Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului EMILIA POPESCU RUSU şi al Bibliotecii Cronopedia,

realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului

şi pentru scopuri necomerciale.

Emilia Popescu Rusu

Frescă pe zăpadă - poeme alese -

Emilia Popescu Rusu

2

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web)

Tehnoredactare: Ioan Muntean

Corectură: Gabriela Mimi Boroianu

Grafică, ilustrare: Gabriela Mimi Boroianu (colecţie foto web), Ioan Muntean (aranjament)

Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia

(http://lenusa.ning.com)

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului Emilia Popescu Rusu şi reţelei Cronopedia.

Tipărit la Editura StudIS

Adi Center® Iaşi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

POPESCU RUSU, EMILIA Frescă pe zăpadă – poeme alese - /Emilia

Popescu Rusu - Iaşi: Editura StudIS, 2015 ISBN 821.135.1-1

Frescă pe zăpadă

3

Emilia Popescu Rusu

Frescă pe zăpadă - poeme alese -

Editura StudIS

- Iaşi 2015 -

Emilia Popescu Rusu

4

Motto: Înrobit de iubire rămâne odinioară, un dor de albastru

În semn de preţuire pentru autor oferim ca premiu de excelenţă prezentul volum, apreciind astfel contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea amintirilor temporale din faptul serii prin intermediul reţelei sociale „Cronopedia” (http://lenusa.ning.com/).

Biblioteca Cronopedia

Frescă pe zăpadă

5

EEmmiilliiaa PPooppeessccuu RRuussuu llaa oorraa aannoottiimmppuurriilloorr

Detaşată de un postmodernism supărător pentru unii,

îmbrăţişat de mulţii supăraţi pe clasicism, pentru normele lui

rigide, incomode, poeta Emilia Popescu Rusu scrie în vers alb

ori liber, uneori în osmoză cu versul clasic, realizând o poezie

polimorfă, în respectul cuvenit, decent, întru cinstirea limbii

române, ca o cuviinţă a bunului român. Poetă prolifică, al cărei „modus vivendi” este ca un

principiu al unei sentenţe latine: „multum, non multa” (mai

bine puţin şi bun, decât mult şi prost) ori altfel spus:

„multum in parvo”, - ca să invocăm perceptul pitagorean (nu

spuneţi în cuvinte multe, ci mult în puţine cuvinte). Prezentă

în antologii şi în reviste literare de prestigiu precum Vatra veche ş,a., poeta Emilia Popescu Rusu aduce suflu nou,

primenit, în poezia contemporană, prin multele volume

apărute la diferite edituri, într-o secvenţă temporală

surprinzător de scurtă.

Poeta îşi revarsă darul/harul liric, precum apele

învolburate ce-şi depăşesc matca, revărsându-se peste grinduri, cu un nou volum de versuri alese, „Frescă pe

zăpadă”, purtând în titlu diferite simboluri şi conotaţii

semasiologice.

Volumul este deschis de poemul Şi-i iarnă în care

imaginile auditive se întrepătrund cu cele vizuale, creând o

stampă hibernală cu ajutorul unor tropi de o rară frumuseţe, cum obişnuia a spune Lucian Blaga: „Se aude prin ecouri

Emilia Popescu Rusu

6

aburinde/glas de pădure în freamăt trist./Să ne spunem că-i

iarnă,/noi topim raze prin gânduri/rămase dincolo de

zări.../Întinde mâna uşor peste cer/şi şterge o lacrimă/ce

uită să mai cadă./Se tot preface în fulgi şi-n stea/peste

argintul nopţilor de iarnă/gândindu-te...” În versul „Se aude prin ecouri aburinde” poeta dă valoare stilistică gerunziului

aburinde, care este un epitet. În aceste puţine versuri, găsim

alte epitete precum: glas de pădure, pădure în freamăt,

argintul nopţilor, alături de versul-metaforă noi topim raze

prin gânduri.

Iarna, în poezia Emiliei Popescu Rusu, nu se aseamănă, dar nici prea deosebită de stanţele hibernale bacoviene, ci

mai aproape de iernile Rusiei lui Esenin.

Ecourile aburinde, glasul pădurii în freamăt, topirea

razelor „prin gânduri rămase dincolo de zări” sunt ca un

prelung cântec de nibelungi, ce se revarsă peste suflete şi

nemărginiri, ca poezia Pastel să întregească pastelarea hibernală: „Broboada zăpezilor căzută/peste

nemărginire/atât de albă.../atât de albastră.../ca o sentinţă

mult prea uşoară./Râul geme la maluri sub menghina

gheţurilor,/doborât de această împresurare,/când ochiul

privindu-l, plânge”, creionând pictural, evidenţiind cromatica

anotimpului cu acel meşteşug al bijutierului care se apleacă asupra diamantului şlefuit cu multă migală, minuţiozitate şi

scrupulozitate, prin figuri de stil folosite cum doar un poet le

ştie a face: broboada zăpezilor (epitet), râul geme,

(prosopopee),... albastră.../ca o sentinţă (comparaţie), dar

şi mijloace de formare a superlativului absolut: ...

albastră.../ca o sentinţă. Discursul liric al poetei Emilia Popescu Rusu nu este

nicidecum cu premeditare întru a demonstra; opera

autentică trebuie să fie apreciată, recunoscută în axiologia

artei, în cazul nostru al artei cuvântului, astfel, eul liric

capătă prestanţă, individualizare, perpendicularitate, unicitate, singularitate. Doar aşa se poate urca treaptă cu

treptă, chiar dacă puţini dintre temerari ajung pe Acoperişul

Lumii.

Frescă pe zăpadă

7

În poezia poetei nu există contradicţia cu sinele, ci o

osmoză cu lucrurile firii, cu lumea înconjurătoare, cu

macrocosmosul, cu nemărginirea de la minus la plus infinit,

într-o abordare ce ar putea fi uşor indefinită.

Poeta abordează în poezia domniei sale, în general, dar şi în prezentul volum, în special, marile teme ale literaturii

culte: dragostea, iubirea, natura, cosmosul, spaţial, timpul,

din care izvodesc mai apoi subcapitolele ontice, ale

existenţialităţii.

În poemul Rugăminte, la modul subliminal, poeta ne

sugerează ireversibilitatea timpului, într-o manieră strict personală, sapienţială, în accepţiunea unei metafizici, a unei

noetici aristotelică: „Mă rog... să nu apui curând/în ape fără

murmur,/mai stai,/să-ți mângâi tremurând/imaginea

ulciorului de lut/din care însetat de viață și de patimi/ai

băut.” Motivul ulciorului de lut este prezent în creaţia poetică

a mai marilor şi mai puţin marilor celor care zgârie mai bine ori mai puţin bine, la hârtie. Motivul ulciorului de lut este

filozofie, este început şi sfârşit, Pasărea Phoenix ori Pasărea

Măiastră, ulcior din care beau drumeţii pe la hanuri, modelat

de olar, din trupul unei fete-codană.

