Epurarea avansată a apelor uzate sau treapta terţiară, constituie o soluţie nouă tehnologică de reţinere din apele uzate a compuşilor azotului şi fosforului în special, precum şi a altor impurificatori a căror structură chimică şi biologică nu permit a fi reţinute şi eliminate într-o staţie de epurare convenţională [Damian C., Barbul A., 2000, Tehnologii noi pentru încadrarea în normativul NTPA 001, nitrificare, denitrificare, defosforizare în treapta biologică, Seminar Ştiinţific – Tehnologii pentru reţinerea azotului şi fosforului din apele uzate şi necesitatea dezinfectării apelor epurate, U.T.C. Bucureşti.]

Fig Clasificarea metodelor de epurare avansată[Damian C., Barbul A., 2000, Tehnologii noi pentru încadrarea în normativul NTPA 001, nitrificare, denitrificare, defosforizare în treapta biologică, Seminar Ştiinţific – Tehnologii pentru reţinerea azotului şi fosforului din apele uzate şi necesitatea dezinfectării apelor epurate, U.T.C. Bucureşti.]

Epurarea avansată cuprinde procesele si tehnologiile destinate să asigure grade ridicate de epurare imposibil de realizat prin metode clasice şi/sau destinate îndepartarii unor poluanţi în treptele fizică si biologică.

Epurarea avansata a apelor uzate se introduce în tehnologia de tratare atunci când este necesar a se obţine o apa de calitate superioară, imposibil de realizat prin procedeele secundare biologice, pentru protecţia mediului înconjurator, evitarea eutrofizării pe cursul natural în aval de punctul de descărcare, în scopul reutilizării apei epurate sau atunci când emisarul este utilizat ca sursă de alimentare a unor localităţi. [[http://www.cotidianul.ro/biotehnologii-pentru-epurarea-avansata-a-apelor-uzate-161534/]]

Epurarea avansată a apelor uzate, se poate obţine prin aplicarea unor procedee care se bazează pe procese fizice şi chimice care sunt deja cunoscute şi folosite în tehnologiile chimice de fabricaţie. Aceste procese sunt: adsorbţia, extracţia, distilarea, spumarea, schimbul ionic şi oxidarea chimică.

a) Procedee de epurare cu adsorbţie

Acest procedeu se aplica pentru a elimina cantităti mici de substanţe organice rămase dupa epurarea biologică. În practică se utilizează, mai ales, pentru epurarea avansată a felolilor, a detergenţilor şi a substanţelor care pot da un gust şi un miros neplacut apei de băut.

b) Procedee de epurare cu schimbători de ioniProcedeul se aplică în general pentru demineralizarea apelod uzate sau de alimentare,

sărurile organice nefiind epurate în instalaţii clasice. Schimbătorii de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea poluanţilor minerali aflaţi în apă sub formă ionică: fenoli, detergenţi şi coloranţi.

c) Procedee de oxidare chimicăUtilizează o gamă largă de produşi chimici cu proprietăţi oxidante, dintre care cele mai

uzuale sunt acele substanţe care degajă oxigen: ozonul, apa oxigenată şi clorul cu produşii săi. [curs safta idrd]

1.3. Tipuri de staţii de epurarea a apelor uzate urbaneStaţiile de epurare sunt ansambluri de construcţii si instalaţii care au ca obiectiv

îndepărtarea din apele uzate a substanţelor solide în suspensie(decantabile şi nedecantabile), a substanţelor dizolvate, a microorganismelor şi a substanţelor toxice, în scopul aducerii calitaăţii apelor rezultate la o valoare cât mai apropiata de cea iniţială poluării. În general, în staţiile de epurare sunt aduse printru-un sistem centralizat de canalizare a localităţii, apele provenite de la poluatorii de apă de alimentaţie, menajeri şi sociali, cât şi ape provenite din precipitaţii şi de la poluatorii industriali (dacă acestea respect normele legale în vigoare din punt de vedere al compoziţiei ei).

Clasificarea staţiilor de epurare: