Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană

Este Războiul din Irak un război just?

Proiect pentru cursul de Etică în Relaţiile Internaţionale

Stănescu Toma-Călin,

ASC, 2 ani

Bucureşti,

2010

Conceptul de război just este asociat eticii creştine cu privire la instanţele şi

modalităţile în care un război poate fi purtat. Conceptul modern război just are la bază tradiţia

creştină catolică, însă abordările recente apelează la cadrul legal internaţional.

Politica externă americană a suferit schimbări majore, odată cu venirea la putere a lui

George W. Bush: unilateralismul a luat locul angajamentelor multilaterale, bazate pe principii

religioase elementare, pe respectul mutual faţă de dreptul internaţional; intervenţionismul,

Teoria Păcii Democratice şi războiul preemptiv au devenit puncte centrale ale discursului

diplomatic ale noului preşedinte american.

Întrucât Războiul din Irak a reprezintat unul din momentele definitorii ale

Administraţiei Bush, a fost supus dezbaterilor publice şi examinărilor academice, în special

pentru a stabili dacă intervenţia americană se încadrează în categoria războaielor juste.

Prezenta lucrare încearcă să determine întocmai acest lucru.

Voi prezenta conceptele de război preemptiv şi preventiv, precum şi principiile

doctrinei războiului just, după care voi analiza Războiul din Irak din perspectiva acestor

principii.

Război preemptiv vs. Război preventiv

Războiul reprezintă un conflict deschis între comunităţi politice. Aceste comunităţi pot

fi două sau mai multe state (războiul clasic, internaţional) sau grupuri rivale din cadrul

aceluiaşi stat (războiul civil). Unele grupuri de presiune politică, precum organizaţiile

teroriste, pot fi considerate comunităţi politice, întrucât reprezintă asociaţii de indivizi cu scop

politic.1

Războiul poate fi gândit din patru perspective2. Prima este cea realistă, conform căreia

războiul este o chestiune de putere, de atingere a interesului propriu şi de împlinire a

necesităţilor, ceea ce face o analiză morală a războiului inutilă. Cea de-a doua perspectivă este

cea a războiului sfânt (cruciade, jihad), conform căreia religia sau o ideologie seculară poate

autoriza impunerea forţei sau uciderea necredincioşilor. Cea de-a treia este pacifismul, care

consideră că orice război este imoral în sine.

1 Stanford Encyclopedia of Philosophy, War, 28 iulie 20052 Pew Forum, Iraq and Just War: A Symposium, 30 septembrie 2002

Cea de-a patra perspectivă este cea a războiului just, conform căreia raţionamentele

morale universale pot fi şi trebuie aplicate activităţii războiului, pentru a determina în ce

măsură utilizarea forţei este justă sau injustă.

Războiul sau lovitura preemptivă este purtat pentru a respinge sau înfrânge o acţiune

ofensivă sau o invazie iminentă, sau pentru a dobândi un avantaj strategic într-un război

iminent, înainte ca ameninţarea să se materializeze. Dreptul unui stat de a contracara un

posibil atac prin forţă este considerat de Hugo Grotius ca fiind parte componentă a dreptului

acelui stat la auto-apărare.3

Războiul preventiv este războiul iniţiat sub convingerea că un conflict este inevitabil,

nu şi iminent. Scopul este acela de a împiedica o schimbare în echilibrul de putere, prin atacul

unui adversar înainte ca acesta să dobândească vreun avantaj. Iniţierea unui astfel de război

fără aprobarea explicită a Organizaţiei Naţiunilor Unite este considerată a fi ilegală din

punctul de vedere al dreptului internaţional.4

Principiile Războiului Just

Doctrina Războiului Just are două seturi de principii5. Primul set stabileşte jus ad

bellum, dreptul de a porni un război şi include principiile războiului ca ultimă instanţă,

autorităţii legitime, principiul cauzei drepte şi al intenţiei juste, principiul probabilităţii de

succes. Al doilea set stabileşte modul de conduită pe timpul războiului, jus in bello, şi include

principiile proporţionalităţii şi discriminării.

Principiul războiului ca ultimă instanţă se referă la faptul că trebuie epuizate toate

opţiunile non-violente (negocieri) înainte ca utilizarea forţei să fie justificată.

Conform principiului autorităţii legitime, un război poate fi considerat just doar dacă

este întreprins de către o autoritate legitimă. Chiar şi cauzele juste nu pot fi apărate prin

acţiuni întreprinse de grupuri sau indivizi a cărui autoritate nu este recunoscută de societate ca

fiind legitimă.

