CURS NR. 3 ETICA SI DEONTOLOGIE

Valori şi principii etice în nursing

1. Implicarea pacientului în propria îngrijire2. Definiţia eticii3. Rolul de avocat al asistentului medical

Într-o lume aflată în mutaţie permanentă este dificil a percepe sensurile şi direcţiile în care

acesta se îndreaptă. Un lucru este cert şi anume că nimic nu o influenţează mai mult decât evoluţia

cunoasterii umane.

Astăzi, în îngrijirile de sănătate, asistentul medical este pus în faţa a numeroase şi variate

probleme etice faţă de anii anteriori. Multe conflicte apar din rolul complex al asistentului medical

în furnizarea îngirjirilor de sănătate. Aceştia sunt mai bine instruiţi, mai autonomi şi au o

responsabilitate considerabilă în luarea deciziilor de îngrijire medicală. Tehnologiile avansate au

largit mult scopurile muncii lor. Cu pacienţi care îşi cunosc tot mai mult drepturile, asistentul

medical, ca liant între aceştia şi alte categorii de personal medical, trebuie să se asigure permanent

de respectarea drepturilor pacienţilor. Asistentul medical este pus tot mai des în faţa unor

resposabilităţi cu grad mare de dificultate care cer cunoştinţe la un nivel înalt, aptitudini

corespunzătoare şi luare de decizii.

Actul medical nu este altceva decat o intalnire intre o incredere (a pacientului) si o constiinta

(a asistentului medical).

Contactul zilnic cu pacienţii pune asistentul medical într-o poziţie unică ce nu poate fi

comparată cu alte categorii profesionale. El este prezent alături de pacient atât în timpul celor mai

elementare activităţi umane cum ar fi alimentaţia, păstrarea curăţeniei fizice şi a eliminărilor cât şi

în acordarea de îngrijiri specifice ca administrarea medicamentelor şi examenul fizic. Asistentul

medical poate, deasemenea, să acorde suport psihologic pacienţilor care experimentează frica,

teama, bucuria sau supărarea. Prin urmare, acesta are o relaţie specială cu pacientul, o relaţie

bazată pe încredere. Această relaţie este fundamentul eticii asistentului medical.

Dilemele din acordarea îngrijirilor de sănătate pot determina apariţia nesiguranţei în relaţia

cu pacientul, cu medicul sau alte categorii de persoane care acordă îngrijiri de sănătate. Se ridică

atunci nişte semne de întrebare. Medicul recomandă tratamente, asistentul medical este responsabil

de aplicarea lor. Atunci acesta este pus în faţa unor dificultăţi. Cine decide ce este mai bine pentru

1

pacient? Ce trebuie sa cunoasca pacientul despre starea sa de sănătate? Care este responsabilitatea

asistentului medical atunci când drepturile pacientului sunt ameninţate?

Definiţia eticii

La jumatatea anilor '90 Dictionarul Oxford definea bioetica drept „disciplina care studiaza

problemele etice rezultate din progresele medicinei si biologiei". Putem observa ca aceasta

definitie se refera mai ales la ceea ce, in acceptiunea actuala se intelege prin termenul de etica

biomedicala. Intre timp, noi ramuri au aparut in cadrul bioeticii: etica mass-mediei, etica

economica si politica, etica mediului.

In prezent etica medicala - medical ethics este inclusa in etica biomedicala - biomedical

ethics (etica in medicina si biologie) care la randul ei este inclusa in bioetica - bioethics (etica

biomedicala, etica mass-mediei, etica economica si politica,etica mediului,etc.)

Termenul provine din cuvântul grecesc ethos care înseamnă obicei. Mai simplu, etica indică

ce se cuvine să facă o persoană. Caracteristic pentru toate profesiile este faptul că etica serveşte la

protejarea drepturilor omului.

Asistenţii medicali au de înfruntat multe tipuri de probleme etice în situaţii care par

obişnuite, de rutină.

De exemplu: un pacient cu probleme neurologice serioase trebuie sa urmeze zilnic un anumit

tratament dar acesta refuză medicaţia. El susţine ca pastilele sunt periculoase şi nu este obligat sa

le ia daca nu vrea. Ce ar trebui să facă asistentul medical? Să recurgă la forţă pentru a-l

determina pe pacient sa ia pastilele?

