Elementele statului

8/18/2019 Elementele statului

1/11

CUPRINS

1. Introducere.........................................................................................................................2

2. Notiunea de izvor de drept................................................................................................2

3. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului..................................................................3

4. Oiceiul !uridic "cutuma#..................................................................................................4

$. %octrina..............................................................................................................................&

6. Practica !udiciara si precedentul !udiciar.......................................................................&

'. (ctul normativ...................................................................................................................)

*.

1


2/11

Introducere

Prin izvor de drept se înţelege actul juridic cu valoare normativă în care sunt cuprinseregulile de drept.

Esența și conținutul dreptului cunosc forme, modalități specice de

exprimare. Aceste modalități sunt cunoscute în știința dreptului snbdenumirea de izvoare ale dreptului.

Ele au evoluat pe parcursul dezvoltării istorice a societății, subinuența sc!imbărilor social"economice de la o epocăla alta și c!iar dela o etapă la alta #ntele$erea evoluției dreptului în decursul timpuluiimplică cunoasterea % între altele % a conturării și dezvoltăriimodalităților specice de exprimare a esenței și conținutului său îndiferite etape istorice

In teoria dreptului si in stiintele juridice de ramura, modalitatile specifice de exprimare

a continutului dreptului poarta si denumirea de izvoare ale dreptului sau surse ale

dreptului.

1. NO+IUN,( %, I-OR %, %R,P+

Analiza izvoarelor dreptului a pus in lumina doua acceptiuni ale acestei notiuni:izvor de drept in sens material si izvor de drept in sens formal.

Izvoarele materiale ale dreptului – denumite si izvoare reale – sunt concepute caadevarate dat!uri ale dreptului, realitati exterioare acestuia si care determina actiunealegiuitorului sau dau nastere unor reguli izvorate din necesitatile practice "daca este vor#ade o#icei$.

In continutul acestor izvoare "denumite si surse$ sunt introduse elemente ce apartinunor sfere diferite ale realitatii sociale. %unt socotite, astfel, izvoare ale dreptului, factoriide configurare ai dreptului, dreptul natural si ratiunea umana, constiinta juridica.

&


3/11

&ste evident ca analiza stiintifica a dreptului nu poate ignora rolul izvoarelor materiale "sociale, economice, culturale, ideologice etc.$. &le reprezinta factorii ce daucontinut concret dreptului pozitiv, concentrand nevoile reale ale vietii si relevandu!selegiuitorului su# forma unor comandamente sociale "comenzi sociale$.

'ealalta acceptiune a notiunii de izvor de drept ne intereseaza in acest moment inmod deose#it, avand in vedere faptul ca normele juridice nu se prezinta in forma nuda.(or le este caracteristica o anumita forma exterioara. Aceasta forma exterioara, poarta sidenumirea de izvoare formale sau forme de exprimare a normei de drept.

In teoria dreptului este larg dez#atuta notiunea de izvor al dreptului. %e facedistinctie intre sensul juridic al notiunii de izvor de drept si semnificatia sa istorica. Inintelesul pe care!l confera istoria si ar)eologia juridica notiunii de izvor, acest conceptsemnifica un anumit document care atesta o forma suprapusa de drept "izvoare – relicvesau vestigii de civilizatie juridica$.

%ensul juridic al notiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine deaspecte, de modalitati, prin care continutul preceptiv al normei de drept devine regula de

conduita, se impune ca model de urmat in relatiile dintre oameni. Aceasta varietate deforme prin care normele juridice se exprima, determina pe unii autori sa vor#easca desprecaracterul eterogen al surselor "formelor$ dreptului.

*eoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deose#este izvoarele scrise deizvoarele nescrise, izvoarele oficiale de izvoarele neoficiale, izvoarele directe deizvoarele indirecte. %pre exemplu: o#iceiul este un izvor nescris, spre deose#ire de actulnormativ care se prez +++d-c inta totdeauna su# forma scrisa: o#iceiul si doctrina suntconsiderate surse neoficiale, spre deose#ire de lege sau jurisprudenta, care sunt surseoficiale in acelasi timp, actul normativ sau contractul normativ sunt considerate izvoaredirecte, pe cand o#iceiul sau normele ela#orate de organizatii nestatale sunt izvoaremediate "indirecte$, ele tre#uind sa fie validate de o autoritate statala pentru a deveniizvoare de drept.

