EVALUAREA PATRIMONIULUI SOCIETĂŢII COMERCIALE TIMBARK JUICE S. A.

Firma FRUCTO-JUICE produce şi îmbuteliază suc de diverse sortimente, la sticle de plastic de 2 l.

ANALIZA DIAGNOSTIC

1. DIAGNOSTICUL JURIDIC S. C. TIMBARK JUICE S. A. este o persoană juridică română, având forma juridică de

societate comercială cu capital pe acţiuni. Societatea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legilor române şi cu statutul propriu.

Principalele prevederi ale statutului sunt:a) Obiectul de activitate îl constituie serviciile de producere şi îmbuteliere a sucului de

fructe.b) Acţiunile sunt nominative, evidenţa acţiunilor fiind ţinută într-un registru care se

păstrează la sediul societăţii.c) Dreptul la vot este oferit de acţiuni, acţiunile conferind posesorilor lor dreptul de vot în

Adunarea Generală a Acţionarilor.d) Modificarea capitalului social se poate face în sens crescător sau descrescător pe baza

hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor în condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.

e) Registrele societăţii şi evidenţele contabile ale acesteia:Societatea comercială ţine evidenţa contabilă în RON, în conformitate cu Legea

Contabilităţii şi Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor. Activităţile desfăşurate de către S. C TIMBARK JUICE S. A. în domeniul economico-financiar sunt:

-întocmeşte documente justificative pentru orice operaţiune ce afectează patrimoniul unităţii;

-înregistrează în contabilitate operaţiunile patrimoniale;-inventariază patrimoniul anual sau când apar necesităţi;-întocmeşte bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere;-exercită control asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate;-publică în Monitorul Oficial bilanţul şi contul de profit şi pierdere, conform legii.f) Terenul şi alte drepturi de proprietate:S. C. TIMBARK JUICE S. A. deţine o suprafaţă de teren de 20.008 mp. Până în prezent

nu s-au înregistrat revendicări asupra terenului şi asupra altor active aflate în patrimoniul societăţii.g) Salariaţii: Relaţia salariaţilor în raport cu managementul societăţii este reglementată prin contractul

colectiv de muncă şi prin contractele individuale.h) Situaţia datoriilor faţă de bugetul statului: Salariile şi impozitul aferent se calculează şi se achită la zi. Celelalte contribuţii –

contribuţia la asigurările sociale, contribuţia la fondul de şomaj, contribuţia la fondul de sănătate, contribuţia la fondul de risc şi accidente, T. V. A, impozitul pe profit sunt calculate şi plătite la zi.

i) Aspecte comerciale:Aprovizionarea cu materiale, materii prime, piese de schimb, etc se face pe bază de

comenzi lansate la furnizor. Contractele sunt încheiate cu clauze contractuale care nu conţin elemente de risc, sau au un risc minim. Societatea are încheiate contracte pe termen lung cu furnizorii de energie electrică, gaz metan şi apă.

3

Livrarea mărfii se face pe bază de comenzi şi/sau contracte încheiate cu fiecare beneficiar.Societatea nu are litigii nici cu furnizorii, nici cu beneficiarii.j) Protecţia mediului:Prin funcţionarea sa, societatea nu ridică probleme ecologice majore. Societatea deţine

aviz de funcţionare de la Agenţia de Protecţia Mediului, respectând toate standardele de calitate şi cele privind protecţia mediului. În prezent nu există litigii determinate de poluarea mediului înconjurător de către societatea în cauză.

k) Asigurări:S. C TIMBARK JUICE S. A. este asigurată împotriva riscurilor de incendiu sau furturi.

De asemenea, mijloacele de transport şi utilajele din dotare sunt asigurate. Accidentele de tipul incendiu, furt, tamponări nu au efecte nefavorabile asupra valorii societăţii şi asupra acţiunilor sale.

2. DIAGNOSTICUL COMERCIAL

2.1. Furnizori:Principalii furnizori ai S. C. TIMBARK JUICE S. A. sunt: S.C. ORCHARD S.R.L.

Braşov, CRIMBO GAZ SRL Bucureşti, DOLE INTERNATIONAL SRL Braşov.Calitatea materialelor primite de la furnizori este bună, astfel încât relaţiile dintre S. C.

TIMBARK JUICE S. A. şi unii dintre aceştia durează de câţiva ani.

2.2. Piaţa şi principalii cumpărători:Clienţii care au apelat la serviciile firmei S. C TIMBARK JUICE S. A. sunt , în general,

persoane juridice, dar produsele firmei ajung, prin intermediul firmelor care cumpără produsele de la societatea în cauză, la persoane fizice.

Clienţii firmei S. C. TIMBARK JUICE S. A. încheie contracte cu firma în cauză,

contractele fiind onorate la timp şi în cantităţile cerute de client, transportul şi distribuirea mărfii efectuându-se de către S. C. TIMBARK JUICE S. A., conform prevederii contractelor.

2.3. Firmele concurente:

În prezent, pe piaţa braşoveană există firme care fac concurenţă S. C. TIMBARK JUICE S. A., printre ele numărându-se marile companii COCA –COLA, PEPSI-COLA, FRUTTI-FRESH, etc, dar această societate comercială este o companie orientată spre oportunităţile viitorului, căutând mereu metode mai bune şi mai rapide pentru producerea sucurilor, căutând să dezvolte o tehnologie cât mai avansată, fiind mereu în căutare de piaţă de desfacere, în căutare de clienţi, încercând astfel, până în prezent cu succes, să facă faţă concurenţei.

