași. pg. 10. Material descărcat, , la data de 05.06.2013, de pe site-ul http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Dreptul_functiei_publice_europene.pdf8 Conform sistematizării realizate de Tofan, Mihaela. Bercu, Ana-Maria. ,,The Principles Of The European Public Services’ Law”. CES Working Papers, I, (2). 2009. pp. 87-929 Boronska-Hryniewiecka, Karolina. "Institutional Adaptation To Europeanization In The State Of Asymmetries: Participation Of The Spanish Autonomous Communities In The European Affairs", Paper for the ECPR Conference Dublin, 30 August – 1 September 2010. pg. 310 Robert Ladrech citat de Dogaru Tatiana-Camelia și Matei Ani. ,,Reforma procesului politicilor publice naţionale sub imboldul europenizării. Modificări realizate în plan instituţional şi legislative în sfera politicilor publice din România”. Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII (2011), No. 1(554). pg. 7911 Radaelli, M. Claudio. ,,Whither Europeanization? Concept stretching and substantive change”. European Integration online Papers (EIoP), Vol. 4 (2000), No. 8. pg. 3

5

Europenizarea administrației publice se referă la acele măsuri reformatoare care au

ca scop asigurarea compatibilității administrațiilor publice naționale cu instituțiile

existente la nivel european și cu procesul decizional din Uniunea Europeană.

Europenizarea administrației publice este cel mai adesea privită ca ,,un concept care

servește la descentralizarea serviciilor publice și apropierea acestora de cetățean”.12 Acest

concept corespunde principiului subsidiarității, care ,,constă în atribuirea unui anumit

grad de independenţă unei autorităţi subordonate faţă de o autoritate superioară, în special

independenţa unei autorităţi locale faţă de puterea centrală. În consecinţă, se porneşte de

la partajarea competenţelor între diferitele niveluri de putere, principiu care constituie

fundamentul instituţional al statelor cu structură federală.”13

Principiul subsidiarității, unul de bază în funcționarea Uniunii Europene, a fost

preluat după modelul federal german și presupune ca la nivel central (european) să fie

menținute doar acele competențe ce nu pot fi realizate la nivel național, sau local. Se

realizează astfel o apropiere față de cetățeni și de nevoile acestora, autoritățile fiind

capabile să ofere răspunsuri prompte la problemele comunităților.

În ceea ce privește România, reformarea administrației publice a apărut ca o

consecință firească după prăbuşirea  regimului comunist, care ,,a găsit  sistemul 

administrativ românesc într-un blocaj cauzat de centralizarea și politizarea structurilor,

precum şi de o lipsă totală de comunicare cu cetățenii.”14

Reforma administrației publice din România a reclamat schimbări ale

componentelor majore de la nivel central și local, care să asigure dezvoltarea democrației.

Totuși, lipsa unei viziuni şi a flexibilităţii în gândirea politicienilor au întârziat cu mult

reformele în administraţia publică, astfel că marile schimbări s-au făcut doar sub

imboldul Uniunii Europene. ,,Diferite guverne  au transmis adesea mesajul conform

căruia ele acţionează numai ca urmare a unor stimuli de moment (fie interni, fie externi) 

pentru a lua decizii politice în privinţa evoluţiei administraţiei publice. Chiar şi atunci

12 Teodorescu, Oana., ,, Europenizarea administrației publice, concept pentru reforma instituțională”. Portalul Național de Administrație Publică, Luni, 28 Mai 2007. Articol accesat la data de 23.06.2013, de pe site-ul http://www.administratie.ro/articol.php?id=1303013 Panizza, Robert. Principiul subsidiarității. . Parlamentul European. Material accesat la data de 23.06. 2013, de pe site-ul http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/how/characteristics/article_7148_ro.html14 Hinţea, Călin. Şandor, Sorin Dan. Junjan, Veronica. ,,Administrative Reform in Romania and The European Union”, Revista Transilvamă de Ştiinţe Administrative, nr. 1(7)/2002. pg. 56

