Elemente de deontologie a evaluării

în contextul creşterii calităţii actului educaţional

Evaluarea are rolul de a masura si aprecia, in functie de obiective

eficienta procesului de predare-invatare, raportata la indeplinirea functiilor ei, la

cerintele economice si culturale ale societatii contemporane.

Evaluarea rezultatelor activitatii şcolare reprezintă un comportament

esenţial si definitoriu al procesului de invatamant situat pe acelaşi plan cu dobândirea

cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.

Evaluarea insoteste si se insereaza in activitatea instructiv educativa

constituind punctul de plecare si premiza autoreglării si ameliorării continue a acestei

activitati si a sistemului de invatamint in ansamblu.

Evaluarea scolara are de asemenea, implicatii social morale largi. Ea

vizeaza parintii, comunitatea sociala, relatiile dintre profesori, interesul pe care

societatea il manifesta fata de rezultate procesului evaluative.

Evaluarea poate fi corecta sau incorecta nu numai sub raportul adevarului sau

corectitudinii logice, dar si sub aspect etic. Subiectivismul profesorului este adesea

pus in discutie si nu arareori el este invocat drept cauza a multor dezechilibre

care se produc la nivelul procesului educational.

Manifestarile de subiectivism se reflecta, de asemenea, in actul

evaluarii, in criteriile folosite in “ecuatia personala a profesorului”. Prin urmare,

evaluarea scolara merita sa fie analizata si din perspectiva deontologiei profesiunii

de educator. Deontologia a avut initial semnificatia de stiinta sau logica a moralei,

marcand distanta dintre ontologie, care se ocupa cu cea ce este deontologie, care

se ocupa cu cea ce trebuie sa fie, cu ceea ce “trebuie respectat”.

În sens larg, evaluarea se referă la acea activitate prin care sunt colectate,

prelucrate şi interpretate informaţiile privind starea şi funcţionarea unui sistem, a

rezultatelor pe care le obţine, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor

criterii şi prin care este influenţată evoluţia sistemului.

1

Evaluarea efectuată de către profesor asupra rezultatelor elevilor constituie

o activitate deosebit de complexă care exercită un impact profund la nivelul beneficiarilor

atât din punct de vedere pedagogic, cât şi din perspectiva psihologică şi sociomorală.

Evaluarea rezultatelor şcolare furnizează datele necesare în vederea

adoptării celor mai bune decizii educaţionale, apreciază măsura în care rezultatele

învăţării sunt în concordanţă cu oboectivele educaţionale propuse, vizează totalitatea

proceselor şi a produselor care măsoară natura şi nivelul performanţelor atinse de elevi.

Profesorul are in vedere faptul că obiectivele operaţionale susţin şi

determină structura şi felul rezultatelor care, la rândul lor, converg spre diferite tipuri de

achiziţii obţinute, exprimate prin cunoştinţe achizitionate, capacitate de aplicare a

acestora în actul de formare de priceperi şi deprinderi, trăsături de personalitate, conduite

si capacităţi intelectuale, redate în raţionamente, argumente şi interpretări ale faptelor din

natură şi societate.

Formele evaluării  sunt: observare, probe orale, probe scrise, probe practice,

referate, portofolii, teste de cunostinte si deprinderi.

Testul este un instrument de măsurare a cunostintelor, deprinderilor,

aptitudinilor prin intermediul căruia obţinem informaţiile necesare fundamentării

stiintifice a unei decizii. Ele pot fi : iniţiale , de progres, finale.

Pentru a utiliza in bune condiţii testele trebuie sa răspundă unor -- cerinţe :

-validitate

-fidelitate

-etalonare

-standardizare

In elaborarea testelor folosite, profesorul va parcurge un sistem de operaţii:

-stabilirea obiectivelor si a conţinutului supus examinării

-stabilirea numărului de întrebări (itemi) si formularea lor. La alcătuirea întrebărilor,

profesorul va avea grija ca ele sa cuprindă ideile de baza, esenţiale ale materiei parcurse.

