Eseu psihopedaogicAn univ. 2012-2013 / Maja Bâldea

STIMULAREA CREATIVITĂȚII ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE

(fig. 1)Pasăre desenată de un băiețel de 3 ani înainte

de a urma un sistem educativ proiectat de adulți /// Copilul are o viziune sensibilă și

personală a lumii din jurul lui

(fig. 2)Grup de păsări desenate de același băiețel după ce a urmat grădinița timp de 1 an ///

viziunea personală a suferit o mutație

1 Maja Bâldea, Eseu psihopedagogic – tematica: Stimularea creativității în cadrul activităților instructiv-educative

CUPRINS

IntroducereRelația dintre educație și creativitate

Ce este creativitatea Importanța creativității Relația dintre educație și creativitate Includerea creativității în procesul educativ Rolul cadrelor didactice în susținerea creativității

Concluzii

INTRODUCERE

Din perspectiva prezentului, stimularea creativității copiilor și tinerilor este unul din obiectivele importante ale sistemului educativ. Educația este cheia spre dezvoltare atât în plan individual cât și în sens teritorial/geografic și global. În raport cu educația, creativitatea este o componentă importantă în procesul educațional, stimulând dezvoltarea cognitivă și cunoașterea despre lume.

De-a lungul timpului, a fost dovedit faptul că indivizii creativi au generat progrese majore în dezvoltarea societății, dovedind faptul că sunt o resursă importantă pentru viitor.

În prezent, o categorie importantă de indivizi este categoria indivizilor adulți creativi care au în general profesii liberale și activează în design, media și alte domenii creative. Aceștia s-au remarcat în plan profesional în ultimii ani, fiind o categorie de vârf care face față deosebit de bine într-o economie nesigură și fluctuantă, capabili de adaptare într-un mod mult mai flexibil decât alte categorii profesionale.

Persoanele creative se remarcă nu doar în plan profesional, ci și în aspecte mult mai variate ale vieții, fiind cei care rezolvă mai ușor probleme sau situații conflictuale și cei care în general fac față mai ușor unor schimbări ale mediului și ale contextului.

Într-un document al comisiei europene în legătură cu educația și formarea se menționează faptul că "într-o societate din ce în ce mai complexă, creativitatea, gândirea laterală, aptitudinile transversale și capacitatea de adaptare tind să devină mai apreciate decât ansamblurile de cunoștințe specifice"[1].

Lumea, în forma ei actuală este bazată pe tehnologii ultra-perforante, pe schimbări rapide, pe circulația nelimitată a informației și a comunicării. Generația născută după 1990 este definită ca o generație de "nativi digitali", sau "generația C" (generația computerelor, a comunicării și a conectivității on-line) [2]; ea se dezvoltă deja având un sistem de funcționare și nevoi diferite față de generațiile prezentului.

Astfel, într-o lume aflată în permanentă schimbare, este evident faptul că stimularea creativității în cadrul activităților instructiv-educative devine o necesitate. Miza cultivării creativității depășește dimensiunea creșterii individuale, și în acest sens este important a studia și a înțelege mecanismele care reglează relația dintre educație și creativitate și de a găsi modalități concrete de stimulare a acesteia.

RELAȚIA DINTRE EDUCAȚIE ȘI CREATIVITATE

Ce este creativitateaCreativitatea, asemenea inteligenței, nu este o trăsătură fixă, uniformă, ci ea poate fi

antrenată, cultivată, iar în acest context oricine își poate exersa creativitatea și poate deveni creativ, prin asumare.

Creativitatea nu este o calitate unică definibilă, ci mai degrabă poate fi înțeleasă ca o grupare de abilități care folosite împreună produc o idee cu grad de noutate, ce poate avea valoare la nivel cultural [3].

Robert Sternberg (psiholog), definește creativitatea ca fiind în principal o decizie pe care o luăm în mod asumat, deoarece actul de a fi creativ pornește în primul rând din dorința

2 Maja Bâldea, Eseu psihopedagogic – tematica: Stimularea creativității în cadrul activităților instructiv-educative

de a fi creativ, în timp ce realizarea efectivă a creativității ține de efortul depus de fiecare în parte [4].

Creativitatea este de asemenea multidimensională și este definită de trei tipologii: creativitate tehnologică (invenții) creativitate economică creativitate artistică

Creativitatea poate fi dobândită atât prin acțiune educațională (acțiuni de stimulare a creativității), prin condițiile de mediu (prezența unui mediu creativ, școlar sau extrașcolar) cât și prin naștere (creativitate înnăscută). Importante pentru studiul de față sunt primele două categorii de influențe.