S.C. TIMBARK JUICE S. A. participă la licitaţii pentru obţinerea de contracte. Câştigarea unei licitaţii este condiţionată de preţ, de termenul de distribuţie şi de calitatea sucurilor, astfel încât societatea acordă o atenţie deosebită acestor lucruri. Tarifele practicate sunt sub cele practicate de marile companii, firma ocupându-se de găsirea unor furnizori care să ofere materii prime la preţuri cât mai mici, pentru a reduce preţul final al produselor proprii, ţinând cont şi de calitatea materiilor prime cumpărate.

2.4. Analiza vânzărilor:

Vânzarea produselor se face prin intermediul unor mici magazine, firme cu care S. C. TIMBARK JUICE S. A. a încheiat contracte.

Vânzările de până acum sunt mulţumitoare, firma reuşind să se menţină pe piaţă datorită preţurilor acceptabile pe care le practică.

4

3 DIAGNOSTICUL OPERATIONAL

3.1. Analiza tehnologiei de lucru

Tehnologia sucurilor cu pulpă

Schema tehnologică generală de obţinere este prezentată în fig. 1Problema principală ce apare la fabricarea nectarului este evitarea sedimentării particulelor.

Ca urmare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită operaţiei de omogenizare. Sucurile cu pulpă, chiar la un grad de mărunţire de 0,4 mm, au tendinţa de a sedimenta în timp, ceea ce înrăutăţeşte aspectul comercial. Pentru a se evita aceste neajunsuri, este necesar să se micşoreze dimensiunile particulelor până la 50-100 . Astfel se asigură obţinerea unei suspensii stabile în timp şi o îmbunătăţire a gustului şi asimilabilităţii produsului. Pentru a se atinge un grad de mărunţire atât de înaintat, se folosesc mai multe tipuri de omogenizatoare, cele mai utilizate fiind omogenizatoarele cu pistoane (cu plunger). Unele linii tehnologice, ca linia Bertuzzi, folosesc o instalaţie de centrifugare, care elimină părţile celulozice şi realizează o stabilitate a produsului mai bună în timp.

Procesul de omogenizare fină determină o saturare a produsului cu aer care, datorită oxigenului conţinut, duce la oxidarea substanţelor organice din produs, micşorând conţinutul de vitamine, respectiv valoarea nutritivă. Pentru eliminarea aerului din produs se folosesc procedee termice, sub vid sau combinate. Cea mai utilizată este metoda combinată de dezaerare, prin care produsul este supus în acelaşi timp efectului termic şi vacuumului.

Tendinţa actuală în ce priveşte ambalarea nectarului este de a folosi materiale complexe (sistem Tetra-pak) pe principiul dozării şi conservării aseptice a produselor.

Tehnologia sucurilor cu pulpă din materii prime vegetale este orientată în trei direcţii:- nectarurile se obţin din fructe aparţinând diferitelor specii (caise, piersici,

vişine, gutui, pere, prune, struguri, coacăze, negre, zmeură, căpşune, mure, afineetc.) conform reţetelor de fabricaţie (tabelul 7.12);

- sucurile cu pulpă obţinute din legume prelucrează: tomate, sfeclă, morcovi,ardei, ţelină, spanac, varză etc.;

- deoarece sucurile de legume nu au calităţi senzoriale suficient de plăcute,se recomandă cupajarea acestora cu sucuri de fructe sau cu alte sucuri de legume,obţinându-se aşa-numitele sucuri cupajate sau cocteiluri.

Tabelul 1Reţete de fabricaţie pentru 100 kg nectar de fructe cu substanţă uscată solubilă minim 10

grade refractometrice

SortimentulReţeta de fabricaţie, kg

Piure de fructe

Sirop de zahăr

Acid

kg s.u.s, %

Kg s.u.s, % ascorbic citric

Nectar de caise 60 10 40 10 0.01 0,2

Nectar de gutui 40 7 60 14 0,01 0,2

Nectar de pere 40 10 60 11 0,01 0,5

5

Nectar de piersici 60 8 40 15 0,01 0,2

Nectar de prune 60 12 40 9 0,01 0,4

Nectar de vişine 70 11 30 11 0,01 -

În industria conservelor vegetale, s.u.s. = substanţă uscată solubilă, exprimată % sau în grade refractometrice.

TEHNOLOGIA PRODUCERII CONCENTRATELOR DE LEGUME ŞI FRUCTE

În funcţie de gradul de concentrare se deosebesc:- semiconcentrate cu 30-50% s.u.s. (pasta de tomate, concentrate de

citrice). Se caracterizează printr-o stabilitate redusă, fiind necesar un procedeu deconservare suplimentar (congelare, pasteurizare, sterilizare);

- concentrate propriu-zise cu minimum 65% s.u.s., stabile în timp, fără un altprocedeu de conservare. Pentru a evita transformările senzoriale şi reducereavalorii alimentare, se recomandă răcirea rapidă până la 20°C, iar păstrarea să sefacă la temperaturi reduse (2°C).

Tehnologia concentratelor de tomate

În această grupă se includ bulionul şi diferitele tipuri de pastă, cu 12-40% s.u.s., obţinute prin prelucrarea tomatelor ajunse la maturitatea tehnologică. Concentratele de tomate sunt folosite în alimentaţie pentru a îmbunătăţi culoarea, gustul şi valoarea nutritivă a unor produse alimentare.

Tehnologia fabricării pastei de tomate cuprinde trei faze: obţinerea sucului brut, concentrarea acestuia şi condiţionarea şi ambalarea produsului respectiv.

Schema tehnologică de obţinerea sucului brut este prezentată în fig. 2

Recepţia materiei prime. Se face cantitativ şi calitativ (extractul refracto-metric trebuie să fie de 5-7%). Transportul intern al tomatelor se face hidraulic.