%!a vor#it si despre izvoare creatoare si izvoare interpretative. (egea si cutumasunt izvoare creatoare intrucat creaza norme noi, pe cand jurisprudenta si doctrina,necreand norme noi, ci doar interpretand pe cele existente, nu au caracter novator, ci doar interpretativ.

Preocuparile mai recente de clasificare a izvoarelor dreptului au pus in lumina sialte aspecte caracteristice formelor de exprimare a normelor juridice. %!a vor#it astfeldespre sursele formale sau legale ale dreptului si sursele istorice sau materiale ale sale.Aceasta impartire este considerata drept inutila si este criticata de catre cei care nu suntde acord cu o rupere a celor doua domenii material si formal.

'


4/11

2. C/(SI0IC(R,( I-O(R,/OR 0OR(/, (/, %R,P+U/UI

%tudiul izvoarelor "formelor de exprimare$ ale dreptului conduce la concluziaexistentei unei diversitati "pluralitati$ de asemenea izvoare. /ecesitatea unei multitudinide forme de exprimare pe care dreptul si le constituie este determmata de multitudinearelatiilor sociale care reclama reglementare juridica. *oate tipurile de drept de pana acumau cunoscut o pluralitate de izvoare – acte normative ale autoritatilor statale, o#iceiuri, precedente judiciare, doctrina etc. %isteme de drept calitativ asemanatoare pot sa seexprime in forme diferite, asa cum, de altfel, un sistem de drept concret, de!a lungulexistentei sale, se poate reproduce in mai multe forme. Ponderea unuia sau altuia dinizvoarele sale formale se modifica in raport de gradul dezvoltarii sale, de complexitatea

relatiilor sociale pe care le exprima.

Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolutia de pana acum a dreptului sunturmatoarele: obiceiul juridic, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, doctrina,contractul normativ si actul normativ.

A. Obiceiul juridic (cutuma)

0#iceiul este cel mai vec)i izvor de drept. 'a regula sociala, o#iceiul precededreptului. &l apare in treapta primitiva de dezvoltare a societatii, fiind expresia unor necesitati pe care orice societate le resimte, necesitati legate de conservarea valorilor

comunitatii. (a aparitia sa, dreptul preia o serie de o#iceiuri si le adapteaza realitatiispecifice unei societati politice.

0#iceiul este rodul unei experiente de viata a unei comunitati, al repetarii unei practici. 0amenii aplica, in procesul interactiunii lor, in mod inconstient de multe ori,unele reguli. Pe cale de repetitie, ei ajung la convingerea ca regula respectiva este utila sinecesar a fi urmata in viata de toate zilele.

/u toate o#iceiurile create de societate devin izvoare de drept. 1ecanismul treceriiunui o#icei din sistemul general al normelor sociale in sistemul izvoarelor dreptului este

marcat de doua momente importante: a$ fie ca statul, prin organele sale legislative,sanctioneaza "recunoaste$ un o#icei si!l incorporeaza intr!o norma oficiala #$ fie cao#iceiul este invocat de parti, ca norma de conduita, in fata unei instante de judecata siaceasta il valideaza ca regula juridica.

In plan istoric, o#iceiul juridic sau dreptul consuetudinar "cutumiar sauo#isnuielnic$ a alcatuit prima forma a dreptului pozitiv, un fel de drept rudimentar.

(


5/11

'utumele reprezinta o practica atat de inradacinata incat oamenii socotesc ca prinele isi exercita un drept pozitiv. 'utuma implica o indelungata practica sociala de aceease socoteste ca in continutul sau este cuprinsa o #ogatie sociologica.

'utuma se intemeiaza pe cazuri concrete, la care se face apoi referire, fiind

evocate ca precedente. %e degaja astfel o notiune generala, alcatuita din ceea ce estecomun unor cazuri concrete repetate. Aceasta este norma generala consacrata princutuma. (egiuitorul poate consacra printr!o norma legala o#iceiul sau poate face trimiterela acesta.