Importanța creativitățiiCreativitatea promovată corect atrage după sine o serie amplă beneficii, identificabile

în viața de zi cu zi. Beneficiile principale sunt: rezolvarea problemelor ambigue stimularea gândirii creative promovarea dezvoltării economice a face față unei lumi în permanentă schimbare a face față unei competiții în creștere (profesională, politică, teritorială, etc)

Relația dintre educație și creativitateRelația dintre educație și creativitate a început să fie reconsiderată după anii 90 în

politica academică globală, creativitatea fiind transferată de la periferia preocupărilor educaționale și devenind un aspect central al educației.

Educația anterioară a fost criticată ca fiind formală și generatoare de stereotipuri și de personalități conformiste, unii analiști susținând chiar ideea că școala omoară creativitatea. Una dintre cauze a fost considerată concentrarea principală a curriculei școlare pe achiziția de cunoștințe; în prezent se recunoaște faptul că o concentrare exclusivă pe achiziția de cunoștințe este o orientare greșită, dat fiind caracterul evident schimbător al lumii contemporane. De asemenea cunoașterea ca rezultat exclusiv al educației este insuficientă, deoarece cunoașterea dobândită într-un anumit moment poate deveni depășită în momentul imediat următor [5].

Sternberg consideră că o mare parte din mediul academic pune accent prea mare pe abilitățile analitice ale elevilor, în detrimentul abilităților creative și practice, ceea ce conduce la o evaluare prea îngustă a inteligenței [4].

Soluția logică a acestui conflict a fost combinarea cunoașterii cu creativitatea, școlile fiind considerate mediile ideale pentru încurajarea creativității, încă din ciclul primar, continuând în unele situații până în cel academic (facultăți vocaționale, etc).

Includerea creativității în procesul educativCreativitatea în mediul școlar depinde de un complex de factori, a căror influență se

întrepătrunde în generarea efectelor asupra creativității.Integrarea creativității în școli în mod concret trebuie realizată atât prin politici

educaționale implementate prin soluții legislative la nivel național, cât și prin efortul susținut al cadrelor didactice, care să participe în mod conștient la stimularea creativității elevilor.

Politicile educaționale referitoare la creativitate există, integrate atât în politicile europene[6] cât și în politica națională pentru educație, dar aplicarea lor în mod real depinde de în cea mai mare măsură de implicarea activă a cadrelor didactice. Asumarea conștientă de către dascăl a promovării creativității reprezintă unul din punctele sensibile ale acestui demers, de aceasta depinzând de fapt succesul real al politicilor legislative.

Rolul cadrelor didactice în susținerea creativitățiiUn studiu realizat recent în Anglia a demonstrat faptul că elevii așteaptă în primul

rând din partea profesorilor originalitate. Această expectanță este normală de fapt, și ea decurge dintr-o evidență a procesului educativ, respectiv faptul că un profesor nu este

3 Maja Bâldea, Eseu psihopedagogic – tematica: Stimularea creativității în cadrul activităților instructiv-educative

capabil să transmită învățături elevilor dacă nu reușește să le incite atenția. Această realitate este susținută și de descoperiri recente în domeniul neurobiologiei, asupra calității atenției. Atenția elevilor este influențată de patru factori, dintre care cel mai important în relație cu creativitatea este factorul de noutate; ceilalți factori fiind nevoia percepută, sensul și emoțiile.

În lipsa unui discurs creativ, cadrele didactice nu vor reuși să susțină atenție clasei, nefiind capabili să ofere un discurs variat pentru gradele diverse de inteligență ale elevilor sau un discurs antrenant în cadrul programului de învățământ [3].

Deoarece creativitatea poate fi cultivată, exersată și întreținută, atragerea ei poate fi urmărită prin implementarea unei serii de strategii și practici concrete în activitatea de predare din învățământ, care pot avea ca rezultat stimularea imaginației. Dar chiar și acest demers are un punct sensibil, deoarece nu poate presupune rețete certe pentru succes, creativitatea fiind mai degrabă o stare decât o situație.

Chaz Pugliese consideră creativitatea ca fiind o combinație de aptitudini, motivație, cunoștințe și atitudine. Astfel, pentru ca profesorii să fie setați să stimuleze creativitatea, aceștia trebuie să practice în mod voluntar și asumat o atitudine orientată spre creativitate [7].

Stimularea creativității prin acțiunile cadrelor didacticePentru ca stimularea creativității să fie eficientă în procesul de educație, ea trebuie

să fie în primul rând să fie impulsionată și practicată de dascăli. În acest sens, este util în primul rând a defini calitățile unui profesor creativ. Un

profesor creativ, în mod primar, poate să: atragă și să mențină atenția elevilor, predea materia în moduri care sunt relevante pentru elevi găsească modalități prin care lecțiile sale să fie memorabile

A educa în scopul susținerii creativității presupune din partea cadrului didactic un grad de flexibilitate și abilități de improvizare, în sensul în care acesta nu trebuie să predea efectiv materialul didactic, ci să conducă elevii pe o cale a descoperirii. Principala provocare în stimularea creativității în mediul educațional aparține în mod evident cadrelor didactice, care vor trebui să fie capabile să încorporeze schimbări în modalitatea de predare, în raport cu un stil uzual și deprinderi pe care și le-au format anterior sau în raport cu stilurile de predare care nu sunt orientate spre creativitate [6].

