ISSN 2066-7965

Adresa: Splaiul Unirii Nr. 313, sect. 3, 030138, Bucuresti, Romania

Adresa de contact: Dr. Ing. Mircea Ignat INCDIE ICPE-CA E-mail: mignat@icpe-ca.ro, mobil: 0755015606

Dup o pauz de aproape 3 ani, Ediia a V-a a Simpozionului de Istoria Electrotehnicii Romneti a fost

gzduit de Institutul Naional de Cercetare Dezvoltare Inginerie Electric - Cercetri Avansate n noul sediu, pe 17 iunie 2011, institut care a mplinit 10 ani de la nfiinare i care dorim s creasc mai ales mental.

Au fost evocate personaliti deosebite ale domeniului ; Prof.I.S.Gheorghiu i Prof.Augustin Moraru (de ctre

Prof.Constantin Bl) , Prof.Gheorghe Hortopan (de ctre colaboratorii si ,Prof.Pavelescu i

Ing.Gh.Dumitrescu), Prof.Florin Teodor Tnsescu a evocat figura unui strlucit electrotehnician,

Dr.Ing.Alexandru Nicolau ,fost i Director al ICPE , iar Dna Profesoar Carmen Golovanov cu darul

cunoscut pentru evocri, amestec rafinat de empatie romantic i patetism a adus noi detalii privind personalitatea Profesorului Alexandru Popescu.

Se adaug i lucrarea domnului Director al Muzeului Politehnicii bucuretene ; Ing.Vasile Diaconescu.

Au fost i dou lucrri ce au interferat cu filozofia i istoria tiinei datorate Domnului Dr.Mihai Bdic,

privind o analiz critic a sintagmei societatea bazat pe cunoatere ct i contribuia asupra ideii de cercetare tiinific(Dr.Ing.Mircea Ignat).

De remarcat la aceast ediie, o participare mult mai larg ce a inclus mai muli tineri; s fie o schimbare de mentalitate ?, de vzut urmtoarele ediii care s sperm c se vor desfura la intervale mai scurte de timp.

Volumul care a aprut cu aceast ocazie mai include o lucrare dedicat relaiei dintre tiin, art i cultur,

contribuie a domnului Profesor.Nicolae Vasile de la Universitatea Valahia din Trgovite dar i 2 interviuri

filmate, deosebite ale Profesorului Fl.Teodor Tnsescu i al Prof.Wilhelm Kappel luate de autorul acestor rnduri...

Dr.Ing.Mircea Ignat

Coordonatorul Simpozionului i Editorul volumului dedicat celei de a V-a ediii.

CUPRINS

Alexandru Nicolau un strlucit electrotehnician romn

Prof. Dr. Florin Teodor Tanasescu - Presedinte CER .....7

Omagiul Profesorului Gheorghe Hortopan

Prof. Dan Pavelescu - UPB, Dr. Ing. Gheorghe Dumitrescu ICPE SA ..21

Profesorul Doctor Inginer Augustin Moraru, Membru Fondator al Academiei de

Stiinte Tehnice din Romania

Prof. Dr. Constantin Bala INCDIE ICPE-CA . 24

Academician Profesor Ion S. Gheorghiu, Seful catedrei de Masini Electrice, la

Facultatea de Electrotehnica dela Institutul Politehnic Bucuresti si Directorul

Institutul de Energetica al Academiei Romane

Prof. Dr. Constantin Bala INCDIE ICPE-CA .... 26

Personalitatea Profesorului Emerit Alexandru Th. Popescu

Prof. Dr. Carmen Ionescu Golovanov UPB 27

Aspecte ale istoriei ideii de cercetare tiinific.(I)

Dr.Ing.Mircea Ignat INCDIE ICPE-CA ..........32

Inconsistenta sintagmei Societate bazata pe cunoastere

Dr. Ing. Mihai Bdic - INCDIE ICPE-CA .........40

Relaia tiin, art, cultur

Prof. Dr. Nicolae Vasile Universitatea Valahia........52

Interviu filmat cu Prof. Dr. Florin Teodor Tanasescu - Presedinte CER

Interviu filmat cu Prof. Dr. Wilhelm Kappel - Director General INCDIE ICPE-CA

7

ALEXANDRU NICOLAU UN STRLUCIT ELECTROTEHNICIAN ROMN

Prof. Dr. Florin Teodor Tanasescu

Presedinte CER

1. Formaie profesional i activitatea de dascl a 24 generaii de ingineri

S-au mplinit n acest an 2011, 122 de ani de la naterea profesorului Alexandru NICOLAU, personalitate marcant a electrotehnicii romneti care a dominat prin activitatea sa o ntreag perioad a secolului trecut, fie c era vorba de pregtire inginereasc, fie aceea de ingenios i curajos inginer, mrturie fiind tot ceeace a lsat n tehnica romneasc.

Alexandru Nicolau s-a nscut la data de 2/14 februarie 1889 la Iai (actul de natere 89 din 03.02 1889), unde viitorul proeminent specialist va absolvi cursul primar iar apoi ca bursier, l regsim ca elev la un liceu cu valoroase tradiii: Liceul Internat. In amintirile sale, Academicianul Iorgu Iordan -i el elev al aceleiai coli- i-l amintete ca un tnr vioi,mic de statura si cu multiple preocupri cultural tiinifice, inclusiv aceea de a cnta n orchestra colii, la un instrument mai rar: piculina.

Printii si: Ion Nicolau -ofier superior- i mama sa Smaranda -casnic-, au acordat o atenie cu totul special educrii sale si stimulrii spre nvtura.

Termin liceul ca ef de promoie n anul 1908, trecnd bacalaureatul cu meniunea cum laude. Cu reale nclinaii spre tehnic, intr ca student la Scoala Naional de Poduri i Sosele din Bucureti pe care o absolv n anul 1913 conform datelor nscrise n Diploma de absolvire nr. 229 din 12 Septembrie 1913, avnd specializarea: inginer de poduri i osele. Nu se mulumete cu aceast diplom i pasionat de electricitate, care devenea centrul de atracie al nceputului de secol, dorete o specializare i n acest domeniu.

In acelai an 1913, ctig concursul pentru acordarea unei burse acordat de Academia Romn -Fundaia Adamachi- i pleac n Frana unde studiaz la o renumit coal electrotehnic -Ecole Superieure dElectricite (ESE), pe care o va absolvi un an mai trziu, obinnd diploma de inginer electrician ESE 30 iulie 1914. /1/

Menionez faptul c acestui domeniu de activitate inginerul Alexandru Nicolau, i va acorda ntreaga sa capacitate intelectual, pasiune i druire, dovedit de tot ce a lsat nscris n istoria tehnicii romneti.

In anul 1914 l regsim ca inginer la Societatea Comunal a Tramvaielor din Bucureti, unde este angrenat in activitatea de proiectare i extindere a noilor linii electrificate unde lucreaz pn n anul 1916 si cum activitatea devenit rutinier nu-l mai atrgea, se hotrte s plece la Brila unde unele nceputuri electrotehnice l atrgeau ca perspectiv (Februarie 1916).

Nu are ansa de a lucra mult aici ntruct declanarea Primului rzboi mondial, este urmat de mobilizarea sa cu gradul de cpitan i comandant al centrului de instrucie al telegrafiei fr fir de la Iai, loc n care calitile sale in pregtirea personalului i de aplicare a tehnicilor noi s-a afirmat cu pregnan. Exemplul cel mai elocvent este acela c trebuind s asigure stabilirea legturilor telegrafice dintre statele majore ale celor doua armate din Romnia i Frana, a dezvoltat tehnica aferent realiznd legtura dintre Iai i Turnul Eiffel. Imi aduc

8

aminte de faptul c atunci cnd nu aveam tot ceea ce ne trebuia pentru a dezvolta un proiect si ne plangeam lui, ne meniona istoria construciei acestui centru, cnd n condiii de rzboi i de lipsuri, a trebuit s imagineze soluii i s utilizeze ceeace avea, dar care s-i asigure performana dorit. Ne spunea -spre exemplu cu mult umor- cum pentru a realiza anumite elemente izolatoare n structura echipamentelor, a utilizat trunchiuri de lemn pe care le-a impregnat, pentru a le crete rigiditatea dielectric, oferind ingenios o soluie.

In timp record de cca. o lun a realizat acest post de telegrafie cu materiale indigene pe care le-a gsit n ar, post care a funcionat ireproabil i pentru care Alexandru Nicolau va primi prin Decretul 3832 din 23 Februarie 1920 al Ministerului de Rzboi, Ordinul Steaua Romniei cu grad de cavaler.

Deja cunoscut n lumea electrotehnicienilor, Alexandru Nicolau este numit n anul 1923 profesor titular la Catedra de Maini Electrice a Politehnicii din Timioara unde preda nentrerupt cursul de maini electrice, pn la pensionarea sa n anul 1947. In aceast perioad a pregtit nu mai puin de 24 promoii de studeni care ca ingineri, au avut o contribuie esenial la realizarea unor lucrri de o importan fundamental pentru dezvoltarea industrial a Romniei.

In cadrul Seciei de Mecanic i Electricitate a Scolii Politehnice din Timioara, la anul III, preda cursul de maini electrice de c.c, pentru ca n anul IV s urmeze mainile de c.a , cursuri excelent predate dar care la exigena profesorului, reprezentau un obstacol care doar cu pricepere putei s-l sari.

Exemplul personal n privina competenei, punctualitii i exigentei att fa de persoana sa ct i fa de studeni la prelegeri, proiecte, lucrri de laborator i examene, ajunseser deja proverbiale. Circul chiar o snoav printre studeni privind promovarea examenelor de maini electrice: examenul se d alternativ, dar se cade continuu.

Receptiv la nevoile zonei n care lucra i pentru care trebuiau asigurai ingineri pentru industria minier, pred n perioada anilor 1926-1928, cursul Aplicaiile electricitii n industria minier.

In perioada anilor 19411946, a condus n calitate de Decan, Facultatea de Electromecanic a Scolii Politehnice din Timioara acionnd cu deosebit succes la prezentarea unor noi cursuri -n concordan cu dezvoltarea electrotehnicii- precum i la crearea bazei materiale care s permit ca studentul s aib posibilitatea de a verifica cunotinele teoretice ctigate la curs n cadrul unor laboratoare de maini electrice, pregtindu-l astfel pentru problemele reale cu care se va ntlni n practic.

Echipat cu platformele de ncercri electrice pentru ca un student s obin o pregtire complet din punct de vedere practic, laboratorul realizat de prof. Alexandru Nicolau a stat la baza viitoarelor laboratoare de maini electrice ale Scoliii Politehnice din Timioara.

Pentru studeni, a pregtit un interesant curs de maini electrice n dou volume: Volumul 1, c.c. i Volumul 2 c.a, aprute la Politehnica Timiorean precum i cursul: Aplicaiile Electricitii n industria minier, lucrare aprut n aceeai editur.

Legtura nvmntului cu industria pentru care trebuie sa creieze ingineri bine pregatii nu a fost un slogan venit dintr-o directiv, ci din nelegerea clar a profesorului Alexandru Nicolau asupra rolului pe care trebuie s-l aib inginerul n societate. Mi s-a ntrit aceast concluzie din discuiile avute de mine cu numeroi ingineri -foti studeni ai profesorului Alexandru Nicolau- care au devenit n decursul anilor specialiti de baz ai sectorului: ing. Vladimir Popovici, Ivancenco Alexandru, Iuliu Cserveny, Smigelski, Valer Liuba, Mihai Opaschi i pe care i-am regsit n ani n proiecte de mare complexitate n care fostul profesor i

9

fotii studeni erau chemai ca mpreun s rezolve problemele complexe ale unei industrii n formare i cu un real dinamism.

Despre unele din acestea, voi vorbi mai departe !

