ESTETICA I EXPRIMAREA

UNUI MAGAZIN

I. INTRODUCERE

Punctul de vnzare se poate defini ca fiind locul de vnzare permanent n care ptrunde clientul i unde el i efectueaz cumprturile. Acesta poate fi un centru de decizie autonom (comerciant independent), sau numai una din entitile spaiale aflate n posesia unei firme comerciale, care poate s exploateze diferite forme de organizare a activitii de comer: magazin, magazin-depozit, depozit.

Magazinul este un sistem constructiv, proiectat a etala, a depozita i a vinde mrfuri consumatorilor finali, respectiv clientelei sale. O asemenea definiie sugereaz necesitatea existenei unui plan general al magazinului, n care elementele sale definitorii s ofere n mod distinctiv de organizare i funcionare.

Un magazin trebuie s prezinte o imagine proprie care s-l individualizeze fa de concurenii si. Imaginea magazinului poate fi definit ca percepia consumatorilor asupra magazinului i atributelor sale, puse n valoare de un pachet de caracteristici: amplasarea magazinului, mrimea i structura asortimentului de mrfuri, ambiana i organizarea interioar, mijloace promoionale, amenajarea de ansamblu.

Aceste caracteristici sunt percepute sinergetic de ctre clieni, ca fiind acele elemente care definesc personalitatea magazinului. ntrebai cum apreciaz personalitatea magazinului, consumatorii vor rspunde folosind termeni ca: cinstit, corect, demn de ncredere, captivant, foarte interesant, etc. tot astfel descriind i facilitile fizice oferite: curenie, uor de gsit, loc de parcare, etc.

O list de atribute nu pot fi exhaustiv. Fiecare magazin, n funcie de politica sa comercial, de particularitile zonei de atracie, poate avea i alte atribute.

Se apreciaz c reuita comercial a unui magazin depinde de:

a) amplasamentul su;

b) alegerea sortimentului de mrfuri i servicii oferite spre vnzare;

c) ambiana i organizare (amenajarea) interioar.

II. AMPLASAREA MAGAZINULUI

Problema implantrii unui magazin nu se pune pentru un comerciant deja instalat ntr-un loc care poate fi excelent sau mediocru. Ea se pune comerciantului care vrea s creeze o nou afacere fie prin cumprarea unui spaiu existent, fie prin construcia altuia.

Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum i remodelarea celor existente pentru a fi rentabilizate se sprijin pe cunoaterea riguroas a factorilor care condiioneaz volumul i structura cererii de mrfuri, a populaiei din perimetrul ariei de atracie a magazinului respectiv.

Delimitarea ariei de atracie este punctul de plecare pentru determinarea dimensiunilor unui viitor magazin, ct i pentru reproiectarea tehnologiei comerciale a unui magazin supus modernizrii. n acest top, pe baza unui studiu, se urmrete analiza valorii amplasamentului magazinului respectiv. Un asemenea studiu trebuie s rspund la ntrebri de genul:

Se afl magazinul pe un amplasament cu largi ci de acces?

Exemplu: procentul persoanelor ce trec prin faa magazinului; posibilitile de parcare n faa magazinului.

Care sunt caracteristicile geografice ale zonei de amplasare?

Exemplu: zon central, ultra-central sau la periferie; zon industrial sau defavorizat; zon rezidenial sau turistic.

Cartierul are o atracie mai deosebit?Exemplu: magazinul se afl n proxemitatea unei piee publice, unei gri, unui oficiu.

Zona este

Punctul de vnzare a magazinului, de barierele naturale;

a doua etap: culegerea informaiilor necesare evalurii potenialului de vnzri (de la bncile de date oficiale sau prin intermediul societilor specializate)

a treia etap: analiza punctelor de vnzare din proxemitate (suprafaa, cifra de afaceri).Metoda analogiei. Este o metod empiric, dezvoltat de ctre Applebamm i const n delimitarea zonei comerciale i apoi la estimarea penetraiei concurenilor pe pia. Vnzrile poteniale se evalueaz prin analogie. Se calculeaz puterea atraciei sau cota de absorbire, a fiecrui magazin, din fiecare zon definit. n acest sens se disting urmtoarele zone:

o zon primar: delimitat n jurul centrului de greutate al ariei de atracie, de unde magazinul i asigur cea mai mare parte a cifrei sale de afaceri (pentru un supermagazin procentul este de aproximativ 60-70%);

o zon secundar: care asigur 15-25% din vnzrile supermagazinului;

o zon teriar: care reprezint diferena pn la 100%.

III. ASORTIMENTUL DE MRFURI

Stabilirea asortimentului de mrfuri i servicii pune dou mari tipuri de probleme: pe de o parte, este vorba de problemele politicii comerciale, care pot fi rezolvate doar prin raportarea la pia, oferta punctului de vnzare este rezultatul unui proces complex de cutri pentru gsirea echilibrului dinamic, permanent ntre cerinele clientelei i limitele impuse de factori endogeni, pe de alt parte, exist o serie de probleme legate de rentabilitatea suprafeei care nu pot fi rezolvate dect prin cunoaterea structuri detaliate a ofertei.

Strategia sortimentului urmrete stabilirea marilor linii ale politicii comerciale, putndu-se accepta:

a) o politic de imitare, care const n a cuceri aceleai piee i aceleai segmente int ca ale concurenilor, n a utiliza aceleai tehnici de vnzare i a promova aceleai servicii;

b) o politic de difereniere care caut s consolideze o imagine specific acionndu-se asupra modului de organizare interioar a preurilor i politicilor promoionale.

Asortimentul de mrfuri n forma sa concret, de bunuri materiale puse la dispoziia clientelei unui punct de vnzare ocup un loc dominant n politica comercial a unui firme. El l definete prin natura produselor din care este constituit, segmentul de utilizatori cruia i se adreseaz i msura activitii economice a punctului de vnzare.

n faa diversitii nevoilor clientelei, comerciantul stabilete un asortiment printr-o reunire de produse particulare.

Vocabularul curent folosit pentru descrierea subdiviziunilor unui asortiment cuprinde:

Produsul, care reprezint un bun cutat i obinut de ctre consumator n vederea satisfacerii unei nevoi. Produsul este vndut sub un nume care i individualizeaz starea i/sau uneori calitatea, de exemplu: bluz, cravat, televizor.

Categoria de produs, care desemneaz un ansamblu de produse susceptibile s rspund unei finaliti globale identice, respectiv acelai nevoi, de exemplu: cmi pentru brbai, scaune de buctrie.

Modelul, care corespunde individualizrii unui produs n funcie de materia prim, de design-ul folosit, de exemplu: rochii clasice, sau scaunele de buctrie fabricate din lemn.

Referina, care este veriga de analiz cea mai mic pentru c ea identific marca, talia i culoarea unui anumit model dintr-un produs.

Piesa sau articolul, care rspunde unitii de vnzare dintr-o referin particular dat.

Urmtoarele bunuri de consum pot constitui asortimentul unui punct de vnzare:

A. Bunuri comparative. Sunt bunuri care, n raport cu consumatorul, se caracterizeaz prin: eforturi de alegere i de informare, un risc legat de decizia de cumprare, o frecven de cumprare slab i o durat de consum medie.n acest caz, comerciantul, adopt o strategie ofensiv sau de atracie, cu asigurarea asortimentului prin service-ul pentru care se angajeaz practicnd cote de adaos comercial convenabile.

B. Bunuri specifice. Sunt bunuri pentru care consumatorul are o scal de preferine deja format i trebuie s fac un efort de alegere pentru a dobndi produsele nscrise n aceast scal de preferine. Comerciantul propune un asortiment profund i practic marje ridicate (o strategie ofensiv de atracie).

C. Bunuri de comoditate. Sunt bunuri care se caracterizeaz prin frecvena ridicat de cumprare, fr un efort deosebit n alegere din partea consumatorului; preocuparea consumatorului pentru comparaia calitate/pre este nesemnificativ, ceea ce determin un tip de alegere limitat i slab cota de service.

n cazul acestor bunuri, comerciantul poate s apeleze fie pentru o strategie defensiv, fie pentru o strategie de depanare.

n contextul amenajrii unui punct de vnzare este util i urmtoarea clasificare a asortimentului de mrfuri:

a) colecia de baz, format din aa-zisul sortiment standard (obligatoriu i permanent);

b) colecia selectiv, constituit din mrfuri de impuls, de mod i speciale;

c) colecia sezonier cuprinznd, alturi de unele produse de baz, unele mrfuri cu destinaie special ce se vor comercializa, n timpul campaniilor promoionale, n puncte de vnzare n acest scop.

IV. AMBIANA

Este o component major a imaginii magazinului i poate fi definit ca efectul senzorial creat de design-ul su.

Design-ul magazinului se refer la stilul acestuia pus n valoare de ctre caracteristicile fizice ale cldirii n care funcioneaz. Atributele magazinului care contribuie conjugat la crearea stilului su particular sunt: pentru design-ul exterior faada, firma, vitrina, accesul n magazin; iar pentru design-ul interior pereii interiori, pardoseala, plafonul, iluminarea.

Se cunosc trei configuraii de baz ale faadei:

1. faada n linie dreapt, realizat paralel cu axul strzii;

2. faada n unghi care creeaz un plus de atractivitate i interes;

3. faada arcad, avnd la baza configuraia faadei n linie dreapt, dar cu cteva nie pentru intrri i vitrine, crend astfel o atmosfer atractiv i relaxant.

Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficient a magazinului cu mediul su extern. Ea ajut oamenii s gseasc magazinul, s cunoasc ce vinde acesta. Stabilind numele i tipul afacerii comerciale, firma trebuie s corespund cu imaginea pe care comerciantul respectiv dorete s o comunice clienilor si.

Vitrina, este important pentru a convinge clientul s intre n magazin prima oar.

Accesul n magazin, trebuie proiectat astfel nct s i ncurajeze clieni s intre n interiorul su.

Pereii interiori, sunt folosii pentru a segmenta spaiul magazinului departajnd zonele de vnzare de cele care sprijin vnzarea.

Pardoseala, este parte integrant a design-ului interior al unui magazin i ndeplinete o mare funcionalitate n asigurarea condiiilor de ntreinere a cureniei i de protecie a mrfurilor expuse i a echipamentului comercial existent. Ea trebuie s fie rezistent la traficul intens, uor de curat, uscat i fr obstacole pentru clieni i personal.

Plafonul, contribuie, de asemenea, la atmosfera unei ncperi.

La iluminarea unui magazin se utilizeaz: lumina incandescent folosit n general, deoarece asigur un ntreg spectru de culori, i lumina fluorescent sau lumina de vapori metalici care dau o irizare albastr care confer culorilor o nuan nenatural.

V. AMENAJAREAAmenajarea de ansamblu, a magazinului depinde de numeroi factori: volumul i structura asortimentului de mrfuri; formele de vnzare, n interdependen cu tipul i dimensiunile mobilierului utilizat; frecvena cererii de mrfuri a populaiei; obiceiurile de cumprare; zona de amplasare a magazinului i particularitile sale constructive.

