Eseu: Analiza comparativa a rolului efului de stat n Marea Britanie i JaponiaIn decursul vremii, denumirea de ef al statului a mbrcat doua forme de organizare i manifestare: uni-personala (rege, mprat, sultan, domn, principe sau preedinte), de regula numita, dar in vremurile moderne si aleasa; colegiala - aceasta a purtat si poarta diverse denumiri: Prezidiu, Consiliul de stat, Consiliul prezidenial. Problemele rolului si ale atribuiilor sefului statului au fost si sunt si astzi viu disputate, ele cuprinznd o gam larg si variata de opinii si preri, acestea mergnd de la conferirea sefului statului un rol pur decorativ, reprezentativ, pana la acordarea unor importante prerogative executive si legislative. Aceasta mare diversitate de roluri ce sunt atribuite sefului statului sunt determinate de o serie de factori:- modul de desemnare a sefului statului;- raportul dintre instituiile fundamentale ale statului, in principiu dintre executiv si legislativ;- existente sau nu a unor tendine si opiuni pentru asigurarea unui echilibru intre principalele instituii ale statului, guvern-parlament;- unele tradiii naionale.Sisteme constituionale unde efii de state dein si exercita roluri pur decorative, doar de reprezentare. Asemenea funcii se ntlnesc de regula in monarhiile constituionale unde efii statului sunt desemnai ereditar Anglia i Japonia. De exemplu in Suedia si Japonia monarhii in calitatea lor de efi de state nu dispun de nici o putere, nu iau decizii, nu participa la luarea deciziilor, nu desemneaz, nu revoca minitri, demnitari. Funciile lor sunt eminamente reprezentative si acestea limitate. Deasemenea n Japonia atribuiile mpratului i n mai mult de domeniul culturii dect de cel politic. In Marea Britanie regina are funcia de reprezentare a statului si de transmitere a mesajului adresat parlamentului la constituirea acestuia si la nceputul fiecrei legislaturi. In aceasta tara, limitarea prerogativelor sefului statului a mers si mai departe, nct acesta chiar daca prin constituie deine prerogativa promulgrii legii, regina nu s-a mai folosit de aceasta dispoziie din 1707.eful statului nu trebuie sa rspund pentru faptele si actele sale. Este o orientare mai veche, tradiionala, ea bazndu-se pe imunitatea de care dispune seful statului si pe faptul ca orice act emis de acesta este contrasemnat fie de primul-ministru, fie de ministrul de resort. Pornind de la principiul ca, in fata legii, toi oamenii sunt egali indiferent de statutul si funcia lor in societate, ca nimeni nu e mai presus de lege. Este o orientare moderna care-l pune pe seful statului in situaia de cetean si, ca orice cetean, el trebuie sa rspund pentru actele si faptele sale. Rspunderea sefului statului nu este aceeai in toate sistemele constituionale, ea este in funcie de rolul si funcia exercitata de acesta in viaa politica a tarii. Acolo unde seful statului are un rol reprezentativ, decorativ, el nefiind implicat in nici un fel in actul de guvernare, desigur ca si rspunderea acestuia in acest plan este minora sau chiar de loc. Cel mai tipic exemplu este situaia monarhilor constituionali din Anglia i Japonia.Marea Britanie este o monarhie constituional ereditar, n care eful statului domnete, dar nu guverneaz, cu alte cuvinte, monarhia acioneaz n limitele stabilite de Constituie. Guvernul ales acioneaz n numele Coroanei, iar puterile personale pe care Monarhul obinuia s le aib sunt acum folosite pentru ndrumarea, sftuirea primului-ministru i a Guvernului. Explicaia prezenei Reginei n cadrul Constituiei este dat de faptul c aceasta asigur stabilitatea i continuitatea, care se ntlnesc att de rar n politic. Puterile deinute nc de Monarh pot fi utilizate n mod legal fr a fi necesar consimmntul Parlamentului. n acest fel, deciziile executivului pot fi luate ntr-un timp mai scurt, iar Guvernul are o libertate mai mare de aciune, deoarece, n realitate, toate puterile Coroanei sunt exercitate de Guvern n numele Coroanei. Astfel, de afacerile externe se ocup primul-ministru, ministrul de externe i Cabinetul. Dei Japonia este n general considerata o monarhie constituional, bazata n mare parte pe sistemul britanic si avnd puternice influente ale unor tari din Europa continentala legea civila cum ar fi Germania si Frana. Totui Constituia Japoniei definete mpratul ca "simbol al statului i al unitii poporului". El execut datorii ceremoniale i nu are putere real, nici mcar n situaii de urgen. Suveranitatea este pus n minile poporului japonez prin constituie. Dei statutul su oficial este disputat, la ocazii diplomatice, mpratul tinde s se comporte (doar dac are susinere public) ca i cum ar fi ef de stat. n 2006, Japonia este singura ar din lume condus de un mprat. Spre deosebire de Marea Britanie mpraii din Japonia aveau i rolul de comandant suprem pe cmpul de lupt, spre deosebire de multe monarhii de Vest. Cu toate c mpratul a fost aproape din totdeauna privit ca i conductorul titular al rii, cea mai remarcabil trstur a lui a fost tendina de a sublinia rolul mpratului ca mare preot al into, religie indigen a Japoniei. De-a lungul perioadei Edo (1603-1868), cercettorii tradiionaliti au dezvoltat teorii care susineau faptul c datorit descendenei cereti mpratul ar trebui s fie venerat ca un zeu. Ca atare, mpratul era eful suprem al cultului, iar pe aceste considerente de prestigiu i recunoteau i celelalte clanuri (uji) supremaia i autoritatea; o autoritate limitat, dar niciodat contestat. Ceea ce urmreau marile familii n anumite momente ale istoriei Japoniei medievale era, nu s-l nlture pe Fiul Cerului - cum mai era denumit mpratul, ci s-i ngrdeasc i s-i controleze puterea. Ca urmare, spre a-i consolida poziia, mpratul caut s-i sporeasc tezaurul personal ct mai mult, cu veniturile provenite din tribut, din comer i din monopolul asupra diferitelor corporaii care erau ataate Casei imperiale. n statele cu regim monarhic constituional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii, eful statului este monarhul, care deine de regul puteri limitate. Puterea executiv este deinut de Guvern prin Primul-Ministru., fapt contradictoriu pentru Japonia, unde mpratul nu este nici mcar directorul executiv nominal. Constituia prevede c mpratul "s efectueaze numai astfel de acte n materie de stat care sunt prevzute n Constituie i nu va avea puteri legate de guvern." (articolul 4) De asemenea, se prevede c "este necesar sfatul i aprobarea Cabinetului pentru toate actele mpratului n materie de stat" (articolul 3). Articolul 4 prevede, de asemenea, c aceste taxe pot fi delegate de ctre mprat, prevzut de lege.