2. Alexandru Nicolau i activitatea sa legat de aplicaiile industriale i managerat industrial

In persoana inginerului Alexandru Nicolau nu se disting perioade n care a fost numai dascl, inginer sau cercettor ! El a gndit ca un profesor, a acionat ca un inginer i a avut curajul i spiritul cuteztor al cercettorului ca prin inovare i nou isi propune s ajung la un rezultat, cerut de cineva. De aici i dificultatea de a-i defini N MOD DISTINCT zonele de activitate, ELE FIIND NTR-O DEPLINA UNITATE.

Pentru c profesor fiind, nu era deslipit de problemele practice al industriei (vezi legturile cu Reia, Electromotor Timioara, Electroputere Craiova, Electrotehnica), iar ca cercettor nu concepea c ceeace face, nu trebuie s rspunda unei REALE cerine sociale (vezi colaborrile cu sistemul energetic, sectorul costruciilor de maini sau chimiei, transportul feroviar).

In paralel cu activitatea de profesor la Scoala Politehnica din Timioara n perioada anilor 19261936, l regsim i ca director al Uzinei Electrice a Municipiului Craiova, uzina instalat n anul 1896, echipat cu maini de c.c. i una dintre primele centrale aparute n Romnia (Bucureti-1883, Timioara-1884, Sibiu-1886).

In cei 10 ani ct a lucrat n acest calitate, a efectuat n condiii nu uoare lucrrile de modernizare a Centralei Electrice, trecerea acesteia la curent alternativ, extinderea i reorganizarea reelei de distribuie, ceeace a avut un impact pozitiv asupra dezvoltrii oraului.

Un fapt inedit trdnd preocuparea pentru difuzarea cuntinelor n electricitate l reprezint apariia n perioada ct a fost director (ntre anii 1933-1935) a unei reviste periodice Contactul, revist care-i propunea s informeze abonaii: despre lucruri care nu sunt cunoscute i care prezint interese pentru toi. Va ine la curent cu inovaiile i progresele tehnicii. Dup cercetrile prof.univ Ghe. Manolea, apreau n aceste numere informaii despre: aparatul de prjit pine, ibricul electric, maina de clcat, soba electric, aparatul de uscat prul, plita electric., adevarat act educativ al populatiei cu tehnicile care vin

Terminndu-se concesiunea pe care AEG o avusese n lucrrile de la Craiova, profesorul Alexandru Nocolau devine n 1936 director la Compania General de Electricitate AEG de la Bucureti, cea care va deveni dup naionalizare (1944), viitoarea Fabrica ELECTROTEHNICA.

Dintre realizrile mai deosebite pe care Alexandru Nicolau le-a dezvoltat n cadrul AEG-Bucureti, pot fi reinute cele legate de realizarea ferry-boat-ului de la Giurgiu-Rusciuk, dublarea capacitatii substaiei electrice OborBucureti, executarea substaiei TitanBucureti, cu comand automat de la distan, transformatoare electrice pn la 1000 kVA.

Dup naionalizarea AEG-Bucureti n anul 1944 i transformarea fabricii n Electrotehnica Bucureti (fabrica situat pe strada Doamnei nr. 14) -unitate care ca i IMEB Bucureti se bucura de un corp select de ingineri care compensau prin performanele inginereti dotarea mai slab pe care o aveau Fabrica Electrotehnica este regsit prin mari proiecte conduse i realizate de ing. Alexandru Nicolau.

A meniona din rndul acestora cteva premiere, de deosebit importan pentru electrotehnica i industria romneasc a acelor ani.

transformatoare de 3 MW/10 kV i 6 MW/10 kV

10

electromotoare n construcie antigrizutoas de 125 kW la 750 rot/min generatoare electrice de 25 kVA-3 x 380V1000 rot/min

Dezvoltarea industrial a tarii cerea realizarea unor lucruri nefcute pn la acea dat n industria electrotehnic romneasc, dar lipsa de resurse i termenele de intrarea n funciune a unor noi obiective -strategice pentru ar cum era cazul energeticii i a metalurgiei constituiau mari greutati care doar cu competenta tehnica si angajament, curaj si implicare, puteau fi depasite.

Orgolios in ceeace priveste nivelul pe care trebuie sa-l dea unei solutii, daruit intru totul atunci cand trebuia sa rezolve o anumita problema, Alexandru Nicolau este regasit in mari probleme tehnice care stateau in fata electrotehnicii romanesti lipsita de resurse financiare pentru a cumpara de la altii sau confruntata de multe ori cu termene inacceptabile de livrare.

Asa a fost si cazul motoarelor pentru metalurgie , sector de activitate prioritar in acei primi ani de dezvoltare industriala si care la nevoile tot mai mari de otel a tarii, se dezvolta cu mare rapiditate . Realizeaza in anul 1947 pentru Hunedoara un electromotor de 500 kW 3 000 rot / min 6 kV in dubla colivie pentru actionarea unei suflante SULZER iar odata cu instalarea noului furnal de 700 m c de la Hunedoara si modernizarea furnalului de la CALAN, este solicitat sa proiecteze si realizeze 5 buc electromotoare de 1000 kW pentru actionarea suflantelor care incepeau sa se produca la Uz 23 August . Era intotdeuna ultima solutie la care se apela intrucat in conditiile unui termen greu de realizat 6 luni si a unor impuneri tehnice noi cu care nu se mai confruntasera pana atunci, nici UCM Resita si nici Electroputere Craiova nu acceptasera comanda.

I-i placea aventura tehnica, i placea sa fie provocat pentru ca doar asa putea sa-si manifeste marea capacitate tehnica de a inova, de a sti sa riste calculat, controland si stapanind fiecare etapa a conceperei unui produs , curajos in definirea unei solutii si promovarea ei. In acest caz, - spune dansul intr-un memoriu pe care l-am gasit cu cativa ani in urma - cu mijloacele precare de care atelierele din Str. Doamnei dispunea, nu mai trece prin faza de prototip asa cum se practica in fabricile de specialitate, ci sigur pe solutia data, realizeaza in acelasi timp si capul de serie si celelalte 4 exemplare, livrate la termenul solicitat si la performantele cerute .Timp de 15 ani ele au functionat ireprosabil dupa care perioada - odata cu cu instalarea altor turbosuflante- au fost trecute in rezerva.

O alta realizare practica de prestigiu este reprezentata de Skif-ul nou de la Hunedoara pentru care era nevoie de un electromotor cu 2 viteze: 160 kW la 500 rot / min si 40 kW la 125 rot / min. Solicitarea adresata unor firme straine s-a lovit de termenul lung de livrare pe care puteau sa-l asigure cca 18 luni ceeace ar fi condus la o intarziere a punerii in functiune a furnalului. Alexandru Nicolau a acceptat aceasta provocare de a realiza acest motor in 6 luni. Sesizeaza dificultatile pe care le presupune raportul de viteze , la rotatii neobisnuit de mici pentru motoare electrice si dupa stradanii sustinute folosind un electromotor UMEB de 500 kW la 750 rot / min construit pentru fabricile de ciment din care s-a folosit numai partea mecanica si aceasta supusa unor modificari a construit electromotorul cu doua bobinaje pe stator si doua bobinaje pe rotor , cu bobinajele fractionare. Este de semnalat bobinajul rezultat exceptional de 0,75 bare/ pol si faza , ca si faptul ca la schimbarea turatiei, tensiunea in rotor putea atinge valoarea de 3000 V ceeace impunea asigurarea unei izolatii in clase superioare.

11

3. Alexandru Nicolau cercetator si conducator al activitatii de cercetare

La 1 Iulie 1950, Prof. Al. Nicolau este angajatul Uzinei Electroputere Craiova, una din primele mari investitii destinate Programului de electrificare a Romaniei. Nu lucreaza aici decat pana la data de 1 Noiembrie a aceluiasi an, cand este numit Director a Directiei de Proiectari electrotehnice din Ministerul Electrificarii si Industriei Electrotehnice (Decizia 554/ 10 .10 .1950), institutie creata pentru a sprijini politica de dezvoltare a industriei electrotehnice romanesti, crearea noilor capacitati industriale de la Electroceramica Turda, Fabrica de cabluri si Materiale Electroizolante, Electroaparataj, dezvoltarea platformelor industriale existente in Romania UMEB, UCMR Resita, Electroputere Craiova, Acumulatorul, Electrofar, Electrobanat Timisoara, Steaua electrica Fieni-, pentru care trebuiau realizate proiecte de dezvoltare, dotarea cu platforme de incercari pentru verificarea produselor, stabilirea profilelor de fabricatie.

Se poate spune cu multa dreptate ca acest DEPET care mai tarziu se va uni cu ICET (Institutul de Cercetari Electrotehnice) ICET devenind apoi ICPET (Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice) si avand ca Director pe Prof Alexandru Nicolau, a fost creuzetul in care s-au conceput dezvoltari de capacitati industriale, produse si tehnologii, s-au format oameni. Si ma bucura sa spun ca acesti oameni care au stat la baza multor premiere industriale in Romania au fost formati avand ca modele marile personalitati care au lucrat in Institut sau au colaborat cu Institutul: mai intai Alexandru Nicolau si apoi alti mari specialisti care au lucrat aici: Iulius Cserveny, Ghe. Hortopan, Roman Stere, Maria Nicolae, Aurel Avramescu, Remus Radulet, Alexandru Timotin, Romica Zaroni si Dan Fintescu, Dan Ion si Nicolae Bichir, Felician Lazaroiu, Vascan Teodor si Ion Barbu, formare profesionala ce viza atat competenta tehnica cat si curajul de a aborda lucruri noi, de a te implica inginereste in rezolvarea unor probleme, de a avea curajul de a crede ca imposibilul poate fi apropiat posibilului, asa cum a facut-o intreaga sa viata, Prof. Alexandru Nicolau.

Ca director al Institutului ICPET in perioada 1950-1955 (1.11 1955), Director cu delegatie (intre 28.10.1963 05.09.1964, secretar stiintific pana la sfarsitul vietii (31.Dec.1978), Prof.Alexandru Nicolau a sadit in constiinta cercetatorului frumusetea descoperiririi, responsabiltatea fata de solutia data, curajul si abnegatia cu care trebuie sa raspunzi unei solicitari a societatii.

Intr-un fel, l pot considera trunchiul pe care in timp, cei care au venit dupa dansul la conducerea Institutului, au altoit alte trasaturi care s-au reflectat in dinamismul si performanta cu care Institutul prin oamenii sai era regasit in marile premiere ale industrie electrotehnice romanesti : proiectele de dezvoltare ale zecilor de fabrici din sectorul electrotehnic si platformele de testari a fabricatiei realizate in cadrul acestora, seriile unitare de motoare si transformatoare, aparatajul electrotehnic si tehnica tensiunilor inalte, masinile electrice speciale, actionarile electrice destinate morilor de ciment, metroului bucurestean, forajului terestru si marin, electrotehnologii sau materiale electrotehnice organice sau anorganice, tehnologii de protectie climatica.

Despre Prof. Al. Nicolau se poate vorbi atat ca director sau secretar stiintific al Institutului in care calitate a condus destinele Institutului si a canalizat eforturile laboratoarelor spre realizarea de tehnici utile economiei nationale electrotehnica intrand practic peste tot cat si in calitate de cercetaor implicat personal in rezolvarea unor probleme de larg interes tehnic si economic.

Ca director, vorbea putin, cerea mult si nu era conducatorul care sa se ascunda dupa sloganul nu pot pentru ca nu s-a mai facut.

12

Era receptiv la nou asa cum si noi inginerii mai tineri intrati in Institut am fi dorit sa facem numai ceeace facea SIEMENS, Westinghouse, ASEA. Alexandru Nicolau nu privea insa noul ca o desfatare suprema a cercetatorului asa cum o percepeam noi la acei ani - ci ca un instrument prin care noul trebuia sa-i rezolve o problema pentru care tehnicile clasice nu i-o ofereau.