Tomatele cad în maşina de prespălare şi apoi sunt trecute în maşina de spălat. Operaţia de spălare urmăreşte, în special, reducerea indicelui Howard şi evitarea prezenţei nisipului în produsul finit. Sortarea se face pe banda de sortare cu role. Pe partea înclinată a benzii de sortare se face o spălare cu duşuri a tomatelor sortate, care cad în zdrobitor. Se recomandă separarea seminţelor înainte de preîncălzire, deoarece se evită trecerea substanţelor tanante în suc şi o valorificare mai bună a seminţelor. Grupul de separare a seminţelor este format din: zdrobitorul de tomate, separatorul de pulpă, zdrobitorul de pulpă şi un separator centrifugal pentru seminţe. Sucul şi pulpa zdrobită trec la preîncălzire în schimbătoare de căldură cu serpentină. Sucul de tomate rezultat de la grupul de strecurare – rafinare - ultrarafinare este dirijat la concentrare, deşeurile fiind presate cu o presă cu şurub.

Concentrarea sucului brut. Operaţia se face în funcţie de tipul de produs obţinut (bulion cu 12%, 18% substanţă uscată solubilă; pastă de tomate cu 24, 28, 36, 40% substanţă uscată solubilă).

Pentru concentrarea sucului de tomate se folosesc instalaţii de concentrare cu simplu efect, cu dublu efect sau cu triplu efect. Orientările actuale sunt spre instalaţiile de concentrare cu patru efecte în contracurent şi în curent paralel .

Pentru a realiza o concentrare rapidă a sucului de tomate şi a evita formarea crustei, se recomandă aplicarea schemei tehnologice din figura prezentată.

Condiţionarea şi ambalarea pastei de tomateÎn vederea asigurării stabilităţii microbiologice a produsului, se face tratarea termică a pastei de

tomate. Conservarea prin termosterilizare se poate face prin turnarea pastei de tomate fierbinte în recipiente de 3/1 şi prin sterilizare propriu-zisă a recipientelor de 1/10 şi 1/1. O linie de condiţionare

6

a pastei de tomate este formată din bazine de colectare a pastei de tomate, pompă, preîncălzitor de pastă (tip Rototherm), maşină de dozat şi maşină de închis.

Tehnologia sucurilor de fructe concentrate

Sucurile de fructe obţinute după tehnologia descrisă în acest capitol sunt supuse operaţiei de concentrare. Instalaţiile moderne pot realiza concentrarea sucurilor de fructe până la maximum de 7 ori concentraţia iniţială în aceste condiţii sucurile cu un conţinut de substanţă uscată solubilă de aproximativ 10° refractometrice pot fi concentrate până la 70° refractometrice, concentraţie la care activitatea microorganismelor este inhibată. În prezent, există tendinţa de a se renunţa la concentrarea avansată a sucurilor, care necesită un consum mare de energie şi influenţează negativ calitatea produselor, realizându-se concentrarea până la 40-45° refractometrice, aplicând un procedeu de conservare suplimentar (conservarea chimică, conservarea şi ambalarea aseptică etc.). Cu excepţia sucului de mere şi de struguri, care se concentrează la 65-70° refractometrice celelalte sucuri se concentrează până la 42-45° refractometrice.

Concentrarea sucurilor se poate realiza prin mai multe metode: prin evaporare, congelare, osmoză inversă, ultrafiltrare, metoda cea mai folosită industrial fiind concentrarea prin evaporare.

Orientarea actuală la fabricarea sucurilor de fructe concentrate este folosireaunor instalaţii de concentrare cu dublu şi triplu efect, în vederea reducerii consumului de utilităţi şi a concentrării ultrarapide pentru a asigura păstrarea calităţilor produsului. Instalaţiile de concentrare sunt de tipul Alfa-Laval Schmidt, Manzini, Wiegand.

Recuperarea aromelor. Reprezintă o operaţie principală la fabricarea sucurilor de fructe concentrate, deoarece aromele influenţează mult calităţile senzoriale ale produselor. Cantitatea de suc evaporată pentru recuperarea aromelor reprezintă 10-30% din cantitatea de suc proaspăt.

Pentru concentrarea sucurilor de fructe se folosesc sucuri bine limpezite şi filtrate, în cazul sucului de mere, prin evaporarea a 10, 20 sau 30% din suc se pot reţine în concentratul de aromă 60, 85 sau 90% din substanţele de aromă ale sucului. Cu toate acestea, în practică, gradul de evaporare este de 10%, suficient pentru a asigura obţinerea unui concentrat de arome, care prin diluare să dea o aromă specifică de mere. În cazul celorlalte fructe, procentul de suc evaporat este de 20% la zmeură, mure, căpşune, 25% la vişine, 20-30% la coacăze negre şi afine.

Recuperarea aromelor din sucurile de fructe se bazează pe solubilitatea acestora în apă şi pe volatilitatea lor. Aceasta se poate realiza în două variante: în primele stadii ale concentrării, când are loc evaporarea parţială a sucului, eliminându-se o cantitate de vapori (10-15%) ce antrenează aromele; în a doua variantă, recuperarea aromelor se face pe tot timpul concentrării. Deşi sunt diferite din punct de vedere constructiv, instalaţiile de recuperare a aromelor funcţionează pe acelaşi principiu, respectiv evaporarea unei porţiuni de suc, urmată de condensări şi evaporări succesive ale vaporilor conţinând substanţele de aromă, până la obţinerea unui concentrat de aromă. Gradul de concentrare al substanţelor de aromă se exprimă printr-un raport având la numitor cantitatea de suc proaspăt din care se obţine 1 kg concentrat de aromă. Acesta variază, în funcţie de produs şi de instalaţia de recuperare a aromelor, între 1/60 şi 1/200, cel mai uzual fiind de 1/100.

