Eminescu - Bolnav Sau Sacrificat

9
II. ...ADEVĂR... 6. Eminescu - bolnav sau sacrificat? Cu toţii am auzit, am studiat despre Eminescu ca fiind geniul nostru poetic, existând numeroase biografii care prezintă viaţa şi opera marelui poet, ...dar numai a "poetului". Se evita, cu sau fără ştiinţă, a se insista pe opera sa ziaristică, pe opera sa politică, realizări ce nu sunt cu nimic mai prejos de poezia sa. Se evită de asemeni a se vorbi prea mult despre sfârşitul (cu adevărat tragic) al omului complet care a fost Eminescu, personalitatea lui conturându-se nu numai prin poezia sa, ci prin întreaga sa operă fie ea şi politică, căci pentru această vină (implicare politică) a fost SACRIFICAT şi nu răpus de boală după cum ne învaţă istoria şi literatura oficială. Din fericire mai există încă spirite rebele, care nu cred orbeşte în tot ceea ce li se prezintă ca fiind real şi îşi mai pun întrebări, căutând în acelaşi timp, cu perseverenţă şi curaj, răspunsuri cu adevărat conforme cu realitatea. În ceea ce priveşte viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, se remarcă două (dintre cele mai cunoscute) asemenea firi curioase şi curajoase, şi anume Nicolae Georgescu cu lucrarea "A doua viaţă a lui Eminescu", Editura Europa Nova, Bucureşti, 1994 şi Theodor Codreanu cu lucrarea "Dubla sacrificare a lui Eminescu", Editura Macarie, Târgovişte, 1997. Problematica propusă de N. Georgescu începe cu o analiză pe text, mai precis asupra ultimului interogatoriu luat lui Eminescu, eveniment ce i-a atras "aura" de nebun şi persoană iresponsabilă psihic. Autorul observă în acest interviu o serie de inadvertenţe care, "ori reprezintă un lanţ nesfârşit de coincidenţe, ori e treabă serioasă, şi atunci e groasă de tot".

description

Istorie, Literatura

Transcript of Eminescu - Bolnav Sau Sacrificat

II. ...ADEVR...

6. Eminescu - bolnav sau sacrificat?

Cu toii am auzit, am studiat despre Eminescu ca fiind geniul nostru poetic, existnd numeroase biografii care prezint viaa i opera marelui poet, ...dar numai a "poetului". Se evita, cu sau fr tiin, a se insista pe opera sa ziaristic, pe opera sa politic, realizri ce nu sunt cu nimic mai prejos de poezia sa. Se evit de asemeni a se vorbi prea mult despre sfritul (cu adevrat tragic) al omului complet care a fost Eminescu, personalitatea lui conturndu-se nu numai prin poezia sa, ci prin ntreaga sa oper fie ea i politic, cci pentru aceast vin (implicare politic) a fost SACRIFICAT i nu rpus de boal dup cum ne nva istoria i literatura oficial.

Din fericire mai exist nc spirite rebele, care nu cred orbete n tot ceea ce li se prezint ca fiind real i i mai pun ntrebri, cutnd n acelai timp, cu perseveren i curaj, rspunsuri cu adevrat conforme cu realitatea. n ceea ce privete viaa i opera lui Mihai Eminescu, se remarc dou (dintre cele mai cunoscute) asemenea firi curioase i curajoase, i anume Nicolae Georgescu cu lucrarea "A doua via a lui Eminescu", Editura Europa Nova, Bucureti, 1994 i Theodor Codreanu cu lucrarea "Dubla sacrificare a lui Eminescu", Editura Macarie, Trgovite, 1997.

Problematica propus de N. Georgescu ncepe cu o analiz pe text, mai precis asupra ultimului interogatoriu luat lui Eminescu, eveniment ce i-a atras "aura" de nebun i persoan iresponsabil psihic. Autorul observ n acest interviu o serie de inadvertene care, "ori reprezint un lan nesfrit de coincidene, ori e treab serioas, i atunci e groas de tot".

Iat mai nti interogatoriul lui Eminescu, n ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile nainte de moartea sa: -Cum te cheam? -Sunt Matei Basarab, am fost rnit la cap de ctre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s m mpute cu puca umplut cu pietre de diamant ct oul de mare. -Pentru ce? -Pentru c eu fiind motenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu s nu-i iau motenirea. -Ce ai de gnd s faci cnd te vei face bine? -Am s fac botanic, zoologie, mineralogie, gramatic chinezeasc, evreiasc, italieneasc i sanscrit. tiu 64 de limbi. -Cine e Poenaru care te-a lovit? -Un om bogat care are 48 de moii, 48 de ruri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate i care are 48 de milioane.