Poezia Prin ploaie ne duce cu gândul la Bacovia: „Sub

stropi de plumb bacovieni/tu treci pe-aleea veche.../un nor în zare destrămat/arată-n depărtare,/că cerul plumburiu s-a

răzbunat.”, iar Linişte, la liniştea blagiană; Vino... şi cântă! -

gândind la Orfeu: „Vino... cu lira lui Orfeu/și vindecă-mi a

sufletului/lungă suferință,/cântă-mi un cântec.../cum nu s-a

mai cântat./Să-mi curgă în simțire/un imn de bucurie,/să

simt.../Lumina.” Cuvântul „lumină” din Vino... şi vezi îl întâlnim şi în Cuvintele mele, dar şi în Tihnă, Târziu, Lângă

tine, Echinocţiu ş.a.

Între cer şi pământ, poeta deschide un drum,o cărare, o

cale: „Pe piscuri ai pus ţelul,/urcuşuri şi văi adânci,/de toate

te-ai îngrijit./Mie... mi-ai lăsat o cărare,/străjuită de nişte copaci,/de mare şi de cer./Nu te-ai gândit.../că nici nu vreau

toată inima ta!/Cărarea-mi ajunge.” (Cărarea din inima ta),

pentru ca, de ce nu, infinitul nu ne mai fie confuzie şi mister:

„Dimineața arunc mângieri nevăzutului,/soarele în

Emilia Popescu Rusu

8

copleșitoare minune/triumfă pe ierburi dinaintea

pașilor/străbatând cu cântarea lor/albastru nepotolit al

nemărginirii.” (Infinit) Pe pământ, lucrurile par imuabile,

după aceeaşi metafizică, iar în spatial mioritic, cutumele,

regulile rămân nemodificate şi eterne: „S-a înroșit pădurea de sub munți,/un semn că toamna vine./E timpul când în sat

se joacă pe la nunți/şi viile te cheamă cu struguri auriți./Ușor

coboară turmele din munte,/în vremea înserării cu câini și cu

ciobani./Un cântec trist dintr-un caval răsună/al mioriței

plâns.” (Rustică)

Găsim în creaţia poetei o poezie a anotimpurilor. Iarna: Şi-i iarnă, Pastel, Aşteptări... Toamna: Octombrie, Rustică...

Primăvara: Revelaţie, Visare, În calea-ţi... Vara: Uitare...

Dorul de senin, de albastru, e ca o izvorâre din intrinsecul,

din lăuntricul poetei.

În creaţia poetei Emilia Popescu Rusu, poezia e carmen,

având conştiiţa rolului purificator al artei, pe care Atistotel o numea catharsis, dând astfel operei sale noimă, prin

conţinut, formă, mesaj, măiestrind versul cu ajutorul figurilor

de stil ori figurilor de expresie şi sintaxă poetică. Iată câteva

epitete: mâhnire cerească, pasăre rotundă, cuiburi de îngeri,

fuioare de soare, culorile gândului ş.a. Personificări: frunzele

au uitat să mai cadă, îndrăgostit de soarele tomnatic, lumina şi întunericul mergeau de mână, râul şi matca se

iubeau,neguri colindând păduri, înnebunesc salcâmii, lacrimi

scânteiază etc.

Izvoditoare de frumos, poeta încearcă a transfigura

lumea asta bolnavă, schilavă, parcă schizoidă şi pe ducă,

într-o alta, altruisă, francă, platonică, ideatică, oricum virtuală, ca o amăgire de sine că viaţa este chiar frumoasă,

nu numaidecât după zicerea Eclesiastului: Vanitas

vanitatum, omnia vanitas (Deşertăciunea deşertăciunilor,

totul este deşertăciune).

De la un volum la altul, creaţia poetei Emilia Popescu Rusu este ca a temerarului care are sperarea că va ajunge la

1848 m, pe Chomolungma, unde-şi va înfige steagul

trimfului.

Profesor Vasile Popovici

Frescă pe zăpadă

9

Frescă pe zăpadă

Emilia Popescu Rusu

10

Frescă pe zăpadă

11

ŞŞii--ii iiaarrnnăă

Se aude prin ecouri aburinde

glas de pădure în freamăt trist.

Să ne spunem că-i iarnă,

noi topim raze prin gânduri

rămase dincolo de zări...

Întinde mâna uşor peste cer

şi şterge o lacrimă

ce uită să mai cadă.

Se tot preface în fulgi şi-n stea

peste argintul nopţilor de iarnă

gândindu-te...

Emilia Popescu Rusu

12

LLaa mmaarrggiinnii ddee ttooaammnnăă

Uită melancolia

prin pagina toamnei

răsfoită de dor...

Lasă-ţi visul spre zare

nu-mi trimite

frunze de-a valma

prin gânduri târzii.

Citeşte-n cartea toamnei

poemul despre păsări

care pleacă

pentru a se reîntoarece

primăvăratice

de sub margini de lume.

Citeşte, poemul despe noi

despre pasărea albă

ce zbura spre Lună...

Spre taine şi vis

spre viaţă şi moarte.

Frescă pe zăpadă

13

PPaasstteell

Broboada zăpezilor căzută

peste nemărginire

atât de albă...

atât de albastră...

ca o sentinţă mult prea uşoară.

Râul geme la maluri sub menghina gheţurilor,

doborât de această împresurare,

când ochiul privindu-l, plânge.

Emilia Popescu Rusu

14

AAșștteeppttăărrii

Frunzele au uitat... să mai cadă

îndrăgostite de soarele tomnatic

la porțile orizontului...

ochii mei, în palida mirare

așteaptă mirifica ninsoare.

Aștepți și tu

tăcut cu chip de piatră,

să ningă liniștit, să ningă viscolit...

să ningă, odată!

Zăpezile ce stau topite sub sărut,

noi nici măcar nu le-am văzut...

sau poate le-am uitat

prin timpuri de-demult.

Frescă pe zăpadă

15

TTiihhnnăă

Lumina și întunericul

mergeau de mână

pe drumul nesfârșit

în care se sfârșesc toate...

fără a-și dezgoli taina,

fără să-și arate chipul.

Între cele două entități ale veacurilor

nu exista niciun semn de punctuație,

râul și matca se iubeau fără să se întrebe

care a fost cel dintâi...

În tihnita lor trecere printre veacuri

lăsau fluturi pe pietrele reci

luna era cu fața la soare

vorbind de iubire.