6

când anumite etape au fost  realizate  prin  adoptarea unor documente de importanţă 

strategică, ele par să aibă mai degrabă un scop decorativ decât să ofere puncte de referinţă

clare privind viitorul dorit al administrației publice românești.  Din acest punct de vedere,

nu ar trebui să existe dubii atunci când afirmăm  că  presiunile Uniunii Europene  au 

fost  de multe ori singurele care au împins spre  adoptarea unor documente  strategice

coerente.”15

În contextul eforturilor de integrare europeană, reforma administraţiei publice s-a

impus ca fiind absolut necesară; s-a contura astfel necesitatea introducerii unei

dimensiuni europene în acest domeniu. ,,Anul 1993 este momentul în care România

semnează Acordul de Asociere cu CEE şi CEEA, dobândind calitatea de stat asociat. (…)

Ca o consecinţă a acceptării cererii de a deveni membru, Consiliul European anunţă că,

începând cu sfârşitul anului 1998, Comisia va realiza rapoarte periodice de monitorizare a

progreselor României în raport cu criteriile stabilite la Copenhaga.”16

Statul român, la fel ca orice altă țară candidată, a avut obligația de a adopta

acquis-ul comunitar înainte de a accede la structurile europene. Acest lucru a determinat

o serie de reforme în diferite spectre ale societății românești, inclusiv în domeniul

administrației publice.

Administrația publică în România și europenizarea acesteia

Ca orice societate democratică, România se identifică prin forma de organizare a

aparatului ei de stat, ,,care ar permite (...), în condiţiile oricăror schimbări ale societăţii

politice, funcţionarea normală şi continuă a întregii misiuni de stat. Temelia acestei

organizări o constituie serviciul public bine pus la punct.”17

După Revoluția din decembrie 1989, unul dintre obiectivele fundamentale ale

României a fost reprezentat de integrarea europeană. În calitate de ţară candidată la

Uniunea Europeană, România s-a angajat, prin guvernele post-decembriste, să

îndeplinească obligaţiile ce decurg din procesul de aderare.

15 Ibidem. pg. 5816 Dogaru, Tatiana-Camelia. Matei, Ani. op. cit. pg. 9717 Cuțuleac, Victor. Plăcintă, Nicolae. Serviciul public, funcţia publică şi funcţionarul public. Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Chișinău. 2006. pg. 17

7

Una din cele mai importante sarcini ce au revenit părții române a fost aceea de a-și

reforma sectorul public și de a-și întări capacitatea administrativă pentru a atinge

standardele impuse de Uniune. Astfel, ,,România a beneficiat de asistența UE în

domeniul administrației publice încă din 1992, înainte de a deveni, oficial, stat membru.

Suportul UE a fost întârit după 1998, când România a început să fie monitorizată de

Comisia Europeană, prin rapoartele sale anuale.”18

Pentru a se bucura de un serviciu public la standarde europene, România a fost

nevoită, sub stricta supraveghere a Comisiei Europene, să facă progrese în ceea ce

privește respectarea principiilor descentralizării, transparenței decizionale, parteneriatului

și colaborării, nediscriminării, responsabilității, eficienții și eficacității și a principiului

statului de drept.

Descentralizarea a reprezentat un proces început încă din momentul adoptării

Constituției României din 1991, continuat ulterior prin legi și proiecte legislative, menite

să asigurare o autonomie financiară autorităților locale19. Legea 189/1999, privind

finanțele publice locale a încercat să răspundă, pentru prima dată, la problema finanțării

colectivităților locale. Uniunea Europeană a sprijinit și ea demersul de descentralizare

prin proiectele PHARE, cum au fost, de exemplu, proiectele Phare 2004: ,,Coordonarea

procesului de descentralizare și deconcentrare de către administrația centrală”

și ,,Întărirea autonomiei financiare a autorităților locale prin continuarea procesului de

descentralizare fiscală și financiară”.

Creareea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, a

fost, de asemenea, una dintre condițiile pe care țara noastră a trebuit să le îndeplinească

pentru a adera la UE. ,, Uniunea Europeană insistă pe întârirea capacității administrative

care este considerată a sta la baza unei mai bune absorbții a fondurilor comunitare.