Tipuri clasice de amenajri interioare i principiile ce stau la baza lor:

a) gruparea mrfurilor n funcie de destinaia utilizrii lor. Exemplu: articole de uz gospodresc, confecii, textile, etc.

b) gruparea mrfurilor n raport cu categoriile de populaie crora li se adreseaz. Exemplu: brbai, femei, copii, nou-nscui.

c) gruparea mrfurilor n raport cu natura cererii n care se subdivid, la rndul lor pe grupe de mrfuri, subgrupe de mrfuri, articole, sortimente.

Cunoatem patru principale tipuri de amenajare de ansamblu a unui magazin:

I. Dispunerea tip gril, n care grupele de produse sunt expuse liniar, pe tipuri de culuare paralele, ntrerupte de culuare aezate perpendiculare pe primele. De regul, supermagazinele folosesc dispunerea tip gril. Acest tip de amenajare asigur o exploatare eficient a magazinului dei din punct de vedere al clientului poate deveni stnjenitoare, prile perimetrale ale suprafeei de vnzare fiind mult mai aglomerate.

II. Dispunerea flux liber, unde asortimentul de mrfuri este grupat pe familii i subfamilii de produse, pentru a facilita micarea liber, nestructural a clienilor. n aceast dispunere se utilizeaz spaiul mai puin eficient dect dispunerea gril.III. Dispunerea tip boutique, n care gruparea asortimentului de mrfuri se realizeaz astfel nct fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil i o ambian specific. Adesea, fiecare shop prezint mrfuri de marc de la un singur productor. Acest sistem de amenajare reclam costuri de construcie i de securitate mai ridicat.IV. Dispunerea tip bucl, raioanele posed o faad pe aceast pia circular. Acest tip de amenajare incit clienii s circule liber n magazine i s efectueze cumprturile pentru produse de impuls n mai multe raioane.Organizarea interioar a unui magazin reprezint, modul su de prezentare, exprimarea sa n cadrul dialogului cu clientela. De aceea, att n proiectarea noilor magazine, ct i n remodelarea celor existente, se urmrete, crearea unei ambiane care s promoveze n cel mai nalt grad vnzrile i realizarea unei legturi optime ntre componentele sistemului format n ansamblul suprafeei de vnzare.

I. CONINUTUL I ROLUL MARKETINGULUI

1. Esena Marketingului

2. Funciile Marketingului

3. Locul Marketingului n familia tiinelor economice

1. Esena Marketingului

Prin esen explicm noiunea de marketing.

Noiunea de marketing - participiul prezent al verbului to market care nseamn a cumpara, a vinde. Acest termen corespunde mai multor accesiuni, n domeniul tiinei, o disciplin, un demers, o activitate practic, o funcie a ntreprinderii.

Prin esenta lui, marketingul ncearc s trateze lumea i s o neleag prin problemele, necesitile, standardele ei de via.

Marketingul ofer posibilitatea adecvrii produciei la consum pe tot parcursul realizrii unui produs. Prin marketing trebuie s se neleag desfurarea tuturor activitii necesare constatrii nevoilor pieei. Programarea disponibilitilor de produse, distribuia fizic, facilitarea procesului de cercetare a produsului.

Marketingul reprezint o nou optic i concepie asupra orientrii, organizrii i desfurrii activitii economice.

Orice activitate economic trebuie ndreptat n direcia satisfacerii cerinelor efective ale consumatorului.

n viziunea marketingului punctul de plecare pentru organizarea i desfurareaoricrei activiti trebuie s-l constituie nti cercetarea nevoilor i a perspectivelor nevoilor de consum pornind de la conceperea produselor pn la vnzarea lor dar i urmrirea n consum al produselor.

n al doilea rnd - raportarea produciei la mediul nconjurtor.

n al treilea rnd - cunoaterea mediului de atragere i utilizare.

n al patrulea rnd - utilizarea pentru fundamentarea deciziilor de marketing a unui instrumentar specific.

Acest instrumentar se axeaz pe fluxul de informaii dintre ntreprindere i mediu, prelucrarea informaiei, verificarea n practic a efectelor deciziilor de marketing.

n concluzie, coninutul marketingului implic de-opotriv o atitudine, un ansamblude activiti practice, un instrumentar tinific.

Folosirea marketingului de ctre o firm asigur acesteia o serie de trsturi ca:

( receptivitate la cerinele pieei;

( cunoaterea cerinelor;

( capacitatea de adaptare a firmelor;

( inventabilitate i spirit creator;

( eficien maxim.

coala american introduce alturi de noiunea de marketing, notiunea de concept de marketing. Dac marketingul este un concept sau o gndire practic, conceptul de marketing este o atitudine, o filosofie.

Filip Cotler unul dintre cei mai mari gnditori americani definete 6 grupuri de concepte ale marketingului:

1. Nevoile, dorinele i cererea;

2. Produsele;

3. Valoarea, costul i satisfacia;

4. Schimburile, tranzaciile si relaiile;

5. Piaa;

6. Marketingul.

1. Nevoile, dorinele si cererea.

Pentru a supravieui fiina umana are nevoie s mnnce, s se mbrace, s se adposteasc, s fie stimulat. Aceste nevoi nu sunt date de societate, nu sunt create de marketing. Ele se nasc o dat cu apariia fiinei umane i se dezvolt. Nevoia este limitat. Dorinele pot fi infinite. Dorinele evolueaz ncepnd din coal, din ntreprindere, din familie. Dinstincia dintre nevoi i dorine nu e creat de marketing. Marketingul poate influena dorinele i nu nevoile. Marketingul poate influena cererea pentru anumite obiecte.

2. Produsele.

Nevoile i dorinele pot fi satisfcute prin produse. Produsul este orice entitate care poate satisface o nevoie sau o dorin. Noiunea de produs evoc cel mai bine bunurile tangibile - o main, un TV, dar produsul poate lua forma unei idei.

Produsele ndeplinesc anumite funcii. Elementul cheie l constituie serviciul pe care l realizeaz serviciul.

3. Valoarea, costul i satisfacia.

Se numete valoare capacitatea unui produs de a satisface un ansamblu de nevoi i trebuine. Persoana definete valoarea unui produs.

4. Schimbul, tranzacia i relaia.

Schimbul presupune 4 condiii: s existe 2 pri. Fiecare parte are ceva ce ar putea prezenta interes pentru cealalt. Fiecare parte are posibilitate a de comunicare. Fiecare parte este liber s aleag.

5. Piaa.

Noiunea de schimb conduce la notiune de pia. Piaa este o categorie economic a produciei de mrfuri n care i gsete expresia totalitii actelor de vnzare-cumprare. Piaa presupune cererea, oferta i o mulime de mrfuri.

6. Marketingul.

Notiunea cumprtor i vnztor. Asociaia AMA definete marketingul ca un ansamblu dinamic al activitilor comerciale care dirijeaz fluxul de mrfuri de la productor la consumator.

Filip Cotler definete marketingul ca o activitate uman orientat n direcia satisfacerii nevoilor prin intermediul schimbului.

Peter Drecur ( economist american ) marketingul cuprinde ntreaga activitate a ntreprinderii vzut din punct de vedere al rezultatului final.

Victor Buel ( economist american ) - spune sunt attea definiii cte manuale sunt. Oricare din definitii trebuie s sublinieze c marketingul este o concepie modern, un ansamblu coerent de activiti practice, un rezultat al utilizrii unor metode i tehnici tinifice.

Marketingul reprezint un ansamblu coerent de activiti, metode i tehnici avnd drept scop cunoaterea cerintelor materiale i spirituale ale societii, organizrii i desfurrii economice si sociale n vederea satisfacerii la timp i n condiii de maxim eficien a acestor cerine.

2. Funciile marketingului

Ca i n definirea marketingului, i n domeniul funciilor exist o mulime de teorii. Unii consider funcia marketingului, transportul, alii vnzarea sau depozitarea i alii cumprarea mrfurilor.

Teoria economic - innd seama de esena marketingului, domeniul de aplicare, natura pieelor, specificul firmelor formuleaz urmtoarele 4 funcii ale marketingului.

1. Funcia de investigare a pieei;

2. Funcia de conectare dinamic a ntreprinderii la mediul su extern;

3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum;

4. Maximizarea eficienei.

1. Funcia de investigare a pieei.

Prin aceast funcie se urmarete cunoaterea pieelor prezente si poteniale, motivaia nevoilor de consum, cunosterea comportamentului consumatorilor fa de produs, dar i alte componente ale mediului. Aceast funcie se realizeaz prin compartimente specializate.

2. Funcia de conectare dinamic a ntreprinderii la mediul su extern.

Aceast funcie presupune raportarea permanenta a activitii intreprinderii la mediul economic i social. Ea urmrete cresterea capacitii ntreprinderii, adaptarea ntreprinderii, diversificarea aciunilor proporionale.

3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum.

Aceast funcie asigur finalitatea activitii firmei, recunoaterea concordanei dintre produsele i serviciile pe care le realizeaz firma i destinaia acestora. Aceast funcie const n producerea a numai ce este necesar, distribuirea numai n condiii optime a produselor, crearea posibilitii de alegere a produselor conform gusturilor i preferinelor consumatorilor, dar si lrgirea gamei produselor.

4. Maximizarea eficienei.

Alocarea judicioas a fondurilor, optimizarea structurii produciei, optimizarea desfurrii altor activiti economice.

Marketingul asigur elementele de fundamentare, criteriile de evaluare, promovarea tehnicilor de raionalitate. Aceste funcii acoper att scopul ct i mijloacele atingerii lui. Ele nu sunt comparabile. Prezentarea lor s-a fcut intr-o succesiune logic. Funciile marketingului trebuie sa se integreze n sistemul de ansamblu ale ntreprinderii.

3. Locul marketingului n familia tiinelor economice

S-au purtat discutii n legtura cu marketingul ca tiin economic, marketingul ca art sau ca activitate practic. Marketingul este o tiin aplicativ, nu este numai o tiin ci este si o art de a conduce. Marketingul face parte din tiinele economice, el contribuie la dezvoltarea acestor tiinecu predilecie spre nevoile de consum, cererea i oferta de mrfuri, mecanismul de pia.

Trstura esenial a marketingului o constituie interdisciplinalitatea lui. El opereaz cu teze i concepte de economie, cu teze ale unor tiine de ramur sau ale managementului.

II. APARIIA, DEZVOLTAREA I

DOMENIILE DE APLICARE ALE MARKETINGULUI

1. Conditiile apariiei i dezvoltarea marketingului;

2. Etapele marketingului;

3. Universalitatea marketingului;

4. Instituii i organisme.

1. Condiiile apariiei i dezvoltrii marketingului

Marketingul are o istorie scurt. Primele apariii aparinnd acestui secol, faptul c nceputurile marketingului i dezvoltarea lui ulterioar n spaiile unor ri dezvoltate economi, a determinat o serie de autori s explice apariia marketingului pe seama abundenei de bunuri i servici.