Soarele o sorbea mângâindu-i

pletele căzute peste văzduhuri,

atunci... din lumină și întuneric

din ape și țărmuri, din iubirea aștrilor...

Ai apărut.

Emilia Popescu Rusu

16

RRuuggăămmiinnttee

Mă rog... să nu apui curând

în ape fără murmur,

mai stai,

să-ți mângâi tremurând

imaginea ulciorului de lut

din care însetat de viață și de patimi

ai băut.

Stai încă un mileniu,

neclintit

ascultă vechea stâncă...

e un mileniu în care te-am iubit.

Târziu... bătrânul orologiu

din ceruri m-a trezit,

dintr-un mileniu, care încă n-a venit.

Frescă pe zăpadă

17

TTooaammnnăă ttâârrzziiee

Amurg tomnatic

înebunesc salcâmii,

e semnul toamnei lungi...

cu zile mohorâte,

emoții negrăite.

De câte o frunză roșie,

care a uitat să-și ia zborul

spre ierburi veștejite.

Mâine un frig subțire

ne va poleii inimile

și întreaga simțire.

Într-o mâhnire cerească...

primii fulgi întârzie să apară.

Emilia Popescu Rusu

18

CChheemmaarree

Prelung te uiți...

amețitor în zare - și cine știe?

Poate să apară...

O pasăre rotundă, ireală

venită de departe... desprinsă de pe aurora boreală.

O chemi cu gândul,

faci un semn cu mâna,

iar haosul devine blânda arcă

și tu un matelot uitat în noapte,

dar către ziuă, zarea se împarte între chemați și cei veniți.

Frescă pe zăpadă

19

ÎÎnnaaiinnttee ddee aa ffii sstteeaa......

În cuiburi de înger

sălașul luminii

adună cristale

să le transforme în stele.

Vor fi stelele...

din care, tu încă timid

nu înțelegi,

că vei mai străluci.

Emilia Popescu Rusu

20

PPrriinn ppllooaaiiee

Sub stropi de plumb bacovieni

tu treci pe-aleea veche...

un nor în zare destrămat

arată-n depărtare,

că cerul plumburiu s-a răzbunat.

O rază de speranță

venită pe un colț de curcubeu

la marginea albastră,

ca dintr-un abur efemer...

Apar în gându-ți.

Frescă pe zăpadă

21

VViinnoo...... șșii ccâânnttăă!!

Vino... cu lira lui Orfeu

și vindecă-mi a sufletului

lungă suferință,

cântă-mi un cântec...

cum nu s-a mai cântat.

Să-mi curgă în simțire

un imn de bucurie,

să simt...

Lumina.

Emilia Popescu Rusu

22

CCuuvviinntteellee mmeellee

Cuvintele mele nicicând...

nu te vor uita,

îți vor mulțumi că ești

stea, călăuză-luminii,

stea - să nu mă doboare

întunericul din mine.

Să nu mă facă una cu pulberea...

din ziua aceea

supusă zădărniciei.

Irosiri de cuvinte, ore, minute, clipe...

pe care, neîncetat le vei dori,

într-un târziu le vei plânge,

orbecăind după cuvintele mele...

Căutându-mă.

Frescă pe zăpadă

23

OOccttoommbbrriiee

E soare... și toamnă

arămiul pădurii – obsedantă armură

în urmă culorile mor - dureroase

până când doi vulturi albaștri,

noi,

prefac privirile noastre în ploi.

Prin ploi... mai putea-vom să ne arătăm

unul altuia verdele crud,

care ne pulsa prin întreaga trăire

decât să împărțim pe din două pustiul,

care ni se arată în cale?

Mai bine s-ar dezbrăca de noi

muzica și culoarea

în vânt s-ar îmbrăca cuvântul meu...

către tine, doar către tine.

Cad frunzele, vuiește marea.

Emilia Popescu Rusu

24

RReepprrooşş

Atunci...

când luna își făcea din inima mea casă,

atunci, tu trebuia să minți,

să spui sfielnic...

și minciună și frumoasă.

Bolnavi de nebunie

se îndrăgosteau salcâmii

ningeau cu albu-n floare...

asupra sufletului meu

o candidă ninsoare.

Rugându-te la astre...

mă regaseai în toate.

Acum...

îngăduie-mi să fiu cu tine

și aproape și departe...

Frescă pe zăpadă

25

FFllaaccaarrăă ppee aappee

Am trăit prea mult,

când primăvara stăpânea Pământul

și am dorit să simt zăpada

sub sărutările tale...

am murit încet în plină toamnă. Inima mea doar cu durerea...

prin flacăra cazută în ape va renaște

în taine... alte primăveri

aceeași dorință.

Emilia Popescu Rusu

26

UUiittaarree

Ți-am uitat ochii

pe câmpia însângerată de maci,

glasul în șoapte de vânt,

gândul rătăcit prin păduri

umbra ta...

lângă mine.

Frescă pe zăpadă

27

RRuussttiiccăă

S-a înroșit pădurea de sub munți,

un semn că toamna vine.

E timpul când în sat se joacă pe la nunți

şi viile te cheamă cu struguri auriți.

Un foșnet surd străbate lung livada...

e vântul cel pribeag al toamnei reci,

un gând mă poartă pe cărări străine

rămân aici... rămâi, să nu mai pleci!

Ușor coboară turmele din munte,

în vremea înserării cu câini și cu ciobani.

Un cântec trist dintr-un caval răsună

al mioriței plâns.

Emilia Popescu Rusu

28

VViiss

Pădurea din ochii tăi...

scăldată în roua înserării,

străbătută de vuiet trist,

glas melancolic.

Izvoare uitând să mai curgă

spre râul inimii...

se preschimbă în lacrimi

ascunse sub pleoapele tale...

Unde, doar visul pătrunde.

Frescă pe zăpadă

29

LLiinniișșttee

Vom apune târziu

ținându-ne de mână,

plutind deasupra ierburilor

smălțuite de rouă.

Învăluiți în tăcere

șoapte, suspine

gândurile noastre...

Cununi pe fruntea muntelui

înrobit de iubire.

Emilia Popescu Rusu

30

AAttââtt ddee aapprrooaappee

Nehotărâtă... luna

părăsindu-și oglindirea în ape

timidă... coboară sfioasă

peste smaraldul smălțuit

al ierburilor adormite.

În cântecul nopții,

cohorte de gânduri

învăluind tăcerea.

Pătrund în mreaja viselor,

unde, doar tu

ești... siluetă a trecutului.

Frescă pe zăpadă

31

AAssffiinnţţiitt

Inima mea, singură cu durerea

unui cântec apus înainte de a răsări.

Îngeri coboară pe rază înserării,

cântării din flaut

simțirea să mi-o încânte.