Posibilele strategii pe care cadrele didactice le pot încorpora în procesul educativ din clasă pentru stimularea creativității sunt multiple, formulate de mulți cercetători sau scriitori. Am ales să discut două perspective diferite oferite de pe poziții divergente în sugerarea strategiilor corecte de promovare a creativității, respectiv cea a unui cercetător în domeniul creativității - Marylin Fryer [8], în raport cu perspectiva unui învățător nonconformist, muzician și trainer - Chaz Pugliese [7]:

Marylin Fryer (the Creative Center Ltd) Chaz Pugliese

stimularea motivației spre învățare a elevilor prin stabilirea sarcinilor, prin feedbackul dat elevilor, prin mediul pe care îl construiesc în clasă

permiterea lucrului individual al elevilor pentru o perioadă scurtă, pentru a permite acestora să fie absorbiți de activitățile care li se par motivante

aplicarea unor strategii euristice de rezolvare a problemelor, ținând cont că mulți elevi întâmpină cea mai mare dificultate în a decide care sunt ideile cele mai potrivite (și nu în găsirea ideilor

practicarea unui discurs creativ, antrenant;

integrarea factorului surpriză, deoarece surprizele mențin vie atenția elevilor;

a preda simplu, a practica o predare simplificată și centrată pe eliminarea unor elemente inutile care ar putea distrage atenția, dar și focusarea pe elev și pe transmiterea mesajului;

integrarea unei atitudini relaxate / de joacă; este evident faptul că o atitudine relaxată sau de joacă este importantă în clasă pentru că reduce stresul, dar de

4 Maja Bâldea, Eseu psihopedagogic – tematica: Stimularea creativității în cadrul activităților instructiv-educative

propriu-zise) permiterea elevilor de a evalua soluții și

de a le implementa unde este cazul dezvoltarea cunoașterii și talentelor

elevilor a demonstra faptul că tu personal

apreciezi creativitatea a încuraja întrebări și a respecta

întrebările neobișnuite a lua în considerare nevoile de învățare

ale elevilor

asemenea incită entuziasmul față de acțiunile educative; înclinația către joacă este o calitate a indivizilor creativi

asumarea de riscuri, care presupune schimbarea zonei de confort a cuiva; asumarea de riscuri nu este o acțiune care să se manifeste în mod natural, ci trebuie să fie educată, iar în opoziție se află asumarea unui proces sigur care atrage rutina.

Ambele opinii subliniază în fapt condiția esențială a unui mediu școlar creativ, respectiv cultivarea unei atmosfere atractive și incitante, în opoziție cu o atmosferă de delăsare, care permite instaurarea unei stări de laissez faire și a rutinei. Astfel, pentru un cadru didactic, stimularea creativității elevilor este un proces de implicare continuă.

CONCLUZII

Creativitatea nu trebuie privită fiind opțională în procesul de învățământ, ci ea trebuie să reprezinte o bază pe care educația să se realizeze.

Chestiunea susținerii creativității depinde în mod determinant de cadrele didactice, de cei implicați în mod concret în relațiile cu elevii. Astfel, impulsionarea creativității cadrelor de învățământ ar trebui să constituie o temă importantă în implementarea politicilor de învățământ și în formarea cadrelor didactice.

Referințe

[1] Document de lucru al serviciilor comisiei Școli pentru secolul XX, Bruxelles 11.07.07 http://ec.europa.eu/education/school21/consultdoc_ro.pdf

[2] Booz & Company, The Rise of Generation C. Implications for the World of 2020http://www.booz.com/media/uploads/Rise_Of_Generation_C.pdf

[3] Gurr, T. Allthingslearnig, http://allthingslearning.wordpress.com/2011/09/20/in-praise-of-creativity%E2%80%A6part-one/

[4] http://www.tufts.edu/central/research/ResearchNews/Researchers/Sternberg.htm [5] Shaeen, R. (2010). Creativity and Education. Irvine: Scientific Research Publishing[6] http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/framework_en.htm [7] Pugliese, C., Burghall, M., Clandfield, L. (2010). Being Creative. The challenge of change in

the classroom. Delta Publishing[8] Fryer, M. Promoting creativity in education and the roel of measurement

http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/doc/creativity/report/promote.pdf

5 Maja Bâldea, Eseu psihopedagogic – tematica: Stimularea creativității în cadrul activităților instructiv-educative