Atât principiul cauzei drepte, cât şi principiul intenţiei juste fac referire la scopuri,

însă diferenţa constă în faptul că, în timp ce primul se referă la principiile morale pentru care

luptă un stat, al doilea se referă la scopurile imediate şi la mijloacele prin care acestea pot fi

atinse. Principiul cauzei drepte susţine că un război just trebuie purtat doar pentru a corecta o

nedreptate suferită. Conform principiului intenţiei juste, un război este just doar în cazul în

care este purtat pentru restabilirea păcii.

3 Beres L.R., The Permissibility of State-Sponsored Assassination during Peace and War, 19914 Shue H.& Rodin D., Preemption, military action and moral justification, 20075 Internet Encyclopedia of Philosophy, Just War Theory, 10 februarie 2009

Din punct de vedere al principiului probabilităţii de succes, un război este considerat

just doar dacă este purtat cu şanse rezonabile de succes.

Conform principiului proporţionalităţii, forţa utilizată în războiul just trebuie să fie

proporţională cu daunele suferite. Este interzisă utilizarea unei forţe supradimensionate pentru

atingerea unui obiectiv limitat.

Conform principiului discriminării, trebuie făcută deosebirea între forţele combatante

şi populaţia non-combatantă. Civilii nu trebuie să fie afectaţi de război (nu trebuie folosiţi pe

post de ţinte, trebuie luate toate măsurile pentru a evita uciderea civililor). Moartea civililor

este justificată doar dacă sunt victimele inevitabile ale unui atac asupra unei ţinte militare.

Războiul din Irak

În 2002, preşedintele american George W. Bush, susţinea necesitatea unei intervenţii

în Irak, din cauza stării de vulnerabilitate a Statelor Unite în urma atacurilor din 11 septembrie

2001, alături de supoziţia că Irak ar deţine şi fabrica arme de distrugere în masă şi că ar

sprijini grupări teroriste, printre care şi al-Qaeda.

Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 14416, din 8 noiembrie 2002, solicita

Irakului să permită accesul inspectorilor şi să se supună rezoluţiilor anterioare. Irakul părea să

fi acceptat Rezoluţia 1441, însă, la începutul 2003, George Bush şi premierul britanic Tony

Blair au declarat că Irak ar obstrucţiona misiunea ONU şi că ar ascunde în continuare armele.

Lideri precum preşedintele francez Jacques Chirac şi cancelarul german Gerhard Schröder au

cerut extinderea termenului până la care Irak era obligat să respecte prevederile Rezoluţiei. Cu

toate acestea însă, pe 17 martie, Bush a declarat încetarea eforturilor diplomatice din partea

Consiliului de Securitate ONU, considerându-le inutile, şi a emis un ultimatum adresat lui

Saddam, căruia îi cerea să părăsească Irakul în 48 de ore. Când Saddam a refuzat, în

dimineaţa zilei de 20 martie, Statele Unite şi aliaţii săi au lansat un atac cu rachete ghidate

asupra unui complex de buncăre în care se credea câ se află preşedintele şi statul major

irakian, urmate de atacuri aeriene asupra instalaţiilor militare şi guvernamentale şi de

invadarea Irakului dinspre sud, din Kuweit. Forţele aliate au întâmpinat minimă rezistenţă din

partea trupelor irakiene; cea mai mare opoziţie a venit din partea suporterilor Partidului Baath,

Fedayeeni lui Saddam.

Garda Republicană a fost desfăşurată în partea centrală a Irakului, pentru a apăra

capitala Baghdad. Pe măsură ce forţele americane avansau înspre valea râului Tigru-Eufrat, au

ocolit multe din zonele populate, unde mişcarea de rezistenţă a Fedayeenilor era puternică, şi

6 UN Security Council, Press Release SC/7564, 8 noiembrie 2002

au fost forţate să se oprească la 95 km de Baghdad, din cauza stării vremii şi a stresului pus pe

liniile de aprovizionare. În săptămâna următoare, forţele aeriene americane au cauzat pierderi

majore trupelor Gărzii Republicane din capitală, ceea ce a permis forţelor terestre să preia, pe

4 aprilie, controlul aeroportului internaţional din Baghdad şi, după cinci zile, controlul

întregului oraş. În aceeaşi zi, forţele britanice au preluat controlul asupra oraşului Al-Basrah

