Florul (F)

Fluorul este un element chimic din grupa 17 a sistemului periodic (după stilul vechi grupa a-VII-a principală sau VIIA), grupa halogenilor.

În stare elementară formează molecule compuse din doi atomi F2, care este singura legătură posibilă dintre cei doi atomi. Este cel mai electronegativ dintre toate elementele.

Florul este un element intalnit in organismul nostru sub forma fluorurii de calciu, una din componentele tesuturilor care formeasa cartilagiile, oasele, dintii, si florura de sodiu, un preparat sintetic de genul celor care se introduc in apa potabila. Scade incidenta cariilor dentare, insa surplusul poate determina decolorarea dintilor. Nu s-au stabilit doze zilnice, dar majoritatea oamenilor ingereaza aproximativ 1 mg pe zi din apa potabila (au fost indicate doze de 1,5 pana la 4 mg).

Raspandire

Fiind un element foarte reactiv nu se găsește în natură decât sub formă de compuși.

Compusii fluorului

Minereurile cu conținut de fluor sunt:

fluorita CaF2 (fluorură de calciu),

criolita Na3[AlF6],

apatita 3Ca3(PO4)2.Ca(F,Cl)2.

Istoric

Fluorul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886.

Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc datorită marii sale reactivități și toxicități.În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat

diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind stimulate de folosirea acestui compus ca amestec răcitor.

În 1986, la aniversarea a 100 de ani de la descoperirea sa, Karl Christe a pus la punct o

metodă pur chimică de preparare prin reacția în mediu de HF anhidru, la 150 °C dintre K2MnF6 și SbF5. Are loc următoarea reacție:

2K2MnF6+4SbF6 → 4KSbF6 + MnF2 + F2

1

Fabricare

Singura metodă industrială de obținere a fluorului elementar, este electroliza unei soluții de KF în acid fluorhidric anhidru. Operația se desfășoară în recipienți de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H2 iar la anodul din grafit se degajă fluorul F2

Utilizare

Faptul că diverși compuși organici, în care hidrogenul este înlocuit cu fluor, sunt deosebit de inactivi a condus la variate aplicații industriale: izolatori electrici, mase plastice cu inerție mare, lubrifianți. Fluorul se mai utilizează la prevenirea apariției cariilor dentare dar și în industria atomică.

Fluorul este o otrava cumulativa…

In medie, 50% din cantitatea ingerata zilnic se elimina prin rinichi. Restul se acumuleaza in tesuturi, oase si glanda pineala (epifiza). Ingerarea fluorului determina cresterea numarului fracturilor. Fluorul in exces provoaca infertilitate. Fluorul creste riscul aparitiei Fluorozei o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete opace sau maronii pe suprafata lor.

Fluorul este foarte activ, chiar si in cantitati infime – inhiband numeroase enzime si este mutagen – determina mutatii genetice la nivel ADN. Testata pe sobolani timp de un an, apa fluorizata a determinat modificari morfologice a nivelul rinichilor si creierului, acumulari mari de aluminiu in creier si simptome asociate bolii Alzheimer.

Alte studii independente si cercetatori cu reputatie, au demonstrat legatura intre ingerarea zilnica a Fluorurii de Sodiu si urmatoarele probleme de sanatate:-Disfunctii ale Tiroidei – care afecteaza intregul sistem endocrin conducand la diverse dereglari, inclusiv obezitate.-Disfunctii Neurologice – IQ micsorat, incapacitatea de concentrare asupra sarcinilor, letargie si oboseala psihica.-Blocarea secretiei de melatonina, fapt care scade imunitatea impotriva bolilor, accelereaza imbatranirea, produce dereglari ale somnului.-Calcifierea glandei pineale, ce controleaza instalarea pubertatii.

Fluorul este foarte toxic…

Fluorura de Sodiu este o substanta extrem de toxica – doar 200 mg de fluor este suficient pentru a ucide un copil si doar 3-5 grame (o lingurita) este destul pentru a ucide un adult. Odata ingerat, fluorul se depoziteaza in tesuturile osoase ale corpului (dinti si oase) si in glanda pineala (care controleaza pubertatea). Efectele adverse se observa de obicei numai dupa un timp mai lung.

2

Excesul de fluoruri

Daca fluorurile sunt bune, de ce sa nu administram copiilor cat mai multe posibil? Ca si in cazul celor mai multe minerale si vitamine, excesul poate fi daunator. Cei mai multi copii primesc cantitatea potrivita de fluoruri in pastele de dinti si apa fluorurata.