Apariia i dezvoltarea marketingului trebuie pus nu pe seama apariiilor cantitilor de bunuri i servicii ci pe seama urmtoarelor condiii:

( dezvoltarea forelor de producie;

( adncirea specializrii n producie;

( mutaiile demografice;

( schimbarea condiiilor de munc i valut;

( dezvoltarea relaiilor economice internaionale;

( diviziunea internaional a muncii;

( dobndirea independenei unor state.

Toi aceti factori constituie suportul dinanismului economic i comersial care au determinat dezvoltarea marketingului. Dobndirea independenei unor state, ex. Emiratele Unite.

2. Etapele marketingului

Pe fondul dinanismului economic i social, tot mai pronunat au evoluat relaiile dintre ntreprinderi i totodat teoriile de marketing.

S-a extins aria de promovare sau mrit numarul de ntreprinderi sau dezvoltat ntreprinderi de servicii, a avut loc o promovare extensiv dar si una intensiv respectiv trecerea de la o viziune limitat la o viziune integratoare. Aparitia marketingului este pus pe seama acestui secol.

Primul deceniu a fost deceniul descoperirii.

Al 2-lea deceniu - conceptualizarea.

Al 3-lea deceniu - integrarea marketingului n viaa ntreprinderii.

Al 4-lea deceniu - deceniul dezvoltrii.

Al 5-lea deceniu - cel al evalurii.

Perioada de dup 1930 a fost cea mai fecund perioad.

3. Universalitatea marketingului

n evoluia practic, marketingul a gsit teren de aplicare i de afirmare n cele mai variate domenii. Acest lucru i d nc marketingului caracterul de universalitate.

Universalitatea marketingului este susinut de 3 argumente:

- penetrarea lui treptat n toate sectoarele economice dar i n sectoarele neeconomice;

- ptrunderea lui n economi aflate pe trepte diferite de dezvoltare dei el a aprut n rile dezvoltate economic. Ulterior s-a extins n rile aflate n curs de dezvoltare i n economi centralizate;

- marketingul sa afirmat n orice tip de economie, bineneles de economia de pia, apoi n economia dirijat sau centralizatdar si in cadrul unor limite.

Pe msura penetrrii marketingului a aprut i o specializare:

Criteriile specializrii marketingului:

( profilul activitii economice;

( aria teritorial;

( nivelul de organizare.

Din punct de vedere al profilului activitii economice

- marketing industrial si al serviciilor, iar aici avem marketing mijloace de producie si marketingul bunurilor de consum. Marketingul industrial cuprinde msuri ale acestui domeniu, i are n vedere asigurarea unui flux continuu n circuitul produselor. Marketingul serviciilor are o arie mai mare pentru c serviciile sunt: de transport, de pot, telecomunicaii, sanitare, educaionale, turistice, etc.;

- marketing agricol sau agro-alimentar - agromarketingul. Are o serie de particulariti determinate de specificul produciei.

Ex. Marketing social i al ideilor

Marketing social si politic ( Cotler ) care urmrete adeziunea la o politic. El utilizeaz segmente diferite de pia.

Marketing electoral este un marketing al ideilor, vinde imagine.

Marketing ecologic are ca scop cunosterea i intervenirea pentru degradarea planetei.

Marketing administrativ are particularitii.

Marketing al artei, un marketing religios.

Din punct de vedere al ariei teritoriale:

( marketing intern;

( marketing internaional care abordeaz probleme de import-export.

Din punct de vedere al nivelului de organizare:

( macromarketingul;

( micromarketingul care contine activitatea de marketing la nivelul ntreprinderii.

4. Instituii i organisme

La promovarea practicilor de marketing un rol nsemnat l-au avut diverse instituii. Ele au ca obiect organizarea de manifestri tinifice, difuzarea conceptelor i aciunilor practicate de marketing.

Cea mai veche asociaie de marketing a fost AMA 1937 n SUA. Ulterior au aprut asociaii i fundaii n Europa occidental.

ESOMAR - asociaia European de marketing ( 1962, Frana )

AROMAR - asociaia romna de marketing ( 1971 )

Scop - s promoveze marketingul sub aspect teoretic i practic.

III. MARKETINGUL N ACTIVITATEA DE PIA A NTREPRINDERII

1. Mediul extern al ntreprinderii;

2. Relaiile de pia ale ntreprinderii;

3. Relaiile de concuren;

4. Piaa ntreprinderii - coninut, capacitate, arie;

5. Conjunctura pieei.

1. Mediul extern al ntreprinderii

Ca agent economic ntreprinderea funcioneaz n condiiile concrete pe care I le ofer mediul su extern care este format dintr-un ansamblu de factori de natur economic, social, culturala, politic, juridica, demografic, ecologic, etc. Dupa felul n care acioneaz aceti factori, mediul extern se prezint sub 3 forme:

1. Mediul stabil este dat de evoluia fenomenelor n mod normal fr s ridice probleme;

2. Mediul instabil este caracterizat prin frecvente schimbri care impun adaptarea ntreprinderii;

3. Mediul tulburent comparativ cu celelalte doua medii este comparativ ostil i impune schimbri radicale rapide, o evaluare global a prezentului. La noi arata c mediul cu pondere n societatea noastr este mediul tulburent datorit situaiei politice, economice i sociale .

Acest mediu este specific tranzaciei i acesta datorit adaptrii mai greoaie la modul de conducere al ntreprinderilor.

Mediul extern al ntreprinderilor se prezint sub 2 forme:

( micromediul;

( macromediul.

1. Micromediul este format din prestatorii de servicii, furnizorii, fora de munc, clienii, concurenii, organisme publice, furnizorii de mrfuri.

Furnizorii de mrfuri sunt firme sau persoane particulare care livreaz materiale, maini i utilaje, pentru intreprinderi. ntreprinderile trebuie s cunoasc oferta furnizorilor, politicile comerciale, climatul intern, preurile si rimnicitatea.

Prestatorii de servicii sunt firme i persoane particulare care pun la dispoziie credite, mijloace de transport.

Furnizorii forei de munc sunt uniti de nvtmnt, omerii, clienii alctuind cercul firmelor i instituiilor beneficiare.

Clienii pot fi: - consumatorii, utilizatorii, ntreprinderi comerciale, agenii guvernamentale.

Concurenii sunt firmele i persoanele care i disput aceast categorie de clieni sau furnizori.

Organismele publice sunt o component a micromediului care poate influena n mod decisiv atingerea obiectivelor de ctre ntreprinderi.

2. Macromediul cuprinde factorii care acioneaz pe o arie mai mare, fiind o legtur pe termen lung. Factorii macromediului acionnd asupra ntreprinderii fr ca ntreprinderea s-i poata influena.

Factori: mediul demografici, mediul economic, mediul tehnologic, cultural, politic, mediul institutional, mediul natural.

Mediul demografic este dat de numrul populaiei, structura pe sexe i vrste, numr de familii i dimensionarea ei, repartizarea pe medii ( urban, rural) rata natalitii. Acesta este punctul de pornire n evaluarea pieei ntreprinderilor, evaluarea cererii, a forei de munc, veniturile.

Mediul economic este ansamblul elementelor care compun viaa economic i se compune din gradul de ocupare a fortei de munc, situaia financiar i valutar. Aceti factori se oglindesc direct i indirect.

Mediul tehnologic arat cum se obin produsele i se exprim prin invenii, prin marimea formelor de cercetare, produsele noi i oferta si cererea pentru aceasta.

Mediul cultural este format din obiceiuri, traditii, credine, normele privind statutul oamenilor n societate.

Mediul politic este format din clasele sociale, forele politice i aportul dintre ele, gradul de implicare a statului n economie, gradul de stabilitate a climatului politic intern.

Mediul instituional este constituit din ansamblul reglementrilor juridice care vizeaz piaa. Are o arie larg de domenii.

Mediul natural contine relieful, clima, distribuirea n spaiu a activitilor economice si pentru identificarea resurselor de materii i materiale.

2. Relaiile de pia ale ntreprinderii

n multimea relaiilor pe care le are ntreprinderea, un rol important l ocupa relaiile de pia. Alexandru Cournot definete piaa ca un teritoriu ale crei pri sunt unite prin raporturile de schimb libere astfel nct preurile se niveleaz cu usurin. Curtea suprem de justitie din SUA definete piaa ca sfer ale rivalitilor concureniale n cadrul creia transferul decisiv al afacerilor are loc n mod liber.

Relaiile de pia ale ntreprinderilor au drept obiectiv vnzarea i cumprarea de mrfuri i servicii, mprumutul de capital, angajarea forei de munc. n piaa mrfurilor ntreprinderii apare n cumprare sau vnzare a pietei capitalelor, piaa forei de munc.

Relatiile ntreprinderii cu piaa se grupeaza dup anumite criterii:

( dup obiectul relatiilor;

( profilul agenilor de pia;

( frecven;

( gradul de concentrare;

( dup obiect relaiile sunt de vnzare-cumprare i de transmitere.

Relaiile de vnzare-cumprare se refera la achiziii de mrfuri i produse, prestri servicii, nchirieri, mprumuturi. Ele se realizeaz pe 3 ci: pe baze precontractuale care se refera la comenzi, cereri, oferte, contractuale pe baz de contract i cost contractuale de garantii, reclamaii.

Relaiile de transmitere sunt relaiile de promovare.

Din punct de vedere al profilului agentului de pia avem 3 tipuri de relaii:

( de cumprare - furnizori;

( de vnzare cu beneficiarii.

Relaii cu instituii i organisme de stat.

( dup frecven relaiile pot fi permanete, periodice i ocazionale;

( dup gradul de concentrare - concentrate pe o anumita zon sau o perioad de timp; i dispersate.

3. Relaii de concuren

Relaiile de concuren constituie un ansamblu de raporturi n care intr agenii economici n lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare i a pieelor de desfacere.

n economia de pia concurena face partedin regulile de joc ale pieei. Ea stimuleaz creterea cantitii i calitii a produselor, realizat unor oferte cu preurile acestora.

Concurena se manifest pe multiple planuri de la asigurarea cu materii prime pn la desfacerea fiecrui produs. Ea se manifest de la cele mai simple forme pn la cele mai aspre. Concurena este de mai multe feluri:

- direct, cnd ntreprinderea se adreseaz cu produse identice care satisfac aceste nevoi;

- indirect, cnd ntreprinderea se adreseaz aceste nevoi sau nevoi diferite cu produse i servicii diferite;

- perfect;

- concurena ntre ofertani este o concuren pur ( alinierea concurenilor la aceleai condiii ) i o concuren monopolist ( mai muli ofertani menin acelai pre la acelai produs;

- oligopolist;

- concurena de monopsol cnd beneficiarul are un singur cumprtor;

- concurena neloial atunci cnd nu se respect anumite reglementri;

- concurena ilicit atunci cnd se practic un pre fr TVA;

- dumpingul - practicarea unor preuri prin reducerea profitului.