In acelasi timp, este posi#il ca la aparitia unei legi noi "unui cod, spre exemplu$,legiuitorul sa inlature anumite o#iceiuri, sa nu le mai recunoasca vala#ilitatea,contestandu!le expres "'odul civil, spre exemplu, a a#rogat, in #una masura, cutumeleanterioare$. &ste evident, insa, ca legiuitorul nu poate opri formarea de noi cutume, uzuri,etc. In afara atitudinii legiuitorului si a legii scrise fata de o#icei, instantele de judecata

"jurisprudenta$ sunt confruntate cu reguli statornicite pe #aza o#iceiului. In practica s!aridicat pro#lema daca judecatorul poate lua in considerare o regula sta#ila de o#icei, lacare insa nu face trimitere legea "codul$. In dreptul vec)i, judecatorul care cunostea uno#icei invocat de parte facea aplicatiunea acestuia. 2aca, insa, regula era contestata decealalta parte, regula tre#uia dovedita. 2ovada se facea prin mijloacele de pro#a o#isnuite"pro#a cu martori$ sau se recurgea la ceea ce se c)ema 'inquisitio per turbam' "cercetare prin multime$. %e recurgea la parerea unui mare numar de oameni din regiune, cu ex! perienta, care deli#erau si emiteau un verdict, de care judecatorul tinea seama.

In dreptul modern situatia este analizata nuantat. Astfel, in dreptul pu#lic "indreptul constitutional si in dreptul international pu#lic$, su# forma uzantelor, o#iceiul joaca inca un rol important.

In dreptul privat este sustinuta opinia ca apelul la o#icei nu poate fi facut decat inlimita legii "este vor#a despre o#iceiurile consacrate ca izvoare de drept de catre lege$.Acest lucru este vala#il si in dreptul comercial.

In orice caz este de principiu ca nu se recunoaste calitatea de izvor de drepto#iceiului care ar contine o regula contrara ordinii pu#lice si moravurilor si nici cutumeicare ar a#roga o lege in vigoare (consuetudo abrogatoria si desuetudo).

Azi, o#iceiurile opereaza mai mult in privinta interpretarii vointei partilor si c)iar a legilor.

&xista un domeniu pe care autorii moderni in a#ordeaza si prin prisma roluluio#iceiului si anume cel al exercitiului dreptului su#iectiv. 2reptul su#iectiv nu poate fiexercitat decat in limite rationale, in conformitate cu o#iceiurile si moravurile sociale si potrivit scopului lor natural. 3n drept exercitat in contradictie cu asemenea cerinte

)


6/11

inceteaza a mai fi un drept "un uz$ si devine un a#uz. In acest fel, o#iceiul este ocoordonata de apreciere a exercitiului licit al unui drept.

B. Doctrina

Doctrina, ca izvor de drept.

2octrina cuprinde analizele, investigatiile, interpretarile pe care oamenii despecialitate le dau fenomenului juridic. &a este stiinta juridica "ale carui rol, structura sifunctii au fost prezentate anterior$. In general rolul stiintei este teoretic!explicativ,interpretarile stiintifice facute materialului normativ ajutand, pe legiuitor sau pe judecator, in procesul de creare si, respectiv, de aplicare a dreptului.

In aceasta lumina, c)estiunea daca si in ce masura doctrina este izvor de dreptcomporta o necesara prudenta. 0#liga pe legiuitor interpretarea legii data intr!o operastiintifica si solutia propusa de autor 4 &ste tinut legiuitorul "parlamentul$ sa seinvesteasca cu dez#aterea unui proiect Iegislativ "sau unor masuri sau solutii$ propuseintr!o lucrare stiintifica "tratat, monografie, curs, studiu, etc.$ 4 'u alte cuvinte, tre#uie cadoctrinei sa i se recunoasca valoarea de initiator legislativ 4 In dreptul actual o asemenea posi#ilitate este exclusa. Acest lucru nu impieteaza cu nimic asupra rolului indispensa#il pe care!l are teoria stiintifica in procesul legislativ si in procesul practicii juridice.Practica legislativa si practica dreptului "aplicarea dreptului de catre administratie si decatre instantele de judecata$ n!ar putea exista si cu atat mai mult n!ar putea fi eficientefara teoria juridica. In acelasi timp, solutiile si interpretarile doctrinei sunt totdeaunafondate pe cazuri practice, pornesc de la fapte reale, iar apoi, pe cale de generalizare, leinterpreteaza teoretic si le explica.