Întârirea acestei capacități nu poate fi concepută fără o funcționare eficientă a

administrației publice, atât în statele membre, cât si în cele candidate.”20

România a fost nevoită să-și creeze așadar un nou cadru legislativ, care să fie

compatibil cu ,,dispozițiile similare din celelalte state membre ale UE și care să constituie

18 Mihai, Alexandra. ,,Romanian Central Public Administration and the challenges of Europeanisation”. Working Paper FG 2, 2005/ 03, October 2005 SWP Berlin. pg. 3 19 De exemplu Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 20 Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp, Radu. Op. cit. pg. 17

8

premisa pentru funcționarea eficientă a sistemului administrativ.”21 Din acest punct de

vedere, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost adoptată ca

urmare a cererii exprese a Uniunii Europene, după opt ani de amânare și cu puțin timp

înainte de întâlnirea din 1999, de la Helsinki, a Consiliului European.22

Legea nr. 188/1999 este cea care reglementează organizarea funcţiei publice, modul

de numire în funcţia publică, categoriile de funcţii publice, structura carierei funcţiei

publice şi clasificarea funcţiilor publice în funcţii publice de conducere şi funcţii publice

de execuţie. Ea reprezintă punctul de plecare în vederea profesionalizării și depolitizării

funcţiei publice în România.

După cum menționează profesorul A. Gorun, Legea 188/1999 are meritul de a

demonstra ,,compatibilizarea statutului funcţionarului public din România cu statutul

funcţionarilor publici din statele membre ale U.E” și ,,compatibilizarea statutului

funcţionarului public din România cu voinţa politică a guvernanţilor.”23

Monitorizarea de către Comisia Europeană, a modalității de implementare în

România a legislației din domeniul funcției publice și al formării continue a

funcționarilor publici în perspectiva aderării, a semnalat o serie de nereguli legislative și a

impus, în anul 2003, ,,modificarea cadrului legislativ și întărirea rolului Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici. Prin Legea nr.161/2003 a fost îmbunătățit regimul

juridic al incompatibilităților și al conflictului de interese, aplicabil funcționarilor publici.

De asemenea, au fost adoptate acte normative care completează legislația (organizarea

carierei, organizarea comisiilor de disciplină și paritare, dosarul profesional, codul de

conduită al funcționarilor publici, etc.).”24

Modificările legislative nu ar fi fost posibile însă fără crearea de noi structuri, care

să permită implementarea politicilor publice. ,,Instituții specifice au fost stabilite cu

scopul derulării procesului de reformă și punerea treptată în aplicare a unei noi structuri

administrative. Unele dintre aceste instituții au avut mandat temporar, cum ar fi

Departamentul pentru Reforma Administrației Publice Centrale (1998), Unitatea Centrală

pentru Reforma Administrației Publice (2002), etc., în timp ce altele au fost construite pe

21 Mihai, Alexandra. Op. cit. pg. 422 Hințea, Călin. Șandor, Sorin Dan. Junjan, Veronica. Op. cit. pg. 5723 Gorun, Adrian. Gorun, Horațiu Tiberiu. Funcţia publică şi imixtiunile politicului. Analele Universităţii ,,Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 1/2008. Pg. 28924 Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp, Radu. Op. cit. Pg. 17

9

baze permanente: Ministerul Funcției Publice (1999), Agenția Națională a Funcționarilor

Publici (2000) și Institutul Național de Administrație Publică (2001).”25

Comisia Europeană semnala în 2006, prin ,,Raportul de Monitorizare”, că în

domeniul administrației publice au fost făcute progrese. Potrivit acestui document,

Guvernul a luat măsuri în ceea ce privește elaborarea politicilor publice, a continuat

procesul de descentralizare, iar influența politicului asupra administrației a fost redusă

prin trecerea postului de prefect în categoria înalților funcționari publici.

Aderarea la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, nu a însemnat pentru România

și încetarea procesului reformator. Comisia și-a păstrat dreptul de a monitoriza în

continuare statul român, la nevoie putând invoca măsuri de salvgardare. În ciuda

problemelor din administrația publică, se poate observa cum, în selecția funcționarilor

publici, se încearcă respectarea, cel puțin la nivel teoretic, a unor principii asemănătoare

celor de la nivel european, și anume: Principiul accesului egal la funcția publică și

Principiul egalității șanselor de admisibilitate într-o funcție publică.

.

Concluzii

Trecerea de la comunism la democrație a fost o provocare pentru sistemul

administrativ românesc. Democrația a fost o lecție pe care românii au deprins-o de la

partenerii europeni. Doar stricta supraveghere a Uniunii Europene a reușit să

impulsioneze o serie de inovații legislative și instituționale în administrația românească.

Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a reprezentat un prim pas

spre crearea unui corp de funcționari publici profesioniști, responsabili și independenți de

factorul politic. Promovarea principiului descentralizării a ajutat la consolidarea

responsabilității sociale și administrative în România. Monitorizarea constantă a

reformelor administrative de către UE a ajutat România să pună bazele unei administrații

moderne.

Din cele prezentate, se poate afirma că administrația din România a fost supusă

unui process de europenizare, care are meritul de a fi creat premizele unui serviciu public

modern și eficient, care a ajutat statul roman în procesul de integrare europeană.

Bibliografie:25 Mihai, Alexandra. Op. cit. pg. 4

10

1. Boronska-Hryniewiecka, Karolina. ,,Institutional Adaptation to

Europeanization in the State of Asymmetries: Participation of the Spanish

Autonomous Communities in the European Affairs", Paper for the ECPR

Conference Dublin, 30 August – 1 September 2010

2. Cuțuleac, Victor. Plăcintă, Nicolae. Serviciul public, funcţia publică şi

funcţionarul public. Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Chișinău. 2006

3. Cheema, G. Shabbir. 2004. ,,From Public Administration To Governance:

The Paradigm Shift In The Link Between Government And Citizen.” 6th

Global Forum on Reinventing Government Towards Participatory and

Transparent Governance. 24 – 27 May 2005. Seoul

4. Dogaru, Tatiana-Cameli. Matei, Ani. ,,Reforma procesului politicilor

publice naţionale sub imboldul europenizării. Modificări realizate în plan

instituţional şi legislative în sfera politicilor publice din România”.

Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII (2011), No. 1(554)

5. Glazer, Vendelin Francisc, ,,The Europenization Of The Romanian

Administration”. Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad, Facultatea

de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative

6. Gorun, Adrian. Gorun, Horațiu Tiberiu. Funcţia publică şi imixtiunile

politicului. Analele Universităţii ,,Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria

Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 1/2008

7. Hinţea, Călin. Şandor, Sorin Dan. Junjan, Veronica. ,,Administrative

Reform in Romania and The European Union”, Revista Transilvamă de

Ştiinţe Administrative, nr. 1(7)/2002

8. Iancu, Diana-Camelia. Uniunea Europeană și administrația publică. Iași.

Editura Poliron. 2010

9. Lazăr, Ioan. Aspecte privind administraţia publică şi structurile etatice în

Uniunea Europeană. Revista Universităţii ,,1 Decembrie 1918’’ Alba Iulia.

2007Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp,

Radu. ,,Reforma administrației publice în contextul integrării europene”,

Institutul European din România – Studii de impact III, Studiul nr. 3.

11

10. Mihai, Alexandra. ,,Romanian Central Public Administration and the

challenges of Europeanisation”. Working Paper FG 2, 2005/ 03, October

2005 SWP Berlin

11. Nunberg, Barbara. ,,Ready for Europe: Public Administration Reform and

European Union Accesion in Central and Eastern Europe”. World Bank

Technical Paper No. 456. Washington D.C.

12. Panizza, Robert. ,,Principiul subsidiarității. . Parlamentul European”.

Material accesat la data de 23.06. 2013, de pe site-ul

http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/how/characteristics/

article_7148_ro.html

13. Radaelli, M. Claudio. ,,Whither Europeanization? Concept stretching and

substantive change”. European Integration online Papers (EIoP), Vol. 4

(2000), No. 8

14. Teodorescu, Oana., ,, Europenizarea administrației publice, concept pentru

reforma instituțională”. Portalul Național de Administrație Publică, Luni, 28

Mai 2007. Articol accesat la data de 23.06.2013, de pe site-ul

http://www.administratie.ro/articol.php?id=13030

15. Tofan, Mihaela. ,,Dreptul european al funcţiei publice- suport de curs.

Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași. Material descărcat, la data de 05.06.2013,

de pe site-ul

http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Dreptul_fu

nctiei_publice_europene.pdf

16. Tofan, Mihaela. Bercu, Ana-Maria. ,,The Principles Of The European

Public Services’ Law”. CES Working Papers, I, (2). 2009

12