Târziu... verdele tău apune,

vine toamna - se cațără pe inimi

ca un rug de frunze arzând spre nouri.

Sărută-mă să renunț la toamnă,

să trezești primăvara.

În primăvară să renasc,

sărută-mă, să las totul... odinioară.

Emilia Popescu Rusu

32

TTâârrzziiuu......

Vraja s-a stins

ultima petală a trandafirului cade

pe pagina încă nescrisă

se va scrie târziu...

De umbra cenușie

în lumina palidă trandafirie

a uitării...

a iubirii mele.

Poate... stingându-se vraja

gândul pribeag se va aduna

în matca timpului...

lăsănd, doar o singură lacrimă,

să mai cadă... pentru tine.

Uită... că te-am întâlnit târziu,

şi am plecat prea devreme

rătăcind spre nemurire.

Frescă pe zăpadă

33

RReevveellaaţţiiee

O sărbătoare lăuntrică

îmi întărâta trăirile,

simteam primăvara

până în străfundurile ființei,

fluxul și refluxul clipelor

când... gândindu-te,

străbăteam cărări întortocheate

ale contemplării spre infinit,

apropiam clipa cunoașterii-prolifice,

alungam himerele trecutului,

fiindu-ți aproape-în ireversibil.

Emilia Popescu Rusu

34

SSuunntt ppaassăărreeaa

Mă desfac de ființă,

sunt pasărea ochilor tăi

în zbor caut cuvinte,

să brodez poemul

în zbor găsesc amurgul.

Umbra deșirată,

adierea nopţii,

rătăcirii prin nelinişti.

Încet, pătrunzi printre clipe,

pătrunzi în zborul meu rotund,

înveșmântat în culorile nopții,

în miresme de cer, de albastru.

Frescă pe zăpadă

35

DDee ddiinnccoolloo ddee zzaarree

Dacă va veni clipa să plec

dincolo de zare

vreau să mă îmbăt cu apa

verde din fântânile tale.

Să tac... să mă prefac

în alb imaculat,

în albastru de Voroneţ

şi al Putnei clopot.

Să răsun la ceas de vecernie

când numai stejarii şi fagii

mă vor jeli.

Emilia Popescu Rusu

36

IIddiillăă

Lasă-mă!

Să iubesc dimineţile,

dar atât de frumos

stă aşezat apusul,

că aş putea iubi

nopţile albastre,

ochii tăi... scânteind

peste dimineţi adormite

în cuiburi de rouă.

Frescă pe zăpadă

37

LLâânnggăă ttiinnee

Să nu te sperii,

când noaptea, o lumină

îţi mângâie chipul

sunt în preajmă-ţi

învăluită-n visare.

Nu tresări

mângâierilor mele!

Dormi, aşa cum dorm fluturii

pe pietrele reci

eu murmur...

o cântare divină,

iar genele-mi vor ninge

ninsorile, care odinioară

le doreai numai,

pentru mine.

Emilia Popescu Rusu

38

MMiisstteerr

Apari din vise de demult apuse,

ninse de uitare.

Mă privești uimit...

de parcă m-ai fi descoperit

prin alte timpuri,

când se năşteau cuvintele.

Exiști în ființa mea

din poezia primilor poeți,

cântecul tău răsuna

înainte de a se naște muzica,

ochii tăi... scânteiau

înaintea luminii.

Frescă pe zăpadă

39

CCâânntteecc lliinn

Pe struna inimii tale

eram cântecul lin...

vibrând profund.

Se năștea în toată ființa ta

o emoție de necuprins...

De neînțeles.

Soarele răsărea pentru tine

cuvinte conturau adâncuri...

Jocuri, sunete, note muzicale,

lacrimi,

depărtări...

portativ...

Cântai, plângeai.

Emilia Popescu Rusu

40

VViissaarree

Gânduri dezbrăcate de negre hlamide

hălăduind...

pe cărări sărutate de melancolicul vânt

primăvăratec,

cărări aburind în curcubee.

Toate duc spre tine.

Frescă pe zăpadă

41

EEcchhiinnooccţţiiuu

Zăpezi şi muguri

verde crud

fuioare de soare

pe cumpăna zării.

Lumini şi umbre,

alb nedefinit

tenebrele nopţii...

lacrimi şi speranţă

pe cumpăna sufletului.

Emilia Popescu Rusu

42

CCăărraarreeaa ddiinn iinniimmaa ttaa

Generos, ai împărţit inima cu anotimpurile

ai dat tot ce aveai de preţ,

păstrând doar apele sub toate formele de agregare.

Argila ai înălţat-o în citadele.

Pe piscuri ai pus ţelul,

urcuşuri şi văi adânci,

de toate te-ai îngrijit.

Mie... mi-ai lăsat o cărare,

străjuită de nişte copaci,

de mare şi de cer.

Nu te-ai gândit...

că nici nu vreau toată inima ta!

Cărarea-mi ajunge.

Frescă pe zăpadă

43

SSttaammppee

În toate părţile lumii

poţi lăsa o urmă...

pe granit,

pe nisip,

pe fluturi.

Amprenta buzelor o poţi lăsa

pe petale şi nori...

Poţi sădi o floare,

poţi sculpta în lemnul porţii,

binecuvântând darul divin.

Emilia Popescu Rusu

44

VViinnoovvăăţţiiee

Pașii rătăcitori... petrecându-mă departe

unde... cerul aprinde focuri peste apele tale

şi clipa dăinuie veacuri...

săruturi înălțau făclii

până după soare.

Pogorându-se în calde ploi

îmbrăcând în rod câmpia

semănată de tine cu semințe miraculoase.

Frescă pe zăpadă

45

IInnffiinniitt

Dimineața arunc mângieri nevăzutului,

soarele în copleșitoare minune

triumfă pe ierburi dinaintea pașilor

străbatând cu cântarea lor

albastru nepotolit al nemărginirii.

Dimineața mă rog... toamnei,

să rămână primăvară,

mă rog izvorului,

să-şi clădească fântână

pe corola viselor.

Emilia Popescu Rusu

46

CCrreezz

În izvor să mă prefac,

izvor să plâng...

izvor să mă ascund

sub pietre şi să tac,

în fir de apă argintie...

să pot strabate o câmpie

din răcoarea-mi viorie,

să prindă viaţă

pas de căprioară.

Inima mea.

Frescă pe zăpadă

47

SSffiinnţţeenniiee

Păstrez eternitatea clipei...

în care împovărat de ierni,

dorurile

te vor călăuzi

spre sfinţenia sufletului meu

îngenunchiat.

Emilia Popescu Rusu

48

NNoonnsseennss

Chipul durerii sfredelindu-ne sufletele

ziua înfruptându-se din noi

savuroase... esenţele vieţii

lacrimile noastre,

mâini în rugăciune...

aripi conturează acelaşi zbor

printre corăbii, munţi, ape, stăvilare.