(Basra). Încercarea de a deschide un al doilea front în partea de nord a Irakului a fost

obstrucţionată de opoziţia guvernului turc, care a refuzat să acorde drept de trecere unităţilor

mecanizate ale armatei Statelor Unite. Cu toate acestea, Soldaţi ai Forţelor Speciale americane

au fost paraşutaţi în zonă şi, împreună cu luptătorii kurzi Peshmerga, au reuşit să preia

controlul oraşelor Kirkuk (10 aprilie), Mosul (11 aprilie) şi Tikrit (13 aprilie). Cu toate că

grupuri izolate de loialişti ai regimului continuau să lupte, Bush a declarat „misiune

îndeplinită” pe 1 mai 2003.

Pe 28 august 2003, preşedintele american a avut o schimbare de poziţie în ceea ce

priveşte implicarea ONU, anunţând că va accepta prezenţa unei misiuni de menţinere a păcii

în Irak, atâta timp cât forţa multinaţională va fi condusă de armata Statelor Unite.7

Saddam Husssein a fost capturat de forţele americane pe 23 decembrie 2003, predat

noilor autorităţi irakiene în iunie 2004, pentru a fi judecat pentru crime împotriva umanităţii,

şi executat pe 30 decembrie 2006.

Pe 8 iunie 2004, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat cu unanimitate de voturi

Rezoluţia nr. 15468, prin care susţinea transferul suveranităţii în mâinile unui nou guvern

irakian şi organizarea alegerilor pentru o Adunare Naţională Provizorie, care să adopte o nouă

Constituţie a Irakului. În baza unei constitutiţii provizorii, guvernul interimar a preluat

controlul pe 28 iunie. Pe 30 ianuarie 2005 au fost organizate alegeri pentru desemnarea

Adunării Naţionale, iar, pe 18 septembrie, a fost ratificată noua Constituţie.

7 Sharp J.& Blanchard C., Post War Iraq: Foreign Contributions to Training, Peacekeeping and Reconstruction, 25 septembrie 20078 UN Security Council, Resolution 1546, 8 iunie 2004

Principiul războiului ca ultimă instanţă

Una din condiţiile indispensabile ale Doctrinei Războiului Just este aceea că războiul

trebuie să fie folosit doar în ultimă instanţă; înainte ca un începerea unui război să fie

considerată justificată, trebuie epuizate toate mijloacele non-violente. În cazul Irakului,

această condiţie nu a fost respectată.

Când Statele Unite au declarat război Irakului, misiunea inspectorilor ONU încă se

afla în desfăşurare şi întâmpinau rezistenţă minimă din partea autorităţilor. În timp ce nu ar fi

putut dovedi existenţa armelor de distrugere în masă, puteau dovedi prezenţa pe teritoriul

Irakului a instrumentelor necesare pentru dobândirea acestora – reactoare nucleare, uzine

operaţionale de îmbogăţire a uraniului şi procesare a plutoniului, etc.

Administraţia americană părea nerăbdătoare să înceapă războiul în Irak. Întrucât Casa

Albă era dominată de neoconservatori, politica în cazul Irakului reflecta concepţia că Statele

Unite aveau dreptul de a purta acest război, fără să fie îngrădite de dreptul internaţional - SUA

nu au căutat să obţină aprobarea din partea Consiliului de Securitate al ONU, cu atât mai mult

cu cât George Bush declara că intervenţia americană în Irak este un război preemptiv.

Principiul autorităţii legitime

Un război este just doar dacă este declarat de către o autoritate legitimă. În cazul

Războiului din Irak, această condiţie nu a fost respectată, nici la nivel de proces constituţional

intern, nici pe plan internaţional.

Conform art. 1, punctul 8 din Constituţia Statelor Unite ale Americii, doar Congresul

are dreptul de a declara război.9 Rezultatul votului din cele două camere a fost majoritar în

favoarea propunerii Casei Albe de a începe războiul.

Din punct de vedere al doctrinei Războiului just, un stat poate declara război pentru a

împiedica distrugerea statului, pentru a opri o invazie sau pentru a răspunde unui atac iminent.

Totuşi, războiul din Irak nu satisface niciunul din aceste criterii şi a fost demarat în lipsa unei

aprobări explicite a din partea ONU.