Imi aduc aminte ca la nivelul anilor 1956 dr. Victor Toma realizase primul calculator cu tuburi la IFA. Imediat l-a trimis pe ing. Nelu Bichir la Magurele -viitorul Profesor al politehnicii Bucurestene cu care a colaborat la realizarea seriilor unitare de masini electrice- ca sa optimizeze un miez de transformator. Sesiza ca optimizarea in viitor vine de la modelarea si utilizarea tehnicilor de calcul in proiectare.

Aparuse de asemenea, problema actionarilor electrice folosind elemente semiconductoare, amplificatoare magnetice, tiratroane si considera ca trebuie sa citeasca, sa discute cu oamenii si 6intr-un fel sa opuna doua pozitii: clasic sau modern din a caror confruntare, sa apara o solutie de interes. Nu era o arta pentru arta, cauta sa afle ce poate castiga dintr-un lucru nou si atunci cand lucrurilre erau clare si bine stapanite, se implica cu mult curaj -inclusiv in convingerea beneficiarilor- in introducerea noilor solutii in proiectele pe care le dezvolta.

Regulatoarele hidrocentralelor de pe Valea Bistritei, tractiunea electrica, echipamentele de cracare a gazului metan, optimizarea masinilor electrice si a transformatoarelor prin tehnica de calcul, sunt doar cateva domenii in care Al Nicolau are curajul de a propune solutii noi si pe care le va promova industrial.

Curajul pe care-l dovedise in inceputurile sale ingineresti era amplificat astfel de experienta bogata pe care viata i-o daduse, dar si de cunoasterea tendintelor noi care apareau in tehnica si intelegerea faptului ca o solutie iesita din tiparul unor lucruri pe care le invatase in scoala sau le capatase dintr-o practica inginereasca , poate sa-i dea un raspuns la o problema pe care o are de rezolvat.

Explica clar ce dorea si cerea ca acelasi lucru sa-l faca si acela care avea de rezolvat o problema. Era dispus sa asculte opinia celor cu care lucra dar era ferm in respectarea deciziei care o lua dupa acest moment .Analizele tehnice pe care le facea conduceau intotdeuna la clarificarea unor aspecte ce puteau afecta o solutie , restabilea increderea cercetatorului ca are o solutie de rezolvare.

Alexandru Nicolau avea o anumita intelegere asupra pozitiei de Director si aceea de colaborator si coleg intru inginerie.

Atunci cand era pe scaunul de director era alt om, bazat pe principiul ca seful nu trebuie sa se traga de sireturi cu subalternii. El reprezinta interesele institutiei si asta cere o anumita distanta spunea in amintirile sale pe care mi le-a lasat Prof.univ Nastase Bichir /2/. O aparenta asprime a Profesorului Alexandru Nicolau ne facea pe noi cei mai tineri sa-l numim Jandarmul.

Dar sub aceasta asprime se ascundea un suflet cald, deschis intotdeuna sa ajute, gata spre a discuta cu tine orice problema tehnica sau din domeniul culturii, cu o mare sinceritate in judecarea unor lucruri, dar deosebit de exigent si dur atunci cand mai scoteai si perle tehnice. Cred ca aceasta platosa a duritatii, ascundea modul solitar prin care a trecut prin viata.

Alexandru Nicolau dovedea prin tot ceeace facea, ca nu este doar un om dedicat tehnicii ci si culturii. Formarea sa umanista si tehnica, isi are originale in traditile Liceului Internat din Iasi , vatra de autentica cultura si formare de valori. Intamplator, cazandu-mi in maini Memoriale lui Iorgu Iordan publicate in anul1977 /4/, am avut surpriza sa constat ca au fost

13

colegi la acel Liceu, iar portretul pe care i l-a facut lui Alexandru Nicolau, merita a fi cunoscut de cititor.

Un coleg mai de graba retinut prin temperament, dar si prin dorinta de a se consacra in intregime preocuparilor sale destul de numerose. Deosebit de inzestrat atat pentru studiul propriuzis cat si pentru muzica, s-a remarcat in ambele domenii ca un fruntas intre fruntasi. In cursul inferior al Liceului a fost premiantul intii sau al doilea, in intrecere cu un coleg care se conducea dupa principiul proclamat, ca meritos cu adevarat este elevul care capata note mari, fara sa invete. Nicolau a fost insa realist si obtinand o bursa -este vorba de o bursa Adamache data de Accademia Romana- s-a specializat la Paris ca inginer electrician , devenind unul din cei mai buni specialisti in aceasta ramura

Iorgu Iordan si-l aminteste si ca avand reale aptitudini muzicale. Colegul Nicolau, canta si in orchestra (la flaut si piculina) iar in fanfara Liceului, la Flugenhorn, fiind unul dintre cei mai buni in amandoua. Gratie darului inascut, putea sa orhestreze si sa transpuna o melodie -fireste nu prea complicata- de la un instrument la altul sau chiar la altele.

Ca unul care prin natura activitatii am lucrat peste 22 ani impreuna atat ca cercetator cat si in calitatea de coleg in conducerea Institutului, port o amintire luminoasa care se extinde atat in planuri ingineresti cat si umane. Tanar inginer, intr-o deplasare facuta impreuna la Iasi, aproape 5 ore am putut discuta cu Alexandru Nicolau nu el ca director si eu ca subordonat ci ca 2 colegi care-si impartaseau din ale vietii: tehnica, istorie, cultura, viata. Pentruca Alexandru Nicolau facea parte din acea generatie de ingineri pentru care cultura si arta, istoria nu erau lucruri mai putin importante decat tehnica. Ghiata in care noi i-l credeam tintuit, se topea in fata unui simbolic pahar de vin pe care-l comandase si ne tratase pe cei 4 calatori care in compartimentul dinamului de Iasi de pe acea vreme, se deplasau la Iasi pentru o problema tehnica, dar care prin ceeace discutau dovedeau, prin valorile in care credeau si aveau curajul sa le spuna, ca ele erau puntile care ne legau, respectul pe care i-l purtam ca om si ca tehnician.

Mai tarziu atunci cand preluasem franele Institutului , Alexandru Nicolau a fost .cel care m-a ajutat ca pasii pe care-i fac sa fie mai putin sovaelnici, sa lupt pentru prestigiul unitatii pe care viata mi-a dat sansa de a-i fi conducator, sa se regaseasca poate prin mine , in ceeace ar fi vrut sa faca el iar varsta nu i-o mai permitea.

Dar indiferent de pozitia pe care Prof Alexandru Nicolau o ocupa in Institut, nu a neglijat niciodata propriile cercetari.

In anul 1958 o problema deosebit de grea statea in fata industriei electrotehnice romanesti si anume aceea a tipizarii dimensiunilor masinilor electrice fabricate in Romania, interschimbalitatea motoarelor electrice din punct de vedere al geometriei si dimensiunilor de montaj, al inaltimii axului motorului, iar performantele pe care trebuiau sa le asigure erau cele inscrise in normele CEI, indeplinirea lor garantand o desfacere atat pe piata CAER -unde va deveni in timp al doilea mare producator- cat si pe piata vestica /2/.

Performanta, interschimbabilitatea si economia de material in sensul optimizarii consumului de cupru si fier, deveneau obiectivele pe care in fruntea unui colectiv format din specialisti ai sectiei de masini electrice de la ICET, constructorii sefi si inginerii sefi de la Electroprecizia Sacele, Electroputere, Electromotor, Prof. Alexandru Nicolau trebuiau sa le indeplineasca.

Extinzand aceasta actiune si la transformatoare -cercetatorii Nastase Bichir si Ghe. Nistor depunand o intensa activitate -s-au cules de la fabrici datele utile proiectului- s-a facut o larga documentare asupra fabricatiei de motoare in alte tari si in final s-a trecut la conturarea unei serii de motoare apte de a satisface doua piete: cea vestica si cea a tarilor CAER, nu intotdeuna respectand aceleasi standarde de performanta /3/.

14

Profesorul Univ Nastase Bichir imi povestea conceptia proprie cu care Prof. Alexandru Nicolau abordase elegant aceasta problema, plecand de la bilantul de puteri. El i-i spunea metodei utilizate Metoda Boucherot Boucherot i-a fost probabil profesor la ESE Paris atunci cand i-a urmat cursurile, pentru ca in literatura de specialitate spunea Prof. Bichir, metoda nu a intalnit-o !

Metoda de proiectare era interesanta pentru predeterminarea elementelor ce caracterizau seria unitara. Astfel, daca se stabilea prin tema de proiectare nivelul pierderilor (in infasurari si in fier) pentru intreaga serie, se putea aproxima o cantitate de materiale active pentru fiecare dintre tipodimensiuni.

Cunoscand pierderile din infasurari 22 )( JMRIPw W

si impunand o densitate de

curent J, se estima masa Mw necesara pentru realizarea unei infasurari realizate dintr-un material de rezistivitate si densitate de masa .

La fel, avand un sort de tabla silicioasa si alegand o inductie medie in circuitul magnetic, -deci anumite pierderi sprecifice medii- se determina masa de fier .

In acest mod, folosind o conceptie clara a tipizarii si realizand o excelenta colaborare intre specialistii Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice si grupurile de conceptie ale fabricilor de masini electrice, a devenit posibila proiectarea optimizata a intregului numar de tipodimensiuni ce constituia seria de motoare electrice.

Dupa anii 1961, punerea in aplicare a acestui proiect a revenit unui cunoscut electrotehnician -Valer Liuba- care transferat de la minister, a finalizat aceasta actiune care a facut ca Romania sa aiba o serie unitara de masini electrice, performanta si cautata pe pietele externe.

Un domeniu nou deschis de Prof Alexandru Nicolau in ICPE a fost acela al protectiei climatice, industria electrotehnica romaneasca, rezultat al conceptiei proprii care devenea tot mai consistenta odata cu cresterea fortei unitatilor de cercetare dar si a unor licente deosebit de performante licenta Delle pentru aparataj de inalta tensiune , licentele pentru locotive (cele Diesel de la Brown Boveri si pt cele electrice de la ASEA, licenta COGEBI pt. izolatii, televizinea in sistem Pall si nu SECAM cum o aveau tarile CAER, licenta HOCUSIN pentru elemente de automatizare, CDC pentru semiconductoare- incepea sa fi o prezenta tot mai simtita pe pietele externe.

O corelare tot mai rationala intre ce poti sa faci si la ce tehnici trebuie sa apelezi, se pare ca statea mai atent in fata factorilor de decizie si a specialistilor care furnizau informatiile tehnice, decat se pare ca se face astazi. Ca exemplu, domeniul masinilor electrice in care era o competenta si recunoscuta activitate romaneasca, nu s-au achizitionat licente, deschiderea de domenii noi: masini speciale pentru actionarea masinilor unelte si robotica, masini si micromasini cu functii noi inglobate, micromasini pentru aviatie si tehnica militara, fiind integral realizate in conceptie proprie.

In schimb, domeniile de varf, cele care prin aplicare permiteau dezvoltarea celorlalte,aveau prioritate in achizitionarea lor.

In exportul romanesc, industria electrotehnica romaneasca castiga in afara pietii CAER, noi segmente in special in numeroase tari din Africa, Asia si America latina, dar din pacate zone cu conditii de mediu diferite de cele normale: temperatura, umiditate, radiatie solara, ceata salina, microorganisme, adesea lucrand in sinergie.