Aceste 4 ntrebri i 4 rspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putin. Fiind atenionat asupra numerologiei masonice, autorul remarc aceast numerologie n cadrul interogatoriului, mergnd pn la identificare. Numrnd cuvintele, pn la "tiu 64 de limbi", sunt exact 64 de cuvinte. Numrnd cuvintele primului rspuns, remarcm exact 33. La al doilea rspuns, dac citim "nu-i" ca un singur cuvnt, obinem 15 cuvinte, care adunate la primele 33 rezult 48. Al treilea rspuns are tot 15 cuvinte, n acest mod, dac adresantul uit s adune la cele 33 de cuvinte pe primele cifre, i se mai pun o dat n fa. n cel de-al treilea rspuns, cifra 48 se repet de 6 ori: semnal puternic! Simetriile sunt att de bine construite, dup prerea autorului, nct este de presupus c acest text a fost cu migal prelucrat, avnd n vedere c, toate aceste numere, 33, 48, 64, sunt folosite curent de ctre masoni n limbajul codificat al semnelor de recunoatere specific francmasonice. Relaiile numerice fiind suspect de exacte (cele de mai sus fiind doar o parte mai sugestiv dintre ele), apar dou concluzii:

a) Eminescu a folosit limbajul masonic, i atunci nu era nebun; b) Textul este un fals, deci proba nebuniei cade.

S pornim ns cu nceputul, cutnd a contura imaginea "omului" Eminescu, n totalitatea sa, i s gsim astfel o cauz probabil a acestor falsuri istorice, cu repercursiuni pn n ziua de astzi.

Eminescu se afla la momentul 1883 pe culmea carierei sale politice i ziaristice, jucnd n acel moment un rol public mult mai important dect a lsat s se neleag istoria literar tradiional, realiznd performane unice nu numai ca poet, ci revoluionnd chiar i jurnalistica de idei politice i sociale (Th. Codreanu, op.cit., pag.35).

El a transformat "Timpul" dintr-o publicaie modest de partid ntr-un ziar de audien naional, conferindu-i o nalt clas jurnalistic. Dei "Timpul" era o publicaie a conservatorilor, Eminescu nu fcea politica unui partid, ci a impus un punct de vedere naional care poart amprenta excepionalei sale gndiri.

N. Georgescu este de prere c Eminescu a pus capt jurnalisticii de tip masonic, nconjurat de secrete i parole, mod care proliferase din perioada paoptist. Jurnalistica lui red demnitatea proprietii cuvntului, cristaliznd totodat o doctrin naional modern, capabil s oblduiasc aducerea Romniei la locul meritat n rndul marilor culturi i civilizaii europene.

Theodor Codreanu l consider pe Eminescu ntemeietorul doctrinei naionale moderne, doctrin care din cauza "binevoitorilor" nu a ajuns s marcheze politica romneasc. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8)

Eminescu opunea panslavismului, care era considerat tot att de nociv pentru romni ca i pangermanismul, un spirit pur latin. El a neles c marea slbiciune a istoriei noastre st n discordie, nc din perioada vienez ncercnd s mpace societi studeneti rivale, nscriindu-se ca membru n ambele, gest neneles nici de contemporanii si, nici de posteritatea critic.

A ntemeiat "Societatea Carpaii", care avea ca scop unirea politic i cultural a tuturor romnilor din Ardeal, Bucovina i Basarabia, ajungnd s numere peste 20000 membri gata oricnd chiar de lupt armat.

Neavnd ncredere n conservatori (masonii P.P.Carp i Titu Maiorescu) i mai ales n liberali (I.C.Brtianu, C.A.Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu luciditate mersul politic al vremii, criticnd atitudinea inoportun a celor de la conducere.

Momentul "morii civile" a lui Eminescu corespunde cu intenia (realizat apoi) a politicienilor (P.P.Carp, Titu Maiorescu, Carol I) de a intra n orbita politicii Germaniei, care era aliat cu Austro-Ungaria, aceast politic necesitnd tcere total n privina Ardealului. Lesne de nchipuit c pentru omul "Societii Carpaii" o asemenea tcere era de neacceptat.

Despre ct de serioas era problema ne spune reacia Centritilor la un discurs al lui Petre Grditeanu rostit la 6 iunie 1883 cu ocazia unei festiviti, discurs ce fcea aluzie la teritoriile ce lipsesc Romniei, n urma scandalului Grditeanu trebuind s mearg personal s retracteze cele spuse. Acum este i perioada cnd au loc unele schimbri conforme cu noua orientare, un prieten apropiat al lui Eminescu, Zamfir C. Arbore, fiind chiar expulzat datorit orientrii sale politice, nsi "Societatea Carpaii" urmnd s fie desfiinat la cererea habsburgilor. Eminescu, att de vehement, nu putea fi lsat n pace.