Pe 24 februarie 2003, Statele Unite, Marea Britanie şi Spania au prezentat Consiliului

de Securitate al ONU un proiect de rezoluţie care declara că Irakul a ratat ultima şansă

oferită de Rezoluţia 1441, prin nerespectarea acesteia.10 Proiectul a fost retras după ce a

cauzat disensiuni între membrii consiliului. După ce a întâmpinat criticile Franţei, Germaniei

9 United States Constitution, 21 iunie 178810 C-Span, Text of an Amended Draft Resolution submited by US, UK and Spain to the UN Security Council regarding Iraqi compliance with Resolution 1441 and previous resolutions, 7 martie 2003

şi Rusiei, Statele Unite au renunţat la încercarea de a obţine aprobarea ONU şi au abordat

problema unilateral.

Principiul cauzei drepte şi al intenţiei juste

Din perspectiva standard, un război just trebuie să se încheie odată cu restaurarea

status quo-ului anterior. Pentru ca un război să fie considerat just, scopul trebuie să fie

restabilirea păcii şi reconcilierea părţilor aflate în conflict. Cazul paradigmatic este războiul de

agresiune, care se încheie în mod just odată ce agresorul a fost învins, atacul respins şi vechile

graniţe refăcute.

Administraţia Bush nu a pledat în favoarea războiului din necesitatea de a elibera

poporul irakian de sub regimul lui Saddam Hussein, nici din necesitatea de a democratiza

Irakul. Această finalitate a fost propusă de preşedintele Bush după ce armata americană nu a

putut găsi arme de distrugere în masă şi după ce lupta convenţională s-a transformat într-un

război de gherilă asemănător celui din Vietnam: lipsit de fronturi deschise şi de confruntări

directe, purtat în interiorul comunităţilor, între forţe asimetrice.

Intervenţia americană în timpul Războiului din Golf, din timpul preşedintelui George

Bush Sr., a avut ca finalitate eliberarea Kuweitului de sub ocupaţie irakiană, ceea ce respectă

Doctrina Războiului Just.

Însă, în cazul Războiului din Irak, scopul administraţiei americane a fost înlăturarea şi

înlocuirea guvernului irakian, ceea ce contravine principiului intenţiei juste. În urma căderii

regimului lui Saddam Hussein, prezenţa unei forţe de menţinere a păcii era justificată, însă nu

şi sub conducerea uneia dintre părţile combatante. Din perspectiva principiului intenţiei juste,

Statele Unite trebuia să se fi retras după transferul suveranităţii în mâinile irakienilor.

Principiul probabilităţii de succes

Un război este just doar dacă este purtat cu şanse rezonabile de succes.

În cazul Războiului din Irak, acest principiu ridică unele probleme. Statele Unite au

privit probabilitatea de succes doar din perspectiva diferenţei dintre capabilităţile militare ale

celor două forţe combatante, ceea ce indica un succes militar în decursul a câtorva luni. Însă,

deşi acţiunile militare majre s-au încheiat în mai 2003, armata americană a fost nevoită să

rămână pe o perioadă mult mai lungă decât cea prognozată.

Administraţia Bush a eşuat în a prevede costurile reale ale intervenţiei din Irak:

desfăşurarea a peste 245.000 de trupe11, costuri financiare de peste 3 trilioane $12, peste 4.300

morţi şi 31.000 răniţi în acţiunile militare13, precum şi o criză umanitară de proporţii, obligaţia

de a sprijini reconstrucţia infrastructurii economice şi de a proteja populaţia non-combatantă

şi graniţele Irakului. De asemenea, lupta convenţională, a cărei durată putea fi estimată, s-a

transformat într-un război de gherilă, bazat pe confruntări indirecte directe şi purtat în

interiorul comunităţilor, între forţe asimetrice.

Respectarea principiului probabilităţii de succes poate fi privită din perspectiva

principiului intenţiei juste.

Dacă intenţia Administraţiei Bush era aceea de a elibera poporul irakian de sub

regimul lui Saddam Hussein şi de a democratiza Irakul, atunci intervenţia americană a avut

succes. Însă, dacă intenţia era de a pacifica Irakul, atunci intervenţia nu a avut succesul

scontat.

Conform unui studiu al P. Sullivan de la Universitatea din Georgia, Statele Unite nu ar

fi avut cum să prezică ce s-a întâmplat după căderea regimului lui Saddam Hussein. Modelul

propus de aceasta susţinea că, odată cu schimbarea obiectivului armatei Statelor Unite, din

schimbarea regimului în impunerea şi menţinerea autorităţii unui nou guvern, şansele de

succes ale intervenţiei americane sunt sub 26%.14

Principiul discriminării

Doctrina Războiului Just impune necesitatea de a face deosebirea între forţele

combatante şi populaţia non-combatantă. Moartea civililor este justificată doar dacă sunt

victimele inevitabile ale unui acţiuni asupra unei ţinte militare.