%istemul actual al izvoarelor dreptului nu mai poate retine, insa, doctrina ca sursacreatoare nemijlocita de drept. 3nii autori vor#esc despre rolul indirect "mediat$ creator al doctrinei.

&ste interesant de remarcat faptul ca in conditiile formarii de noi tipologii juridice"este cazul dreptului comunitar, spre exemplu$, se reproduce intregul sistem al izvoarelor dreptului, fiind recunoscuta si doctrina izvor de drept.

C. Practica judiciara si precedentul judiciar

Practica judecatoreasca, denumita si jurisprudenta, este alcatuita din totalitatea)otararilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de toate gradele. Potrivit scopuluilor, instantele de judecata solutioneaza anumite cauze ce se deduc in fata lor si pronunta)otarari "sentinte$ pe #aza legii. 'auzele judecate de tri#unale sunt de drept privat sau de

6


7/11

drept pu#lic. %esizat "prin actiune sau prin rec)izitoriu$, judecatorul tre#uie sa judececauza si sa pronunte sentinta. &l face acest lucru interpretand si aplicand o norma juridica.

Actele de autoritate administrativa sunt supuse si ele controlului judecatoresc, pe

calea contenciosului administrativ.

In materia controlului constitutionalitatii legilor, exista atat sisteme de control parlamentar, "prin organe special constituite, cum ar fi 'onsiliul 'onstitutional in 5ranta$,cat si sisteme de control judecatoresc "tri#unale constitutionale$.

0#servam faptul ca rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si aplica lacazuri concrete legea. Activitatea judecatorului este guvernata de doua mari principii:

A$ el se pronunta intotdeauna in cauza pe care o judeca si nu are dreptul sa

sta#ileasca dispozitii generale in afara spetei particulare ce se deduce in fata sa

6$ un judecator, potrivit cu regulile de organizare judecatoreasca din tara noastra,nu este, in general, legat de )otararea, intr!o cauza similara, pronuntata de un alt judecator "si nici c)iar de propriile sale )otarari anterioare$.

In aceasta lumina jurisprudenta nu poate avea rol creator, nu poate fi izvor dedrept.

*otusi, in practica, se constata de multe ori faptul ca instantele de judecata ajung lasolutii unitare in interpretarea si aplicarea unui text de lege.

Pe calea precedentului, judecatorul poate pronunta decizii cu valoare generala. Inloc sa fie sursa doar interpretativa, decizia judecatorului devine sursa creatoare adreptului.

Precedentul este autoritatea pe care o poate avea o decizie judiciara fata de cauzeleanaloage. In masura in care o decizie anterioara interpreteaza dreptul existent, aceastainterpretare se impune in cauzele suficient de asemanatoare.

0 atare situatie este de principiu inaccepta#iIa pentru sistemul dreptului romano!

germanic si, deci, asa cum am su#liniat deja, pentru sistemul dreptului romanesc.

7a tre#ui sa avem in vedere doua situatii care su#liniaza importanta precedentuluisi in acest sistem juridic. &ste vor#a de deciziile Inaltei 'urti de 'asatie si 8ustitie incazul recursului in interesul legii, precum si de deciziile 'urtii 'onstitutionale.

9ecursul in interesul legii este reglementat atat in materie civila, comerciala, decontencios administrativ, cat si in materie penala. 'odul de procedura civila cat si 'odul

*


8/11

de procedura penala cuprind recursul in interesul legii.

&xistenta acestei institutii procedurale se explica prin aceea ca in fixarea jurisprudentei si in scopul aplicarii unitare a legii de catre instantele judecatoresti, rolimportant revine, potrivit legii de organizare judecatoreasca si a Inaltei 'urti de 'asatie si

8ustitie, instantei supreme.

0#servam faptul ca in aceste cazuri instanta suprema are dreptul legal sa transezein mod suveran eventualele conflicte de interpretare si de aplicare a legii de catreinstantele inferioare si sa impuna acestora o anumita interpretare. Asemenea solutiiinterpretative, constante si unitare, sunt invocate uneori ca precedente judiciare inactivitatea judecatoreasca, pe #aza lor solutionandu!se cauzele cu care sunt investiteinstantele de judecata. Pentru acest motiv se considera ca solutia interpretativa data desuprema instanta se poate inscrie in randul izvoarelor secundare de drept, sau izvoareindirecte al dreptului.

