Estetismul este o mişcare artistică de la sfârşitul secolului XIX, centrată pe doctrina potrivit căreia arta există doar pentru frumuseţea sa. A început ca reacţie la filozofiile sociale utilitariste şi la urâţenia şi filistinismul erei industriale. Bazele sale filozofice au fost puse de Immanuel Kant, care a susţinut că standardele estetice ar putea fi separate de moralitate, utilitate sau plăcere. James M. Whistler, Oscar Wildw şi Stephane Malarme au avansat idealul mişcării de cultivare a sensibilităţii rafinate până la cel mai înalt punct. Estetismul are afinităţi cu simbolismul francez şi a fost precursorul curentului Art Nouveau.

estetism - ESTETÍSM s.n. Concepţie asupra artei şi literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplaţiei şi al formei de realizare. – Din fr. esthétisme.

estetism - ESTETÍSM s.n. Concepţie asupra artei şi literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplaţiei şi al formei de realizare. – Din fr. esthétisme. ESTETÍSM s. n. concepţie care constă în preţuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conţinut, opusă realităţii şi vieţii sociale. (< fr. esthétisme)

estetism - ESTETÍSM s.n. Concepţie asupra artei şi literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplaţiei şi al formei de realizare. – Din fr. esthétisme. ESTETÍSM s. n. concepţie care constă în preţuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conţinut, opusă realităţii şi vieţii sociale. (< fr. esthétisme) estetísm s. n.

estetism - ESTETÍSM s.n. Concepţie asupra artei şi literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplaţiei şi al formei de realizare. – Din fr. esthétisme. ESTETÍSM s. n. concepţie care constă în preţuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conţinut, opusă realităţii şi vieţii sociale. (< fr. esthétisme) estetísm s. n. ESTETÍSM n. Concepţie care neagă sau minimalizează rolul şi importanţa conţinutului artistic, punând în prim-plan latura estetică. /<fr. esthétisme

estetism - ESTETÍSM s.n. Concepţie asupra artei şi literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplaţiei şi al formei de realizare. – Din fr. esthétisme. ESTETÍSM s. n. concepţie care constă în preţuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conţinut, opusă realităţii şi vieţii sociale. (< fr. esthétisme) estetísm s. n. ESTETÍSM n. Concepţie care neagă sau minimalizează rolul şi importanţa conţinutului artistic, punând în prim-plan latura estetică. /<fr. esthétisme ESTETÍSM s.n. (Lit.) Concepţie care constă în preţuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conţinut, opusă realităţii şi vieţii sociale. [Cf. fr. esthétisme].