Tratarea cu benzoat de sodiu: Sucurile din fructe de pădure (afine, coacăze, zmeură etc.) şi de citrice sunt concentrate la 42-45° refractometrice şi, pentru a le asigura stabilitatea la depozitare, se tratează cu 0,2% benzoat de sodiu. Acesta se adaugă sub forma unei soluţii 50%, urmată de omogenizarea în produs prin agitare.

Depozitarea sucurilor concentrate: Se face în recipiente condiţionate în prealabil (cisterne de inox, damigene), în spaţii ferite de acţiunea razelor solare şi de îngheţ, la temperatura de 10...20°C. În cazul în care, după concentrare, s-a făcut răcirea sucurilor la 3...4°C, este recomandată depozitarea sucurilor în spaţii refrigerate.

7

Depozitarea produselor horticole este o etapă a procesului de valorificare a legumelor şi fructelor şi constă în introducerea şi menţinerea acestora în spaţiile de păstrare. Alegerea spaţiului de păstrare şi a metodei de depozitare depind de proprietăţile fizico-chimice şi fiziologice ale produsului şi de timpul de depozitare.

Dintre factorii care influenţează durata de păstrare se menţionează:- caracteristicile de specii şi soi, în funcţie de care fructele şi legumele se

împart în:- materii prime cu durată scurtă de depozitare, de 2-20 zile (căpşune,

cireşe, vişine, caise, tomate, vinete, ardei etc.);- materii prime cu durată lungă de depozitare, de 30-300 zile (mere,

nuci, ceapă, cartofi, rădăcinoase etc.).Factorul determinant al păstrării în stare proaspătă îl reprezintă imunitatea naturală activă,

respectiv metabolismul specific fiecărui soi în parte. Un rol important îl are şi imunitatea pasivă, determinată de însuşirile specifice epicarpului, de caracteristicile structurale - texturale şi de gradul de maturare;

- temperatura de păstrare, care determină viteza de desfăşurare a reacţiilorchimice şi biochimice, precum şi viteza de evaporare a apei şi care inhibădezvoltarea microorganismelor. Se deosebesc următoarele niveluri de temperatură:

- temperatura optimă de păstrare;-temperatura critică, sub limitele căreia se produc dereglări fiziologice;- temperatura letală, care provoacă moartea ţesuturilor.

Alegerea temperaturii de păstrare trebuie astfel făcută, încât să se reducă la maxim respiraţia aerobă, responsabilă de consumarea substanţelor de rezervă, fără ca să apară respiraţia anaerobă, care afectează metabolismul. Prezintă o mare importanţă menţinerea acestei temperaturi la nivel constant;

- umezeala relativă a aerului din spaţiul de păstrare, care trebuie astfel aleasă încât să se reducă la minim pierderile prin respiraţie şi transpiraţie şi să nu favorizeze dezvoltarea microorganismelor. Se recomandă ca umezeala relativă a aerului să fie cuprinsă între 85 şi 95%;

- compoziţia atmosferei, care influenţează prin conţinutul de dioxid de carbon şi de oxigen din atmosfera de păstrare. Prin reducerea conţinutului de oxigen şi prin creşterea conţinutului de dioxid de carbon se reduce intensitatea respiraţiei şi seprelungeşte durata de păstrare. Pe acest principiu se bazează metoda de păstrare a fructelor şi legumelor în atmosferă controlată sau în atmosferă modificată, care asigură prelungirea duratei de păstrare şi reducerea pierderilor;

- ventilaţia, care uniformizează temperatura, umezeala relativă şi compoziţia aerului din depozit. Rezultate bune se obţin prin vehicularea aerului de 7-8 ori/oră;

- igiena depozitelor, care are un rol însemnat în prevenirea infecţiilor.Dezinfectarea se poate face prin văruire şi, apoi, tratare cu dioxid de sulf;

-lumina, care intensifică activitatea metabolică a fructelor şi legumelor, activând transpiraţia. Datorită acestui fapt, depozitarea fructelor şi legumelor se face la întuneric;

- substanţele volatile, ca: etilena, care intensifică procesele de maturare şi, ca urmare, reduce durata de păstrare; amoniacul, care poate fi prezent în urma unor pierderi accidentale în instalaţiile frigorifice, şi care are un rol negativ lapăstrarea produselor horticole.

Depozitarea temporară a legumelor şi fructelor în procesul de industrializare trebuie să fie cât mai scurtă sau, dacă este posibil, chiar suprimată.În tabelul 2 se prezintă pierderile în greutate ale legumelor şi fructelor în cazul păstrării în depozite simple.

Pierderi în greutate la depozitarea fructelor.

8

Tabelul 2

1 2 3 4 5 6 7

Fructe 1,5Agrişe - 0,9

Căpşune 1,5 -

Cireşe - 0,9

Coacăze 1,5 -

Caise - 0,9

Coarne - 0,9

Gutui - 0,7

Mere - 0,7

Mure 1,5 -

Pere - 0,7

Piersici - 0,9

Prune - 0.8

Struguri - 0,9

Vişine - 0.9

Zmeura 1,5 -

Metode de depozitare a produselor horticole

în mod curent, se folosesc două metode de depozitare a produselor horticole:- depozitarea în vrac pentru produsele care au o rezistenţă mecanică bună, cum sunt: cartofii,

ceapa, varza roşie, varza albă, sfecla roşie etc.;-depozitarea în ambalaje, care se practică la păstrarea de lungă durată a legumelor şi fructelor în

depozite cu ventilaţie naturală, mecanizată, frigorifice şi cu atmosferă controlată, din care fac parte şi şanţurile şi silozurile.

Depozitarea fructelor şi legumelor în atmosferă controlată

Realizarea atmosferei controlate se asigură pe două căi: prin metode abiologice, la care scăderea concentraţiei în oxigen şi creşterea conţinutului în dioxid de carbon se obţin independent de participarea substratului biologic şi prin metode biologice, când se asigură o anumită compoziţie gazoasă în urma activităţii respiratorii a fructelor şi legumelor.

Atmosfera controlată obţinută prin metode abiologice se 'realizează prin injectarea de azot în interiorul unor camere etanşe, sau prin folosirea unor generatori de gaz ce se bazează pe combustia propanului în circuit deschis (instalaţia Tectrol) sau în circuit închis (instalaţia Arcat).

Atmosfera controlată prin metode biologice realizează reglarea compoziţiei atmosferei unilateral, când, datorită activităţii respiratorii a produselor horticole, după o anumită perioadă de timp se obţine o atmosferă cu 12% oxigen şi 9% dioxid de carbon şi bilateral, când se elimină excedentul de dioxid de carbon folosind un decarbonator.

Aplicaţii ale radiaţiilor gama la conservarea fructelor şi legumelor:În cazul fructelor perisabile se pot aplica doze de până la 4 kGy, prelungin-du-se durata de păstrare de aproximativ trei ori; la doze mai mari pot apărea fenomene de înmuiere a ţesutului şi de îmbrunare. Aceste procese pot fi diminuate prin imersia prealabilă a fructelor într-o soluţie de metabisulfit de potasiu. Eficienţa

9

metodei creşte de câteva ori, dacă iradierea este însoţită de depozitarea în condiţii de refrigerare. S-a stabilit că în cazul merelor sunt suficiente doze de 0,4 kGy pentru a asigura o conservabilitate de 5 luni, fără influenţe negative asupra proprietăţilor senzoriale.

Conservarea de lungă durată a legumelor, ca: mazăre, spanac, morcovi prin iradiere cu radiaţii gama, pune în evidenţă însuşirile de gust (de exemplu: dulceaţa morcovilor) şi nu apar fenomene de zbârcire, mucegăire şi alte degradări.

Doza de iradiere necesară inhibării încolţirii cartofilor variază foarte mult cu soiul de cartofi, 0,05-0,15 kGy. S-au construit mai multe instalaţii de iradiere a cartofilor, care funcţionează în flux continuu, folosind ca sursă 60Co.'

În cazul cepei s-a constatat că, dacă se iradiază cu doze de 0,15 kGy, se obţine o importantă inhibare a încolţirii, se poate păstra 10-12 luni, cu pierderi minime de 5%. Ceapa iradiată păstrează mai bine conţinutul de zahăr, reducându-se parţial gustul şi mirosul iute.

Menţionăm posibilitatea folosirii radiaţiilor ionizante pentru formarea de arome noi ale unor produse horticole sau pentru ameliorarea proprietăţilor tehnologice, în ultimul timp s-au iniţiat procedee de tratare a fructelor direct pe plantă, în momentul recoltării.

Aplicaţii ale radiaţiilor ultraviolete la conservarea fructelor şi legumelor:

Ca sursă de radiaţii ultraviolete se folosesc lămpile cu vapori de mercur de presiune joasă şi înaltă.

În vederea tratării industriale a fructelor s-a realizat o instalaţie specială de iradiere în flux continuu. Instalaţia este formată dintr-o bandă cu lungimea de 3m şi lăţimea de 0,5 m, deasupra căreia sunt instalate, la înălţimea de 15 cm, 15 lămpi bactericide cu o putere de 300 W/m2. Viteza de antrenare a benzii este cuprinsă între 0,2 si 2 m/min, ceea ce permite reglarea duratei de iradiere de la 1 la 20 min. Productivitatea instalaţiei este de 400 kg/oră, consumul de energie pentru o tonă de fructe iradiate este de 2,4 kWh.

Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare:

Pentru majoritatea procedeelor de conservare aplicate în industria conservelor vegetale, operaţiile de condiţionare sunt aceleaşi sau prezintă diferenţieri neînsemnate, atât din punct de vedere al efectului realizat cât şi ai utilajelor folosite. Se vor trata o serie de operaţii, aplicabile atât legumelor cât şi fructelor, cu specificaţiile respective.

Sortarea. Are roiul de a elimina, din masa produselor, exemplarele necorespunzătoare, cu grad de coacere diferit faţă de celelalte produse, exemplarele zdrobite, alterate sau cu defecte.

După sortarea calitativă şi după calibrare, se obţine un produs omogen din punct de vedere dimensional.

Sortarea materiei prime, corespunzător indicatorilor de calitate, se realizează prin diferite metode: manual, după instrucţiuni tehnologice; după greutatea specifică; după culoare, în instalaţii cu celule fotoelectrice;' după proprietăţile aerodinamice, în curent de aer.

Spălarea. Are rolul de a elimina impurităţile (pământ, praf, nisip), de a reduce într-o măsură cât mai mare reziduul de pesticide şi microflora epifită. S-a demonstrat că o bună spălare are o eficienţă asemănătoare cu tratarea termică la 100CC, timp de 2-5 min. Se apreciază că de modul în care este condusă spălarea depinde, în mare măsură, calitatea produsului finit.

Spălarea materiilor prime vegetale se face prin înmuiere, prin frecarea produselor între ele şi de organele de transport şi stropire. Pentru fructele cu textură moale, spălarea se face numai prin stropire.

Pentru a asigura o bună eficacitate a spălării, se recomandă ca operaţia să decurgă în contracurent, astfel ca, în faza finală a procesului, produsul să vină în contact cu apa cât mai curată, presiunea duşurilor la clătire să fie cât mai ridicată şi să se asigure o spălare uniformă. Pentru

10

îmbunătăţirea operaţiei se pot adăuga substanţe detergente cu condiţia ca faza de clătire să fie mai intensă.