Frescă pe zăpadă

49

DDeeccllaarraaţţiiee ddee......

Îndrăzneam a te iubi

în zori de zi, în lumini orbitoare...

până ochilor mei erai pereche

câmpului si frunzelor atât de neastâmpărate.

Oglindind... chipul tău

în oglinda sufletului meu

ochii tăi... ascunzişurile ierburilor foşnitoare

sunet de liră

atingere nepătrunsă.

Emilia Popescu Rusu

50

AAttuunnccii...... şşii aaccuumm

Poate... dacă vei simţi între stele liniştea,

sunt eu... gândurile mele.

Dacă lacrimile mele ard,

atunci...

sunt stele

şi tu simţi aidoma,

sunt eu...

fericită.

Că dorul de tine cântă.

Frescă pe zăpadă

51

CCâânndd mmii--ee ddoorr

Îţi întâlnesc privirea...

când mi-e dor

în mugurii dimineţilor senine.

Glasul frântură de aripi

culorile gândului oglindind amiezi

orbitoare în scâncetul încins al iertării,

îmi ascund plânsetul

în stropi de ploaie

năpustiţi asupra înserării.

Emilia Popescu Rusu

52

RRăăttăăcciirree

Neguri colindând păduri,

siluete de ceaţă

rătăcesc prin hăţişurile acestei iubiri

îndrăznind spre idealuri.

De neajuns, de necuprins

spre piscul încununat de albastru.

De jur împrejurul pământului,

doar cerul este acelaşi ostatic

îndurând penitenţa...

acestei iubiri.

Frescă pe zăpadă

53

ÎÎnn ccaalleeaa--ţţii......

Cu primăvara... te vei întâlni

mângâie-i pletele obosite de flori de câmp,

sărută-i buzele de zumzet pline,

cuprinde-i umerii sfioşi.

Înalţă-te spre ciocârlii

alintă-te-n jocul fluturilor,

plângi... cu zăpezi căzute pradă

suliţelor din soare.

Ascunde-te în verdele câmpului

de vorbă... stai cu vântul

iubirilor ascunse...

În alte timpuri.

Emilia Popescu Rusu

54

SSuufflleett pprreeffăăccuutt îînn cchhiihhlliimmbbaarr

Suflete, ai ars

lumânări în noapte

pe rugul iubirii

visele deşarte.

Dogorea-ţi inima-mi topeşte...

topită... ceara plânge

lacrimi de chihlimbar

rostogolind una după alta.

Cutezanţa, speranţa,

credinţa, voinţa.

Vorbe nerostite,

verbe interzise.

Frescă pe zăpadă

55

ÎÎnnggeerrii îînn iiaarrnnăă

Cerule, aprinde stelele

să văd picurând smerenie,

ascunde după nori,

roiuri de fluturi

să nu mă cuprindă în tristeţi.

Cerule, cu îngerii coboară

în salbe şi zăpezi,

cununi de linişte aşterne

peste eterne dimineţi.

Cerule, de îngeri străjuit

acoperă cu poala-ţi murmur de izvoare

îndrăznind subţire

pe sub gheţuri.

Prefă în lacrimi de bucurie

seva de viaţă dătătoare

să încolţească iubirea

sub zăpezi.

Emilia Popescu Rusu

56

EEffeemmeerr

Cum se grăbeau în zare norii!

Să prindă al corăbiilor drum

spre ziua în care nu se mai întorc.

În bătrânul port

o trecere tainică...

fâlfituri reci ale clipelor aripi...

purtând departe

iluziile unei trăiri aprinse,

menite altei lumi.

Tu... într-o lume de culoarea pietrelor,

eu... egreta poposită pe ţărm.

Frescă pe zăpadă

57

SSuubblliimm

Şi totuşi... sublim

un dor de albastru mă-nalţă,

petrec cu mâna streaşină la ochi

punctul minuscul

de pe întinderea nemărginită.

Ce frumoasă... era marea!

Verde... speranţă,

gri... amurg, albastru... dimineaţă.

Îţi văd chipul departe...

în oglinda apelor

contopit cu cerul

coborât să sărute ochii tăi,

când plouă,

când plângi...

Emilia Popescu Rusu

58

IIeerrttaarree

Aşteptându-te...

de atâtea anotimpuri

am început să te iert

că întârzii printre ele.

Primăvara... ademenit de atâtă frăgezime,

te joci de-a prinselea printre culori.

Vara... paşii ţi se împletesc

cu iarba pe câmpuri,

privirea-ţi dezmiardă apusuri târzii.

Toamna... cărarea spre mine

bătută-i de gânduri.

Iarna... acum e iarnă,

te scalzi în miracolul zăpezilor,

pictezi la fereastra-mi flori de ger,

se aude-n ceruri... lerui ler...

De aceea, am început să te iert.

Frescă pe zăpadă

59

RReeggăăssiirree

Am găsit locul unde...

odată îmi crescuse aripi,

nişte aripi atât de largi

încât am îmbrăţişat întrega lume.

Apoi a venit noaptea...

aripile mi se prefăceau în ploi,

îmbrăţişările mi-au fost interzise,

noaptea îşi picură taina

în loc de aripi.

Emilia Popescu Rusu

60

VViizziiuunnee

Cu ochii minţii

văd... cum te ascunzi

din calea dimineţilor,

îţi vorbesc cu glasul inimii,

vorbele mele se pierd

prin pulberea de stele.

Printre dimineţi

văd luceferi în grădina cerului,

nemurirea freamătă dinaintea astrelor

cu chip de fântână

făcătoare de viaţă...

numai tu... te ascunzi.

Frescă pe zăpadă

61

FFaanntteezziiee

Cineva... bate la poarta zăpezii,

îţi urneşti cu greu gândul...

cine a cutezat să tulbure visarea,

să înlăture umbra...

nicio licărire a candorii

nu te sfieşte,

rămâi un munte străjuit de nămeţi

din care plâng sloiuri

de nostalgii.

Emilia Popescu Rusu

62

JJuussttiiffiiccaarree

Un fior străbate fiinţa,

nostalgii şi visări, poezie

o pală de lumină înnaripează clipa.

Viaţa îşi deapănă firul...

lumea îşi vede de rostu-i

poeţi cu lumea pe umeri

mereu îndrăgostiţi

mereu în visare...

de parcă altă treabă nu au

decât să se agaţe de nori,

de lună şi de zare...

Eu aidoma lor

apuc condeiul.

Frescă pe zăpadă

63

RReessttiittuuiirrii

Vreau primăverile-napoi

triumf al bucuriei,

când prin grădini cu liliac

mă îmbătam de drag.