In ceea ce priveste deciziile 'urtii 'onstitutionale, se impun cateva precizarilegate de pozitia si semnificatia acestei institutii in statul de drept..

Potrivit 'onstitutiei, 'urtea 'onstitutionala are urmatoarele atri#utii:

a$ se pronunta asupra constitutionalitatii legilor,

#$ se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale,

c$ se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului,

d$ )otaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile siordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de ar#itraj comercial exceptia deneconstitutionalitate poate fi ridicata si direct de Avocatul Poporului

e$ solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile pu#lice

f$ veg)eaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui 91 si confirmarezultatele sufragiului

g$ constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functieide Presedinte al 9omaniei si comunica cele constatate Parlamentului si uvernului

)$ da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui91

+


9/11

i$ veg)eaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurareareferendumului si confirma rezultatele acestuia

j$ verifica indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catrecetateni

;$ )otaraste asupra contestatiilor care au ca o#iect constitutionalitatea unui partid politic

l$ indeplineste si alte atri#utii prevazute de legea organica a 'urtii.

2eciziile 'urtii 'onstitutionale sunt o#ligatorii si au putere numai pentru viitor.&le se pu#lica in 1onitorul 0ficial al 91.

'urtea este o autoritate autonoma, ea nu face parte din puterea legiuitoare,

executiva sau judecatoreasca si nu se su#ordoneaza nici unei alte autoritati.

In ordinea de idei care ne intereseaza, deciziile 'urtii in cazul exceptiei deneconstitutionalitate prezinta caracteristici ale precedentului judiciar. &xceptia deneconstitutionalitate a unui text de lege sau ordonanta se ridica in fata unei instante de judecata, unde partile isi apara sau isi valorifica un interes legitim. In aceste cazuri,'urtea se pronunta in drept, ea nu solutioneaza pe fond litigiul, partile, dupa solutionareade catre 'urte a exceptiei, continuand procesul in fata instantelor ordinare.

2eciziile de neconstitutionalitate pronuntate de 'urte au efecte 'erga omnes', nunumai 'inter partes litigantes'. 5iind o#ligatorii 'erga omnes', deciziile 'urtii sunt evocate

ca precedente, intrucat un text de lege odata declarat neconstitutional, pe temeiul ridicariiunei exceptii intr!un proces, nu mai poate face o#iectul unei exceptii deneconstitutionalitate.

&ste recunoscut faptul ca nu numai tri#unalele aplica dreptul, ci si organeleadministrative. In acest sens, practica administrativa formeaza si ea un corp de solutii cese degaja in procesul aplicarii legii. 6ogat in continut sociologic, actul administrativ estesi el rezultatul unui proces de interpretare si aplicare la cazuri concrete a legii.

D. Actul normativ

Actul normativ juridic "denumit uneori si (egea ca izvor de drept$.

Acest izvor al dreptului are importanta cea mai mare in sistemul izvoarelor dreptului. (ocul proeminent pe care!l detine actul normativ in sistemul izvoarelor dedrept se explica atat prin cauze istorice, cat si prin ratiuni care tin de trasaturile decontinut si de forma ale acestui izvor juridic, in raport cu celelalte izvoare.


10/11

Atunci cand se utilizeaza formula: legea ca izvor de drept, tre#uie avut in vederesensul larg al notiunii de lege "ca act cu putere o#ligatorie$ si nu in sensul sau restrans"actul normativ pe care!l adopta, dupa o procedura specifica, parlamentul$. Intr!adevar,actul normativ cuprinde, in primul rand, legea ela#orata de parlament "inainte de toate,'onstitutia$, dar nu se reduce la aceasta. &xista un sistem al actelor normative.

In sensul larg si comun al termenului, legea – insemnand orice regula de drepto#ligatorie – cuprinde orice izvor de drept "in acest sens si o#iceiul este o lege, dinmoment ce este o#ligatoriu$.

*otalitatea actelor normative alcatuiesc dreptul scris (jus scriptum). %iguranta lor in privinta organizarii ordinii de drept si posi#ilitatea aplicarii lor imediate le confera oincontesta#ila superioritate fata de o#icei. Pentru acest motiv, in progresul lor juridic, popoarele au trecut de la simple practici cutumiare la dreptul scris "de la o#icei la lege$.