În timpul acţiunii militare din martie-aprilie 2003, armata americană a ales să

ocolească zonele populate în care rezistenţa Fedayeenilor era puternică, astfel protejând

civilii. Şi, conform Lt. Cmdr. (R) John Carson, protejarea populaţiei irakiene non-combatante

este unul din principalele motive pentru care coaliţia condusă de Statele Unite a rămas în Irak,

după încetarea acţiunilor militare majore.15

11 Military Factfiles, BBC12 Trotta D., Iraq hits U.S. Economy, Reuters, 2 martie 200813 Iraq Coalition Casualty Count, ICasualties.org, 23 februarie 201014 Fahmi S., UGA Study shows that weaker nations prevail in 39% of military conflicts, University of Georgia News Service, 22 aprilie 201015 Carlson J., War on Behalf of Noncombatants?, United States Air Force Academy, 2005

Principiul proporţionalităţii

Forţa utilizată într-un război just trebuie să fie proporţională cu daunele suferite. Însă

Statele Unite nu suferiseră nicio daună din partea Irakului, nu se găsise nicio dovadă care să

lege Irakul de atacurile de la 11 septembrie, iar ameninţarea cu arme de distrugere în masă era

doar una presupusă. Din perspectiva Doctrinei Războiului Just, un război preemptiv poate fi

uneori îndreptăţit, însă un război preventiv este imposibil de justificat. SUA erau îndreptăţite

doar să se pregătească de un potenţial război, nu să îl şi pornească.

Concluzie

Din perspectiva primului set de principii ale Doctrinei Războiului Just, jus ad bellum,

intervenţia americană în Irak nu a fost una justificată: Statele Unite nu au încercat să utilizeze

întregul arsenal al mijloacelor diplomatice, considerându-le ca fiind ineficiente; intervenţia

militară în Irak a avut doar legitimitate internă, obţinând aprobarea Congresului american,

Administraţia Bush acţionând în manieră unilaterală, fără să mai aştepte o aprobare explicită

din partea Consiliului de Securitate al ONU; nu exista o ameninţare directă care să justifice o

intervenţie militară, Statele Unite modificându-şi din mers pledoaria în favoarea războiului, de

la neutralizarea ameninţării cu arme de distrugere în masă, la înlăturarea regimului tiranic al

lui Saddam Hussein, la necesitatea de a stabiliza şi democratiza Irakul; probabilitatea de

succes a intervenţiei a fost calculată doar din perspectiva diferenţei de capabilităţi militare, nu

şi din perspectiva costurilor umane şi materiale.

Din perspectiva principiului discriminării, modul de conduită al armatei Statelor Unite

poate fi considerat ca fiind unul just – în timpul acţiunilor militare majore, numărul civililor

afectaţi a fost scăzut şi au fost zonele populate în care era prezentă rezistenţa Fedayeenilor.

Din perspectiva princpiului proporţionalităţii, Războiul din Irak nu este just..

Doctrina Bush, cea care a stat la baza intervenţiei militare americane din Irak, este

considerată de unii academicieni drept opusul teoretic al Doctrinei Războiului Just.16 Analizat

din punctul de vedere al principiilor Doctrinei Războiului Just, Războiul din Irak este un

război injust.

16 Newcomb Q., Redefining the „Just War Doctrine”: implications of the new American Foreign Policy Framework, Carleton University, ianuarie 2004

Resurse bibliografice

Cărţi

Holmes A.F., Just War Theory, în Atkinson D.J&Field D.F.(ed.), New Dictionary of Christian

Ethics and Pastoral Theology, Inter-Varsity Press, 1995

Shue H.& Rodin D., Preemption: Military Action and Moral Justification, Oxford University

Press, 2007

Walt S.M., Taming American Power, W.W. Norton, 2005

Walzer M., Arguing about War, Yale University Press, 2004

Resurse Internet

Barnes J. & Stoll R.J., Preemptive and Preventive War: a preliminary taxonomy, Baker

Institute for Public Policy, martie 2007

http://www.bakerinstitute.org/publications/Preemptive%20and%20Preventive%20War-1.pdf

Beres L.R., Permissibility of State-Sponsored Assassination during Peace and War, Hein