4. Piaa ntreprinderii

A. Coninutul pieei;

B. Capacitatea pieei;

C. Structura pieei;

D. Aria pieei;

E. Raporturile de pia;

F. Factorii pieei produsului;

G. Cile de dezvoltare a pieei;

H. Profilul pieei;

I. Conjunctura pieei.

A. Coninutul pieei

Piaa este o categorie economic a produciei de mrfuri n care i gasete expresia totalitatea actelor de vnzare-cumprare. Dup natura pieei i specificul economic pe care il reprezint avem o pia liber i o pia controlat ( dirijat ). Piaa liber este caracterizat prin realizarea actelor de vnzare-cumprare n mod nestingherit, n cadrul unor anumite limite impuse de fiecare ar, legile economice se manifest nengradit, mecanismele pieei joaca un rol determinat, adic manifestarea liberei iniiativ, micarea liber a capitalelor, formarea preurilor pe baza de cerere i ofert, concuren ntre agenii economici.

Condiiile necesare funcionrii unei piee libere sunt:

( autonomie total i real a agentilor economici;

( pluralitatea formelor de proprietate.

Piaa libera se sprijin pe investigarea cererii i ofertei de mrfuri. n abordarea de marketing piaa poate fi efectiv care inseamn volumul tranzaciilor i potenial care nseamn dimensiunile posibile ale pieei.

Piaa controlat se manifesta prin aceea c actele de vnzare-cumprare sunt dirijate. Aceasta dirijare are loc prin msuri administrative, prin prghi specifice respectiv preuri pe plan naional, furnizorii, mijloace de transport.

ntr-o economie de pia, piaa este privit n continu miscare, ea dobndind anumite dimensiuni i trsturi pe baza crora se iau deciziile de marketing.

Piaa ntreprinderii exprim raporturile dintre cerere i ofert. Ansamblul pieelor ntreprinderilor constituie: piaa total, piaa fiecrui produs.

Prin profilul su, ntreprinderea se nscrie n piaa unuia sau mai multe produse. n practica avem 4 situaii:

- piaa ntreprinderii se identific cu piaa produselor cnd ntreprinderea deine monopolul desfacerii;

- piaa ntreprinderii este constituit din pia mai multor produse cnd ntreprinderea deine monopolul producerii sau desfacerii mai multor produse;

- piaa produsului este constituit din piee ale mai multor ntreprinderi;

- pieele ntreprinderii se interfereaz cu pieele produselor fiecare deinnd o pondere dein volumul de activitate al celorlalte.

B. Capacitatea pieei este dat de:

- volumul ofertei, volumul cererii, volumul tranzaciilor, cota de pia, numrul de consumatori, numrul de clieni si numrul de furnizori.

Oferta este o categorie a pieei ce reprezint forma social pe care o mbrac produsele destinate schimbului. Cererea este o categorie a pieei care exprima nevoia real de produse i servicii.

C. Structura pieei

Piaa ntreprinderii se compune din diferite segmente delimitate dup anumite criterii:

( dup obiectul tranzaciilor avem piaa bunurilor materiale i a serviciilor;

( dup destinaie avem piaa bunurilor de consum, piaa serviciilor de producie i a serviciilor de consum.

Diferena dintre piaa mijloacelor de producie i a bunurilor de consum const n faptul c prima ar beneficia o ntreprindere, iar cea de-a doua consumatorii. Aceasta delimitare nu este categoric pentru c sunt produse care pot fi mijloace de producie i bunuri de consum.

D. Fractionarea pieei n secmente are particulariti n formarea i frecvena cererii, exigent la calitate. Aceste particulariti au explicaia n natura cumprtorilor, nivelul veniturilor, comportamentul n consum, indiferent de numrul de secmente, piaa are un caracter unitar dinamic.

E. Aria pieei reprezint dimensiunea teritorial a pieei. Exist o relaie ntre pia ntreprinderii, spaiu i densitatea geografic n care ea acioneaz. Dup locul unde au loc operaiile de vnzare-cumprare avem o pia intern i una extern.

Piaa intern poate fi o pia internaional sau o pia mondial. Pia intern poate fi o pia urban sau o pia rural. Cererea de mrfuri migreaz de la localiti mici la localiti mari. Acest fenomen se numete gravitaie comercial. Gravitaia comercial are n vedere n dimensionarea spaiilor, oferta i structura sa, structura cererii.

F. Raporturile de pia

Are raporturi de piaa global, cota parte a unui produs din partea aceasta care se modific n timp. Piaa ntreprinderii are raporturi cu pieele diferitelor produse. Aceste raporturi pot fi de asociere, de concuren, de indiferen.

G. Factorii pieei produsului

- categori de nevoi- produsul are o pia larg, dar si o pia restrns;

- gradul de accesibilitate al produsului este dat de numrul cumprtorilor calitatea produselor, nivelul de pre;

- vrsta produsului se refer la ciclul de via al unui produs;

- calitatea activitii de desfacereeste un fapt stimulator pentru factorii pieei produselor.

H. Cile de dezvoltare a pieei.

Dezvoltarea activitii de pia - extensiv si intensiv. Calea extensiv este caracterizat prin atragerea de noi piee, cumprtori, zone. Calea intensiv este caracterizat prin creterea activitii pe unitatea de produs. Aceste 2 ci acioneaz diferit de la un produs la altul. Pentru unele produse piaa poate ajunge la saturaie. Exist i o cale mixt.

I. Profilul pieei

ntreprinderea se prezint pe pia ca ofertant sau productor, ca beneficiar sau cumprtor. Exist o mare diversitate n pia ntreprinderii.

Pieele sunt:

- piaa intreprinderilor productoare care are o arie nelimitat dac produsele sunt competitive;

- piaa ntreprinderii prestatoare de servicii care are de regul o arie limitat. Serviciile producndu-se si vndndu-se pe loc. Fac excepie serviciile turistice care au o arie nelimitat.

- piaa ntreprinderii comerciale are o anumit limitare n timp i n spaiu. Ea poate s cuprind mijloace de producie dar i bunurile de consum.

n multe cazuri piaa ntreprinderii comerciale reprezint o continuitate a proceselor de producie ex. Depozitarea, preambalarea.

J. Conjunctura pieei

a. Coninutul;

b. Factorii care determin conjunctura;

c. Indicatorii utilizai n analiza conjuncturii pieei.

a. Coninutul - Conjunctura pieei este o component economic. Este acea component care reflect fluctuaiile nregistrate de cerere i ofert, raporturile i tendinele ntre ele. Conzunctura economic reprezint starea economica ntr-o anumit perioad de timp pe ansamblu i n elementele ei componente. Conjunctura economic se realizeaz prin cretere, redresare, stagnare, reducere.

b. Factorii - evoluia conjuncturii ntr-o anumit perioad de timp este dat de aciunea unor factori, de intensitatea i aciunea lor n timp. Factorii pot fi: de durat; cu activitate ciclic; sezonieri i factori ntmplatori.

Factorii de durat sunt dai de msurile de politic economic adoptate de diferite state. Ex. Programele rilor din europa de Est pentru trecerea la economia de pia.

Factorii de aciune ciclic apar la intervale diferite i sunt consecina evoluiei economiei caracterizat prin nviorare avnd depresiune i criz. Crizele economice produc cele mai mari dereglri - scade producia, crete omajul. n perioada de nviorare fenomenul este invers.

Factorii sezonieri privesc produsele agricole.

Factorii ntmpltori determin devierea temporal a pieei de la tendinele sale Aceti factori sunt dai de secet, inundaii, msuri politice restrictive ale unor state, conflicte dintre state.

c. Indicatorii utilizai n analiza conjuncturii pieei.

Conjunctura pieei este evaluat prin factori generali i factori specifici. Factorii generali se refer la conjunctura economiei mondiale, produsul naional brut, producia industrial, investiiile fixe de capital, consumul, comertul exterior.

Indicatorii activitii monetari financiari - indicatorii specifici se refer la indicatorii privind transporturile maritime care sunt exprimate n raport cu valoarea ofertei. Pentru toate sectoarele indicatorii pot fi grupai n indicatori avansai care caracterizeaz o evolutie rapid a unor activiti, indicatori concomiteni - unele activiti sunt dependente de alte activiti.

Ex. Ritmul construciilor este n strns legtur cu ritmul industriei sau PIB care se dezvolt concomitent cu activitile industriale.

Indicatorii ntrziai ating nivele mari sau mici n raport cu nivelul fenomenelor care i-au generat.

Ex. Nivelul dobnzii, rata inflaiilor, cursul de schimb

Toi indicatorii caracterizeaz mediul n care acioneaz ntreprinderea.

IV. COORDONATELE POLITICII DE MARKETING

1. Coninutul i rolul;

2. Strategia de pia, nucleul politicii de marketing;

3. Marketingul mixt.

1. Coninutul i rolul

ntreprinderea ca agent economic se confrunt cu o serie de probleme care o oblig la schimbri, la eforturi suplimentare pentru dezvoltarea activitii sale, asigurarea surselor de aprovizionare, ridicarea nivelului tehnic, modificarea formelor de organizare. Toate acestea pot s influeneze pozitiv sau negativ stabilitatea ntreprinderii. De aceea ntreprinderea trebuie s adopteze politici precise i strategi eficiente pentru a putea exista i se dezvolta.

Politica de marketing reprezint un ansamblu coerent de componente specifice care pot fi politici de producie de dezvoltare, de aprovizionare, comerciale, financiare, fiecare dintre acetia nsriindu-se ntr-un cadru predeterminat de preferine, ipoteze, anticipaii.

Politica de marketing comport trei caracteristici:

( un efort raional;

( o evaluare realist;

( o bun ierarhizare a deciziilor.

Efortul raional comport 2 aspecte: utilizarea constant a unor modele de raionament; utilizarea unor metode tiinifice n procesul deciziilor.

Evaluarea realist presupune cunoaterea cadrului de aciune.

Ierarhizarea deciziilor presupune respectarea unor anumite ordine n luarea deciziilor, respectiv modificarea caracteristicilor unui produs, modificarea gamei de produse, modificarea preurilor, alegerea unui canal de distribuie, schimbarea unui contract.

Politica de marketing ncorporeaz un set de strategii adecvate condiiilor n care ntreprinderea i dezvolt activitatea.

Strategia de marketing reprezint un ansamblu de principii, proceduri care orienteaz activitatea de marketing. Strategia de marketing poate lua diferite forme, ea poate fi o strategie de pia, o strategie a preului, o strategie de distribuie i o strategie promoional.

2.Tipologia strategiilor de pia

Strategia de pia nmnunchiaz toate funciile marketingului:

( investigarea pieei;

( raportarea la mediu a ntreprinderii;

( satisfacerea la maximum a cerinelor;

( realizarea unei eficiene ridicat.