În fiecare dilemă etică intră în conflict filosofia de viaţă, valorile şi obligaţiile profesionale. O

dilemă etică este o situaţie care cere să faci o alegere între ceea ce pare în mod egal o alternativa

dezirabila dar si indezirabila. Într-o dilema etică, există un conflict între valori iar persoana devine

nesigură asupra celui mai adecvat comportament. Nu există dreptate sau greşeală absolută.

Pacienţii aşteaptă ca asistenţii medicali să fie înţelegători, priceputi şi apărători ai drepturilor

lor. Curtin şi Flaherty (1982) defineau drepturile omului ca fiind “ doar ceea ce este dator omul să

facă”. Similar cu acţiunile pacientului, acţiunile asistentului medical sunt ghidate de principii şi

valori personale şi profesionale, de variabile culturale şi emoţionale. De aceea studiile etice din

nursing sunt direcţionate pentru a instrui asistentul medical cum să adopte un comportament etic

atunci când se confruntă cu o dilemă.

2

Exista o confuzie intre intelegerea si interpretarea notiunilor de etica, morala si deontologie

medicala. Deontologia deriva din cuvintele grecesti deont-necesitate si logos-studiu.

Deontologia defineste obligatiile, indatoririle asistentului medical in relatiile dintre asistent

medical-pacient, asistent medical-medic, asistent medical-asistent medical (relatiile dintre colegi)

si asistentul medical-societate. Rezulta de aici ca deontologia reprezinta ansamblul normelor si

obligatiilor pe care asistentul medical le are in profesiunea sa.

Aceste obligatii si indatoriri sunt cuprinse in CODUL DEONTOLOGIC SI DE ETICA AL

ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST, AL MOASEI SI AL ASISTENTULUI

MEDICAL DIN ROMANIA. Incalcarea normelor si obligatiilor poate fi penalizata juridic.

Valorile etice, morale şi legale sunt insuficient clarificate. Un principiu moral este

reprezentat de convingerea personală că un lucru sau o atitudine este în mod absolut corectă sau

greşită în orice situaţie. Pentru o persoană avortul poate fi un lucru moral absolut greşit, cu alte

cuvinte nu gaseste motive acceptabile pentru orice femeie care decide sa renunte prematur la o

sarcina.

Morala ne arata ceea ce este bine si ceea ce este rau. Reprezinta ansamblul normelor de

convietuire si de comportare intre oameni. Daca cineva incalca morala nu este pedepsit de lege, dar

este sau poate fi pedepsit de comunitatea si societatea in care traieste.

De asemenea există diferenţe şi între principiile etice şi legale. Frecvent cele două sunt strâns

legate, ca în cazul unei familii care se luptă cu drama stopării suferinţei unui copil cu o boala

terminală. Părinţii au dreptul legal să oprească toate eforturile care duc la menţinerea copilului în

viaţă dacă medicul decide că tratamentul nu mai este eficient şi benefic. Totuşi ei trebuie să lupte

cu principiul etic care pune semnul întrebării asupra deciziei de a opri viata unui copil. Atat etica

cât şi legea se referă la reguli ale comportamentului bazat pe înţelegerea a ceea ce este corect sau

gresit. Un drept legal este ceea ce o persoană este îndreptăţită sa aibă, să facă sau să primească de

la o altă persoană, atâta timp cât nu sunt încălcate limitele legale. Subtilităţile etice şi legale

însoţesc drepturile omului.

În contrast, un drept etic nu implică garanţii legale. Dacă eşti de acord că sănătatea este un

drept, trebuie să fii de acord şi cu obligaţiile etice pe care acesta le implică.

In viata societatii, munca, comportamentul si atitudinea indivizilor sunt reglementate atat de

legi scrise, cat si de reguli necodificate.

3

Legile scrise constituie norme de comportament obligatorii inscrise in Codul Penal si

formulate in diferite legi, regulamente si insrtuctiuni pe baza principiilor cuprinse in Constitutia

tarii.

Legile apartin domeniului dreptului si respectarea lor este asigurata prin forta de constrangere

a tarii, a statului.

Un asistent medical care incalca normele deontologice poate fi actionat in justitie si poate fi

penalizat.

Principiile fundamentale ale eticii medicale sunt foarte bine sintetizate in dictonul lui

Hipocrat „ Primum non nocere, deinde salutare” (In primul rand sa ajuti, apoi sa nu faci

rau!)