Prea multe fluoruri administrate inainte de 8 ani pot duce la fluoroza smaltului, o decolorare sau o patare a dintilor permanenti. Aceasta afectiune este neplacuta, dar inofensiva si poate fi tratata adesea prin proceduri cosmetice.

Cele mai multe cazuri de fluoroza apar la copiii carora le-au fost administrate doze de fluoruri care nu sunt necesare, desi se spala regulat pe dinti cu pasta fluorurata, iar apa pe care o beau contine un nivel adecvat de fluoruri. Folosirea gresita a produselor fluorurate, inclusiv a apelor de gura si a pastelor de dinti, poate si ea sa contribuie la aparitia fluorozei, dar este mai rara.

Intoxicatia cu fluoruri

Foarte rar, intoxicatia cu fluoruri se poate produce cand sunt ingerate mari cantitati de fluoruri intr-o perioada scurta de timp. La copiii sub 6 ani sunt raportate peste 80% dintre cazurile de presupusa supra-ingerare.

Desi in general efectele nu grave, intoxicatia cu fluoruri trimite cateva sute de copii din Statele Unire la saloanele de urgenta in fiecare an.

Simptomele de intoxicatie cu fluoruri

Pot include greata, diaree, voma, dureri abdominale, salivatie excesiva sau sete crescuta. Simptomele apar la 30 de minute dupa ingerare si pot dura pana la 24 de ore. Daca banuiti ca micutul ar fi putut manca o cantitate mare de produs fluorurat, chemati salvarea.

Nu uitati sa pastrati pasta de dinti, suplimentele, apele de gura si alte produse care contin fluoruri departe de accesul copiilor sau intr-un dulap incuiat. Ar trebui si sa supravegheati periajele copilului pentru a evita inghitirea pastei de dinti sau a altor produse fluorurate.

Daca aveti intrebari despre continutul de fluoruri al apei curente, produsele fluorurate pe care le foloseste copilul, sau daca primeste prea multe sau prea putine fluoruri, discutati aceste aspecte cu medicul de familie sau cu stomatologul.

Impactul la nivelul creierului

Pana in anii ’90 nici un studiu sau cercetare nu s-a efectuat pentru a determina impactul fluorului asupra glandei pineale (o glanda de dimensiuni mici localizata intre cele doua emisfere ale creierului, responsabila cu producerea hormonului “melatonina”).

3

Melatonina este un hormon care ajuta la reglarea proceselor pubertatii si contribuie la protejarea organismului impotriva degenerarii celulare cauzata de radicalii liberi. O problema majora legata de fluor este acumularea masiva in glanda pineala cu efecte ca: reducerea productiei de melatonina si instalarea prematura a pubertatii.

Teste mai recente au demonstrat ca fluorul poate dauna creierului si are efecte negative asupra capacitatii de invatare. Cinci studii efectuate in China arata o reducere a IQ-ului la copiii asociati cu expunerea la fluor. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat intr-o carte a sa faptul ca fluorul ar fi folosit pentru a tine sub control populatia, impiedicand-o sa devina prea violenta. Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte. Jurnalistul afirma ca, de altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor, probabil in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control.

In Romania, apa potabila (de la robinet) nu este fluorizata (inca) – lucru care cu siguranta ni se pare o alegere inteleapta, in urma a tot ceea ce am citit pana acum.Insa toate produsele de ingrijire a danturii (pasta de dinti, apa de gura) contin fluor, inclusiv pastele de dinti destinate copiilor foarte mici. Totodata, alimentele si bauturile la a caror procesare s-a folosit apa fluorizata, unele ceaiuri, unele formule de lapte praf, carnea dezosata mecanic, reziduurile de pesticide din alimente, toate contribuie cu un surplus de fluor la alimentatia zilnica.

Modalităţi de îndepărtare a flurorului din apă

 - Filtrare prin osmoză inversă: Această modalitate este folosită pentru a purifica unele tipuri de apă îmbuteliată (deci o parte din apele îmbuteliate existente pe piaţă nu sunt fluorizate). Sistemele de osmoză inversă sunt în general inaccesibile pentru uzul personal.

- Filtru activat de defluorizare prin alumină: Aceste filtre sunt folosite în locaţiile unde sunt predominante cazurile de fluoroză. Filtrele de defluorizare prin alumină sunt destul de scumpe (cel mai mic preţ este de 30 de dolari pe filtru) şi necesită înlocuirea lor frecventă, dar reprezintă o opţiune bună pentru filtrarea apei acasă.

- Filtrarea prin distilare: Sunt disponibile filtre comerciale de distilare, care pot fi achiziţionate pentru a îndepărta fluorul din apă. Însă, atenţie, când găsiţi menţiunea “apă distilată”, asta nu înseamnă că produsul este potrivit pentru consum, existând posibilitatea ca în băutura achiziţionată să fie prezente şi alte impurităţi nedorite.