P.P.Carp, aflat la Viena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-Ungaria, i trimite o not lui Titu Maiorescu, care de fapt era un ordin politic: "i mai potolii-l pe Eminescu!"

Remarcm c singurii martori ai "nebuniei" lui Eminescu au fost Titu Maiorescu, Grigore Ventura (Ric Venturiano din piesa lui Caragiale) i d-na Szoke (Soia lui Slavici), ultimii doi fiind informatori n slujba Austro-Ungariei.

Pe 28 iunie 1883, dat fatidic pentru Eminescu, d-na Slavici, gazda poetului, trimite un bilet lui Maiorescu n care i spune s fac ceva cu Eminescu, c a nnebunit. Maiorescu l trimite pe Eminescu la "Societatea Carpaii", unde trebuia s se ntlneasc cu un anume Simion. Trebuie s amintim aici faptul c Eminescu era urmrit pas cu pas de ctre iscoadele austriece. Pe drum, "ntmpltor" se ntlnete cu Gr. Ventura, care-i propune o escal la baia Mitraewski, aflat n drumul lor. Ventura dispare, ducndu-se dup ajutor, spunnd c Eminescu a nnebunit pe motiv c se arunc n ap fierbinte. Apropiaii poetului tiau c acesta este adeptul bilor orientale, conform crora, dac te scufunzi ntr-o zi canicular n ap fierbinte, supori mult mai uor cldura. Dar iat c n noua conjunctur politic aceast practic devenise nebunie.

Ua de la baie este dat n lturi de ctre poliitii ndrumai de Ventura, i cu toat mpotrivirea lui Eminescu, i se pune cmaa de for i este dus la un sanatoriu. Ion Rusu irianu, care se afla n zon la momentul incidentului, i amintea: "Am auzit glasul su cel adevrat strignd cu dezndejdea celui care se neac -Ajutor!".

Acesta a fost complotul care a marcat nceputul morii civile a poetului, cunoscut fiind c n acea vreme cine era declarat nebun, era automat scos din viaa politic. Suferinele, dup cum se va vedea, abia ncepuser, cei ce l-au declarat nebun cutnd acum s-i popularizeze "starea".

Prima reacie apare n "Romnul" lui Rosetti la 1 iulie, unde tirea mbolnvirii sale este publicat (stupoare) n 48 de cuvinte. Urmeaz imediat rspunsul din "Timpul", n care se anuna nlocuirea celui "bolnav" din redacie. Aceast grbit destituire este anunat prin 64 de cuvinte, ambele anunuri reprezentnd de fapt parole masonice.

n perioada urmtoare Eminescu este trimis la Viena, unde rmne pn n februarie 1884, "propunndu-i-se" apoi o cltorie n Italia, cu scopul de a fi inut ct mai departe de viaa politic. n Italia, unul dintre nsoitori, pe care Eminescu l considera prieten, destinuindu-i-se, i mrturisete c avea misiunea ingrat de a-l convinge s se stabileasc n orice ora ar vrea, n afar de Bucureti. Misiunea nu a reuit, astfel nct boala poetului trebuia s continue, n ciuda mrturiilor unor contemporani: Al.Vlahu care l-a gsit n iulie 1884 "cu mintea ntreag" i I. Slavici care-l aprecia ca pe un "om cu mintea limpede i cu deosebire chibzuit".

n majoritatea caracterizrilor fcute s-a mers pe ideea de necontestat a bolii, urmrindu-se a se dovedi faptul c n perioada 1883-1889 nu a creat nimic (afirmaie cu totul fals), momentele de luciditate dovedite n aceast perioad fiind de neneles pentru aceti critici. Domniile lor nu in cont ns de faptul c n buzunarul de la haina n care a prsit aceast lume, la 15 iunie 1889, se aflau scrise de mna lui poeziile "Viaa" i "Stele n cer", ori discut cu un relativism suspect poezia "De ce nu-mi vii..." trimis de Eminescu de la Mnstirea Neam n ianuarie 1887, la Convorbiri Literare. Argumentul creativitii contient manifestat abund de mrturii documentare, diagnosticul medical cznd de la sine, un "paralitic general", un "abulic de ultimul grad" nemaiputnd s creeze, deoarece o astfel de stare l-ar fi pus n imposibilitatea de a mai face diferena ntre via i vis.