Strategia de pia ncorporeaz cele 3 elemente care o compun:

( strategia angajrii;

( strategia de aciune;

( strategia rezultatelor.

Strategia de pia este o strategie cuprinztoare att prin antura obiectelor ct i prin amploarea angajamentului material i organizatoric. Strategia de pia este punctul de pornire pentru toate celelalte strategii. Ea vizeaz nsi finalitatea activitii ntreprinderilor. Reusita unei strategii depinde de realismul ei, de gradul de fundamentare, de eficien a mijloacelor folosite. Ca termeni de referin, pentru adoptarea strategiei de pia servesc pe de o parte posibilitile ntreprinderii care se constituie n factori endogeni, pe de alt parte mediul extern al ntreprinderii sau factorii exogeni.

Factorii endogeni sunt dai de resursele ntreprinderi, materiale, umane, financiare, care reprezint fora ntreprinderii, capaciatea de producie, cantitile de materii prime, materiale, for de munc.

Factorii exogeni sunt reprezentai prin dinamica pieei, gradul de segmentare, ritmul schimbrilor, exigenele pieei, nivelul competiiei.

Piaa se poate afla n 3 ipostaze: dezvoltare, regres si stagnare.

ntreprinderea trebuie s adopte: o strategie a creterii, a meninerii i a restrngerii. Aceast strategie se mai numete i strategia de supravieuire.

Fa de gradul de segmentare, strategia poate fi:

- difereniat, specific ntreprinderi mari care acioneaz pe piee mari. Diferena se refer la produse i preuri;

- nedifereniat, este o caracteristic a ntreprinderii care se afl la nceput i care are un numr restrns de produse;

- concentrat, se refer la concentrarea activitii pe anumite piee din anumite zone cu anumite venituri.

Fa de schimbrile pieei avem o:

( strategie activ;

( strategie adaptiv;

( strategie pasiv.

Strategia activ specific este ntreprinderii moderne. ntreprinderea poate aciona pentru schimbri care s rspund propriilor cerine.

Strategia adaptiv este practicat de ntreprindere care urmrete s in pasul cu schimbrile anticipnd schimbrile.

Strategia pasiv este specific ntreprinderii cu potenial redus.

Fa de exigenele pieei:

( strategie medie;

( strategie ridicat;

( strategie redus.

Fa de nivelul competiiei:

( strategie ofensiv specific ntreprinderilor mari cu o poziie pe pia;

( strategie defensiv.

Eficien uneia sau alteia depinde n mare msur de cunoaterea de ctre ntreprindere a evoluiei pieei, mobilitatea i flexibilitatea ei.

3. Mixul de marketing

Mixul de marketing reprezint o mbinare a celor 4 elemente de baz ale politicii de marketing trespectiv produsul, preul, distributia i promovarea. Sarcina marketingului mix const n a reuni cele 4 grupe de variabile n programe de aciune care s asigure o eficien maxim a activitii ntreprinderii. Fiecare din cele 4 componente ale mixului poate fi eficient numai cu suportul celeilalte.

Ex. Un produs poate cucerii o pia atunci cnd are un pre accesibil.

Cea mai important component este produsul, firma acionnd n condiii diferite mbuntind produsul, calitatea, ritmul de noire. Nota carcateristic a mixului este dat de piaa n care asesta se nscrie.

Cele 5 concluzii care se desprind:

- poziia i ordinea de importan a celor 4 componente variaz n funcie de condiiile concrete;

- mixul de marketing nu conine n toate cazurile toate cele 4 componente. El se poate limita la 2 sau 3;

- corelarea judicioas, realist i absolut necesara;

- corelarea obligatorie a celor 4 componente cu piaa;

- realizarea unei eficiene ridicate pentru toate cele 4 componente.V. DISTRIBITIA ( POLITICA DE DISTRIBUTIE )

1. Conceptul de distributie;

2. Canalele de distributie;

3. Distributia fizica;

4. Strategia de distributie.

1. Conceptul de distributie

Distributia reprezint o component a mixului de marketing i anume accea component care face legatura ntre productie i consum. Prin politica de distribuie se asigur punerea la dispoziia consumatorilor sau utilizatorilor a bunurilor si serviciilor realizate de o ntreprindere producatoare sau prestatoare de servicii. n economia modern nu se poate concepe producia i consumul fr distribuie. Legtura dintre distribuie i consum se realizeaz att pe plan spaial ct i temporal.

Pe plan spaial distribuia pune n contact centrele de producie cu cele de consum aflate uneori la distane apreciabile. Este vorba de conectarea la circuitul economic naional i internaional a diferitelor zone cu specificul lor n ceea ce privete producia i consumul.

Pe plan temporar distribuia apare ca un regulator ntre producie i consum sprijinndu-le n desfurarea lor specific.

n ultima analiz toate ntreprinderile sunt conectate la sistemul distributiei. Unele ntreprinderi au ca profil numai distribuia, n aceast situaie se afl ntreprinderi comerciale. Altele cum sunt cele producatoare i cele prestatoare de servicii nu pot fi nici ele indiferente chiar dac nu se implic n exclusivitate in marketing, aceasta depinznd de modul n care produsele sau serviciile ajung la consumatorul final.

In terminologia economic activitile i operaiunile care acoper spaiul dintre productie si consum se folosesc in mod curent notiunile de micare a mrfii (circulatia marfii, comercializarea marfii). Noiunea de distribuie le cuprinde pe toate acestea; obiectul distribuiei l constituie deci trecerea produselor din stadiul produciei n cel al cumprrii i consumului.

Intr-un sens larg termenul de distributie desemneaz ansamblul mijloacelor si operatiunilor care contribuie la punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor, a bunurilor i serviciilor pe care le realizeaz o ntreprindere producatoare.

Prin intermediul distributiei se finalizeaz activitatea economic a ntreprinderii, se incheie ciclul economic al produselor. Prin distributie intreprinderile producatoare redobndesc n form bneasc resursele investite n realizarea produselor sau a serviciilor i bine-nteles cu un profit iar consumatorul intr n posesia bunurilor de care au nevoie.

Prin politica de distributie se urmrete crearea tuturor condiiilor care s faciliteze utilizatorilor gsirea produselor necesare n locuri accesibile, la timpul oportun in cantitati suficiente i de calitate corespunzatoare.

Procesul de distribuie trebuie s raspund necesitilor de realizare a produselor corespunztoare condiiilor n care actioneaz ntreprinderile pe piat, avndu-se n vedere natura produselor, structura consumului, obiceiurile existente in zonele de consum, prezenta pe piata unitatilor concurente, strucura mijloacelor de desfacere, conjunctura specific a evoluiei produciei i desfacerilor n anumite perioade.

Dirijarea marfii, miscarea lor fizica este precedata, insotita sau urmata de alte fluxuri care leaga intre ele pe participantii la procesul de ansamblu al distributiei.

Este vorba de fluxul negocierilor si al tranzactiilor pe piata, fluxul transferului succesiv, al dreptului de proprietate de la producator, la cumparator prin intermediul actelor de vanzare-cumparare;

- fluxul promotional cuprinde mesajele si informatiile adresate pietei cumparatorului, potential care insotesc produsul (fluxul mesajelor si a informatiilor );

- fluxul finantarii, al decontarilor, al comenzilor si platilor, al riscului comercial;

- fluxul informational referitor la circulatia in ambele sensuri a informatiilor evidente, statisticii cu privire la dimensiunile, structura, modalitatile de desfasurare a activitatii de distributie, rezultatele economice-financiare a acestora.

Activitati de distributie graviteaza in jurul urmatoarelor functii principale definite de P. Kotler:

1. culegerea informatiilor necesare programarii, planificarii si realizarii schimbului;

2. elaborarea si transmiterea mesajelor si tehnicilor promotionale;

3. negocierea, respectiv incheierea de acorduri privind conditiile de schimb;

4. preluarea comenzilor adresate de catre fabricant clientilor corespunzator cerintelor acestora;

5. finantarea stocurilor necesare schimburilor;

6. asumarea, respectiv suportarea riscului legat de operatiunile de distributie;

7. facturarea si decontarea operatiunilor de distributie;

8. transferul de proprietate de la producator la beneficiar respectiv consumator;

9. transportul, depozitarea si conservarea marfi pe intreg circuit al distributiei.

2. Canalele de distributie

Mijloacele, operatiunile pe care le presupune distributia se grupeaza in 2 mari categorii de domenii:

( distributia economica ( canalele de distributie ) prin care se realizeaza circuitul economic al produselor respective;

( distributia fizica ( logica ).

Canalul de distributie reprezinta o combinatie de unitati si functiuni prin care se asigura realizarea actelor de vanzare-cumparare.

Canalul este alcatuit dintr-un lant de verigi prin care marfurile trec succesiv schimbandu-si locul, proprietarul si uneori infatisarea lor materiala. Fiecare canal de distributie constituie o componenta a unui sistem de canale care pot functiona intr-un mediu national sau international.

Canalul de distributie cuprinde pe de o parte producatorul ( punctul de intrare ) iar pe de alta parte consumatorul ( punctul de iesire).

Canalul de distributie are 3 dimensiuni, respectiv:

( lungimea canalului;

( latimea;

( adancimea.

Fiecare dintre acestea reprezinta o particularitate a continutului canalului.

A. lungimea canalului este numarul de verigi prin care circula marfa de la producator la consumator ( numarul de verigi, de etape si nu de distanta dintre producator si beneficiar pe care o parcurge produsul ).

Ex. Un produs poate merge direct la consumator, avem de-a face cu un canal scurt. Alt produs livrat in aceeasi localitate cu intreprinderea producatoare dar care circula prin 2-3 intermediari => pargurge un canal lung. In raport cu aceasta dimensiune avem de-a face cu canale directe si canale cu intermediari. De regula prin canalele directe circula serviciile care nu cunosc intermediari. Canalele cu intermediari pot fi scurte sau lungi in functie de numarul intermediarilor. De regula prin canalele scurte circula mijloacele de productie. Prin canalele lungi circula de regula bunurile de consum, aceste canale fiind uneori foarte lungi.

B. latimea canalului se refera la numarul unitatilor prin care se asigura distributia unui produs. Latimea este mai mica pentru mijloacele de productie si mai mare pentru bunurile de consum ( marfurile ).

C. adancimea canalului arata ct de aproape este distribuitorul de consumator. Intalnim 2 situatii: unele produse sunt duse la domiciliul consumatorului ( prin corespondenta, prin casele de comenzi ), alte produse sunt bunuri pentru productie care se afla la distante apreciabile fata de locul de consum.

In concluzie fiecare categorie de produse i are canalul sau specific de distributie, dar canalele de distributie difera nu numai de productiile prin care se asigura circuitul respectiv ci si din sfera in care ele functioneaza. Asftfel, exista canale care functioneaza pe piata interna si pe piata externa.