 Modalităţi care NU elimină fluorul

4

 - Unele filtre comerciale: Unele website-uri despre îndepărtarea fluorului spun cu totul altceva, însă specialiştii de la Chemistry.com au verificat descrierea produselor de pe websiteurile companiilor şi astfel pot confirma că fluorul rămâne în apă. Citiţi întotdeauna informaţii despre filtrul pe care doriţi să îl achiziţionaţi.

- Fierberea apei: Acest proces va concentra fluorul, în loc să îl reducă.

- Îngheţarea apei: Îngheţarea apei nu afectează absolut deloc concentraţia de fluor.

Sugestii pentru reducerea expunerii la fluor

 - Nu luaţi suplimente de fluor.

- Citiţi etichetele de pe băuturile îmbuteliate: Dacă nu sunt fabricate folosind apă distilată sau apă purificată prin procesul de osmoză inversă, atunci probabil sunt realizate din apă fluourată publică.

- Folosiţi pastă de dinţi fără fluor.

- Evitaţi consumul de ceai negru sau roşu: Există multe beneficii pentru sănătate asociate cu compuşii chimici întâlniţi în ceai, dar cele două sortimente de ceai – negru şi roşu – trebuie evitate dacă este nevoie să reduceţi aportul de fluor. Ceaiul negru şi roşu provin din două tipuri de plante diferite, însă frunzele lor conţin în mod natural cantităţi mari de fluor.

- Aveţi grijă la conservele din peşte sau alte produse alimentare: Fluorul poate fi folosit ca un conservant.

- Evitaţi sarea din rocă neagră sau roşie sau alte produse care conţin acest tip de sare.

- Evitaţi tutunul de mestecat.

- Evitaţi folosirea îndelungată a medicamentelor care conţin fluor: Anumite antidepresive şi medicamente pentru osteoporoză conţin fluor.

Cronologie selectivă a fluorurilor

1940 - lagărele de concentrare sovietice au administrat fluoruri prizonierilor pentru a le reduce rezistenţa în faţa autorităţilor si a le induce deteriorarea fizică.

1942 - Germania devine cel mai mare producător de aluminiu din lume (şi de fluorură de sodiu). Fluorurile au fost folosite şi aici în lagărele de concentrare pentru a-i menţine docili pe prizonieri şi pentru a nu pune întrebări autorităţilor.

1943 / Cercetătorii de la Serviciu Public de Sănătate din SUA au examinat starea de sănătate a rezidenţilor din oraşul Bartlett,Texas pentru a vedea dacă cele 8 ppm (părţi pe milion) din apa de

5

băut le va afecta sănătatea. La verificarea făcută în 1953 au constatat că rata de mortalitate a oamenilor a fost de 3 ori mai mare decât în oraşul vecin,unde concentraţia de fluorură din apă era de 0,4 ppm.

1944 – „Chiar şi 1 ppm de fuorură în apa de băut poate otrăvi vitele,caii şi oile „ se specifică într-un raport dat publicităţii de specialişti în cercetarea poluării apei (Moules, G.R., Water Pollution Research and Summary of Current Literature, 1944.)

1995 – Un studiu efectuat de cercetătorii chinezi a arătat că IQ-ul copiilor din zonele cu apa fluorinată este mult scăzut (Zhang, I.B., et al, "Effect of a High Fluoride Water Supply on Children's Intelligence" [Pending Publication]

Ce sunt fluorurile?

Fluorurile exista in mod natural in apa de izvor si sunt compusi ai fluorului, al treisprezecelea dintre cele mai frecvente elemente chimice din crusta terestra. Este stiut ca fluorurile ajuta la prevenirea si chiar oprirea (in fazele timpurii a) cariilor dentare.

Si atunci, cat de multe fluoruri ii sunt necesare copilului dumneavoastra? In general, copiii sub 6 luni nu au nevoie de fluoruri. Un control efectuat la 6 luni ofera o sansa grozava de a discuta cu un profesionist despre necesarul de fluoruri al copilului.

Daca traiti intr-o zona in care apa are un contine un nivel scazut de fluoruri, medicul sau stomatologul copilului ii poate prescrie picaturi cu fluoruri, tablete sau vitamine dupa ce copilul implineste 6 luni. Academia Americana de Pediatrie SUA recomanda ca aceste suplimente de fluoruri sa-i fie administrate copilului zilnic intre 6 luni si 16 ani.

Dozajul se va schimba pe masura ce creste copilul. Numai copiii care traiesc in zone cu continut redus de fluoruri in apa sau copiii care beau numai apa imbuteliata nefluorurata ar trebui sa primeasca astfel de suplimente.

