Curs estetica 3

CURS 3 ESTETICĂ ABRAZIUNEA

LEZIUNI DENTARE CE DETERMINĂ DISFUNCŢII FIZIONOMICE

UZURA DENTARĂ – ABRAZIUNEA

DEFINIŢIE:

Abraziunea dentară este uzura mecanică ireversibilă a substanţei dure dentare, ca rezultat al fricţiunii cu orice corp abraziv exogen străin dintelui.

CAUZE:

Alimente dure cu putere abrazivă (covrigi, pesmeţi, fructe şi legume dure)

Folosirea unor periuţe de dinţi cu peri tari

Periajul intempestiv

Pastele de dinţi, pulberi dentifrice cu particule cu granulaţie mare

Mestecatul tutunului, guma de mestecat, onicofagia, abuzul de scobitori sau dental floss

1


Substanţe străine aflate în mod accidental în bolul alimentar (particule de nisip, pietricele, coji)

Orice material străin interpus între dinţi: pipa, creioane, pixuri, rama ochelarilor, cuie, ace etc

2


3

http://www.ispub.com/journal/the-internet-journal-of-dental-science/volume-6-number-1/incisal-edge-abrasion-caused-by-an-unusual-eating-habit.article-g03.fs.jpg

http://www.ispub.com/journal/the-internet-journal-of-dental-science/volume-6-number-1/incisal-edge-abrasion-caused-by-an-unusual-eating-habit.article-g01.fs.jpg


Şlefuirea voluntară a dinţilor la unele populaţii, în scopul unor ritualuri religioase, în scopuri estetice sau abraziunea la populaţiile din deşert

4


LOCALIZARE:

Apare pe suprafeţele dentare implicate în procesele de: apucare, triturare, incizie

Apare pe suprafeţele dentare supuse periajului intempestiv

În general nu apare selectiv pe o anumită suprafaţă dentară. Sub influenţa bolului alimentar îşi face apariţia pe toată suprafaţa dentară la nivelul:

Feţelor ocluzale ale dinţilor laterali pe vârful cuspizilor activi (palatinali la maxilar şi vestibulari la mandibulă)

Muchiilor incizale ale frontalilor inferiori

Feţele palatinale ale ale frontalilor superiori şi uneori pe crestele marginale

5


Mai puţin pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor aflate lângă marginea incizală sau ocluzală.

TIPURI DE ABRAZIUNE:

1. Abraziunea fiziologică, reprezentând pierderea lentă, graduală a ţesutului dentar, rezultat al contactului dentar doar în timpul masticaţiei şi degluţiţiei.

2. Abraziunea patologică, caracterizată prin pierderea mare de substanţă dură dentară, neconformă cu vârsta biologică, putând fi însoţită de apariţia unor complicaţii pulpare, parodontale, articulare. (prezenţa parafuncţiilor, reducerea câmpului masticator prin edentaţii, flux salivar scăzut, capacitatea abrazivă a unor material restauratoare, calitatea ţesuturilor dentare).

ASPECT CLINIC – MACROSCOPIC:

Tendinţa de rotunjire a pantelor cuspidiene, marginilor incizale;

Aspect denivelat, adâncit, escavat, fără margini bine delimitate şi de profunzimi diferite;

Formele de abraziune şi localizarea lor sunt determinate de structura smalţului, tipul de ocluzie, tipul de masticaţie;

6


Ocluzia: este principalul factor de care depinde repartizarea şi modelul de abraziune: în cazul unei ocluzii clasa I după Angle, abraziunea va apărea pe suprafeţele ocluzo-vestibulare ale inferiorilor şi ocluzo-orale ale superiorilor, formând o pantă ocluzală “ad palatum” valabilă de obicei pentru PM şi M1, panta ocluzală se reduce la neutru pentru M2 şi poate fi negativă pentru M3.

Se mai întâlneşte o forma clinică de abraziune “ad palatum”, localizată pe faţa palatinală a dinţilor frontali maxilari. Înălţimea dinţilor nu este modificată, dar se reduce grosimea vestibulo-orală la nivelul feţei palatinale care prezintă faţete sau concavităţi de uzură cu extensie până spre colet. Astfel se produce modificarea pantei retro-incisive a ghidajului anterior cu limitarea sau pierderea acestuia în timp.

Ackermann descrie abraziunea elicoidală localizată la nivelul grupului molar şi interesează cuspizii vestibulari ai primului molar mandibular, cuspizii orali ai molarului al doilea mandibular si cuspizii vestibulari ai molarului de minte mandibular, având aspect de elice (helicoidul lui Ackermann).

Dieta şi modul de viaţă: populaţiile care trăiesc în zonele neindustrializate, care consumă alimente dure, fibroase, prezintă o abraziune mai extinsă faţă de cele care trăiesc în zonele urbane industrializate, care consumă alimente rafinate, prelucrate, mai puţin dure.

7


Vârsta: există o corelaţie strânsă între vârstă şi uzura dentară indiferent de tipul de populaţie. La tineri abraziunea dentară este mai redusă comparative cu adulţii şi seniorii.

ASPECT MICROSCOPIC:

Suprafeţele dentare abrazate prezintă striuri, zgârieturi orientate aleator, numeroase creste şi diferite tipuri de escavaţii. Foarte rar aceste striuri pot fi orientate paralel, atunci când materialele abrasive trec de-a lungul întregii suprafeţe dentare într-o anumită direcţie.