Pe piata interna functioneaza:

1. canale care leaga pe producator de consumator;

2. canale care leaga pe producator cu consumator cu ajutorul unui intermediar;

3. canale care leaga pe producator de consumator cu 2 sau mai multi intermediari.

De regula prin mai multi intermediari circula producatorii care reclama organizarea sortimentelor, preambalarea.

1. Producator consumator.

Acest tip de canal este specific indeosebi serviciilor date fiind particularilatile acestora, actul de vanzare-cumparare realizandu-se de regula o data cu productia si consumarea lor. Distributia fara intermediar intervine si in costul bunurilor cu scop productiv: materii prime, materiale, utilaje, instalatii.

Distributia fara intermediar intervine intr-o buna masura si in cazul bunurilor cu un scop productiv (materii prime, utilaje, instalatii complexe si bineanteles chiar si produse de larg consum cum sunt mobila, autoturismele, painea).

2. Producator-Intermediar-Consumator, acest tip de canal este un canal scurt cu un singur intermediar, este specific bunurilor de consum dar si a unor mijloace de productie.

3. Producator-Intermediar-Intermediar-Consumator, acest tip este cu un producator si mai multi intermediari. Acest canal e alcatuit din doua verigi intermediare succesive. Este un canal lung specific pietei bunurilor de consum si indeosebi marfurilor de sortiment complex, celor cu cerere sezoniera, marfuri ce reclama o serie de operatiuni prealabile punerilor in vanzare, ansamblare, preambalare, etichetare.

Prin aceasta categorie de canale circula indeosebi productiile industriei usoare care reclama realizarea unui sortiment din produsele respective. Intermediarul poate cumula functia de en-grossist cu cea de detailist. Intermediarul se prezinta sub forma unor intreprinderi comerciale, firme particulare din domeniul productiei industriale, a serviciilor, al constructiilor, al agriculturii. Intermediarii pot fi si depozite dar si magazine.

Pe piata externa canalele care formeaza obiectul comertului exterior pot fi delimitate astfel:

1. canale fara intermediari;

2. canale scurte;

3. canale lungi.

Canalele fara intermediar realizeaza operatiuni de comert exterior care se intalnesc sub denumirea de export direct sau import. In aceasta categorie intalnim exporturile de instalatii complexe, de utilaje si de materi prime.

Canalele scurte se refera la prezenta unui singur intermediar (o societate, o firma specializata) in exportul sau importul unor produse.

Canalele lungi sunt specifice circuitului cu mai multi intermediari. Ei pot fi exportatori, importatori, en-grossisti, mic-grossisti,detailisti. Activitatiile respective se refera in general la bunurile de larg consum. Desigur ca un numar mare de intermediari conduce la realizarea unor cheltuieli mari, la plata unor comisioane si deci la scumpirea bunurilor respective.

Fizionomia si eficienta unui canal de distributie se afla in legatura directa cu numarul, felul si chiar indentitatea intermediarilor. Mecanismul liber al pietei a creat teren prielnic inmultirii intermediarilor dar si pentru adancirea specializarilor si diversificarilor.

Analiza tipologiei intermediarilor a condus la gruparea acestora dupa anumite criterii: natura si obiectul fluxurilor, locul ocupat, gradul de independenta.

Integrarea procesului de distributie cunoaste doua forme:

1.Integrarea orizontala;

2.Integrarea verticala.

1. Integrarea orizontala se refera la cuprinderea de catre o firma a unui numar mare de unitati ajungandu-se in unele cazuri la monopolizarea verigii respective intr-o zona sau intr-o tara.

2. Integrarea verticala se refera la cuprinderea in sfera de activitate a unei intreprinderi, a unor etape succesive ale distributiei. Este vorba de contopirea organizatorica a unor functii succesive in circuitul marfii spre consumator. Integrarea verticala poate fi totala si partiala.

DISTRIBUTIA FIZICA (LOGISTICA)

Distribuia fizica reprezinta un complex de activitati prin care se asigura circuitul produselor si al servisiilor de la producator la consumator sau utilizatorul final. Sistemul logistic este format dintr-un ansamblu de activitati legate intre ele. Este vorba de:

( transportul produselor;

( stocarea;

( depozitarea, manipularea, sortarea;

( preambalarea;

( expedierea si receptia.

Transportul produselor este componenta de baza a distributiei fizice reprezentand aproape 2/3 din costurile activitatiilor logistice. Cele cinci metode de transport sunt: calea ferata, calea maritima, caile rutiere, trasportul prin conducte si transportul aerian.

Stocarea produselor este o componenta cu pondere in costurile logisticii, fiind necesara pentru asigurarea unei aprovizionari ritmice corespunzator cerintelor firmelor.

Depozitarea se refera la amplasarea, proiectarea si alegerea spatiilor necesare conservarii marfurilor pentru perioada cand ele se afla in depozit. Depozitarea cuprinde activitati privind receptia produselor, pastrarea si protectia produselor si sortarea produselor.

Manipularea marfii reprezinta un sistem de miscare a marfii in interiorul depozitelor. Ea se refera la primirea, asezarea, expedierea marfurilor.

Fluxurile internationale reprezinta o componenta a distributiei fizice care contribuie la cresterea eficientei circuitului produselor.

4. Strategiile distributiei

Strategiile distributiei reprezinta un sistem de optiuni, un set de optiuni. Strategiile distributiei acopera o arie larga, ea vizeaza alegerea canalelor, alegerea formelor de distributie din punct de vedere al amploarei distributiei, gradul de participare al firmei la procesul de distributie, gradul de control al distributiei, gradul de elasticitate al aparatului din activitatile de distributie, logistica marfurilor.

1. Alegerea canalelor in functie de natura produselor care fac obiectul distributiei, mijloacele de transport sau bunurile de consum, strategia poate opta sau poate alege distributia directa respectiv producator-beneficiar.

2. Alegerea formelor de distributie intalnim 3 feluri: distributie selectiva, distributie extensiva si distributie exclusiva.

3. Gradul de participare al firmei in procesul distributiei intreprinderea poate gasi in activitatea de difuzare a productiilor, distributie prin aparatul propriu sau exclusiv prin intermediari si pote adopta si varianta folosirii atat a aparatului propriu cat si a intermediarilor.

4. Gradul de control asupra distributiei are un vedere un control total sau un control partial. Acest control poate fi un control ridicat, mediu sau scazut.

5. Gradul de elasticitate se refera la retetele de distributie prin formele de comercializare pe care le practica.

6. Logistica marfurilor strategia se refera la alegerea celor mai eficiente cai de transport, depozitare, stocare, aprovizionare, etc.

VI. POLITICA DE PRODUS

1. Conceptul de produs in optica de marketing;

2. Continutul politicii de produs;

3. Introducerea in fabricatie si lansarea de noi produse;

4. Strategii de produs.

1. Conceptul de produs in optica de marketing

Produsul, spune Philip Kotler, reprezinta tot ceea ce poate fi oferit pe piata, astfel incat sa fie remarcat, cumparat sau consumat pentru a satisface o nevoie. Notiunea de produs se poate referi la o organizatie (Liga pentru Drepturile Omului), la o idee (securitatea rutiera). In ciuda diversificarii lor aceste elemente dau nastere unei piete si pot fi considerate produse.

Produsul in viziunea lui Kotler contine 5 nivele:

1. nucleul produsuluicare reprezinta nivelul de baza;

2. nivelul generic este ceea ce recunoaste imediat ca fiind oferta;

3. produsul asteptat corepunde multimii atributelor pe care cumparatorii se asteapta sa le gaseasca la un produs;

4. produsul global reprezinta totalitatea caracteristicilor pe care fabricantul le ofera produsului generic pentru a se diferentia;

5. produsul potential este format din toate ameliorarile si transformarile posibile.

Clasificarea produsului:

( bunuri durabile;

( bunuri perisabile;

( servicii.

Dupa obisnuintele consumatorilor:

( produse cumparate in mod curent;

( produse cumparate dupa reflectie;

( produse de specialitate;

( produse rare.

Componentele care definesc un produs pot fi grupate astfel:

( componente corporale;

( componente acorporale;

( comunicatiile privitoare la produs;

( imaginea produsului.

2. Continutul politicii de produs

Politica de produs este cea mai importanta componenta a mix-ului de marketing, pivotul intregii activitati de marketing. Politica de produs se constituie ca un ansamblu de strategii si tactici vizand consolidarea pozitiei intreprinderii pe piata, un proces economic complex de raportare a firmei la cerintele pietei.

Activitatile componente ale politicii de produs pot fi grupate astfel:

1.cercetarea produsului;

2.activitatea de inovatie;

3.activitatea de modelare a produsului;

4.asigurarea legala a produsului.

1. cercetarea produsului analizeaza calitatea produselor aflate in fabricatie sau in vanzare, invechirea economica (ciclul de viata al produselor), circulatia produselor, evaluarea produselor, utilizarea si consumul produselor.

2. activitatea de inovatie este introducerea in fabricatie a unor produse noi, descoperirea de noi materii prime si de noi tehnologii;

3.activitatea de modelare a produsului are in vedere conceperea si realizarea sub forma de prototip a tuturor elementelor componente ale viitorului produs incepand cu materia prima si continuand cu tehnologia de fabricatie.

4.asigurarea legala a produsului reglementarile legate care protejeaza produsul, o protectie a produselor in tara dar si a produselor din import.

3. Introducerea in fabricatie si lansarea noilor produse

Inainte de a aborda introducerea in fabricatie a unor noi produse, lansarea acestora trebuie abordata sub incidenta nivelului de viata al produsului. Ciclul de viata al produselor are influenta directa asupra orientarii productiei, a comercializarii produselor, a investitiilor ca strategie pe termen lung.

Procesul inovational comporta doua laturi: inovatia de produs si inovatia de proces care cunosc trei forme: inovatia prin acumulare, inovatia sintetica si inovatia discontinua.

Introducerea in fabricatie a unui nou produs presupune mai intai :

- adoptarea cadrului organizatoric necesar;

- o conceptie clara in legatura cu etapele ce urmeaza a fi parcurse.

Etapele:

( prospectarea pietei;

( cercetarea fundamentala teoretica privind continutul produselor;

( cercetarea tehnologica aplicativa;

( creatia noului produs a componentelor sale corporale si acorporale;

( obtinerea prototipului;

( starea tehnica;

( testarea de acceptabilitate pe piata a produsului;

( omologarea produsului;

( contractarea intre producatori si beneficiari a produsului;

( distribuirea pentru lansare a produsului;

( promovarea vanzarilor;

( lansarea pe piata;

( controlul si urmarirea prousului in consum.

Produsul trebuie sa indeplineasca niste conditii:

( s fie corelat la pretul produselor similare;

( s fie corelat cu legislatia economica internationala daca se exporta;

( s fie accesibil.

Conceperea si introducerea in fabricatie a oricarui produs trebuie sa aiba in vedere 3 grupe de criterii:

( criterii tehnice;

( criterii economice si financiare;

( criterii de marketing.