Întrebările trebuie sa fie formulate clar, precis si sa nu solicite decât un răspuns posibil.

Ele trebuie sa fie de asemenea adaptate nivelului si particularitatilor de vârsta ale elevilor.

-stabilirea modalitatilor de răspuns

-aranjarea itemilor

2

-elaborarea instrumentelor de răspuns

-redactarea formularului de răspuns

-aplicarea experimentala

-stabilirea cotei testului

–stabilirea timpului

Pentru eficientizarea evaluarii prin proba scrisa se utilizeaza testele

docimologice, prin intermediul carora profesorul realizeaza o identificare mult mai

precisa si riguroasa a nivelului de performanta la care au ajuns elevii.

Item=intrebare + formatul acesteia + răspunsul aşteptat

In lucrarile de specialitate, itemii sunt clasificatiin functie de doua

criterii.

I. Dupa tipul de comportament solicitat pentru producerea

raspunsului, pot fi differentiate doua tipuri de itemi:

- itemi “inchisi” (precodificati) - care solicita selectare unui raspuns

dintr-un numar de variate, oferite ( intrebari cu raspuns binary, cu alegere multipla,

intrebari pereche, intrebari de ordonare, intrebari cu raspuns scurt etc.);

- itemi “deschisi” - care solicita construirea, producerea unui raspuns,

fara a fi oferite variante de raspuns (itemi de tip eseu; rezolvare de probleme,

itemi de argumentare, itemi de interpretare).

II. Dupa gradul de obiectivitate asigurat in notare, se disting trei

categorii de itemi:

- itemi obiectivi;

- itemi semiobiectivi;

- itemi subiectivi.

categorii Itemi obiectivi Itemi semiobiectivi Itemi subiectivi

Tip de itemi -i. cu alegere duala

-i. cu alegere multipla

-i. tip pereche

-i. cu raspuns scurt de

completare

-întrebări structurate

-rezolvare de

probleme

-eseu structurat

-eseu nestructurat

3

ITEMI OBIECTIVI

-solicita din partea elevilor selectarea răspunsului corect dintr-o serie de variante

Caracteristici :-pot fi corectaţi si notaţi obiectiv

-pot acoperi o gama larga de obiective

-sunt relativ uşor de administrat, corectat si notat

-permit un feet-back rapid

-permite utilizarea informaţiilor in scop diagnostic

Itemii obiectivi pot fi:

-cu alegere duala : solicita răspuns de tip DA-NU, ADEVARAT-FALS

ITEMI SEMIOBIECTIVI

-solicita din partea elevilor ,,producerea de răspuns” de regula scurt, care va permite din

partea profesorului formularea unor judecaţi de valoare privind corectitudinea

răspunsului oferit.

Aceştia pot fi:

-itemi cu răspuns scurt –întrebare directa care solicita ca răspuns o expresie , un

cuvânt ,număr ,simbol.

ITEMI SUBIECTIVI

-itemi ce solicita un răspuns deschis. Sunt utilizaţi pentru evaluarea unor obiective de

complexitate ridicata.

Aceştia pot fi :

-itemi de rezolvare de probleme(situaţii –problema),activitate noua, diferita de cele

invatate, menita sa rezolve o situaţie problema ; sa evalueze elemente de gândire

convergenta si divergenta, procese mentale complexe(analiza ,sinteza, evaluare, transfer).

Testul docimologic reprezinta un instrument de evaluare complex,

format dintr-un ansamblu de sarcini de lucru (probe sau intrebari – numite itemi),

ce permit masurarea si aprecierea nivelului de pregatire al elevilor precum si a

nivelului de formare si dezvoltare a unor capacitate si competente de diverse

naturi. Rezultatul testului docimologic pune in evidenta progresul/regresul inregistrat

de elev intr-o perioada de timp, constituind si un indicator de eficienta a

activitatii profesorului, deoarece ofera, pe baza unor masuratori si aprecieri,

informatii pertinente cu privire la modul de realizare a obiectivelor didactice, la

4

directiile de interventie de perspective a cadrelor didactice pentru ameliorarea

si/sau optimizarea demersului instructiv- educativ.