15

Romania incepea sa livreze nu doar produse ci si linii tehnologice si instalatii complexe precum: sisteme de irigatii, rafinarii,linii de transport de energie, fabrici de ciment, utilaj de constructii si amenajarea drumurilor. Semnalul accelerarii deciziei de a dezvolta acest domeniu a fost generat de exportul rafinariei de la Gauhati in India cand termitele mancand toata masa organica din izolatia cablajelor din panourile electrice au creat numeroase defectiuni sau cand exportul de camioane si tractoare in Cuba , fusese compromis de uzura extrema a lacurilor si vopselelor, urmare a conditiilor severe de mediu (umezeala temperatura salinitate).

Este transferat la ICPE in calitate de Ing Sef si apoi Seful sectiei de protectii climatice Iulius Cserveny -un fost student timisorean al profesorului Alexandru Nicolau- si impreuna au format oameni care sa poata aborda un nou domeniu si sa realizeze standuri de incercari care sa simuleze aceste conditii de mediu si sa permita elaborarea de recomandari pentru acoperiri organice, anorganice si metalice destinate produselor care vor functiona in zone cu climat extrem: temperatura, frig, insoleiere, actiunea agentilor chimici, microorganismelor sau actiuni combinate ale acestor factori. Zeci de camere climatice care simulau regimurile de functionare cald-umed, echipamente de verificare a efectului radiatiei solare asupra sistemelor de vopsire, camere de frig, camere de testare a influentei mediilor chimice -inclusiv ceata salina- culturi de microorganisme si ciuperci, intrau in dotarea institutului.

Cu o deosebita experienta inginereasca, intelege ca validarea unui rezultat sub forma unei recomandari tehnologice pe care o acorzi unui producator insemana un gir pe care-l dai privind calitatea, dezvolta in paralel cu laboratoarele de testari din cadrul Institutului, statii de incercari in situ, in zone in care acesti factori apar: in zona tropicala a Chinei de la HAI NAN, in zone climatice din Orient, in mediul miner la Baia Mare, la Fundulea pentru regimurile climatice specifice zonelor agricole (praf), la Agigea pentru radiatie solara si microorganisme.

Mii de recomandari au fost date privind protectia climatica a produselor, nexistand producator din Romania cu sarcini la export , care sa nu paseasca in laboratoarele ICPE, care sa nu beneficieze de rezultatele cu totul exceptionale atat din punct de vedere al solutiilor date -in special pentru stabilirea duratei de viata- care sa nu recunoasca eficienta acestei activitati.

O munca competenta si de pionierat, cu o definire exacta a lucrului pe care trebuie sa-l faci si crearea instrumentelor si mecanismelor care sa te conduca la succes.

Ca intotdeuna in locurile in care a lucrat si in activitatile in care si-a lasat pecetea, Alexandru Nicolau prin competenta sa tehnica, implicare si fermitate in a stabili drumul cel mai scurt intre doua puncte, a format oameni iar pe cei din alte specialitati decat electrotehnica i- a facut sa inteleaga ce este important si ce nu , ce trebuie rezolvat astazi si ce trebuie lasat pentru maine.

Alaturi de el si atunci si acum, se gasesc figurile luminoase ale lui Iulius Cserveny, Ecaterina Parligras, Mircea Damboiu, Mihai Cristescu, Liliana Oprean, Livia Strat si Drul Ion Pitis omul cu ciupercile cum i-l mai tachinam noi care au pus bazele unui domeniu tehnic de mare complexitate si eficienta , protectia biologica a echipamentelor.

In mediul industrial romanesc, rezultatele si performantele proiectelor pe care le realiza Alexandru Nicolau, deveneau tot mai cunoscute si odata cu aceasta, implicarea lui in alte mari lucrari.

Industria chimica din Romania care luase un puternic avant avea nevoie de o serie de echipamente care sa permita cracarea prin arc electric a gazului metan (CH4) in scopul obtinerii de acetilena (C 2 H2) si Ministerul Chimiei solicita in anul 1952, realizarea unor echipamente care sa permita acest lucru.

16

In conceptia data de Prof Alexandru Nicolau si dispunand de un excelent colectiv in care figura un alt viitor director al Institutului -Ing Ghe Hortopan- se proiecteaza, realizeaza si pune in functiune un redresor de inalta tensiune cu parametrii 9,6 kV si 240 A, precum si alte echipamente conexe, dezvoltand la Rasnov una din puternicele instalatii de cracare ale industriei chimice romanesti. Marturisea cu mandrie ca tot ce a cumparat, au fost 30 buc Thiratroane BBC 10 kV 25 A, restul fiind componente asigurate din tanara industrie electrotehnica romaneasca.

Recunoastere a meritelor pentru realizarea acestui obiectiv, Prof Alexandru Nicolau va primi Premiul de Stat.

Nici industria cimentului nu ramane mai prejos si avand nevoie de realizarea unor linii de fabricatie de mai mare productivitate, solicita realizarea unor echipamente electrotehnice care constituiau premiere daca ne referim la performantele cerute /5, 6/.

Doua probleme grele se solicitau unui proiectant. Intai sa asigure motoare electrice de mai mare putere, prin aceasta creind premizele de a mari capacitatea morii si deci productivitatea. Apoi, sa evite reductorul mecanic care transforma turatia mare a motorului de la 1500-3000 rot/min la 7-10 rot/min att cat se rotea cuptorul morii, scazand in acelasi timp si randamentul liniei, ceeace conducea la gandirea unui viitor sistem de comanda cu viteza variabila, mai putin utilizat in acei ani datorita complexitatii lui.

Aceste 2 elemente devin tinta cercetarilor sale in care se implica personal: proiectarea motorului si solutiile optime din punct de vedere al puterii si dezvoltarea celui mai rational sistem de actionare electrica si reglaj viteza, problema pe care o incredinteaza Inginerului Dan Ion si colectivului sau in care s-au distins Ing Serbu Viorica si Bianca Serbanescu, un excelent colectiv cu care va face actionarea electrica a morii si in viitor prin solutiile date, va deveni proiectantul si constructorul echipamentelor de actionare electrica a peste 15 linii de ciment implemantate in tara: Tasca, Medgidia, Alesd Haghiz dar si export in Siria, Irak, China, Pachistan, Yugoslavia, realizari purtand pecetea unor autentice solutii ingineresti.

In anul 1960 la Electroputere Craiova se asimilase dupa marturiile Dr Ing Valerius Stanciu -ing sef la acea vreme- motorul MIF 1600 1000 rot/min la 6 kV pentru actionarea morilor de ciment , reducerea turatiei de la 1000 rot/min la cateva ture facandu-se cu ajutorul unui angrenaj mecanic , un pinion de pe axul motorului care actiona o roata dintata de diametru mare . Se pare insa ca Centrala Cimentului avea nevoie de puteri tot mai mari si o solutie a fost actionarea morii cu doua motoare de 1600 kW a caror pinioane erau dispuse la 120 grade pe periferia rotii dintate de pe axul morii.

Din pacate, solutia nu a dat rezultatele scontate deoarece praful de ciment depus pe angrenaj nu permitea o distribuire in mod egal a cuplului exercitat de cele doua motoare, blocarea unui motor sau incarcari neegale, avand ca efect arderea unui motor si apoi in lant, a celui de al doilea.

In perioada anilor 1968 1969, Prof Alexandru Nicolau este solicitat sa analizeze solutiile de actionare directa a morilor pentru liniile de ciment cu motoare electrice, solutiile sale fiind deosebit de interesante pentru nivelul acelor ani cand electronica de putere nu ajunsese la nivelul de posibilitati pe care-l poate asigura astazi, coordonand un program de cercetare si realizare industriala a unor linii de producere a cimentului cu numeroase elemente noi nepracticate in tehnica acelor ani.

Ministru Ion Avram, l insarcineaza cu conducerea colectivului care urma sa realizeze aceste echipamente, responsabilitatiile partenerilor fiind urmatoarele:

17

ICPE, proiectare motor impreuna cu Grupul de Uzine Resita, schema de actionare si coordonarea generala a colectivului

Grupul de Uzine Resita, proiectare impreuna cu ICPE si executie motor electric Uzinele Electroputere Craiova, transformatorul Uzina 23 August, cuplajul si axul de transmisie la moara Urmare a studiilor intreprinse in anul 1968, solutiile care au rezultat a fi posibile au fost

urmatoarele:

Actionare cu motor sincron de turatie redusa cu rotorul montat direct pe capul morii , alimentat de la un convertizor static cu tiristoare sau de la un convertizor mixt cu tiristoare si generatoare de curent continuu sau

Actionare cu motor de cc alimentat de la un redresor hibrid cu tiristoare In anul urmator s-au aprofundat aceste solutii , actionarea de c.c parand cea mai

avantajoasa din punct de vedere al pretului de cost , al valorii importului , termenului de asimilare , siguranta reusitei .

In faza de proiect tehnic, s-au analizat doua solutii de comanda si reglare pentru motorul de cc:

Varianta cu tiristoare in punte semicomandata si Varianta cu amplificatoare magnetice care functioneaza doar la pornire Analiza a

aratat ca varianta cu amplificatoare magnetice este avantajoasa intrucat satisfacea toate conditiile tehnice impuse de procesul tehnologic , era mai supla , ieftina si sigura in exploatare. Devenea insa clar -si lucru acesta a fost subliniat in toate consiliile tehnice- ca pentru puteri mari de ordinul a 3-6 MW , trebuia sa se treaca la o schema alimentata cu tiristoare, decizandu-se ca dupa terminarea primei solutii, pe acelasi echipament de la Alesd si folosind parte din componentele schemei , sa se treaca la noul sistem de actionare.

Mentionez ca acest colectiv pe care l-am mentionat , va realiza in anii urmatoari actionarea electrica a motoarelor inelare realizate de IMGB la o putere de 5 MW , cu cicloinvertoare.

Schema cu amplificatoare magnetice permitea functionarea motorului in unul din

urmatoarele regimuri:

* regim, normal de lucru cu reglarea automata de turatie si

* regim de manevra la turatii reduse , reglare manuala prin potentiometru

In regim de reglare automata, pornirea se facea la cuplu constant, reglabil intre1,5-1,9 Mn

aplicat progresiv pentru eliminarea socurilor . Reglarea turatiei se facea prin curentul de excitatie, tensiunea aplicata motorului fiind cea maxima data de retea.

In regimul de manevra, curentul de excitatie se mentinea constant si se regla tensiunea pe rotor prin amplificatoare magnetice.

Iar solutia finala preconizata ca raspuns la cerea Centralei Cimentului de a mari puterea si creste precizia regalajului, se contura inca din anul anul 1971, spre motoarele sincrone de 5,5 MW la 6 rot / min si convertizoare de frecventa la cativa Hz , corespunzatoare turatiei de 6 rot / min , solutie data de ICPE. Echipamentele de actionare electrica realizate intai in Institut, apoi in cadrul Intreprinderii Electrotehnica au constituit un succes , linii de fabricatie a cimentului in acesata conceptie regasindu-le si astazi in fabricile de profil din Romania.

18

Mentionez faptul ca intrata in exploatare la fabrica de ciment de la Alesd, din anul 1973, si constituind punctul de plecare al liniilor moderne pe care le va fabrica in anii urmatori Romania, instalatia realizata reprezenta la acea vreme una din solutiile cele mai moderne de actionare reglata cu motor de c.c de mare putere ( 1,8 MW ) si turatie mica ( 17-19 rot / min )

4. Alexandru Nicolau un pretuit consilier al mediului industrial

Edison afirma ca nu poate inventa nimic daca nu se vinde. Parafrazandu-l , putem spune ca Prof Alexandru Nicolau nu s-ar fi apucat de nimic sa proiecteze, daca acest lucru nu devenea ceva concret , un rezultat practic al activitatii ingineresti. Iar acest lucru era cunoscut de cei din industrie care i-l cautau si-i cereau opinia in marile proiecte pe care Romania incepea sa le deruleze.