Dup ce s-a ntors din Italia, Eminescu a fost dat pe mna unui medic evreu, Francisc Iszac, care dei i pune un diagnostic fals, i administreaz un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: cur cu mercur, 4g. pe zi, tiut fiind faptul c i numai 0,5g. intoxic grav organismul. Trimis la 26 mai 1887 la Halle, medicii vienezi nu confirm diagnosticul, n momentul n care evreul Iszac i mrise doza la 7g. n urma "tratamentului", poetul se alege cu o pseudo-paralizie, cu incotinen urinar i o nevrit periferic.

n primvara anului 1888, Eminescu se ntoarce la Bucureti influenat de Veronica Micle i mai scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie 1889, zguduind din temelie guvernul, fcndu-l pentru o clip pe Gun Vernescu s demisioneze. Dei aceste articole sunt anonime, se afl totui c e n joc pana lui Eminescu, acesta fiind cutat i internat iari la sanatoriu.

Urmeaz apoi interviul prezentat la nceputul capitolului, luat bineneles de ctre un maestru n Francmasonerie, evreu Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca "metru Ghi", aceasta fiind ultima tragicomedie pus la cale de ctre masoni lui Eminescu (n timpul vieii).

A murit de sincop cardiac, nu datorit loviturii de la cap, ci datorat otrvirii cu mercur, fiind ndeprtat n grab, fr s i se fac autopsie (pe baza unui motiv fals), nefcndu-se nici recunoaterea oficial din partea unui membru al familiei.

Ceea ce s-a fcut dup moartea lui Eminescu (mai precis dup 1883), a fost "uitarea" deliberat a omului politic n favoarea geniului poetic. Nu ntmpltor faima poetului Eminescu a nceput s creasc odat cu momentul 1883. La sfritul acestui an, Titu Maiorescu va scoate o ediie a poeziilor lui Eminescu, despre care a afirmat c a lucrat mult pn s o tipreasc, dei prezint numeroase greeli. Se vedea c acest "lucrat" avea i alt semnificaie, ediia avnd exact 64 de poezii. Mai mult, aranjamentul acestora nu respecta nici o ordine fireasc, cronologic sau de alt natur, volumul ncepnd cu poezia "Singurtate", menit s sugereze "problema" poetului.

Aceast ediie este scoas fr acordul lui Eminescu care, cnd o va vedea n Iai, n 1886, se va nfuria, va sparge vitrina i-i va clca propriile poezii n picioare, gest interpretat imediat ca fiind produsul nebuniei.

Istoria va avea de la moartea lui Eminescu tot mai puin loc pentru ziaristul i omul politic, fiindu-ne prezentat numai poetul. Dup 1989, cnd firesc ar fi fost s fie reabilitat, asistm dimpotriv la un nou atac, nceput de Moses Rosen, care pozeaz cu neruinare n admirator al poetului, dar care nu poate accepta opera sa ziaristic. Poate pentru c a luat atitudine mpotriva msurilor abuzive concertate de Aliana Israelit Universal? Da, dar pentru aceasta i-a primit "rsplata", fiind apostrofat de aceiai crturari evrei cu "titluri" cunoscute urechilor noastre (destul de ngduitoare): reacionar, panseist, antisemnit, xenofob, naionalist ovin, protolegionar, fascist.

Ai fi vrut dumneavoastr, domnule Rose, s fii un asemenea "execrabil om politic" care s atrag atenia unei naiuni (i nu numai) prin geniu (nu numai poetic)!

George Clinescu, ntr-un moment de luciditate, afirm despre Eminescu c n 1880 era nelinitit "de ideea unei cabale urzite mpotriv-i". Iat cum geniul poetului i anuna nc din 1881, prin versurile Scrisorii I, destinul probabil, oferit de o intelectualitate i o societate care nu-i inspira prea mare ncredere:

"Or s vie pe-a ta urm n convoi de-nmormntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepstoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, NU SLVINDU-TE PE TINE... LUSTRUINDU-SE PE EL Sub a numelui tu umbr. IAT TOT CE TE ATEAPT. Ba s vezi... posteritatea este nc i mai dreapt. NEPUTND S TE AJUNG, CREZI C-OR VREA S TE ADMIRE? EI VOR APLAUDA DESIGUR BIOGRAFIA SUBIRE Care s-o-ncerca s-arate c n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt i dnii... Mgulit e fiecare C n-ai fost mai mult ca dnsul. i prostatecele nri i le umfl oricine n savante adunri Cnd de tine se vorbete. S-a-neles de mai nainte C-o ironic grimas s te laude-n cuvinte. Astfel ncput pe mna a oricrui, te va drege RELE-OR ZICE C SUNT TOATE CTE NU VOR NELEGE... Dar afar de acestea, vor cta vieii tale S-I GSEASC PETE MULTE, RUTI I MICI SCANDALE- ASTEA TOATE TE APROPIE DE DNII... NU LUMINA CE N LUME-AI REVRSAT-O, CI PCATELE I VINA, OBOSEALA, SLBICIUNEA, TOATE RELELE ce sunt ntr-un mod fatal legate de o mn de pmnt".