Testul docimologic prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje.

Avantajele acestuia sunt : obiectivitate sporita, rigurozitate in

masurarea acchizitiilorscolarului si in aprecierea modului de rezolvare a

itemilor/probelor continute in test, vizeaza intrega personalitate a scolarului, nu

doar componenta cognitiva/intelectiva, dezvolta capacitatea de autoevaluare la elevi,

in masura in care acestia pot verifica singuri corectitudinea modului de rezolvare a

itemilor, ofera prin rezultatul lor, posibilitatea adoptarii de decizii, opportune si in

timp util, destinate ameliorarii actului didactic.

Prin utilizarea testului docimologic se minimalizeaza erorile in

evaluare si notare. Numim erori de evaluare acea categorie de erori generate ca

intre metodele, instrumentele si tehnicile de evaluare, pe de o parte si rezultatele

evaluarii, pe de alta parte se intercaleaza filtrul subiectiv al persoanei care face

evaluare. Cu alte cuvinte, sunt erori ce nu isi au originea in instrumental de

evaluare, nici in criteriile sau continutul evaluarii. Singura contributie a

instrumentului de evaluare consta in aceea ca, in functie de calitatea lui, poate sa

limiteze sau sa faciliteze interpretarea subiectiva a indicatorilor de evaluare. In

cazul evaluarii scolare erorile subiective de evaluare se manifesta practice prin

distorsionarea relatiei dintre nivel real al performantelor elevilor si nivelul

calificativului, notei sau punctajelor acordate de evaluator. Uneori performantele

elevilor cresc sau descresc, dar evaluarile raman constante alteori evaluarile se

modifica fara nici o legatura cu evolutia reala a performantelor elevilor.

Deoarece evaluarea scolara presupune, explicit sau implicit,

efectuarea de comparatii intre performantele unui elev si a celorlalti, intre

performantele aceluiasi elev la evaluari diferite, precum si intre performantele

elevilor si baremelor de evaluare, erorile subiective de apreciere actioneaza cel

mai fregvent in zona estimarilor.

Pe scurt, relatia de evaluare este o relatie inter-subiectiva care isi

pune amprenta intr-un fel sau altul pe rezultatele evaluarii.

5

Pe fondul dezbaterilor create in jurul raprtului dintre obiectivitate-

subiectivitate in procesul evaluarii se nasc o serie de intrebari ce merita o atentie

speciala: Oare profesorul-evaliator are nevoie de calitati speciale pentru a realiza

acest gen de activitate? Sa fie oare posibil ca profesorul bun sa fie in riscul de a

nu fi si un evaluator bun?

Exista doua dimensiuni importante ale personalitatii profesorului

evaluator, care pot fi puse in legatura cu etica procesului evaluativ:

a) dimensiunea profesionalismului sau care poate fi analizat sub

aspectul cunostintelor si abilitatilor pe care el le are in domeniul

specialitatiiprecum si in domeniul teoriilor si practicilor evaluative;

b) dimensiunea atitudinii pe care el o adopta in decursul procesului

evaluative (chestiune care se afla intr-o relatie directa cu

caracterul si cu setul de valori morale la care el adera, cu

atasamentulsau la valorile acceptatedin punct de vedere social).

Sintetizand rezultatele analizei aspectelor de deontologie a evaluarii

rezultatelor scolare ale elevilor, se observa ca evaluarile perfect obiective continua

sa reprezinte o aspiratie a evaluatorilor de pretutindeni.

Viata demonstreaza ca, adesea, din dorinta de a fi cat mai corecti si

mai obiectiv, evaluatorii pot sa greseasca nefiind atenti la nuante si nefacand

anumite discriminari necesare. In acest caz, eticul devine non-etic deoarece, in

context educational, succesul se masoara nu in raport cu reusilete globale ci in

raport cu reusita fiecarui individ.

INTOCMIT,

prof. Grec Bianca

Scoala Gimnaziala “Mihai Eminescu” Zalau

6