Criteriile tehnice au in vedere ca performantele noului produs sa raspunda cerintelor functionale de durabilitate, usurinta in intretinere, cerinte economice, ergonomice.

Criteriile economice si financiare au in vedere 2 conditii: daca noul produs se incadreaza in consumurile specifice de materii prime sau materiale iar cea de-a doua conditie este firma dispune de resursele financiare necesare de finantare a noilor tehnologi, achizitionarea de utilaje si forta de munca suplimentara.

Criteriile de marketing au in vedere 3 conditii:

( daca noul produs corespunde strategiei de piata se are in vedere castigarea unei pozitii mai bune pe piata, cresterea capacitatii competitive, pastrarea imaginii firmei in randul consumatorilor;

( daca produsul raspunde cerintelor consumatorilor se are in vedere nivelul de noutate accesibilitatea pretului, diferenta fata de oferte existenta;

( daca piata careia I se adreseaza, produsul permite extinderea duratei de viata al produsului, castigarea unor noi segmente de consumatori.

Testarea noilor produse reprezinta o faza premergatoare introducerii pe piata a unui nou produs. Testarea comporta 2 momente: testarea tehnica propriu-zisa si testarea de acceptabilitate.

Testarea tehnica propriu-zisa se refera la parametri tehnico-functionali ai compozitiei, a materiilor prime, a tipo-dimensiunilor, se fac o serie de incercari.

Testarea de acceptabilitate se face de catre consumator, se poate face pe un produs sau pe mai multe produse. Poate fi o testare completa (cand se face evaluarea globala a principalelor caracteristici) sau o testare partiala (analitica cand obiectul il constituie elementele componente ale produsului), mai are in vedere si marca, pretul si ambalajul.

Lansarea pe piata a noilor produse presupune:

( stabilirea perioadei de lansare;

( fixarea zonei teritoriale in raport de organizarea distributiei;

( alegerea canalelor de distributie. Produsul poate fi livrat direct prin unitati comerciale cu amanuntul sau prin intermediari.

( pregatirea pietei;

( alegerea modalitatilor de comercializare a produsului, respectiv si pregatirea formelor de vanzare.

Difuzarea pe piata a noului produs. Presupune 5 etape:

( etapa de constatare;

( etapa interesului individual;

( etapa de cumpanire;

( etapa de incercare;

( etapa de acceptare sau de respingere a produsului.

4. Strategii ale politicii de produs

Strategia politicii de produs este subordonata strategiei de piata si corelata cu strategia de pret, strategia de distributie si strategia promotionala. Strategia politicii de produs reprezinta totalitatea optiunilor firmei privitoare la dimensiunile, structura si dinamica gamei de produse pe care le fabrica.

Principalele obiective ale politicii de produs sunt urmatoarele:

( consolidarea pozitiei produsului in cadrul actualelor segmente de cumparatori;

( cresterea gradului de patrundere in consum a unui anumit produs;

( sporirea gradului de raspandire pe piata a produsului prin atragerea de noi segmente de consumatori ( cumparatori );

( diferentierea fata de produsele similaresau apropiate ale altor prducatori sau distribuitori;

( o mai buna pozitionare in cadrul gamei si cresterea cotei de piata a produsului.

In realizarea acestor obiective strategice, strategia de produs este conditionata de potentialul uman, material si financiar al firmei, natura bunurilor si serviciilor realizate de firma, pozitia pe piata sau pe pietele pe care actioneaza firma si profilul ei de ansamblu.

Strategia politicii de produs are in vedere 3 obiective prin care se materializeaza si anume:

( dimensionarea si diversifiacrea gamei de produse;

( adaptarea structurii gamei de produse;

( inoirea sortimentara a produselor.

1. Dimensionarea si structura gamei de produse diversificarea gamei de produse, a sortimentelor;

- selectia sortimentala, elementul principal care polarizeaza: prin eliminarea produselor cu un grad ridicat de uzura morala si a celor pentru care se inregistreaza o cere scazuta; prin simplificarea gamei de produse prin micsorarea largimii acestora.

Diversificarea gamei face posibila largirea pietei, patrunderea firmei pe noi piete. Diversificarea gamei de produse se realizeaza pe trei cai:

( pe orizontala, se realizeaza prin marirea numarului liniilor de fabricatie;

( pe verticala, se realizeaza prin prelungirea a unei linii de produse care sa produca si materii prime, componente ale produsului finit;

( pe laterala, presupune dezvoltarea gamei de produse in directii conexe.

Strategia adaptarii se prezinta sub forme diverse si anume:

( realizarea de produse de comanda speciala;

( produse care necesita modificari semnificative impuse de procesul de exploatare (calculatoare, etc.);

( produse care reprezinta oferta-pachet, acestea sunt produse si servicii independente.

Strategia adaptarii gaseste o solutie de larga acceptabilitate in strategia diferentierii calitative a produselor:

( atingerea unui nivel superior;

( diferentierea calitatii.

Elemente de diferentiere sunt multiple:

( cresterea domeniului de realizare;

( imbunatatirea functionarii produsului respectiv;

( simplificarea modalitatilor de folosinta;

( calitatea materialelor din care provin;

( pretul.

Innoirea sortimentala se realizeaza prin:

( asimilarea de noi produse;

( perfectionarea produselor existente;

( mentinerea gradului de noutate.

Innoirea sortimentala presupune crearea unor noi linii de fabricatie, introducerea de noi tehnologii, inlocuirea produselor imbatrinite cu altele superioare.

VII. POLITICA DE PRET

1. Conceptul de pret si functiile pretului;

2. Politici ale pretului;

3. Strategii ale pretului.

1. Conceptul de pret si functiile pretului

Pretul reprezinta unul din cele 4 componente ale mix-ului de marketing. In stransa legatura cu produsul, pretul este un element acorporal. In viziunea de marketing pretul reprezinta:

- mijloc de masura a gradului de valorificare a resurselor intreprinderii;

- barometru al capacitatii intreprinderii de adaptare la cerintele mediului si de influentare a acestuia;

- instrument de recuperare a cheltuielilor efectuate si de acoperire a beneficiilor incorporate in produse.

Pretul joaca un rol decisiv in actul de vanzare-cumparare. El este un element de contact si de armonizare intre produs si mediul careia I se adreseaza, intre oferta si cerere de marfuri.

Relatia cerere-oferta-pret trebuie vazuta in dublu sens deoarece modificarea preturilor poate fi uneori cauza alteori efectul in evolutia schimburilor ce au loc privind influenta cererii si a ofertei.

Din punct de vedere al cereii de marfuri, nivelul si evolutia preturilor sunt influentate de utilitatea bunurilor, capacitatea de plata a cumparatorilor, costul cumpararii de pe alta piata a produsului respectiv.

Din punct de vedere al ofertei, nivelul si evolutia preturilor sunt influentate de nivelul costurilor de productie respectiv consumul de factori necesari producerii bunului respectiv.

Categorii de preturi in viziunea de marketing:

Teoria si practica economiei grupeaza categoriile de preturi dupa mai multe criterii:

( din punct de vedere al modului de formare;

( din punct de vedere al naturii obiectului schimbului;

( in raport de stadiul realizarii schimbului;

( in raport cu stadiul realizarii schimbului;

( dupa sfera de aplicabilitate in cadrul pietei mondiale.

1. Din punct de vedere al modului de formare avem:

( preturi administrate, care sunt stabilite de producatori pe baza unor reglementari propri;

( preturi libere, se formeaza pe piata prin mecanismul cererii si ofertei nesupuse nici unei reglementari.

2. Din punct de vedere al naturii si obiectul schimbului:

( preturi ale bunurilor materiale si ale serviciilor;

( preturi ale factorilor de productie;

( cursuri ale hartiilor de valoare.

3.Din punct de vedere al naturii obiectului schimbului:

( preturi industriale;

( preturi agricole;

( tarife pentru servicii.

4. Din punct de vedere al stadiului realizarii schimbului:

( preturi cu ridicata;

( preturi cu amanuntul;

5. Preturi practicate pe piata monetara:

( pretul bursa;

( pretul de licitatie;

( pretul lista sau catalog;

( preturi de tranzactie;

( pretul indexat;

( pretul ajustat;

( pretul director;

( pretul de piata.

Functiile pretului

Rolul esential al preturilor in cadrul mecanismelor economice este reliefat prin functiile acestora si anume:

1. Functia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor.

Prin intermediul acestei functii capata expresie baneasca indicatorii ce caracterizeaza activitatea economico-sociala a unei tari. In aceasta functie preturile servesc la evidentierea dimensiunilor cantitative si structural-calitative ale evolutiei diverselor activitati.

2. Functia de stimulare a producatorilor.

Prin influenta lor asupra veniturilor, preturile reprezinta o componenta motivationala tot atat de importanta si pentru productie si consum. Prin aceasta functie preturile devin elementul central al strategiilor agentilor economiciadica in adaptarea productiei, in ridicarea calitatii, in atragerea si utilizarea cu eficienta a capitalului material si uman.

3. Functia de recuperare a costurilor si de distribuire a veniturilor.

Aceasta functie face ca prin nivelul lor preturile sa asigure agentilor economici recuperarea sau compensarea cheltuielilor si obtinerea unui anumit profit. Fiecare producator are interesul sa realizeze produse la preturi cat mai reduse, in acest fel putand concura la actul de competitie si sa-si plaseze produsele pe cea mai convenabila piata. Are loc o redistribuire a veniturilor producatorilor.

2. Politici de preturi

Prin functiile sale economice pretul este nu numai o categorie valorica dar si o importanta parghie prin intermdiul careia se realizeaza anumite obiective economice si sociale ale unui stat. Realitatile evidentiaza ca interventia statului in procesul formarii preturilor este un fenomen prezent.

Prin politicile de preturi statul are in vedere atenuarea unor dificultati economice, asigurarea stabilitatii economice, sporirea eficientei, asigurarea unor preturi avantajoase pentru materiile prime, mentinerea unor tarife reduse la activitatile de transport.

O serie de alte efecte reulta din politica statului: de subventii, de impozit, de credite, de taxe.

Cele 3 tipuri de politici sunt:

( politici care limiteaza interventia puterii la un numar redus de produse;

( politici bazate pe coexstenta unui sector reglementat relativ important si un sector liber sau putin supravegheat;

( politici ce impun o disciplina de ansamblu a preturilor pe timp indelungat.

1. Politici care limiteaza interventia puterii la un numar redus de probleme.

Statul are in vedere produsele agricole, produsele de prima necesitate, serviciile publice. In tarile europene se desfasoara o politica comunitara urmarindu-se prevenirea fluctuatiilor de preturi care in cea mare parte se explica prin incertitudinea unei productii intr-o tara sau alta si supra-productia intr-o tara sau alta.

Forme de interventie a statului:

( pret garantat la unele produse;

( plata de prime;

( protejarea pe cat este posibil a consumatorilor.