Acum un vânt tomnatic

glăsuie-n copaci

de-o frunză, ochii se anină,

visez... la primăvara cea senină.

Aştept... să cadă iarna cu florile-i de argint

să mă confund în albul fară de sfârşit,

când trece anotimp fără de timp

uşor... îmbrac în vânt al meu cuvânt.

Emilia Popescu Rusu

64

RReevveerriiee

Te-am dăltuit pe veacuri zidit în poezie,

altarul rugilor de seară

am făurit din tine o cetate,

boltă de azur şi pulbere stelară.

Din nostalgii şi umbre

ţi-am pictat portretul,

am înflorit pe chipul tău, iubire...

din visul tăinuit... odinioară.

Frescă pe zăpadă

65

RReeggrreettee

Un continent albastru

de iubiri s-a scufundat,

clădit de noi

sub cerul de opal,

surâsul mării cât e de perfid!

Tu, singur matelot

ce porţi corabia la mal.

Pe cerul fără porţi

iubirea se ascunde...

îndur chemarea ta

ca o iertare...

În liniştea-mi amorfă

iubirea trist apune,

ruini de stea se ascund

spre altă zare...

Emilia Popescu Rusu

66

MMăărrttuurriissiirree

Mă prefac în asfinţit,

în fiecare toamnă

tăinuiesc prin frunze arămii

primăverile de odinioară

când zorile erau ale mele.

Închid melancolia într-o carte,

ostatică în pagini scrise

în tăcere...

întorc clepsidra,

lacrimi scânteiază...

mă prefac în asfinţit

de toamnă.

Frescă pe zăpadă

67

ZZoorrii ddee ddoorr

Iarba aduce cu ochii tăi,

vălurită de vânt şi soare,

lacrima-ţi cade în cupe de lumină

unde cerul sărută valul ierbii

despletite peste dimineţi...

încă în visare.

Vălurită de doruri...

mi s-a subţiat fiinţa

ca trupul unei trestii.

Emilia Popescu Rusu

68

VVoocceeaa ddiinn uummbbrrăă

poetului Eugen Axinte,

in memoriam

Talentul... dar nu,

nu-ţi voi spune mai mult,

să nu-ţi înflorească

rotundă petala

presărată de fiorul creaţiei,

când am să păstrez pentru mine

numai părţile de vorbire...

din glasul ţărânii.

Frescă pe zăpadă

69

MMMiiieeezzz cccuuu ggguuusssttt dddeee aaafffooorrriiisssmmm ---pppoooeeemmmeee îîînnntttrrr---uuunnn vvveeerrrsss---

Emilia Popescu Rusu

70

EElleeggiiee

Epistolă după epistolă am să scriu cu lacrima de tine.

SSuussppiinn

Când clipa încremeneşte în valul timpului te pierd.

RReeggrreett

Auzi, cum bate vremea-n noi, dar nu-ndrăzneşti, pune zăvorul.

SSttaarree

Neîngrădite, fraze după fraze mi-au luat locul.

Frescă pe zăpadă

71

FFrriizzăă ddeeccoorraattiivvăă

De jur împrejurul streaşinei, pasări îndrăznesc pe la cuiburi.

CCăărraarreeaa

Legenda mai păstrează urma... noi o ascundem sub frunze.

RReevveeddeerree

Umbra şi lacrima ascunsă în suflet adoarme şi toate-s aievea.

ÎÎnnddrrăăggoossttiiţţii

Nevinovaţi precum pruncii furam şi stele şi luna.

Emilia Popescu Rusu

72

ZZggâârrcceenniiee

Numai roua din ochii tăi era pentru mine.

TToorreenntt

Un val furios mi-a purtat gândul spre confluenţe înnegurate.

TTaabblloouu

Pe spinarea dealului, soarele şi luna împletesc luceferi.

ÎÎnnăăllţţaarree

După ce mi-am frânt aripa în locu-i creşte o floare.

Frescă pe zăpadă

73

MMoonnoolloogg

Oglinda mă minte, trecut-au anii.

RReeffrreenn

Un salcâm smintit în floare... viaţa-mi fredonează.

AAnnoottiimmpp

Focuri în margini de zare, sărută cerul toamnei.

VVaarrăă

În arşiţa amiezilor, spicele auresc cerul.

Emilia Popescu Rusu

74

AAssffiinnţţiitt

Corăbii obosite pe cerul întristat aruncă ancora spre stele.

DDeemmnniittaattee

Pe panoplia toamnei, mestecenii demni, preoţi în veşmânt de

rugăciune

DDăărruuiirree

Livada-i plină de rod în pârg, dar, cine se mai bucură.

UUnnddăă

Tulburată, apa de-o piatră se limpezeşte, dar adâncu-i suferă.

Frescă pe zăpadă

75

AAmmăăggiirree

Elixirul fericirii, în glasul ecoului se stinge.

NNuu--mmăă--uuiittaa

Prin iarba-n vânt curg lacrimi încununând câmpia.

LLiimmaann

De setea iubirii până şi apele învolburate se limpezesc.

AAbbsseennţţăă

A secat izvorul la liziera dinspre viaţă, noaptea curge.

Emilia Popescu Rusu

76

VViizziiuunnee

Sub spectrul luminii o umbră se lasă, poate... esti tu.

CCoommooaarraa

În rafturi prăfuite dorm de un veac poeţii.

CCaarrttee

Plânge un arcuş pe strune, povestea ascultându-ţi.

DDoorr

Fă-ţi curcubeul punte de ţi-i gondola grea de lacrimi.

Frescă pe zăpadă

77

RReennuunnţţaarree

Nu-mi culege flori de câmp, prinde-mi doar o păpădie.

AAssttrruu

Tu dezlegi estuarele nopţii în culorile visului.

IIddeeaall

Am mângâiat obrazul cerului, în palme aveam stele.

RRuuggăăcciiuunnee

O cărare ce duce spre inimi de auroră, un crez în cuvânt.

Emilia Popescu Rusu

78

VViiss

Imaginea ta pe creasta dimineţilor, ziua-mi binecuvintează.

SSffiiaallăă

Timpul se dezlipeşte de mine, atingerea-i rece, fiori mă poartă.

CCrreeppuussccuull

Când umbra-mi suspină, iarba mă alintă, amăgirii târzii.

ZZoorrii ddee zzii

Noaptea se destramă pe geana dimineţilor în crâmpee de dor.

Frescă pe zăpadă

79

PPrroommiissiiuunnee

Am să cânt într-o zi pe frunze de toamnă, un cântec de tine.

NNooccttuurrnnăă

Şi în întuneric se nasc lumini, dar tot întuneric dăinuie.