Asistentul medical – avocat al pacientului

Standardele etice impun norme generale pentru comportamentul profesional şi instituţional

faţă de pacienţi. În situaţii reale de viaţă, asistentul medical trebuie să-şi amintească şi principiile

morale, cum ar fi autonomia, auto-determinarea pacientului, a face bine, a spune adevărul şi a fi

corect când acorzi îngrijiri de sănătate. Oricum aceste principii trebuie utilizate în situaţia în care ai

grijă de un bolnav terminal, când trebuie să obţii un acord informat, când obţii acordul pentru

donarea de organe şi în cazul în care eşti nevoit să utilizezi măsuri de diagnostic şi tratament foarte

scumpe. Asistenţii medicali pot fi puşi uneori în situaţia dificilă de a menţine şi promova sănătatea

pacienţilor respectând totodată şi drepturile acestora. Curtin (1986) descria nursing-ul ca o artă

morală care implică căutarea celor mai bune tipuri de relaţii cu o altă fiinţă umană.

Un asistent medical poate avea un comportament etic doar atunci când respectă drepturile

pacientului. Relaţia asistent medical-pacient este bazată pe libera determinare a formei acestei

relaţii.

Relaţiile interumane existente între asistentul medical şi pacient permit asistentului sa fie

avocatul pacientului. Avocatura implică oferirea informaţiilor de care au nevoie pacienţii pentru a

lua decizii şi pentru a-şi asuma deciziile pe care le iau. Responsabilitatea legală a asistentului

medical este reprezentată de informarea corectă a pacientului iar standardele etice sunt

reprezentate de respectarea dreptului acestora la auto-determinare.

Într-o institutie spitaliceasca pacienţii pot deveni foarte vulnerabili. Boala inteferează cu

independenţa acestora, îi forţează să să apeleze la medic sau la asistent pentru a fi ajutaţi. Boala

4

poate de asemenea să cauzeze pierderea libertăţii de acţiune. Pacienţii îşi pot pierde capacitatea de

a se exprima în condiţii optime datorită limitării mişcărilor, comunicării sau capacităţii

intelectuale. O boală poate de asemenea să interfereze cu abilitatea pacientului de a face alegeri.

Pentru ca drepturile acestora să fie respectate, personalul medical nu poate lua decizii pentru ei.

Avocatul pacientului respectă nevoile umane unice ale fiecărui pacient şi se asigură că acesta este

corect informat atunci când trebuie să ia o decizie.

Cele două funcţii primare ale asistentului-avocat sunt să informeze şi să sprijine. Pentru a

informa corect pacientul, asistentul medical trebuie să aibă informaţii corecte. El poate cere şi de la

alte categorii de personal medical informaţii privitoare la pacientul său. Un asistent medical avocat

trebuie de asemenea să vrea ca pacientul să aibă informaţia. Deseori, personalul medical este

împovărat de teama că pacientul va pune multe întrebări sau va refuza tratamentul dacă va şti prea

multe despre boala sa. Oricum pacientii au de asemenea dreptul să nu stie. Asistentul medical

trebuie să prezinte informaţiile atunci când pacientul este pregătit să le asculte, într-un mod

accesibil acestuia. Totodată poate expune câteva explicaţii de bază sau poate programa scurte

întâlniri cu pacientul. Un avocat poate să observe că multe persoane, cum ar fi familia, terapeutul

şi administratorii unităţii de îngrijire nu doresc ca pacientul să fie informat. În aceste condiţii

asistentul medical este pus în situaţia în care trebuie să pună în balanţă dacă să informeze pacientul

despre ce trebuie să ştie şi totodată să nu provoace alterări ale relaţiilor acestuia cu familia şi cu

medicul.

Aspectul de suport al avocaturii cere asistentului medical să acorde sprijin fără fără a aborda

o atitudine defensivă sau salvatoare. Responsabilitatea pentru luarea unei decizii este a pacientului

nu a asistentului. Acesta nu dă sfaturi, nu judecă, nu oferă aprobări. De asemenea, el trebuie să fie

pregătit oricând pentru cazul în care un pacient ia o decizie greşită în raport cu sănătatea lui. De

exemplu, un pacient poate să refuze participarea la tratamentul pe care îl primeşte. Această decizie

poate împiedica serios recuperarea şi reabilitarea lui. Asistentul medical este dator să ofere

informaţiile de care acesta are nevoie, punând însă pacientul în situaţia de a decide singur. Dacă

decizia e greşită asistentul medical are datoria de a învăta pacientul cum să accepte tratamentul şi

care sunt influenţele pozitive ale respectării lui în viitor.

5