La proiectarea primului hidrogenerator pentru centralele de pe Bistrita Aval a fost solicitat sa analizeze solutiile cele mai indicate, a participat la constructia lor si a dat asistenta la punerea lor in functiune. Cand in anul 1960 Uzina Resita a primit sarcina de a executa hidroagregatele destinate centralelor in aval de Centrala Stejarul de pe Bistrita, 24 bucati in 4 tipodimensiuni cuprinse intre 5 si 23 MW, livrabile in 4 ani,- sarcina deosebit de grea atat din punct de vedere al proiectarii cat si a organizarii pentru executarea lor -, Alexandru Nicolau si un fost student al sau Mihai Opaski pun bazele unei autentice scoli de proiectare pe care Resita si-a pastrat-o cu toate prefacerile suferite in ani, al caror rezultat a fost capacitatea de proiecatre a grupurilor mari hidro, nu accesibila multora.

Tin minte ca insasi primele regulatoare de tensiune destinate acestor centrale au beneficiat de solutiile date da dansul si de colaboratorul sau ing. Iacob Venus.

In problemele de electrificare a tarii si a dezvoltarii de echipamente electromecanice pentru centralele electrice a fost in permanenta numit in consiliile stiintifice ale Ministerului energiei, inclusiv in cazul hidrocentralei de pe Dunare, fiind coptat in Consiliul stiintific pentru sistemul hidroenergetic Portile de Fier.

Noi cei mai tineri ne miram de prestigiul de care se bucura Prof. Alexandru Nicolau cand mergeam intr-o fabrica, de increderea de care se bucura in randul lor, de pelerinajul unor specialisti la biroul sau, nume grele in electrotehnica romaneasca: Ascanio Crisan, Alexandru Ivancenco, Iulius Cserveny, Vladimir Popovici, Capitan de rangul 1 Marcel Diaconescu, Dan Fintescu, Lehrer si Heinrich de la Electroputere Craiova, Bunea de la UMEB, Mihai Opasky, copartasi la multe proiecte dezvoltate in comun.

Imi amintesc de un caz povestit si intalnit la Uzinele din Resita cu care -pe tot parcursul vietii sale- era in legaturi nu doar tehnice ci si de suflet .

Dezvoltarea Uzinei cerea un plus de putere de peste 8000 kW si conectarea acestei retele fuctionand la o frecventa de 20,8 Hz cu reteaua de 50 Hz , se impunea a fi facut-a cu mare urgenta.

Solutia data de fabrica un cuplaj rigid cu doua masini sincrone putea conduce la deficiente serioase in exploatare in special din punct de vedere al stabilitatii. Consultat in aceasta problema, Prof Alexandru Nicolau propune un sistem elastic de cuplaj cu motor asincron si generator sincron, solutie reprezentand cheia sistemului si a stabilitatii, insusita de fabrica si datorita importantei ei tehnice, distinsa impreuna cu intreg colectivul, la Premiul de Stat clasa I-a.

Prietenia stransa pe care o avea cu Contraamiralul Marcel Diaconescu -un tehnician de exceptie care a facut mult pentru marina romaneasca- s-a resfrant si asupra unor rezolvari

19

deosebite la probleme grele pe care marina i le cerea si foarte putini erau cei care puteau sa ofere solutii.

Una din probleme, era protectia magnetica a navelor contra minelor, pentru care a gasit solutii aplicate cu succes; sau repunerea in functiune a unor echipamente care dupa parasirea de catre trupele germane a Romaniei, fusesera scoase din functiune.

5. Profesorul Alexandru si curajul sau bine temperat

Prof. Alexandru Nicolau a fost inzestrat de natura cu calitati intelectuale deeosebite, care cred ca s-au desprins din cele pe care le-am prezentat pana acum. Acestora li se poate asocia intuitia asupra unor fenomene si riscul pe care si-l asuma constient si calculat in unele situatii. Imi povestea Profesorul Bichir - care i-a fost un apropiat colaborator la cateva puneri in functiune a unor echipamente - cand la aparitia unor scutrcircuite si jerbe de scantei, ramanea singur alaturi de echipamente.

Atunci cand proiectase si realizase motoarele pentru suflantele destinate Uzinelor metalurgice firesc ca trebuia sa le incerce. Puteri mari ale echipamentelor, instalatii de alimentare cu energie electrica a fabricilor slabe, sigur ca putini isi asigurau riscul unor scoateri din functiune a alimentarilor electrice. Asa s-a intamplat si la Uzina 23 August unde se incerca o suflanta si energeticul sef -opunandu-se incercarii intrucat la pornirea ei actiona protectia de la statia de transformare- a plecat, lasand cheia directorului tehnic.

Prof. Alexandru Nicolau dupa un calcul sumar facut pe baza maselor infasurarii transformatorului si motorului, a capacitatii lor calorice, a intuit ca pentru un curent de pornire al motorului Ip < 6 In , temperatura nu poate depasi in timpul pornirii termperatura admisa pe durate scurte de timp de clasa de izolatie A (motorul avea 800-1200 kW la 3000 rot/min), a conectat motorul si a efectuat proba.

O situatie mai complicata se petrecuse la Portul Militar Mangalia cand doua generatoare de 800 kW destinate incarcarii bateriilor de pe nave trebuiau puse in paralel dupa o serie de remedieri facute si cuplarea lor in paralel, a facut ca de la colectoarele masinilor sa se formeze o jerba de scantei care s-au ridicat pana la tavan nu mai putin de 10 m ! Se spune -ca spre deosebire de ceilalti- nu s-a deplasat de langa masini si cu o intuitie deosebita depisteaza cauzele: o modificare in tabloul de comanda si o serie de anomalii la polii de comutatie si reia cu succes experientele.

Curajul Prof Alexandru Nicolau i-l regasim in tot ceeace i-i era predestinat sa faca. Un proiect de motor, o schema de incercare, o optimizare de produs, o dispunere a unor echipamente intr-un laborator.

Solutiile sale parca sfidand varsta si anii care incepeau sa se adune,erau tinere si in pas cu moda. Imi amintesc de o pasiune pe care o avea pentru masinile homopolare de tensiuni mici (12-24 V) si curenti mari (mii de A), pe care spera sa le vada echipand mijloacele de transport feroviar. A facut o masina la ICPE de cativa zeci de KW pe baza unor idei originale. Doar tehologiile dificile pentru acea vreme l-au impiedecat sa-si atinga scopul intrucat datorita frecarilor si a curentilor mari, mercurul care juca rolul unui colector se evapora, iar datorita turatiilor mari (1000-2000 rot / min) se intrerupea contactul dintre mercur si rotor, aparand o turatie nestabila.

Dezvoltarea electronicii de putere a constituit un alt domeniu care l-a atras, atent la avantajele care i le puteau oferi grefarea ei pe o electrotehnica pe care magistral o stapanea . Brevetul sau de inventie Locomotiva electrica in c.a (Brevet 41808 din 5 dec 1957) prefigura viitorul pe care-l traim astazi cand actionarile in c.a, ocupa un loc tot mai semnificativ in dezvoltarea mijloacelor de transport electric.

20

6. In loc de concluzie

Profesorul Alexandru Nicolau se nscrie n marea galerie de directori ai Institutul de Cercetri Electrotehnice (ICPE) n care au figurat mari valori ale ingineriei electrotehnice romne ti, prof. Roman Stere, prof. dr.ing. Ghe. Hortopan, prof.dr.ing. Filician Lzroiu, care au pus bazele uneia din cele mai puternice baze de cercetare a electrotehnicii romne ti.

Profesorul Alexandru Nicolau nu a fost membru de Partid, nici macar nu-i placea sa i se adreseze cineva cu apelativul de tovaras, acceptandu-l doar de la acela pe care dansul considera ca-i putea fi .Tinea la titlul de Profesor pentru ca spunea el muncise pentru asta.

Era ferm si dur in discutii, direct dar drept, nu suferea prostia sau interlocutori primitivi. Isi sustinea cu fermitate punctul de vedere, nu accepta si nu incuraja compromisuri, era acceptat, pentruca era nevoie de el. Dar in orice a facut, era drept, tinea la oameni, prezenta lui iti dadea siguranta de care de multe ori aveai nevoie.

A fost Laureat a Premiului de Stat de cateva ori, decorat cu inalte ordine ale statului Roman Ordinul Muncii clasele I (1966) si III (1953) pentru rezultate profesionale de exceptie, Steaua Romaniei (1920), Coroana Romaniei in grad de ofiter pentru meritele avute in calitate de Profesor si Director Honoris Causa al Scolii Politehnice din Timisoara.

Si atunci te intrebi de ce a avut si a putut avea munci de conducere in cercetarea romaneasca, de ce multe din delicatele probleme ale economiei romanesti se indreptau spre dansul, de ce puncte de vedere ale sale si care se departau poate de o pozitie a unei oficialitati cu care discuta , aveau castig de cauza ?

Judecand dupa ani si-n linistea clipelor in care revazand aceasta etapa de viata, poti lega franturi din cele trecute, mi-am explicat-o prin valoarea nu numai tehnica pe care a avut-o Prof.Alexandru Nicolau ci i prin cea umana, superioritate pe care convins ca o ai fata de altii, devenea singura arma care putea sa te ajute.

Alexandru Nicolau ne-a parasit la un sfarsit de an 1978 (31 Decembrie) si va trebui sa ramana in memoria celor care ne vor urma, ca o figura luminoasa de urmat, un inginer devotat pana la sacrificiu meseriei, un savant patriot cu o intelegere deplina a rolului pe care omul de cultura i-l are in societate, o recunoastere din partea noastra a ceeace a facut si un indemn pentru generatiile viitoare de a si-l lua ca model.

BIBLIOGRAFIE

/ 1 / Alexandru Nicolau Memoriu de activitate. Arhiva ICPE 1 oct 1969.

/ 2 / Florin Teodor Tanasescu: Documentar: Profesor Alexandru Nicolau: In Din activitatile ICPE, D5.2.2., anul 1978, p 213-218.

/ 3 / Nastase Bichir. Marturii. 12.08.1994.

/ 4 / Iorgu Iordan: Marturii, vol 1-3, anul 1977, Ed Acad Romane.

/ 5 / *** Actionarea directa a morilor de ciment. Proiect Tehnic Doc ICPE D1/9 c-da 26-35-9 1970.

/ 6 / *** Studiul actionarii directe a morilor de ciment B 103, c-da 16403/28.

21

Omagiul Profesorului Gheorghe HORTOPAN

15 Octombrie 1920-9 Septembrie 2009

. Prof. Dan Pavelescu - UPB, Dr. Ing. Gheorghe Dumitrescu ICPE SA

Prof. Dr. Doc. Ing. Gheorghe Hortopan s-a nscut la data de 15 octombrie 1920 n comuna Redea, judeul Romanai(raionul Caracal), ntr-o familie modest de agricultori.

Dup coala primar din comuna natal, a urmat cursurile Liceului din Slatina, pe care l-a absolvit in anul 1939. n acelai an, s-a nscris la Politehnica din Bucureti, pe care a absolvit-o cum laudae n anul 1944. La Politehnic a urmat cursurile Facultii de Electromecanic, fiind pasionat de problemele legate de cmpul electromagnetic si aplicaiile tehnologice ale acestuia.

ncepnd cu 1 Ianuarie 1945, a fost angajat ca inginer la ntreprinderea Regional de Electricitate Bucureti. Aici a fost remarcat de inginerul Constantin Dinculescu, viitor Rector al Politehnicii i personalitate legendar a nvmntului superior din Romnia. Acesta l-a invitat s ocupe un post de Asistent Suplinitor la catedra de Centrale Electrice, Transporturi, Distribuire i Utilizarea Energiei Electrice, ncepnd cu 1.04.1945.