PPrriimmăăvvaarraa

Pădurea în simfonii, verdele crud prin paşii candorii.

RReepprrooşş

Nu-mi poţi ucide primăverile acoperit de toamnă, colţul ierbii e viu.

Emilia Popescu Rusu

80

DDoorriinnţţee

Pe portativul vieţii numai note majore.

DDuurreerree

Cântec de leagăn ostoit de dor.

MMaarreeaa

Poartă de culori şi iluzii dăruită îndrăgostiţilor.

GGeeoommeettrriiee

Infinit, ziua fară de sfârşit începutul a toate.

Frescă pe zăpadă

81

NNuuddiittaattee

Copac nefericit eşti, dezbrăcat de flori şi vise.

DDee ddoorruu--ţţii

Am uitat undeva nişte copaci cu braţele înălţate spre cer, făclii.

MMăăeessttrriiee

Din lacrimi şi vise am făurit vioară.

NNeecclliinnttiirree

Nici brazilor nu le place să le clatini cetina, cu atât mai puţin inima.

Emilia Popescu Rusu

82

AArrttăă ppooeettiiccăă

Pagină după pagină, Odiseea se tot repetă.

RReeffuuggiiuu

Exilul iubirii în glasul târziu al poemelor.

MMăărrttuurriiee

Numai în oglinda primăverii, vezi o nouă viaţă.

RReennaaşştteerree

În patru răstimpuri un soare străluce, martor al vieţii.

Frescă pe zăpadă

83

TTrriisstteeţţii

Vălurită de vreme s-a subţiat fiinţa ca trupul unei trestii.

RRăăssăărriitt

Înrobit de iubire rămâne odinioară, un dor de albastru.

FFuuggăă

Întorc capul, dar tenebrele nopţii vor să mă ajungă.

CCuutteezzaannţţăă

Zăpezi şi muguri, la cumpăna zării, echinocţiu.

Emilia Popescu Rusu

84

GGeelloozziiee

Rotindu-se mereu după soare, floarea cu disc auriu adormii.

PPoorrttrreett

Ochii pădure, ovalul feţei oglindă, lacrima izvor.

JJoocc

O mână îmi împrăştie gândul şi rândurile pe pagina goală.

NNiinnssooaarree

Lacrima fecioarei aşteptând ursitul, brodată în munţi.

Frescă pe zăpadă

85

PPrriimmăăvvaarrăă

Din zori în amurg, ninsori de petale pe iarba visării.

DDeeppăărrttaarree

Un joc de cuvinte mi-alungă un stol rătăcit spre apus.

MMaattiinnaallăă

Făclii de lumină înfruntă semeţe dimineţi în plămadă.

TTooaammnnăă

Cocori în răstimpuri – bineţe lasă în şoapte de vânt.

Emilia Popescu Rusu

86

MMăărrttuurriiee

Cănd zarea în vioriu se roteşte gândesc doar la tine.

MMuunntteellee

Fruntea-n zăpezi, obrazul în ape, şi pletele-n vânt.

MMoonnoottoonniiee

Prin liniştea surdă un greier mă-ngână.

FFiiddeelliittaattee

Scuturând petala, fluturii se închină la altarul din flori.

Frescă pe zăpadă

87

GGâânndduurrii

Cărări împletite între zare şi cer ţesute-n destin.

RReennuunnţţaarree

În glasul adânc al ecoului, Luceafărul apune.

ÎÎmmppăăccaarree

Din lacrimi şi vioară se răsfrânge uitarea.

ÎÎnnmmăărrmmuurriirree

Din plete vor ninge fulgi vitralii albastre.

Emilia Popescu Rusu

88

AAnnddaannttee

Pe sub genele zilei înrourat chipul tău mi-apare.

IIaannuuaarriiee

Crenguţe de brad în mireasmă de ger sfidează apusul.

FFeebbrruuaarriiee

Nostalgii şi tăcere în vârtelniţa nopţilor fără capăt.

MMaarrttiiee

Mugur de lumină din lacrima zăpezilor... sfioase răsar.

Frescă pe zăpadă

89

AApprriilliiee

Pasul tău cald mângâie câmpia răscolită de verde.

MMaaii

Miresme albe prin crâng de liliac răzbat dimineaţa.

IIuunniiee

Cerneala mării pe obrazul cerului.

IIuulliiee

Freamătul nepotolit al câmpiei în concert de flaut şi albine.

Emilia Popescu Rusu

90

AAuugguusstt

Discul soarelui aruncat peste amiezi.

SSeepptteemmbbrriiee

Glasuri cristaline sparg bruma dimineţilor.

OOccttoommbbrriiee

Gătită de bal cu ciorchinii în plete şi frunzişul în fald.

NNooiieemmbbrriiee

Jurăminte uitate prin parcuri pustii.

Frescă pe zăpadă

91

DDeecceemmbbrriiee

Broderie cu fir de argint acoperă zările.

AAddaaggiioo

Doi balerini pe scenă, în spectacolul vieţii, final de culise.

BBooeemmăă

La colţul străzii, o şoaptă-mi aruncă un cântec de dor.

VVaarrăă

Culorile grădinii amestec cromatic.

Emilia Popescu Rusu

92

IIaarrnnăă

Taine adormite sub zăpezile de altădată.

AAccuuaarreellăă

Câmpia cu maci pe buze, spice în pârg prin cosiţe.

NNaattuurrăă ssttaattiiccăă

În fereastra vremii, gutuie a toamnă.

Frescă pe zăpadă

93

cccuuuppprrriiinnnsss Emilia Popescu Rusu la ora anotimpurilor ___________________________ 5

