EMOŢIE DE TOAMNĂde Nichita Stănescu

Poezia face parte din volumul „O viziune a sentimentelor”. Tema – ................................. Titlul „EMOŢIE DE TOAMNĂ” – valoare metaforică, substantivul „toamna”

numeşte o stare sufletească. Structura textului – .................................................................................................. Textul este liric, pentru că .......................................................................................;

este prezent eul liric prin mărcile sale lexico-gramaticale:- .......................................... – „..............................................................”;- ........................................... – „.............................................................”;- ........................................... – „.............................................................”;- ........................................... – „ ............................................................”.

PARTEA I (strofa I)

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

Versurile evidenţiază teama în-drăgostitului că venirea toamnei i-ar putea tulbura iubirea. El îşi roagă iubita să-l protejeze afectiv, să-i aline tristeţea.

„A venit toamna” înseamnă:.............................................................................................................................................................„acoperă-mi inima cu ceva ” înseamnă:.............................................................................................................................................................................................................................................„inima” numeşte:...............................................................................„umbra” este:..............................................................................................................................................................

„ Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.” Teama sporeşte, pierderea iubitei putând avea şi alte cauze: lipsa acesteia, tentaţia zborului, înstrăi-narea iubitei, posibilele ei suferinţe.

- ..........................................................................................................................................................- ...........................................................................................................................................................- ............................................................................

- ...........................................................................................................................................................

PARTEA A II-A (strofa a II-a)

„Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar„... şi o prefac într-o dragoste mare.”

Iubirea nu piere, creşte în intensitate, transfigurată în alt plan, cel al lumii ideale, imaginare (al creaţiei). Iubirea rămâne şi datorită forţei sale se regenerează „într-o dragoste mare.”

Îndrăgostitul: a. un fel de „Dumnezeu” – prin intensita-tea iubirii poate transforma tot ce-l încon-joară: - pământ – ........................;- apă – ..........................; - aer – ....................................;- foc – ..................... – ..............................;

b. creatorul – transpune iubirea în plan imaginar, ideal – ........................................, unul afectiv.

OBSERVAŢII ASUPRA TEXTULUI

Decorul poeziei cuprinde:1. elemente terestre – ...................................................................................................................................;2. elemente cosmice – ............................................

Eul liric:- pendulează între cele două planuri – terestru/cosmic; - se exteriorizează – văd, .....................................................................................................................................;- se repliază – acoperă-mi, ......................................................................................................................................

Verbele din text sunt folosite la timpuri diferite:1. trecut (p.c.) – .............. – sugerează un fapt obiec-tiv, sosirea toamnei; 2. prezent:a. imperativ – .................. – rugămintea adresată iubitei;b. indicativ – ........................................................................................................................................................... – sugerează o stare, o proiec-ţie imaginară;3. viitor – ................................................................................................................................................................ – accentuează ideea posibi-lităţii, diminuând tristeţea îndrăgostitului.

EMOŢIE DE TOAMNĂde Nichita Stănescu

Poezia face parte din volumul „O viziune a sentimentelor”. Tema – iubirea. Titlul „EMOŢIE DE TOAMNĂ”– valoare metaforică, substantivul „toamna”

numeşte o stare sufletească. Structura textului – două strofe de dimensiuni inegale (şase, patru versuri). Textul este liric, exprimă în mod direct idei, gânduri, sentimente; este prezent eul

liric prin mărcile sale lexico-gramaticale:- adresarea directă – „acoperă-mi inima cu ceva”;- verbe la persoana I – „ mă tem, n-am să ...văd, mă apropii, ...”- pronume la persoana I – „-mi, mă”;- pronume / adjective pronominale la persoana a II-a – „te, ta”.

PARTEA I (strofa I)

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

Versurile evidenţiază teama în-drăgostitului că venirea toamnei i-ar putea tulbura iubirea. El îşi roagă iubita să-l protejeze afectiv, să-i aline tristeţea.

„toamna” înseamnă:a. numele anotimpuluib. numele sentimentului trăit – tristeţea,

melancolia„acoperă-mi inima cu ceva ” înseamnă:

a. protejeză-mă afectiv – alină-mi tristeţea;b.

„inima” este: - o metaforă - sugerează iubirea, o trăire sufletească intensă. „umbra” este: - este o metaforă; - numeşte protecţia afectivă.

„ Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.” Teama sporeşte, pierderea iubitei putând avea şi alte cauze:

1. lipsa acesteia – imposibilitatea perceperii vizuale a iubitei;2. tentaţia zborului – ruperea de realitate, evada-rea din banal prin zbor – metafora „aripi” ; 3. înstrăinarea iubitei – metafora „ochi străin”

4. posibilele ei suferinţe – durerea – metafora „frunză de pelin”

PARTEA A II-A (strofa a II-a)

„Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar„... şi o prefac într-o dragoste mare.”

Iubirea nu piere, creşte în intensitate, transfigurată în alt plan, cel al lumii ideale, imaginare (al creaţiei). Iubirea rămâne şi datorită forţei sale se regenerează „într-o dragoste mare.”

Îndrăgostitul: a. un fel de „Dumnezeu” – prin intensita-tea iubirii poate transforma tot ce-l încon-joară: - pământ – pietre;- apă – mare; - aer – (nori) luna;- foc – ardere – „dragoste mare”.

b. creatorul – transpune iubirea în plan imaginar, ideal – creează un alt univers, unul afectiv.

OBSERVAŢII

Decorul poeziei cuprinde:1. elemente terestre – toamnă, copaci, frunze de pelin, pietre, mare;2. elemente cosmice – nori, luna.

Eul liric:- pendulează între cele două planuri – terestru/cosmic; - se exteriorizează – văd, să-mi crească, mă apropii, şuier, răsar, prefac;- se repliază – acoperă-mi, mă tem, ai să te ascunzi, o să se închidă, înec.

Verbele din text sunt folosite la timpuri diferite: 1. trecut (p.c.) – a venit – sugerează un fapt obiectiv – sosirea toamnei; 2. prezent:a. imperativ – acoperă-mi – rugămintea adresată iubitei;b. indicativ – mă tem, mă apropii, tac, (î)nec, suier, răsar, prefac – sugerează o stare, o proiecţie imaginară; 3. viitor – n-am să... văd, or să crească, ai să te ascunzi, o să se-nchidă – accentuează ideea posibili-tăţii, diminuând tristeţea îndrăgostitului.