Este momentul de ncepere a unei cariere didactice i tiinifice absolut remarcabile n nvmntul superior tehnic din ara noastr. Trebuie s subliniem c formarea tiinific a tnrului inginer Gheorghe Hortopan s-a realizat n perioada tulbure a rzboiului, n condiii de grave lipsuri i privaiuni. Cu toate acestea, a reuit s ating un nivel de pregtire tehnico-tiinific foarte nalt i s demonstreze un talent deosebit n rezolvarea problemelor, att din punct de vedere teoretic ct i al aplicaiilor de natur industrial. Dup o scurta activitate n cadrul Uzinei Electroputere din Craiova (1950) se angajeaz ca inginer la noul nfiinat Institut de Cercetri Electrotehnice, viitorul I.C.P.E, unde va avea o activitate de cercetare tiinific deosebit de rodnic, mai ales relativ la dotarea institutului cu instalaii i echipamente de cercetare i ncercri. Fiind un foarte bun organizator, i se ofer postul de Director Adjunct tiinific al I.C.P.E. Prin exemplul personal i printr-o putere de munc deosebit, reuete s creeze o atmosfer de munc creatoare i colaborare activ ntre angajaii I.C.P.E, devenind o personalitate remarcabil pentru toate instituiile Romneti de profil.

n perioada anilor de dup rzboi, contribuie n mod activ la dezvoltarea industriei electrotehnice romneti prin realizarea unor instalaii complexe n domeniul electronicii de putere. Meritele deosebite n acest sens au fost recunoscute prin decernarea Premiului de Stat, pentru realizarea unei instalaii unicat din industria petrochimic. n paralel D-nul Hortopan continu activitatea din nvmntul superior n calitate de confereniar la catedra de Utilizarea Energiei Electrice i la catedra de Reele Electrice din cadrul Facultii de Energetic din I.P.B. La data de 1 Octombrie 1963. se transfer la Catedra de Msuri i Aparate Electrice a facultii de Electrotehnic, condus de regretatul profesor Alexandru Th. Popescu.

Prin ordin al Ministerului nvmntului este numit la 1.09.1963 Decan la Facultatea de Electrotehnic, funcie pe care a ndeplinit-o pn n anul 1968. Trebuie s artm c sub conducerea Profesorului Gheorghe Hortopan, Facultatea de Electrotehnic din I.P.B. a devenit o unitate de elit a nvmntului superior romnesc. Multe generaii de absolveni i amintesc cu mndrie atmosfera de emulaie, de pasiune tiinific pe care Decanul, iubit i respectat dar i foarte sever cnd era necesar, a impus-o n facultate.

ncepnd cu luna octombrie 1967, Domnul Gheorghe Hortopan a fost numit Profesor

titular la Catedra de Msuri i Aparate Electrice i ef de Catedr. Aceast funcie a ndeplinit-o pn n anul 1985, timp n care a depus o activitate deosebit, att n domeniul didactic ct i al

22

cercetrii tiinifice. Avnd o pregtire multilateral, att n domeniul tiinelor de baz ct i al celor de natur tehnologic, fiind la curent cu cele mai recente nouti n domeniu, Profesorul Gheorghe Hortopan a creat o coal cu care Politehnica din Bucureti se mndrete, de mare prestigiu la nivel naional i internaional. Profesorul Gheorghe Hortopan a ndrumat multe generaii de studeni si doctoranzi, crora le-a insuflat pasiunea cercetrii tiinifice, dorina unor realizri viabile i a conectrii la circuitul internaional de valori. Din acest punct de vedere, trebuie remarcat faptul c, ntr-o perioada de restricii absurde privind contactele umane i vizitele n instituiile din strintate Profesorul Hortopan a iniiat i meninut legturi tiinifice de colaborare cu instituii de prestigiu din strintate: Universitatea din Darmstadt, Universitatea din Aachen, Electricite de France, Institutul Naional Polytechnique de Grenoble, Politehnica din Viena etc. Multe cadre tinere din facultate au beneficiat de burse i stagii n strintate, cu sprijinul direct al Profesorului Hortopan. Acest fapt a permis multora dintre noi s progreseze din punct de vedere tiinific, ndeosebi n domeniul pregtirii doctorale. Pentru realizrile sale deosebite din aceast perioad, a fost remarcat de Ministerul nvmntului, care l-a invitat s ocupe postul de Director General in Direcia General a nvmntului Superior Tehnic i Economic, n perioada 1970 - 1971. Fiind titular al cursului de Aparate Electrice, Profesorul Gheorghe Hortopan a creat o coal de cercetare tiinific care a cuprins att persoane din catedr, cercettori din diverse instituii de cercetare tiinific ct i ingineri din uniti industriale. Sunt de notorietate legturile de colaborare, iniiate de Profesorul Hortopan cu; I.C.P.E.- Bucureti; Institutul de Fizic de la Mgurele Bucureti, Uzina Electroaparataj - Bucureti, Uzina Electroputere Craiova, etc.

Trebuie artat c ncepnd cu mutarea Catedrei de Msuri i Aparate Electrice n noul

local al U.P.B, n anul 1974, concepia de proiectare i execuie a tuturor instalaiilor de care dispun laboratoarele Catedrei se datoreaz Domnului Profesor. Acesta a proiectat i realizat att elemente de baz ale circuitelor de ncercare a echipamentelor electrice (staia de ncercri de Mare Putere, Staia de nalt Tensiune) ct i dispozitive din dotarea aferent laboratoarelor studeneti (pupitre de distribuie i lucrri de laborator). Sub conducerea Profesorului Gheorghe Hortopan, echipa de cercetare din Catedra de Msuri i Aparate Electrice a proiectat i realizat, ncepnd cu anii 1980, o serie de echipamente i dispozitive de cercetare care constituie premiere pe plan naional:

- Contactor sincron de joas tensiune; 100 kA 1s, 3kV ; - ntreruptor ultrarapid de 3150A, 1000V c.c. ; - Seria de unturi coaxiale i de divizoare de tensiune de mare precizie. Unele realizri reprezint unicate la nivel internaional, de exemplu: untul coaxial de 120

kA; 1s, realizat pentru Staia de ncercri E.D.F de la Renardiere Frana

Profesorul Gheorghe Hortopan are marele merit de a iniia n Romnia cercetarea tiinific relativ la echipamentele cu comutaie n vid ultranalt. ncepnd cu anul 1980, Profesorul Hortopan a condus o echip multidisciplinar n domeniul cercetrii descrcrilor electrice n vid. Aceast echip a cuprins att cadre didactice de la Facultatea de Electrotehnic ct si cercettori de la I.C.P.E Bucureti, I.F.T.A.R. Mgurele Bucureti i uzina Electroaparataj. Pe aceast baz au aprut primele lucrri tiinifice n domeniul descrcrilor n vid i primele prototipuri de echipamente cu comutaie n vid elaborate n Romnia. Dintre acestea citm:

- Instalaie de verificare a nivelului vidului bazat pe efect magnetron. - Instalaie de msurare a curentului tiat la echipamentele cu comutaie n vid. - Echipamente i dispozitive de elaborare a contactelor electrice n vid i de tratare

preliminar a acestora . Prototipurile de contactoare i ntreruptoare cu comutaie n vid sunt primele de acest tip realizate n ara noastr. Numai lipsa de interes a factorilor de decizie a fcut ca aceste rezultate s rmn numai parial aplicate n industrie.

23

Profesorul Hortopan a fost un om adevrat, absolut remarcabil, complet dedicat muncii creatoare, un intelectual de mare anvergur.

In acest sens, opera sa (didactic i tiinific) este extrem de valoroas, de-a dreptul impresionant: a elaborat peste dou sute de lucrri tiinifice de o nalt valoare.

Sunt de remarcat n primul rnd :

- Cursul de Aparate Electrice, aprut n ediii succesive ncepnd cu anul 1966, care este o lucrare de referin pentru literatura tehnic din ara noastr.

- Tehnica Impulsului n Laboratorul de nalt Tensiune- lucrare care a pregtit generaii de studeni n domeniul ncercrilor la impuls de nalt tensiune.

- Aparate Electrice, Tehnica Fenomenelor Rapide- lucrare care pune bazele studierii sistematice a fenomenelor tranzitorii n laboratoarele specializate.

Pe lng acestea, Profesorul Gheorghe Hortopan a elaborat o serie de lucrri tiinifice de valoare pe care le-a publicat n reviste naionale i internaionale de mare prestigiu.

Fiind un spirit venic tnr, dornic de realizare a progresului n tiin i tehnologie, a continuat activitatea profesional mult dup mplinirea vrstei de retragere din activitate. n acest sens, a elaborat o serie de lucrri n domeniul Compatibilitii Electromagnetice i a iniiat introducerea acesteia ca obiect de nvmnt n Facultatea de Electrotehnic din U.P.B.

n ultima perioad a scris chiar o serie de eseuri de filozofie, rodul experienei de o via a unei personaliti remarcabile din cultura romneasc.

Prin dispariia Profesorului Gheorghe Hortopan, coala i cultura naional pierd o personalitate de prim rang, care prin exemplul su a format multe generaii de ingineri i cercettori de mare valoare.

Profesorul Gheorghe Hortopan a fost un om de o mare inut moral i academic, de o perfect integritate moral i de o modestie remarcabil.

Noi, fotii studeni i colaboratori, toi cei care l-am cunoscut ne nchinm cu adnc respect n faa memoriei sale, i mulumim din suflet pentru tot ce a realizat i rostim cu pioenie tradiionalul:

Odihneasc-se in PACE !

10. septembrie.2009

24

Profesorul Doctor Inginer Augustin Moraru,

Membru Fondator al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania

Prof. Dr. Constantin Bala INCDIE-CA

Ne cunoteam de peste 50 ani, in cadrul Seciei de Electroenergetica dela Institutul de Energetica al Academiei Romne, abia infiinat.

Am participat impreun la rezolvarea unor probleme de infiinare a Laboratorului de Masini electrice si la perfectionarea pregatirii noastre profesionale. Dela nceput, am remarcat o buna colaborare intre noi, in abordarea unor probleme teoretice de electrotehnica , termotehnica i mecanica, specifice mainilor electrice din industrie i din centralele electrice.

Inginerul Augustin Moraru impreuna cu alti colegi, care terminasera studiile la facultatea

de Electrotehnic din Bucuresti, au fost repartizati la Inst. de Energetic, iar eu dupa terminarea studiilor la facultatea de Electrotehnic din Timisoara am fost repartizat la Intreprinderea Electroputere Craiova si am fost incadrat ca asistent asociat la IMAE Craiova; n anul 1952 am cstigat prin concurs impreun cu Ing. Alexandru Fransua o bursa de stat la aspirantur pentru o perioada de 3 ani, n specialitatea Maini electrice, infiinata n acea vreme la Inst. de Energetic, sub conducerea Academicianului Ion S. Gheorghiu, Pofesor la catedra de Masini Electrice din Bucuresti.

S-a casatorit cu Ing. Antoaneta Soci si au avut o viata fericita prin iubirea si sprijinul reciproc, model de convietuire in toti anii petrecuti impreuna.

A efectuat studiile de pregatire pentru doctorat in inginerie electrica sub conducerea

Academicianului Profesor Ion S. Gheorghiu; a sustinut teza cu titlul Amplidina in anul 1964. In mod deosebit, in decursul timpului, s-au format colective de lucru pentru rezolvarea

unor probleme actuale n acele perioade i la nivelul de pregtire din institute de profil din ar i strinatate.

Impreun cu Ing. Moraru Augustin i Asistentul Weismann Jean, am format un colectiv

pentru traducerea din limba german publicat de Profesorul Rudolf Richter si publicarea in limba romn in perioada 1958-1961 la Editura Tehnic, a tratatului de Maini Electrice in 5+1 volume.

In aceea perioad, acordam atenie si petrecerii timpului liber prin participarea la excursii

in zonele de munte din ar; din aceea vreme s-au stabilit o prietenie intre noi i familiile noastre, prilej de a ne ajuta reciproc. Distinsa comportare a tuturor tinerilor cercettori si tehnicieni a cimentat legturi prieteneti de durat.

Relaiile de colaborare au devenit mai strnse dup transferul Dr. Ing Augustin Moraru.la

Institutul Politehnic Bucuresti, din anul 1970 la Catedra de Bazele Electrotehnicii in functia de conferentiar, iar din 1990 a ocupat prin concurs, postul de professor.

Participarea, impreun cu alti colegi din ambele catedre a condus la abordarea t

rezolvarea unor probleme de cercetare de mare coplexitate la care a contribuit nu numai pregtirea teoretic a colectivului, dar i la construcia unor sisteme de msur si elaborarea unor metode noi de rezolvare folosind modele fizice, analogice si,metode numerice a problemelor de cmp electromagnetic, termic i de tensiuni mecanice. Profesorul Augustin Moraru s-a distins prin nclinaiile pe care le avea i pentru construciile unor componente ale aparatelor de masura

25

care necesitau o foarte nalt pricepere. Dintre temele de cercetare, analiz si expertizare a proiectelor, mainilor electrice i instalaiilor industriale la care am colaborat impreuna cu Profesorul Augustin Moraru si alti colegi dela catedrele Bazele Electrotehnice, Matematica si Calculatoare, fac parte urmtoarele: - Analiza avariei autotransformatorului de 200 MVA, 400/220 kV; - Expertizarea proiectului transformatorului trifazat de 400 MVA, 400 kV; - Perfectionarea sursei de alimentarela pornire a motoarelor sin crone cu puteri nominale 1600- 3000 kW, cu turatia nominal 3000 rpm, petru compresoarele de gaze cu turatia nominala de 11000 rpm; - Expertizarea proiectuluipentru compensatorul sincron trifazat de 60 MVA, racit cu hidrogen, cu pornire in asincron si turatia nominal 1000 rpm; - Proiectarea si relizarea sursei de alimentare cu puterea nominal 100 kW, si frecventa f = 02 Hz , pentru incercarea in sarcina a motoarelor asincrone.

Lucrrile tiinifice publicate de Prof. Augustin Moraru, crile i tratatele au fost apreciate de studeni, doctoranzi i colegi pentru explicatiile clare ale fenomenelor fizice, conciziunea ideilor n tratare funcionarii sistemelor tehnice, i acurteea demonstraiilor.

A fost desemnat conducator stiintific pentru pregatirea profesionala la nivel de doctorat

in ingineria electrica; doctoranzi care au obtinut titlul de doctor ingineri sub conducerea sa, au apreciat in unanimitate calitatile sale de om de stiinta si sprijinul pe care l-au primit in activitatea lor.

Porofesorul Augustin Moraru a indeplinit o perioada indelungata, sarcina de redactor sef

la revista , Revue Roumaine des Sciences Techniques, srie lectrotechnique et nergtique publicata sub egida Academiei Romane si a imprimat un stil de redactare, un continut si un nivel ridicat de tratare a articolelor publicate.

Ca semn de recunostiinta a meritelor stiintifice, Profesorul Augustin Moraru a fost ales membru fondator al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania.

26

Academician Profesor Ion S. Gheorghiu,

Seful catedrei de Masini Electrice, la Facultatea de Electrotehnica de la Institutul Politehnic Bucuresti

si Directorul Institutul de Energetica al Academiei Romane

Prof. Dr. Constantin Bala INCDIE-CA

L-am cunoscut din anul 1952, la concursul de admitere la aspirantura (doctorat) cu

frecventa, specialitatea Masini Electrice organizat la Institutul de Energetica din Bucuresti. La acest concurs am fost admis impreuna cu Ing. Fransua Alaexandru, avand conducator stiintific pe Prof. Ion S. Gheorghiu.

De la inceputul desfasurarii activitatii la aspirantura, am fost indrumati cu competenta si

daruire de Profesorul Ion S. Ggeorghiu pentru elaborarea planului de pregatire, stabilirea examenelor de specialitate, documentarea stiintifica in domeniile principale: Bazele Electrotehnicii, Teoria regimurilor de functionare ale Masinilor electrice, Proiectarea si Incercarile Masinilor elctrice; tot odata am studiat si capitole speciale din Matematici (Ecuatiile cu derivate partiale, Metode de rezolvare a problemelor de camp electromagnetic), Termotehnica (Transmisia caldurii si determinarea incalzirii in Masinile si transformatoarele electrice), Rezistenta materialelor (Calculul solicitarilor mecanice in subansamblelor la actiunea fortelor mecanice si electromagnetice). Un aport insemnat a fost adus la stabilirea subiectului pentru teza de doctorat, tinandu- se seama de tema avuta la examenul de diploma la absolvirea facultatii.

In paralel cu studierea revistelor si tratatelor de specialitate, am participat la activitatile didactice (cursuri si laboratoare de specialitate) si la manifestarile stiintifice (simpozioane si conferinte) organizate in acea vreme. Dintre lucrarile stiintifice consultate, au facut parte si publicatiile Academicienilor Ioan S. Ghheorghiu, Constantin Budeanu s.a. Am fost indemnati si sprijiniti sa publicam lucrari proprii in revista Institutului de Energetica.

In pregatirea noastra, un rol deosebit l-a avut participarea la sedintele saptamanale

organizate pe sectii, de prezentare a comunicarilor stiintifice de catre cercetatorii din institut, cu privire la rezultatele obtinute. Sedintele la sectia de Electrotehnica erau conduse de Profesorul Ion S. Gheorghiu, care cu experienta pe care o avea, eleganta cu care intervenea la concluzii, contribuia la dezvoltarea mai departe a cercetarilor. La aceste sedinte participau cu regularitate Academicianul Constantin Budeanu si alti profesori din Inst. Politehnic, personalitati stiintifice din institute de proiectare si productie.

Intre lucrarile publicate o utilitate deosebita pentru studentii si inginerii electrotehnicieni

a fost cartea scrisa tn 3 volume cu tema Probleme ale Masinilor electrice publicata in perioada 1960 1966. A continuat elaborarea tratatului de Masini Electrice in 4 volume, redactat impreuna cu Profesor Dr. Ing. Fransua Alexandru si publicat in perioada din urma a vietii sale in Editura Academiei intre 1968-1971. Tratatul a fost foarte bine apreciat de studentii si inginerii electrotehnicieni pentru claritatea si conciziunea problemelor expuse.

O remarcabila trasatura de conducator a Profesorului Ion S. Gheorghiu pe care a

manifestat-o in conducerea Institutului de Energetica al Academiei Romane, a conducerii catedrei de Masini Electrice dela Institutul Politehnic in perioada 1948-1962 si a inaltelor functii detinute la Academia Romana, avut la baza calmul, priceperea si talentul in rezolvarea problemelor functionarii institutiilor conduse, la care s-a asociat implementarea pasiunii si disciplinei liber consimtite de fiecare colectiv si membru.

27

PERSONALITATEA PROFESORULUI EMERIT

ALEXANDRU TH. POPESCU

Prof. Dr. Carmen Ionescu Golovanov UPB

Alexandru Th. POPESCU

(1897 1974)

Trecutul acela e-al meu

C zilele lui m cunosc,

O sfoar se curm i alta se duce

La toat rscrucea e-o cruce

Tudor Arghezi, Inscripie n dosul unui portret

A vrea s ncep prin a v spune, nainte de orice, c eu cred c nimic nu este ntmpltor: astzi 17 iunie 2011, l evoc n faa dumneavoastr pe modelul meu de dascl nzestrat cu alese nsuiri profesionale i morale, profesorul emerit ALEXANDRU TH. POPESCU, cruia am avut neasemuitul i nemeritatul noroc de a-i fi asistent, plecat pe 18 iunie 1974, deci acum 37 de ani.

n Biblie scrie:

Numrul zilelor omului? Cel mult o sut de ani.

O pictur de ap n mare, un grunte de nisip,

Aa-i puintatea anilor lui pe lng venicie.

28

Acest om s-a trecut ca florile i ca frunzele, dar a rmas n constelaia afectiv a numeroaselor generaii de ingineri energeticieni i electricieni, prin bogia pe care au sdit-o n sufletele celor crora le-a dat lumin din lumina lui. Aa cum focul se aprinde cu foc, sufletul omului se modeleaz datorit sufletului unui alt om, scria, la nceputul secolului trecut , Rabindranath Tagore.

Profesorul emerit ALEXANDRU TH. POPESCU a fost un eminent pedagog, om de o vast cultur, spirit enciclopedic, cercettor pasionat, dedicat, cu neasemuit devotament, laboratorului i studenilor si, de care s-a apropiat cu o cald afeciune i nelegere, izvorte dintr-un suflet de o rar distincie i noblee.

Profesorul ALEXANDRU TH. POPESCU s-a nscut la 11 august 1897 la Brlad, ntr-o familie de actori dramatici. Tatl su, THEODOR POPESCU, a studiat arta dramatic n Italia, cu bine cunoscuii actori ai acelui timp, ROSSI i SALVINI. Mama sa, ADELINA POPESCU, nscut ADEMOLLO, de origin italian, a fost, de asemenea, actri dramatic. n ascendena familiei ADEMOLLO, se afl pictorul CARLO ADEMOLLO, ale crui pnze, din jurul anului 1700, mpodobesc palatul PITTI din Florena. Descendenii familiilor nrudite ADEMOLLO i CAZABAN (se pstreaz brevetul de nnobilare a negustorului JEAN CAZABAN din CARCASSONNE, eliberat n Paris la 10 octombrie 1697) au avut preocupri artistice i inginereti; dintre acetia sunt menionai: sculptorul ION IRIMESCU, regizoarea SORANA COROAM STANCA i academicianul profesor doctor inginer ALEXANDRU TIMOTIN.

Fratele mai mare al profesorului a fost ACHIL POPESCU, artist liric, mort premature n anul 1927, dup o carier de succes pe scena Teatrului de Operet din Bucureti.

ntre 1904 1908, a fost elev al colii primare de biei nr.1 din Alexandria. La

Bucureti, urmeaz ntre anii 1908 1912, cele patru clase gimnaziale, la Colegiul Sf.Sava. A studiat apoi la Liceul Mihai Viteazul, secia real. n anul 1916, i d bacalaureatul i este admis, printre primii trei, la vechea coal de Poduri i osele. n timpul primului rzboi mondial a fost evacuat la Iai, unde a urmat cursurile colii Militare de Geniu, pe care a absolvit-o n 1918, cu gradul de sublocotenent.

Dup armistiiu, se ntoarce la Bucureti, unde i finalizeaz studiile la coala de Poduri i osele, devenit n 1920, coala Politehnic, pe care o absolv n anul 1922, obinnd diploma de inginer electromecanic, cu meniunea Foarte bine. Angajat la Societatea ELECTRICA, se ocup de proiectarea i ntreinerea de instalaii de distribuie de energie electric de joas tensiune. n anul 1923 este trimis de SocietateaELECTRICA la Viena, ntr-o cltorie de studii. ntre anii 1924 - 1926 a fost asistent asociat la coala Politehnic din Bucureti, la Catedra de Electrotehnic.

n aprilie 1926, a plecat in Frana, n cltorie de studii. La Paris, n 1926, s-a cstorit cu inginer Christiana Petrescu, fiica fostului su profesor de istorie din liceu, i a soiei acestuia, nscut Drevon, de origin francez. Au urmat mpreun, n anul 1927, cursurile, i a luat parte la lucrrile de laborator ale colii Superioare de Electricitate din Paris.

n aprilie 1928, CHRISTIANA i ALEXANDRU TH. POPESCU se ntorc n ar. n august 1928, reintr n coala Politehnic din Bucureti, ca asistent la Catedra de

Electrotehnic, fiind totodat nsrcinat cu lucrrile de organizare a Laboratorului de Electrotehnic pentru ncercri Industriale (a fost numit subef al acestui laborator, n postul de inginer n corpul tehnic asociat).