Despre floruri

-cercetări efectuate de Departamentul de sănătate New Jersey au confirmat o creştere cu 6,9% a cancerului osos la barbaţii tineri;-fluorurile cresc riscul de fracturi la şold;-consumul de apă fluorinată va dubla numărul fracturilor de şold atât la bărbaţi cât şi la femeile în vârstă;-s-a constatat că fluorurile cresc cazurile de infertilitate; cercetătorii FDA(Food an Drug Administration) au raportat o legătură strânsă între scăderea fertilităţii la femeile cu vârste între 10 şi 49 de ani, şi creşterea nivelului de fluoruri. -fluorurile nu sunt aprobate de FDA,fiind considerate nesigure şi fără efect dovedit. FDA nu

6

consideră fluorurile un aliment esenţial;-Fluorurile sunt foarte toxice; Academia Internatională de Stomatologie şi Toxicologie a clasificat fluorurile drept medicament dentar neaprobat datorită toxicităţii crescute.

Acid fluorhidric

Acidul fluorhidric (HF) este un acid ce se prezintă ca o soluție apoasă incoloră, cu un miros puternic înțepător. Acidul fluorhidric atacă puternic sticla, având un efect caustic asupra pielii și mucoaselor. O soluție apoasă de acid cu o concentrație de 38,2 % are punctul de fierbere la temperatura de 112 °C, punctul de fierbere depinzând de concentrația amestecului. Din cauza faptului că reacționeză cu sticla, acidul se păstrează în vase de teflon sau din material plastic.

Mod de obținere

Acidul fluorhidric se poate obține prin sinteza direct din elementele chimice componente:

H2 + F2 → 2HF

Procedeul tehnic de obținere al acidului fluorhidric este încălzirea fluorurii de calciu cu acid sulfuric concentrat:

CaF2 + H2SO4 → 2 HF + CaSO4

Reactivitate

Acidul fluorhidric este un acid de tărie medie, având valoarea pKs = 3,14. Acidul nu atacă aurul și platina, atacă puțin argintul, cuprul și plumbul. Este singurul acid care atacă cuarțul:

SiO2 + HF → SiF4 + H2O

Acesta atacă și silicații din sticlă. Din cauza acestei proprietăți, acidul fluorhidric nu se depozitează în recipiente de sticlă, ci în recipiente de polietilenă sau de bachelită[1]. Acidul fluorhidric este foarte ușor solubil în apă, datorită unei reacții exoterme[1]:

H2O + HF → H3O+ + F-

Utilizare

Acidul fluorhidric este folosit la gravarea metalelor și sticlei, sticla devenind mată la locul de contact cu acidul. Este de asemenea mult utilizat în producerea cipurilor pentru computer, în galvanizare, la curățarea fațadelor sau la îndepărtarea cuarțului de pe fluorină, prin dizolvarea crustelor de silicați fluorina rămânând intactă. Este folosit ca diluant al silicaților în metodele analitice din științele geologice. Este folosit, de asemenea, și la purificarea benzinei (prin metoda alchenilor) sau ca și catalizator în producerea carburanților cu cifre octanice ridicate.

7

O utilizare la fel de importantă este la îmbogățirea uraniului, sau în industria petrolului unde este aplicat în combinație cu acid clorhidric sau acizi organici.

Importanța biologică

Acidul fluorhidric este un produs foarte toxic care acționează în urma contactului cu pielea sau cu mucoasele (acidul flurhidric asemănându-se, prin această proprietate, cu erbicidul E605 (parathion) și cu gazele de luptă). Pericolul mare îl reprezintă absorbția rapidă prin pielea deja lezată de acțiunea caustică a acidului. De asemenea este important de remarcat că sistemul de alarmă al organismului, durerea, semnalizează doar după câteva ore leziunea produsă de acid, iar ulterior senzația dureroasă nu mai poate fi diminuata nici măcar de calmante puternice ca morfina sau fentanilul.

Măsuri de prim ajutor

*La o intoxicare pe cale orală, este admisă administrarea laptelui în cantități mici (1 l de lapte cu 1 - 2 g de calciu) fără a se căuta provocarea vomitării.

*Între timp trebuie înștiințat personalul medical de urgență.

*La o inhalare de acid trebuie administrate preparate cu aerosoli speciali.

Reguli generale de prim ajutor

*viteza de reacție e deosebit de importantă;

*anunțarea imediată a personalului medical;

*personalul medical trebuie să:

-urmărească concentrația de calciu din sânge (calcemia);

-este contraindicată narcoza la pacientul intoxicat.

8