Datorită diversităţii materiei prime folosite în industria conservelor vegetale, s-a construit o gamă mare de maşini de spălat. Orientarea actuală este în direcţia realizării unor maşini de spălat multifuncţionale, cu piese interşarjabile.

Spălarea materiilor prime; funcţiile spălării; metode de spălare:

Spălarea materiilor prime are două obiective majore:- îndepărtarea contaminanţilor care constituie un pericol pentru sănătatea

consumatorilor sau care sunt inacceptabili din punct de vedere estete,- reducerea încărcării microbiologice care afectează eficacitatea proceselor

ulterioare şi calitatea produsului.O operaţie de curăţire acceptabilă trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:- eficienţa procesului de separare trebuie să fie cât mai mare posibil, dar cu

minimum de deşeuri din materialul util;- contaminanţii trebuie să fie îndepărtaţi complet după spălare, astfel încât

să nu permită recontaminarea produsului spălat;- procesul de curăţire trebuie să lase suprafaţa curăţită într-o condiţie

acceptabilă;- să se evite degradarea produsului;- volumul efluenţilor lichizi să fie minim.

Curăţirea completă a materiilor prime este un ideal de«neatins. în practică, decizia se stabileşte între costul curăţirii (reflectat în materialul rebutat şi manoperă) şi nevoia de a produce un produs de bună calitate. Astfel, standardele "acceptabile" pentru curăţirea materiei prime trebuie să fie specificate pentru fiecare produs, ţinând cont de modul în care contaminarea materiilor prime se va reflecta în produsul final.Ineficienta îndepărtare şi eliminare a contaminanţilor, îndată ce au fost separaţi, conduce la recontaminarea produsului, îndepărtarea sigură a contaminanţilor, atât din materia primă curăţită, cât şi din spaţiul de procesare este un pas important în controlarea eficacităţii proceselor ulterioare şi a operaţiilor de conservare. Astfel, la conservarea prin sterilizare, regimul termic este stabilit plecând de la un standard iniţial de încărcare microbiologică. Dacă, din cauza unei spălări necorespunzătoare, această încărcătură iniţială este mai mare, va rezulta un produs cu o calitate microbiologică necorespunzătoare, în mod similar, procesarea la temperatura -coborâtă ca, de exemplu, congelarea, liofilizarea şi uscarea prin pulverizare reclamă materii prime cu o calitate microbiologică ridicată, deoarece aceste procese nu conduc decât la o reducere relativ mică a contaminării microbiologice iniţiale.

Condiţiile în care operaţia de curăţire lasă intactă suprafaţa materialului are o foarte mare importanţă asupra procesării ulterioare. O suprafaţă rugoasă este neatractivă ca aspect, iar pentru fructe şi vegetale distrugerea stratului superficial de celule duce la o îmbrunare rapidă, în condiţii de umiditate ridicată, suprafaţa lovită sau deteriorată furnizează un mediu excelent pentru microorganisme şi insecte ca, de exemplu, musculiţa oţetului şi gărgăriţe.

În urma spălării rezultă un volum apreciabil de efluent lichid. Restricţiile asupra eliminării efluenţilor şi a reziduurilor sunt factori vitali care controlează eficacitatea spălării şi costurile.

Contaminanţii cuprind o arie extinsă, de la cei de mărime moleculară ca, de exemplu, urme de metale grele, reziduuri de pesticide etc., apoi microorganisme, ajungând până la pietre sau chiar părţi metalice din utilaje.

Tipurile de contaminanţi mai frecvent întâlniţi sunt:- minerali: pământ, nisip, pietre, fragmente de sticlă, particule metalice şi uRON

mineral;

11

- vegetali: ramuri, frunze, paie, coji, pleavă, bucăţi de lemn şi de sfoară;- animalieri: excremente, păr, pene, ouă de insecte;- chimici: reziduuri de pesticide şi fertilizanţi;- microbiologici: microorganismele şi produsele lor de metabolism.

O curăţire eficientă depinde, în primul rând, de o detectare eficientă a contaminanţilor şi, în al doilea rând, de îndepărtarea eficientă a lor.

Spălarea materiilor prime prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje faţă de celelalte metode de curăţire.

Avantaje:- îndepărtarea eficientă a pământului aderent;- curăţire flexibilă cu posibilităţi de utilizare a căldurii, sanitizanţilor, detergenţilor,

sterilizanţilor;- operaţie lipsită de praf;- distrugerea minimă a produsului.

Dezavantaje:- accelerează activitatea microbiologică şi chimică;- consum mare de apă (=15 l/kg produs);- generează un volum mare de efluent cu grad mare de poluare;

- uneori este necesar un proces de îndepărtare a apei de pe suprafaţa produsului ca, de exemplu, uscare (este cazul grâului);

- un echipament de spălare şi sanitizare necorespunzător poate produce recontaminarea produsului.

Metodele de spălare pot fi clasificate după operaţia principală care stă la baza procesului de spălare. Aceasta poate fi:- înmuierea;- stropirea;- flotaţia.

Înmuierea: Este metoda cea mai simplă de curăţire umedă şi este utilizată adesea ca stadiu preliminar în curăţirea rădăcinoaselor şi a altor produse puternic contaminate. Pământul aderent este înmuiat şi apoi îndepărtat, împreună cu pietrele, nisipul şi alte materiale care ar distruge utilajele în stadiile următoare de curăţire. Tancurile de înmuiere sunt confecţionate din metal sau din alte materiale uşor de curăţit şi dezinfectat. Ele sunt prevăzute cu un orificiu de golire cu grătar la fundul aparatului, pentru îndepărtarea pământului greu, şi un orificiu de golire lateral pentru îndepărtarea nămolului uşor.