GRADUL DE ABRAZIUNE

Este un indice important din punct de vedere clinico-biologic. Diferitele stadii ale abraziei au fost clasificate astfel:

Gradul I – afectează doar stratul de smalţ;

Gradul II – apar insule de dentină;

Gradul III – între insulele de dentină apar punţi de unire;

Gradul IV – dentina apare uniform pe o suprafaţă întinsă, fiind delimitată la exterior de un inel de smalţ;

Gradul V – deschiderea camerei pulpare.

CLASIFICAREA PARAFUNCŢIILOR

1. De stress

2. Datorită obiceiurilor vicioase

3. De natură endogenă

8


a. hipocalcemii,

b. epilepsie,

c. bulimie

4. De cauză periferică ocluzală (în scopul abraziunii compensatorii a unei interferenţe premature).

CARACTERISTICI:

Ştergerea reliefului ocluzal al dinţilor

Reducerea înălţimii coronare a dinţilor

Lărgirea suprafeţelor ocluzale a dinţilor laterali atunci când uzura s-a produs până la nivelul ecuatorului acestora;

Inversarea curbei transversal de ocluzie

Boselarea proceselor alveolare

COMPLICAŢII:

Fisuri ale smalţului

Fracturi ale unor restauraţii existente: obturaţii, incrustaţii, lucrări protetice

9


Fractura coronară, corono-radiculară, radiculară

Complicaţii pulpare

Afectarea curbelor sagitale

Prabuşirea ocluziei dentare

Micşorarea etajului inferior al feţei, afectare articulară şi musculară

LEZIUNILE ABRAZIVE LA NIVELUL ZONELOR CERVICALE ALE DINŢILOR

La nivelul coletului dentar se întâlnesc două tipuri de leziuni abrasive, care se deosebesc între ele prin etiologia şi forma lor clinic:

1. Leziunile (lacunele) cuneiforme = caracter unic de “pană ascuţită”, localizată frecvent subgingival

2. Leziunile discoidale sau lenticulare = periaj intempestiv; aspect lucios, neted, lustruit care nu îmbracă aspectul de “pană”, localizat mai frecvent supragingival.

LEZIUNILE SAU LACUNELE CUNEIFORME

DEFINIŢIE: leziuni cervicale necarioase

TERMINOLOGIE:

A. Leziuni cervicale idiopatice sau ABFRACŢII (după Gripo)

B. Leziuni cervicale induse de stress (Lee şi Eakle)

LOCALIZARE:

Frecvent la nivelul incisivilor şi caninilor

10


Apar şi la laterali

ETIOLOGIE:

Etiologie controversată între cercetători

Etiologie plurifactorială: stress, factori iatrogenic, micromorfologia şi microecologia regiunii cervicale, trauma ocluzală

Caracterul unic al acestor leziuni, aspectul lor asemănător unei pene ascuţite şi localizarea lor frecvent subgingivală, nu pot fi explicate complet de nici unul din factorii de mai sus.

Coroana dentară este acoperită de smalţ care, fiind rigid, este aproape imposibil de deformat, de aceea deformarea elastică are loc la nivelul coletului dentar, atunci când şi dintele şi parodonţiul sunt solicitate.

CARACTERISTICILE MORFOLOGICE ALE ZONEI COLETULUI:

Stratul de smalţ devine din ce în ce mai subţire, structura mai neregulată uneori prezentându-se sub formă de insule;

Cementul radicular are o grosime de aprox.20-60 microni, faţă de 150-200 microni la nivel apical

Dentina este mai puţin dură în această zonă, fiind mai solubilă, ca o consecinţă a mecanismelor simple cum ar fi modificarea pH-ului sub influenţa anumitor enzime.

Raportul smalţ – cement;

o Smalţ acoperit de cement 60-70%

o Smalţ în contact liniar cu cementul 30%

o Smalţul şi cementul nu au contact direct 5-10%, lăsând o

porţiune de dentină neacoperită

11


MECANISMUL ABFRACŢIEI:

Dintele este supus unor frecvente flexiuni ce atenuează presiunile determinate de masticaţie. Prismele de smalţ de la acest nivel sunt fragile şi vor suferi un process de desprindere sau fracturare la nivelul joncţiunii smalţ-cement. Smalţul desprins duce la denudarea dentinei, cu expunerea canaliculelor dentinare şi această zonă va fi asfel expusă formării defectelor. Sub influenţa periajului dentar colagenul dentinar este îndepărtat, deci nu mai este posibilă remineralizarea smalţului prin sistemele tampon salivare.

CLINIC:

12


Formă de fracturi triunghiulare, cu vârful orientat spre interiorul dintelui, spre axul lor longitudinal, fiind mai mult adânci decât largi, cu aspect de pană.

Baza virtuală este spre cavitatea orală, unghiurile sunt ascuţite, marginile tăioase, fundul neted bine calcificat, suprafaţa netedă, dură, lucioasă.

13


EVOLUŢIE:

Apare durerea

Inflamaţia pulpară

Grefarea proceselor carioase

Fractura dintelui

14


LEZIUNILE DISCOIDALE (LENTICULARE)

DEFINIŢIE: Leziuni care apar la coletul dentar datorită periajului dentar intempestiv (aspectul este diferit de cel al leziunilor cuneiforme).

DIAGNOSTICUL POZITIV:

Antecedente de periaj incorrect

Localizare mai mult supragingivală în zone expuse periajului dentar

Este prezentă retracţia gingivală

Morfologia lor este diferită de cea a leziunilor cuneiforme; sunt extinse mai mult în suprafaţă decât în adâncime putându-se extinde şi radicular dacă rădăcina este denudată

Aspectul este neted, lustruit, nu îmbracă aspectul de pană characteristic lacunei cuneiforme

15


16

Curs estetica 3

Documents

Transcript of Curs estetica 3