Online, 1991

http://heinonline.org/HOL/LandingPage?collection=journals&handle=hein.Journals /tclj5&div=15&id=&page=

Chomsky N., On the Just War Theory and the Invasion of Iraq (lecture), US Military

Academy of West Point, 20 aprilie 2006

http://video.google.com/videoplay?docid=-3740467851698161135&q=chomsky+westpoint&hl=en#

Crawford N.C., Just War Theory and the US Counterterror War, Reed College, martie 2003

http://people.reed.edu/~ahm/Courses/Reed-POL-240-2009-S3_IP/Syllabus/EReadings/

15.2.JustWar_Crawford2003Just.pdf

Carlson J., War on Behalfof Noncombatants? (lecture), US Air Force Academy of Colorado

Springs, 2004

http://www.usafa.edu/isme/JSCOPE04/Carlson04.html

Fahmi S., UGA Study finds that weaker nations prevail in 39% of military conflicts,

University of Georgia Office of Public Affairs, 22 aprilie 2010

http://www.uga.edu/news/artman/publish/070611_Sullivan.shtml

Gray C.S., The Implications of Preemptive and Preventive War Doctrines: A Reconsideration,

Strategic Studies Institute, 24 iulie 2007

http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/Pubs/display.cfm?pubid=789

Loconte J., Fighting a Just War in Iraq, Heritage Foundation, 8 aprilie 2003

http://www.heritage.org/Research/Reports/2003/04/Fighting-a-Just-War-in-Iraq

Newcomb Q., Redefining the Just War Doctrine: Implications of the New American Foreign

Policy Framework, Carleton University, ianuarie 2004

http://www.carleton.ca/e-merge/docs_vol5/articles/article_Newcomb.pdf

Record J., The Bush Doctrine and War with Iraq, US Army War College of Carlisle, 2003

http://www.carlisle.army.mil/usawc/parameters/03spring/record.pdf

Sharp J.M. & Blanchard C.M., Post-War Iraq: Foreign Contributions to Training,

Peacekeeping, and Reconstruction, Federation of American Scientists, 25 septembrie 2007

http://www.fas.org/sgp/crs/mideast/RL32105.pdf

Trotta D., Iraq war hits US economy, Reuters, 2 martie 2008

http://www.reuters.com/article/idUSN2921527420080302?feedType=RSS&feedName=topNews&sp=true

Văduva Ghe. (Gen. R), Principii ale războiului şi luptei armate, Centrul de Studii Strategice

şi de Apărare, 2003

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/principii_ale_razboiului.pdf

Iraq amd Just War: A Symposium (event transcript), Pew Forum, 30 septembrie 2002

http://www.pewforum.org/Politics-and-Elections/Iraq-and-Just-War-A-Symposium.aspx

Just War Theory, The Internet Encyclopedia of Philosophy, 10 februarie 2009

http://www.iep.utm.edu/justwar/

Text of an Amended Draft Resolution submitted by the US, UK & Spain to the UN Security

Council regarding Iraqi Compliance with the Security Council Resolution 1441 & previous

resolutions, C-SPAN.org, 7 martie 2003

http://c-span.org/resources/fyi/draftresolution2.asp

Special Report: Would an Invasion of Iraq be a „Just War”?, United States Institute for

Peace, 2003

http://www.usip.org/files/resources/sr98.pdf

Resolution 1441, UN Security Council Press Release, 8 noiembrie 2002

http://www.un.org/News/Press/docs/2002/SC7564.doc.htm

Resolution 1546, UN Security Council Press Release, 8 iunie 2004

http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N04/381/16/PDF/N0438116.pdf?OpenElement

United States Constitution, 21 iunie 1788

http://www.usconstitution.net/const.html

War, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 28 iulie 2005

http://plato.stanford.edu/entries/war/

Icasualties.org

http://icasualties.org/iraq/

Iraq Body Count

http://www.iraqbodycount.org/database/

Ebsco Database

Enemark C. & Michaelsen C., Just War Doctrine and the Invasion of Iraq, Australian Journal

of Politics & History, vol. 51 issue 4, p 545-563, decembrie 2005

Stiltner B., Just War: Second Thoughts on Iraq, Christian Century vol. 123 issue 25, p 34-35,

12 decembrie 2006

Weigel G., Just War and Iraq Wars, First Things: A Monthly Journal of Religion & Public

Life issue 172, p 14-20, aprilie 2007