Eficienţa înmuierii este îmbunătăţită fie prin mişcarea apei faţă de produs cu ajutorul unor agitatoare montate în tanc, fie prin mişcarea produsului faţă de apă cu ajutorul unor palete cu mişcare moderată sau prin introducerea materiei prime într-o tobă perforată care se roteşte, în timp ce este parţial imersată în tancul de înmuiere. Agitarea se poate produce, de asemenea, prin barbotare de aer comprimat în interiorul tancului. Acest din urmă procedeu poate fi utilizat pentru produsele delicate ca, de exemplu, căpşune şi sparanghel sau pentru produsele cu murdăria pătrunsă în interior, ca spanac sau ţelină.

Spălarea prin stropire: Aceasta este metoda cea mai folosită de curăţire umedă, suprafaţa produsului fiind supusă unor jeturi de apă.

Eficienţa spălării prin stropire depinde de: presiunea apei utilizate, volumul de apă, temperatura apei, distanţa dintre produs şi dispozitivul de stropire, timpul de expunere a produsului la stropire şi numărul de jeturi utilizate. Un volum mic de apă la o presiune mare este cea mai eficientă

12

combinaţie. Aceasta poate produce însă deteriorări pentru fructe, cum ar fi căpşunele, sau pentru vegetale delicate ca sparanghelul. Uneori, jeturile cu presiune mare sunt utilizate pentru a rupe părţile vătămate din piersici sau tomate şi pentru a îndepărta pământul aderent ca, de exemplu, humusul negru de pe fructele citrice.

Spălarea prin flotaţie: Metoda se bazează pe diferenţa dintre viteza de sedimentare a părţilor dorite şi nedorite ale produsului supus curăţirii. Astfel, merele lovite sau putrede, care se depun în apă, pot fi îndepărtate prin imersarea fructelor într-un tanc cu apă şi colectarea prin deversare a fructelor sănătoase.

Procedeul de spălare prin flotaţie consumă aproximativ 4-10 l apă/kg produs, ceea ce impune recircuiarea apei. El se foloseşte pentru curăţirea mazării, fasoRON, fructelor uscate şi a altor produse asemănătoare.

Maşinile de spălat produse pot fi grupate, după caracteristicile constructive,

- maşini de spălat cu bandă;- maşini de spălat cu ax cu palete sau cu şnec;- maşini de spălat rotative;- maşini de spălat prin flotaţie.

Maşini de spălat cu bandă: Aceste maşini au ca parte constructivă un conveier (de exemplu o bandă perforată) care transportă produsul pe sub jeturile de apă. Pentru produsele aproape sferice ca, de exemplu, mere, efectul de spălare este îmbunătăţit prin utilizarea conveierelor cu role, care fac ca produsul să se rostogolească sub jeturi. Pentru fructele mici, deplasarea sub jeturi poate fi produsă prin utilizarea transportoarelor vibratoare.

Maşina de spălat cu duşuri tip 283. Se foloseşte pentru spălarea fructelor şi legumelor cu textură moale şi care nu necesită o spălare intensă, sau poate fi folosită pentru spălarea finală a produselor (fig.6.1). Este construită de fabrica "Tehnoutilg" - Odorhei.

Spălarea se realizează numai prin stropire. Eficacitatea jetului este determinată de presiunea cu care ajunge apa la suprafaţa produsului. Se recomandă o presiune de 2 bar.

Din punct de vedere constructiv este un dispozitiv simplu, format dintr-o bandă transportoare confecţionată din plasă de sârmă, înclinată, care are la partea superioară două grupuri de duşuri, ce asigură spălarea produselor care trec pe bandă. Apa este colectată şi evacuată la canal printr-un racord. Banda este acţionată de un electromotor cu reductor prin intermediul unui tambur de acţionare. Tamburul de întoarcere este-prevăzut cu dispozitiv de întindere a benzii. Banda se sprijină pe toată lungimea ei pe o serie de role de susţinere, fixate liber pe cadrul transportorului, la distanţe de 2 m.

Caracteristici tehnice:

- lăţimea benzii:- viteza benzii:- înălţimea stratului de produs:- putere electromotor

13

800 mm0,2 m/s80 mm1,5kW; lOOOrot/min.

Maşina de spălat cu ventilator (fig. 6.2). Se foloseşte pentru spălarea fructelor şi legumelor cu textură semitare şi tare (roşii, prune, mere, cartofi etc ) în general, se utilizează pentru spălarea produselor nu prea murdare sau pentru spălarea finală a rădăcinoaselor.

Maşina de spălat cu ventilator, fabricată Ia noi în ţară la U.M.T., se compune dintr-o cuvă de spălare, prevăzută cu instalaţie de barbotare, instalaţie de duşuri şi un transportor cu bandă metalică.

Cuva este metalică, construită din tablă neagră de 2,5 mm, montată pe picioare şi este prevăzută cu gură laterală de vizitare, racord de golire, două preaplinuri, conducte de apă, grătar pentru reţinerea impurităţilor şi pâlnie de evacuare a produsului.

Transportorul cu bandă se compune din: bandă transportoare cu raciete, tambur de acţionare, tambur de întoarcere, dispozitiv de întindere. Banda transportoare este confecţionată din plasă de sârmă zincată, pe care sunt montate raciete de profil cornier. Pentru ca produsul să nu cadă de pe bandă, lateral, sub tamburul de întoarcere, s-au prevăzut nişte elemente de cauciuc între pereţii bazinului şi banda transportoare şi între grătar şi tamburul de întoarcere a benzii. Tamburii de acţionare şi întoarcere sunt executaţi din ţeava de oţel pe care se vulcanizează un strat de cauciuc de 6 mm. Arborele fiecărui tambur se reazemă pe două lagăre de alunecare cu două bucşe de bronz, întinderea benzii se reglează cu două dispozitive de întindere cu şurub trapezoidal.