Politici bazate pe coexistenta unui sector reglementat relativ:

Se are in vedere in mod deosebit protectia productiei interne fata de concurenta externa.

Politici ce impun o disciplina de ansamblu a preturilor pe timp indelungat:

In tara noastra incepand cu 1990 au fost liberalizate preturile in sensul ca ele sa se stabileasca prin negocieri intre producator si beneficiar, statul pastrandu-si unele competente pentru unele produse, unele servicii pentru marfurile si serviciile pentru care se acorda subventii. Pe parcursul realizarii politicii de preturi in tara noastra au aparut o serie de dereglari ca urmare in principal a lipsei de experienta a unor agenti economici dar si a unor organe de control. Este pozitiv faptul ca preturile in ansamblul lor reflecta raportul dintre oferta de marfuri si cererea de marfuri.

Se poate afirma ca pozitia firmelor noastre in ceea ce priveste preturile se apropie foarte mult de cea a firmelor din tarile cu economie de piata.

VIII. POLITICILE PROMOTIONALE

1. Continutul activitatilor promotionale;

2. Structura activitatiilor promotionale;

3. Strategii promotionale.

1. Continutul activitatilor promotionale

Activitatea promotionala este o componenta a mix-ului de marketing avand drept obiect transmiterea mediul extern al intreprinderii, catre piata si consumatori a informatiilor privind produsele si serviciile pe care le realizeaza intreprinderea, caracteristicile si avantajele lor.

Activitatea promotionala reprezinta un sistem deschis si coerent de comunicare intre producatori si comerciantipe de o parte, consumatorii si utilizatorii pe de alta parte.

Sistemul de comunicare al intreprinderii are un dublu scop si anume: sa informeze si sa stimuleze consumatorii in legatura cu vanzarea produselor si serviciilor si sa determine totodata o serie de modificari favorabile in mentalitatea si obiceiurile de consum ale acestora.

Pentru intarirea imaginii si a prestigiului produselor si serviciilor pe care le realizeaza intreprinderea, sursele de comunicare trebuie sa raspunda unor cerinte absolut obligatorii si anume:

1. sa fie suficienti de puternici, respectiv sa prezinte autoritatea necesara fata de consumatorul vizat;

2. sa fie atragatoare, respectiv sa fie usor selectate din multitudinea de informatii si comunicatii;

3. sa fie creibile, adica sa corespunda sistemelor de valori al destinatarului.

Sistemul de comunicare prin care firma pune in circulatie o idee, o reforma este format din:

sursele de informatii care pot fi date de intreprinderea insasi;

( un mesaj, o idee, o informatie;

( un canal de difuzare, respectiv suportul mesajului;

( un destinatar care poate fi un client intern sau un client extern in raport de specificul si destinatia produsului.

2. Structura activitatilor promotionale

Sub raportul continutului, al rolului si formei de prezentare, al activitatilor promotionale acestea se realizeaza sub 6 forme sau grupe de activitati:

( publicitatea;

( promovarea vanzarilor;

( relatiile publice;

( utilizarea marcilor;

( manifestarile promotionale;

( fortele de vanzare.

1.Publicitatea este una din formele cele mai utilizate in activitatile de piata, multi specialisti considerand-o nervul politicii de comunicare. Cuprinde toate activitatile care au drept scop prezentarea indirecta orala sau vizuala, a unui mesaj in legatura cu un produs, in serviciu, o marca sau o forma.

Actiunile publicitare se grupeaza in raport de formele de publicitate si in raport de tehnicile si mijloacele publicitare folosite.

In raport de formele de publicitate intalnim gruparea actiunilor publicitare.

( dupa obiectul publicitar;

( dupa aria geografica;

( dupa natura pietei;

( dupa tipul mesajului;

( dupa efectul intentionat;

( in raport de sponsor;

( in functie de influenta exercitate asupra cererii.

In raport de obiectul publicitar:

- publicitate de produs se refera la informarea publicului in legatura cu aparitia unui nou produs sau serviciu influentand cererea;

- este o publicitate de informare;

- este o publicitate de conditionare folosita in perioada de crestere si maturizare a ciclului de viata a produselor, serviciilor sau marcilor punand accent pe conditiile de prezentare ale acestora;

- este o publicitate de comparare adica este o forma de comparare a unui produs sau serviciu cu alte produse si servicii similare. In unele tari este interzis; - este o publicitate de reamintire;

- publicitate de marca este axata pe evidentierea marci sub care circula produsul.

- publicitate institutionala reprezinta publicitatea firmei.

Dupa aria geografica exista publicitate locala, regionala, nationala, internationala. Denumirea arata zona de realizare a acestor forme de publicitate: locala ( pentru produsele care se realizeaza local ), nationala ( pentru produsele si serviciile care se realizeaza si se desfac intr-o anumita tara ), regionala ( actiunile publice care se realizeaza intr-o anumita regiune ), internationale ( se realizeaza in intreprinderile de cormert exterior, firmele, agentiile publicitare).

Dupa natura pietei reprezinta publicitatea intreprinderilor producatoare, comerciale sau prestatatoare de servicii. Aceasta forma de publicitate se adreseaza consumatorului, utilizatorului sau intermediarului.

Dupa tipul mesajului difuzat, avem:

publicitate factuala se refera la caracteristicile produsului;

- publicitate emotionala are in vedere scoaterea in relief a unor trasaturi folosindu-se sloganuri cea mai buna este ;

Dupa efectul intentionat: efect imediat; efect intarziat.

Dupa sponsori este diferentiata in functie de finantator ( un intermediar, alti agenti economici );

2. Promovarea vanzarilor

Prin promovarea vanzarilor se intelege, folosirea mijloacelor si tehnicilor de stmulare, impulsionare si crestere a vanzarilor de bunuri si servicii ce formeaza oferte intreprinderilor. Tehnicile de promovare pot sevi si scopului de a completa actiunile publicitare.

Reducerea preturilor (tarifelor) are un efect promotional incontestabil.

Ea poate fi avuta in vedere in situatii diferite:

- ca mijloc de eliminare a retinerilor de la cumparare ale anumitor categori de consumatori, pentru care pretul este considerat prea ridicat;

- scaderea importanta sau chiar lichidarea stocurilor de produse lent sau greu vandabile;

- mentinerea vanzarilor la un nivel normal de eficienta in perioadele cand se constata un reflux al cererii;

- lichidarea stocurilor la produse care urmeaza a fi inlocuite cu altele noi; - contracararea actiunilor concurentei;

- folosirea oportunitatilor oferite de anumite conjuncturi ale pietei.

Vanzarile grupate reprezinta ansamblul de tehnici promotionale ce vizeaza vanzarea simultana sau succesiva a doua sau mai multe produse la un pret global inferior celui rezultat prin insumarea preturilor individuale.

Concursurile publicitare constituie o modalitate ofensiva de popularizare a ofertei unor intreprinderi producatoare sau firme comerciale, prin crearea in jurul lor a unei atmosfere de interes in randul publiculuicare sa favorizeze procesul de vanzare.

Dupa continutul si modul de organizare a lor, concursurile pot avea ca obiective:

( cresterea consumului;

( atenuarea sezonalitatii vanzarilor;

( lansarea de noi modele ale produsului;

( stimularea distribuitorilor;

( contracararea actiunii promotionale a concurentilor care organizeaza concursuri;

( depistarea de noi adrese pentru publicitatea directa.

Merchandisingul cuprinde manunchi de tehnici utilizate in procesul comercializarii, cu un rol promotional unanim acceptat, care se refera la prezentarea in cele mai bune conditii (materiale si psihologice) a produselor si serviciilor oferite pietei.

Tehnicile de merchandising privesc:

( modalitatile optime de amplasare a produselor in spatiul de vanzare;

( acordarea unei importante deosebite factorului vizual in vanzare.

Cadourile promotionale sunt folosite ca mijloc de vanzare sau ca subiect de publicitate si privesc facilitatile (favorurile) pe care vanzatorul (producatorul, comerciantul,etc.) intelege sa le acorde cumparatorului, oferind prime, obiecte sau servicii, in pretul de vanzare al unui produs sub forma unor sume modice, in cadrul unor concursuri, jocuri sau loterii.

3. Relatiile publice implica din partea intreprinderii cultivarea unor contacte directe, realizate consecvent si sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea unor intreprinderi din tara sau strainatate, cu mass media, cu reprezentanti ai puterii publice, lideri de opinie, etc., in scopul obtinerii sprijinului acestora in efortul de pastrare si dezvoltare a intereselor sale.

Principalele secmente de public extern pentru o intreprindere sunt:

- consumatorii, cea mai importanta categorie de public din punct de vedere al firmei;

- agentii economici, ce actioneaza in cadrul pietei (furnizori sau intermediari), institutiile financiare si cele ale puterii publice, asociatiile profesionale, etc.

Trei categorii de tehnici:

-tehnici de primire vizeaza asigurarea conditiilor de organizare si desfasurare a unor manifestari (interne sau internationale)-congrese, conferinte, seminarii, colocvii, simpozioane, concursuri, s.a.

-tehnici utilizate in relatiile cu mass-media grupeaza atat modalitatile de stabilire si intretinere a contactelor cu mijloacele de comunicatie de masa, cat si pe cele de elaborare si difuzare a diferitelor forme de comunicare prin intermediul acestora.

-tehnici legate de evocarea unor evenimente speciale care rolul de a cultiva si promova pe multiple planuri contactele umane.

IX. CERCETARI DE MARKETING

1. Continutul cercetarilor de marketing;

2. Aria si tipologia cercetarilor de marketing;

3. Organizarea cercetarii de marketing.

1. Continutul cercetarii de marketing

Cercetarea de marketing reprezinta activitatea prin intermediul careia cu ajutorul unor metode si tehnici specifice de investigare se realizeaza specificarea, masurarea, culegerea, analiza si interpretarea informatiilor de marketing, necesare conducerilor unitatiilor pentru cunoasterea mediului in care functioneaza, indentificarea oportunitatilor, evaluarea alternativelor, actiunilor de marketing si efectelor acestora.

A.M.A. defineste cercetarea de marketing dupa cum urmeaza: culegerea, inregistrarea si analiza sistematica a datelor despre problemele legate de marketingul bunurilor si al serviciilor. Aceeasi asociatie defineste cercetarea din nou dupa 2 decenii ca functie care leaga consumatorul, clientul si publicul de vanzator prin informatia utilizata pentru a perfectiona, evalua si a genera performantele de marketing.

George Kress spune ca cercetarea de marketing este activitatea care pune in legatura consumatorul, cumparatorul si publicul cu piata. Prin cercetarea de marketing unitatea poate realiza investigarea competenta a tuturor activitatiilor de marketing.

2.Aria si tipologia cercetarilor de marketing

Cercetarea de marketing are o sfera de cuprindere extrem de vasta. Am putea spune ca nu exista zona a activitatii de marketing care sa nu constituie obiect de investigare si de cercetare. Unul dintre domeniile de cercetare ale marketingului il consti