Actul normativ este izvorul de drept creat de organe ale autoritatii pu#lice,investite cu competente normative "parlament, guvern, organe administrative locale$.Actul normativ cuprinde norme general!o#ligatorii, a caror aplicare poate fi realizata si prin interventia fortei coercitive a statului.

Pozitia predominanta a actului normativ, in sistemul izvoarelor dreptului, insistemele de drept moderne, este determinata de necesitatea de a se asigura securitatea si stabilitatea comertului juridic. %ocietatea resimte nevoia de siguranta, de claritate siordine in cadrul raporturilor inter!sociale, raporturi ce se caracterizeaza printr!un gradsporit de complexitate, printr!o accelerare, fara precedent, a cursului legaturilor pe linia productiei si sc)im#ului de activitati. 'utuma si jurisprudenta sunt izvoare de drept maioscilante, mai putin precise decat actul normativ. Actul normativ previne nesigurantadreptului, incertitudinile rezultate din sc)im#arile rapide ce au loc in societateaindustriala moderna.

Principiul legalitatii implica o su#ordonare neconditionata a su#iectuluiraporturilor juridice fata de comandamentul normativ. 2ar, pentru ca aceasta conformaresa poata deveni realitate nemijlocita in practica sociala cotidiana este necesar ca acestea"su#iectele$ sa!si cunoasca drepturile si o#ligatiile in mod clar si neconditionat. 5ormascrisa a actului normativ, mijloacele statale specifice de pu#licitate a continutului acestuiareprezinta garantii de certitudine a actului normativ, in raport cu alte izvoare de drept.

*otodata, sc)im#arile rapide, dinamica transformarilor sociale specifice societatiiactuale isi pot gasi reflectarea operativa in actul normativ si nu in o#icei, care este formaconservatoare a dreptului.

1ai este de remarcat, de asemenea, si faptul ca actul normativ se preteaza multmai usor la aplicarea unor metode de ela#orare si sistematizare "metode informatice,

1-


11/11

stocarea informatiei, programe juridice etc.$.

%istemul actelor normative juridice este compus din: legi, decrete, hotarari siordonante ale guvernului, regulamente si ordine ale ministerelor, decizii si hotarari aleorganelor administrative locale.

(ocul central in sistemul actelor normative il ocupa legile. (ucrul este firesc dacaavem in vedere faptul ca legea este actul normativ ela#orat de parlament, organul puteriilegiuitoare, care exprima vointa si interesele alegatorilor. 'elelalte acte normative,ela#orate in conformitate cu competentele normative "cu puterea reglementara$repartizate prin 'onstitutie altor organe "organele executive$, tre#uie sa se su#ordonezelegilor. &le sunt ela#orate in vederea executarii legilor. 5ata de celelalte acte normative,legea se distinge prin cel putin trei trasaturi specifice: a$ legea are o procedura aparte deela#orare #$ legea are totdeauna caracter normativ "celelalte acte ale organelor executive, pot avea atat caracter normativ, cat si individual$ c$ legea are competenta de

reglementare primara si originara "in sensul ca relatiile sociale tre#uie sa!si gaseascaoglindire normativa in mod primordial in continutul legilor si nu al altor acte normative,acestea nefacand altceva decat sa dezvolte si sa nuanteze reglementarile primare cuprinsein legi$.

In cadrul legilor, se remarca, prin importanta si prin note fundamentale, legileconstitutionale. 'onstitutiile fixeaza regulile esentiale de organizare si functionare aordinii intr!un stat. 5iind ea insasi drept pozitiv, constitutia unui stat sta la #aza acestuia,in sensul ca in constitutie este concretizata valoarea a#soluta – dreptatea – si isi gasescconsacrarea majoritatea principiilor fundametale politico!juridice.

2incolo de semnificatia sa etimologica "constitutio inseamna asezarea cu temei$,de importanta sa juridica "constitutia este legea fundamentala$, constitutia unei natiuniinseamna si o stare de spirit – ea este o adevarata cutie de rezonanta a spiritualitatiinationale.

11

Elementele statului

Documents

Transcript of Elementele statului