Frescă pe zăpadă ____________________________________________ 9

Şi-i iarnă _____________________________________________________ 11

La margini de toamnă __________________________________________ 12

Pastel _______________________________________________________ 13

Așteptări _____________________________________________________ 14

Tihnă ________________________________________________________ 15

Rugăminte ___________________________________________________ 16

Toamnă târzie _________________________________________________ 17

Chemare _____________________________________________________ 18

Înainte de a fi stea...____________________________________________ 19

Prin ploaie____________________________________________________ 20

Vino... și cântă! ________________________________________________ 21

Cuvintele mele ________________________________________________ 22

Octombrie ____________________________________________________ 23

Reproş _______________________________________________________ 24

Flacară pe ape ________________________________________________ 25

Uitare _______________________________________________________ 26

Rustică ______________________________________________________ 27

Emilia Popescu Rusu

94

Vis __________________________________________________________ 28

Liniște _______________________________________________________ 29

Atât de aproape _______________________________________________ 30

Asfinţit ______________________________________________________ 31

Târziu... ______________________________________________________ 32

Revelaţie _____________________________________________________ 33

Sunt pasărea __________________________________________________ 34

De dincolo de zare _____________________________________________ 35

Idilă _________________________________________________________ 36

Lângă tine ____________________________________________________ 37

Mister _______________________________________________________ 38

Cântec lin ____________________________________________________ 39

Visare _______________________________________________________ 40

Echinocţiu ____________________________________________________ 41

Cărarea din inima ta ____________________________________________ 42

Stampe ______________________________________________________ 43

Vinovăţie ____________________________________________________ 44

Infinit _______________________________________________________ 45

Crez _________________________________________________________ 46

Sfinţenie _____________________________________________________ 47

Nonsens _____________________________________________________ 48

Declaraţie de... ________________________________________________ 49

Atunci... şi acum _______________________________________________ 50

Când mi-e dor _________________________________________________ 51

Rătăcire ______________________________________________________ 52

În calea-ţi... ___________________________________________________ 53

Suflet prefăcut în chihlimbar _____________________________________ 54

Îngeri în iarnă _________________________________________________ 55

Efemer ______________________________________________________ 56

Sublim _______________________________________________________ 57

Iertare _______________________________________________________ 58

Frescă pe zăpadă

95

Regăsire _____________________________________________________ 59

Viziune ______________________________________________________ 60

Fantezie _____________________________________________________ 61

Justificare ____________________________________________________ 62

Restituiri _____________________________________________________ 63

Reverie ______________________________________________________ 64

Regrete ______________________________________________________ 65

Mărturisire ___________________________________________________ 66

Zori de dor ___________________________________________________ 67

Vocea din umbră ______________________________________________ 68

Miez cu gust de aforism _____________________________________ 69

Elegie _______________________________________________________ 70

Suspin _______________________________________________________ 70

Regret _______________________________________________________ 70

Stare ________________________________________________________ 70

Friză decorativă _______________________________________________ 71

Cărarea ______________________________________________________ 71

Revedere_____________________________________________________ 71

Îndrăgostiţi ___________________________________________________ 71

Zgârcenie ____________________________________________________ 72

Torent _______________________________________________________ 72

Tablou _______________________________________________________ 72

Înălţare ______________________________________________________ 72

Monolog _____________________________________________________ 73

Refren _______________________________________________________ 73

Anotimp _____________________________________________________ 73

Vară_________________________________________________________ 73

Asfinţit ______________________________________________________ 74

Demnitate ____________________________________________________ 74

Dăruire ______________________________________________________ 74

Undă ________________________________________________________ 74

Emilia Popescu Rusu

96

Amăgire _____________________________________________________ 75

Nu-mă-uita ___________________________________________________ 75

Liman _______________________________________________________ 75

Absenţă ______________________________________________________ 75

Viziune ______________________________________________________ 76

Comoara _____________________________________________________ 76

Carte ________________________________________________________ 76

Dor _________________________________________________________ 76

Renunţare ____________________________________________________ 77

Astru ________________________________________________________ 77

Ideal ________________________________________________________ 77

Rugăciune ____________________________________________________ 77

Vis __________________________________________________________ 78

Sfială ________________________________________________________ 78

Crepuscul ____________________________________________________ 78

Zori de zi _____________________________________________________ 78

Promisiune ___________________________________________________ 79

Nocturnă _____________________________________________________ 79

Primăvara ____________________________________________________ 79

Reproş _______________________________________________________ 79

Dorinţe ______________________________________________________ 80

Durere _______________________________________________________ 80

Marea _______________________________________________________ 80

Geometrie____________________________________________________ 80

Nuditate _____________________________________________________ 81

De doru-ţi ____________________________________________________ 81

Măestrie _____________________________________________________ 81

Neclintire ____________________________________________________ 81

Artă poetică __________________________________________________ 82

Refugiu ______________________________________________________ 82

Mărturie _____________________________________________________ 82

Frescă pe zăpadă

97

Renaştere ____________________________________________________ 82

Tristeţi_______________________________________________________ 83

Răsărit _______________________________________________________ 83

Fugă ________________________________________________________ 83

Cutezanţă ____________________________________________________ 83

Gelozie ______________________________________________________ 84

Portret ______________________________________________________ 84

Joc __________________________________________________________ 84

Ninsoare _____________________________________________________ 84

Primăvară ____________________________________________________ 85

Depărtare ____________________________________________________ 85

Matinală _____________________________________________________ 85

Toamnă ______________________________________________________ 85

Mărturie _____________________________________________________ 86

Muntele _____________________________________________________ 86

Monotonie ___________________________________________________ 86

Fidelitate _____________________________________________________ 86

Gânduri ______________________________________________________ 87

Renunţare ____________________________________________________ 87

Împăcare _____________________________________________________ 87

Înmărmurire __________________________________________________ 87

Andante _____________________________________________________ 88

Ianuarie ______________________________________________________ 88

Februarie ____________________________________________________ 88

Martie _______________________________________________________ 88

Aprilie _______________________________________________________ 89

Mai _________________________________________________________ 89

Iunie ________________________________________________________ 89

Iulie _________________________________________________________ 89

August _______________________________________________________ 90

Septembrie ___________________________________________________ 90

Emilia Popescu Rusu

98

Octombrie ____________________________________________________ 90

Noiembrie ____________________________________________________ 90

Decembrie ___________________________________________________ 91

Adagio _______________________________________________________ 91

Boemă _______________________________________________________ 91

Vară_________________________________________________________ 91

Iarnă ________________________________________________________ 92

Acuarelă _____________________________________________________ 92

Natură statică _________________________________________________ 92

cuprins ___________________________________________________ 93

Frescă pe zăpadă

99

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

În Biblioteca Cronopedia au apărut: Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu - Toamna Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Chronos - Penița de Aur, anul II, nr. 16-17-18, iunie – iulie - august, 2014 Izvorul tămăduirii (Vinerea Luminată) Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Constantin Mîndruţă - Mai apropape de lună Cuvinte sculptate - antologie de versuri Nicolae Doftoreanu - Tangouri altfel Zborul frunzelor în ceruri - antologie de versuri Nicu Doftoreanu ~ Tangouri de ieri, tangouri de azi Aurel Chiorean - Să ne jucăm de-a anotimpul Origine nume - Dumitru, Dumitra Toma – origine nume, semnificaţie, istoric, variante Cununi de flori pentru eroi - Flower crouns for the heroes Priveşte visând, iubito... (antologie) În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Antologia bilingvă româno-italiană „Cuvinte pe aripi de iubire” Antologia bilingvă româno-franceză „Cuvinte pe aripi de gând” Marin Voican Ghioroiu – Maria Tănase spune Marin Voican Ghioroiu – Nuntă-n Grădinari Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Chronos – peniţa de aur – izvor de cultură” Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com tel: 0771647750, 0763450054