29

La inaugurarea, n anul 1938, a Laboratorului Electrotehnic de ncercri Industriale, inginerul ALEXANDRU TH. POPESCU este decorat cu Coroana Romniei, gradul de cavaler.

Pn n 1949, deci timp de 21 de ani, a funcionat nentrerupt n aceast dubl calitate: membru al corpului didactic i inginer sub-ef i apoi inginer ef al Laboratorului de Electrotehnic pentru ncercri Industriale i Cercetri, pe care l-a nfiinat i l-a organizat.

A contribuit la funcionarea armonioas a ntregului ansamblu de Laboratoare de Electrotehnic, ocupndu-se i de reorganizarea laboratoarelor didactice de Msuri electrice i magnetice, Maini electrice, Electricitate i Electrotehnic. Precursor al activitii de documentare tiinific n domeniul electrotehnic, a nfiinat, n 1931, mpreun cu soia sa, CHRISTIANA POPESCU, un Oficiu de Documentare i a organizat o bibliotec special de periodice, iar n 1945 a publicat, sub egida Institutului Romn de Energie, avnd aprobarea Federaiei internaionale de Documentare, F.I.D., din Haga, lucrarea Clasificarea zecimal universal pentru electrotehnic i domeniile nrudite . n prefaa crii, profesorul CONSTANTIN D. BUIL, fondator i preedinte al Insritutului Romn de Energie, scria: Sistemul foarte comod, pe care se bazeaz clasificarea zecimal, pus la dispoziia intelectualilor de mai multe decenii, pentru universalitatea cunotiinelor omeneti, permite a se merge foarte departe cu gruparea material pe specialiti. Volumul de fa constituie dezvoltarea destul de adncit a clasificrii zecimale pentru electrotehnic i pentru domeniile nrudite. Aceast lucrare, constituind o ndelungat munc inteligent i ordonat, este prezentat de autori n capitolul Consideraii preliminare, care formeaz un fel de introducere n materie, dup care urmeaz expunerea principiilor acestui sistem de clasificare, ilustrate prin numeroase exemple practice. Publicaia mai comport i un studio critic, n care se face o instructiv analiz a modului cum a fost aplicat clasificarea zecimal n domeniul electrotehnicii n rile europene, sublinnindu-se erorile care s-au comis i nvmintele care se degaj din constatrile fcute. Prin acest studio, publicaia aduce i o important contribuie de ordin general bibliografic, care credem c va fi apreciat cum se cuvine i de cercurile bibliografice internaionale, pentru informarea crora servete deocamdat i un dezvoltat rezumat n limba francez. Autorii lucrrii, CHRISTIANA i ALEXANDRU TH.POPESCU, menioneaz n introducere: Publicaia de fa nu este o lucrare izolat, ci se ncadreaz n programul de activitate bibliografic pe care autorii l urmresc de ani de zile la laboratorul de electrotehnic al Politehnicii din Bucureti, n scopul de a contribui ntr- o ct mai eficient msur la rezolvarea uneia dintre cele mai importante probleme care se pun n general pentru lumea tehnic de la noi i, n particular, pentru electrotehnicieni, i anume: organizarea mijloacelor de documentare bibliografic n domeniul electrotehnicii, capabile s satisfac multiplele nevoi de informaie tehnic i tiinific a cercettorilor notri. O munc anevoioas, pe care numai oameni druiti cu pasiune studiului o puteau ndeplini, o munc migloas, pe care numai oameni nzestrai cu spirit de ordine i meticulozitate o puteau ndeplini, o munc dificil, pe care numai oameni buni cunosctori ai limbilor de circulaie internaional o puteau ndeplini,; o munc fr aparent strlucire, pe care numai oameni de aleas modestie o puteau ndeplini. Un timp, care ar fi fost preios pentru cercetrile proprii, a fost oferit cu generozitate celor care aveau nevoie de o serioas documentare.

Activitatea didactic a profesorului ALEXANDRU TH. POPESCU s-a desfurat pe parcursul a peste patruzeci de ani. ntre anii 1928 1940, a avut gradul didactic de asistent universitar, apoi, n anul universitar 1940 1941, a fost ef de lucrri; ntre 1942 1948, a

30

funcionat n calitate de confereniar , iar n anul 1948, a devenit profesor, fiind numit ef al Catedrei de Msuri i aparate electrice. n calitate de cadru didactic, n intervalul 1940 1948, profesorul Alexandru Th. POPESCU a inut studenilor prelegeri privind ncercrile de msuri i maini electrice,ncercri de nalt tensiune, ncercri oscilografice, precum i cursurile de Electrotehnic (Chestiuni speciale) i de Iluminat electric. Din anul 1949, a devenit titularul cursului de Msuri electrice si magnetice, pe care l-a predat pn la pensionarea sa, la 30 septembrie 1967.

Prin decretul nr. 604/26.VI. 1967, Consiliul de Stat a conferit titlul de profesor emerit

profesorului ALEXANDRU TH. POPESCU, pentru activitate ndelungat i merite deosebite, precum i pentru contribuia adus la dezvoltarea nvamntului superior.

S-a implicat activ n viaa universitar; a fost 18 ani ef de catedr, membru al Consiliului

profesoral i al Senatului. Opiniile sale, totdeauna judicios i elegant argumentate, impuneau prin respectul fa de corectitudine n relaiile interumane, prin cultivarea realelor valori.

n activitatea didactic si tiinific, a dovedit caliti remarcabile: entuziasm i

perseveren, disciplin autoimpus, strdanie permanent de autoperfecionare, spirit fin de observaie, minuioas atenie la detaliile tehnicilor de laborator i ale evalurii logice a rezultatelor.

Leciile sale, bine sistematizate, clare si concise, au prezentat unitar problemele fundamentale ale unui domeniu deosebit de vast: tiina msurrii mrimilor electrice i neelectrice. Lucrrile de laborator, de nalt nivel, pe care le-a elaborat, constituie i astzi suportul de baz pe care s-a dezvoltat i modernizat disciplina de msurri electrice.

Aidoma unui mare actor care vine la teatru cu cel puin o or nainte de spectacol, spre a se putea reculege i concentra asupra rolului su, profesorul, singur n biroul su, fr a permite accesul nimnui, i repeta, nainte de curs, lecia, i i schia planul dispunerii pe tabl a figurilor i formulelor, i aceasta pn la pensionarea sa. Avea nevoie de linite, de singurtate, de concentrare, pentru a veni n faa studentilor si cu o lecie impecabil, predat ntr-un ritm alert. Druirea sa era total; studenii simeau c dasclul i iubete profesiunea cu pasiune i i urmreau leciile, cu deosebit atenie, rspunznd devotamentului su fa de coal, prin admiraie i stim.

La examene era preocupat s acorde o not ct mai corect. Bine cunoscuta sa exigen era ntotdeauna mbinat cu buntatea omului nelegtor fa de necazurile i greutile unora dintre studenii si. ntregii sale atitudini fa de cei cu care venea n contact, i se potivesc cuvintele filosofului Blaise Pascal: Cnd atingi un om , ai impresia c atingi o orgoamenii sunt adevrate orgi, deosebite una de alta, trebuie s tii unde sunt clapele.

S-a stins din via la 18 iunie 1974, n plin activitate de mutare a laboratoarelor i a bibliotecii, pe care a nfiinat-o n 1931, i nzestrat-o cu coleciile celor mai prestigioase reviste din domeniu, n actualul local al Politehnicii.

31

Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri

i niciodat n-or s vin iar,

Pierdut e totu-n zarea tinereii

Iar timpul crete-n urma mea m-ntunec

M.Eminescu, Trecut-au anii, 1883. Ajuns acum i eu n deceniul al aptelea al vieii, permitei-mi s-i aduc profesorului

emerit ALEXANDRU TH. POPESCU, un omagiu de aleas preuire i recunotina, , pentru viaa pe care i-a dedicat-o colii, pentru darurile de pre, pe care le-a fcut zecilor de generaii, pentru suportul moral pe care-l constituie pentru mine i astazi.

32

Aspecte ale istoriei ideii de cercetare tiinific.(I)

Dr.Ing.Mircea Ignat-INCDIE CA

I. Introducere.

Pentru nceput trebuie lmurite i clarificate cteva lucruri care apar n titlul lucrrii, cum ar fi idea de cercetare tiinific.

O definiie pe care autorul o consider oportun i n consensul lucrrii; Numim idee sau concept un mod de reprezentare universal, mediat i inferenial al raportului cu obiectul cunoaterii [6]. Ideea este o realitate inteligibil transcendental a lumii sensibile iar dup Aristotel n Metafizica (poate prima lucrare din istorie care introduce termenul de cercetare ) ; Ideile sunt cauza esenei lucrurilor.

n general, legat de conceptul de idee, este comunitatea (desigur comunitatea tiinific) care mprtete ideea, la care se adaug ntrebrile adecvate aa cum procedeaz i Paolo Rossi [1]; Cine sntem? De unde venim? ncotro ne ndreptm?

ntrebri care vor genera presiuni cronice , n msura n care o comunitate dorete acest lucru i n msura n care exist contiina c o comunitate cu un orizont cultural e mai bine pregtit pentru performan.

Poate nu avem tihna necesar (vezi Al.Zub), sunt timpurile astfel croite s nu avem aceast tihn, dar necesitatea cunoaterii propriei ideologii ct i problema necesitii orizontului cultural , sunt referine actuale pentru profesionitii cercetrii tiinifice. Este un punct de discuie ce include formarea cercettorului , care dup prerea autorului devine o procedur din ce n ce mai neglijat, fiind mai sigur o iniiativ personal.

ntr-o foarte buna lucrare de sintez asupra istoriei tiinei n Europa [1], un bun cercettor dublat de un bun istoric , Paolo Rossi declar;

Nu exist n Europa , un loc de natere al complicate realiti istorice pe care astzi o numim tiina modern i explicit cercetarea tiinific ,adaug autorul acestei lucrri.

Acest loc este reprezentat de ntreaga Europ; prin englezii Bacon, Newton, Harvey, Faraday, Maxwell, germanii Ohm, Siemens, Leibniz, polonezul Copernik, francezii Descartes, Pascal, italienii Galilei, Malphigi,Toricelli, cu o listare mai mult dect o simpl aproximare, care desigur poate nate patimi.

Discursurile fiecruia dintre aceste persoane numite i nenumite, au fost legate de ale celorlali, ntr-o realitate criticabil sau ideal lipsit de frontier, ntr-o republic sau ntr-o monarhie a tiinei care i-a construit cu dificultate un spaiu al ei, n situaii politice i sociale mereu dificile, de cele mai multe ori dramatice, uneori tragice.

Este unanim prerea c tiina modern nu s-a nscut m linitea campusurilor universitare sau n atmosfera laboratoarelor de cercetare [1,2,3], dintr-un motiv foarte simplu; aceste instituii nu se nscuser nc.

Interesant remarca lui P.Rossi [1 ];

Dei toi oamenii de tiin din secolul al XVII-lea au studiat ntr-o universitate, puine sunt numele oamenilor de tiin a cror carier s-a desfurat n ntregime sau precumpnitor n cadrul universitii. Universitile nu s-au aflat n central cercetrii tiinifice.

33

Declaraia merit comentarii,s nu uitm c muli universitari contemporani acestui seminar, m gndesc la conaionali ai notrii mai ales, consider c activitatea de cercetare tiinific s-a desfurat i se desfoar numai n cadrul universitilor !

II. Dou personaje cu gndirea liber; Nicholas Cusanus i Meister Eckhart.