EMIL GARLEANU - Nedespartite (Text)
1
EMIL GÂRLEANU – SCHIğE.POVESTIRI. Din lumea celor care nu cuvântă NEDESPĂ5ğITE Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. 3ăVările se rotesc în înalt, se deúiră, iar se strâng úi iar se răresc, apoi aleg FăOăuzele, le pun în frunte, úi-n vârf de s ăgeat ă căOătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, úi lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se úterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopĠile reci de toamnă, văzduhul parcă freamăWă. O lume ciudată parcă prinde fiinĠă supt stele; noiane desprinse pare că sunt purtate de vânturi; umbre se strecoar ă răWăcite; Ġipete r ăsar úi se stâng; chemări de FăOăuzire umplu largul cuprinsului. Sunt păVările căOătoare. ùi cu ele parcă iau ceva din sufletul nostru, în ochii lor parcă fură soarele, pe aripile lor parcă duc primăvara. Un stol de turturele a întârziat. Grăbite s-au strâns în dimineaĠa aceasta, úi-n fâlfâirile lor, care se aud ca niúte sunete supte uúor dintr-un flaut, pornesc. Întâi o iau pe aproape de pământ, peste lunci, deasupra rariútilor, printre plopii înalĠi, ca úi cum ar vrea să mai vad ă locurile aceste o dată. Apoi fac un ocol mare, de jur împrejurul păduricii, în vreme ce o rază de soare împunge pânza norilor úi tiveúte pe cer o dungă de lumină. Bucuroase, păVările bat din aripi úi se hotăUăsc. Patru, două perechi, o iau mai înainte, o pereche rămâne în zbor mai potolit, în urmă. Ajung deasupra râului; un Ġipăt năbuúit, din guúă - un semn al căOăuzei - vrea să le strângă pe toate la un loc. ùi-n clipa aceea un bubuit de puúFă clocoteúte aerul cuprinsurilor. Cele două perechi feresc ca fulgerul în lături; dar din perechea din urmă, o turturică îúi curmă zborul, î úi adună apoi puterile, cu cel din urmă fior al vieĠii, se roteúte în două cercuri, se înalĠă drept, ca o Văgeat ă, în undele râului, care o furăúi o poartă departe. Stingherul, soĠul, urmăreúte puĠin stolul, apoi se întoarce, caut ă îngrijat úi, pe apa turbure, îúi vede tovarăúa. O putere îl Ġine atunci deasupra vâltoarei, cu ochii nedesprinúi de la trupul blând úi pătat de sânge ce lunecă la vale, de la trupul pe care, în cercuri strânse, îl urmăreúte mereu. ùi supt cerul în care raza de soare s-a stins, căOătoresc trei: stolul care se úterge în zare ca un rămas bun, pasărea moartă mânată de valuri, úi porumbelul care se roteúte mereu, urmărindu-úi soĠ ia, ca un simbol al veúnicei iubiri!... ùi-n urma lor, toamna cade mai grea!
-
Upload
florentina -
Category
Documents
-
view
10.591 -
download
14
description
Fragmentul integral cu diacritice din textul "Nedespărţite" din Schiţe.Povestiri. Din lumea celor care nu cuvântă, autor Emil Gârleanu. Format PDF, 1 pagina.
Transcript of EMIL GARLEANU - Nedespartite (Text)
EMIL GÂRLEANU – SCHI E.POVESTIRI. Din lumea celor care nu cuvânt
NEDESP ITE
Toamn ! P durea fumeg . Negurile se las perdeluind z rile.rile se rotesc în înalt, se de ir , iar se strâng i iar se r resc, apoi aleguzele, le pun în frunte, i-n vârf de s geat c toresc. Se ridic stolul
sus-sus, pe apa albastr a cerului, i lin, ca împinse de un dor tainic,vâslesc, se terg din zarea plaiurilor noastre. Se duc!
Încotro?În nop ile reci de toamn , v zduhul parc fream . O lume ciudat
parc prinde fiin supt stele; noiane desprinse pare c sunt purtate devânturi; umbre se strecoar r cite; ipete r sar i se stâng; chem ri de
uzire umplu largul cuprinsului. Sunt p rile c toare. i cu ele parciau ceva din sufletul nostru, în ochii lor parc fur soarele, pe aripile lorparc duc prim vara.
Un stol de turturele a întârziat. Gr bite s-au strâns în diminea aaceasta, i-n fâlfâirile lor, care se aud ca ni te sunete supte u or dintr-unflaut, pornesc. Întâi o iau pe aproape de p mânt, peste lunci, deasuprarari tilor, printre plopii înal i, ca i cum ar vrea s mai vad locurile acesteo dat . Apoi fac un ocol mare, de jur împrejurul p duricii, în vreme ce oraz de soare împunge pânza norilor i tive te pe cer o dung de lumin .Bucuroase, p rile bat din aripi i se hot sc. Patru, dou perechi, o iaumai înainte, o pereche r mâne în zbor mai potolit, în urm . Ajung deasuprarâului; un ip t n bu it, din gu - un semn al c uzei - vrea s le strângpe toate la un loc. i-n clipa aceea un bubuit de pu clocote te aerulcuprinsurilor. Cele dou perechi feresc ca fulgerul în l turi; dar dinperechea din urm , o turturic î i curm zborul, î i adun apoi puterile, cucel din urm fior al vie ii, se rote te în dou cercuri, se înal drept, ca o
geat , în undele râului, care o fur i o poart departe.Stingherul, so ul, urm re te pu in stolul, apoi se întoarce, caut
îngrijat i, pe apa turbure, î i vede tovar a. O putere îl ine atunci deasupravâltoarei, cu ochii nedesprin i de la trupul blând i p tat de sânge ce lunecla vale, de la trupul pe care, în cercuri strânse, îl urm re te mereu.
i supt cerul în care raza de soare s-a stins, c toresc trei: stolulcare se terge în zare ca un r mas bun, pas rea moart mânat de valuri, iporumbelul care se rote te mereu, urm rindu- i so ia, ca un simbol alve nicei iubiri!...
i-n urma lor, toamna cade mai grea!