Instalaţia de barbotare este compusă dintr-un ventilator, cu un debit.de 425 m3/h, care asigură aerul necesar barbotării şi trei conducte din ţeava zincată, cu orificii pentru barbotarea apei din bazin, montate deasupra unui grătar.

Instalaţia de duşuri este montată deasupra transportorului cu bandă şi este executată din şase ţevi zincate prevăzute cu 49 de duze pentru realizarea perdelelor de apă necesară clătirii produselor înainte de ieşirea din maşină.

Instalaţia este racordată direct la reţeaua de apă.Spălarea se realizează prin înmuiere, barbotare şi stropire în zona de clătire. Materia primă

circulă în contracurent cu apa.

Caracteristici tehnice:- capacitatea de prelucrare:

- capacitatea cuvei:- consumul de apă:- lăţimea benzii:- viteza benzii:- electromotor acţionare bandă:- electromotor acţionare ventilator:- consumul de aer- dimensiunile de gabarit:

-masa:

14

3000-5000 kg/h1 m3

1,5m3/h690 mm0,18 m/s1,1 kW; 940rot/min0,25 kW425 m3/h3775 x 1173 x 1635 mm500 kg.

Maşina de spălat BS-1 (fig. 6.3.) Face parte din linia de preparare a sucului de tomate, realizând operaţia de spălare prin înmuiere, frecare, barbotare de aer şi stropire în zona de clătire.

Caracteristici tehnice:- capacitatea de prelucrare: 14 000-16 000 kg/h- consumul de apă (fără recirculare): 28 m3/h- dimensiunile de gabarit: 4919 x 1600 x 1550 mm- masa: 865 kg.Maşina de spălat cu două băi de înmuiere (Manzini) (fig. 6.4) Face parte din linia Manzini

pentru prelucrarea tomatelor sub formă de suc şi pastă, împreună cu banda de sortare alcătuiesc grupul de spălare-sortare al liniei.

Maşina se compune din: cuvă de prespălare, cuvă de spălare, dispozitiv de transport şi suflantă rotativă.

Cuva de prespălare, confecţionată din tablă, este împărţită în două secţiuni printr-o placă perforată cu orificii cu diametru de 20 mm, care lasă să treacă impurităţile spre fund şi reţine tomatele în stratul superior al apei. în cuvă se barbotează aer. În această porţiune a maşinii are loc prima etapă de spălare, în care se elimină circa 70% din totalul murdăriei. Acţiunea de spălare este realizată prin înmuiere, barbotare şi frecare între produse.

Cuva de spălare are montat în interior dispozitivul de transport sub forma unui lanţ fără sfârşit, confecţionat din plăcuţe pe care sunt asamblate role de aluminiu.' Roşiile se rotesc împreună cu rolele în timpul deplasării în maşină şi astfel se măreşte eficacitatea spălării. Cuva de spălare este confecţionată din tablă, are fundul înclinat în sens invers faţă de cuvă de prespălare şi este prevăzută cu racord de golire şi un preaplin montat la partea superioară.

în partea superioară a cuvei, în zona de evacuare a tomatelor, are loc a treia spălare prin şpriţuirea cu apă de la un grup de duşuri, format dintr-o serie de ţevi transversale pe care sunt montate duze de pulverizare a apei.

Banda de transport se prelungeşte cu o porţiune mai mare orizontală pe care se realizează sortarea. Şi în această porţiune, rolele de aluminiu care se rotesc liber contribuie la realizarea unei sortări mai bune, deoarece fac ca produsele să se rotească şi să prezinte ochiului observatorului toate feţele produsului.

Banda de transport şi tamburul de transvazare sunt acţionate de la acelaşi electromotor prin intermediul unui lanţ gal şi a unor roţi de lanţ montate pe arborele tamburului de întindere al benzii şi al tamburului de transvazare.

Suflantă rotativă este acţionată separat şi realizează o presiune de 2 bar. La intrarea în suflantă, aerul este filtrat printr-un element filtrant.

Caracteristicile tehnice sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3 Model

Caracteristici A13a/4-BR A13a/4-BG A13a/7-BR A13a/7-BG

Capacitate, kg tomate/h 4000-5000 7000-8000

15

Consum de apă, m3/h - prespălare

m - spălare (2 bar) 2 11

4 11

Putere instalată, kW - suflantă

- transport2 2

23

Curăţirea: Urmăreşte îndepărtarea părţilor necomestibile sau greu digerabile ale materiei

prime, obţinându-se produse cu grad de finisare cât rnai înaintat. Eliminarea pieliţelor şi a cojilor la o serie de produse se poate realiza prin diferite procedee de curăţire, aplicate industrial sau experimental.

Curăţirea mecanică se realizează prin frecarea materiei prime pe pereţii de carborundum ai maşinii sau pe principiul strungului.

Curăţirea prin tratare termică se bazează pe faptul că, prin încălzire rapidă, are loc transformarea protopectinei în pectină solubilă, coagularea proteinelor şi eliminarea aerului din spaţiile intercelulare, procese care permit eliminarea uşoară a pieliţei. Procesul de curăţire este mult uşurat în cazul în care se face o răcire rapidă, ceea ce evită înmuierea fructului. Se preferă curăţirea cu abur, deoarece la tratarea cu apă caldă, la 95...100°C, au loc pierderi mari de substanţe solubile. Cele mai bune rezultate se obţin prin expunerea produselor vegetale acţiunii aburului supraîncălzit la presiunea de 3,1-8,5 at, urmată de o detentă bruscă la presiune atmosferică (tabelul 4).

Tabelul 4Regimul de lucru al instalaţiei de decojire cu vapori

Specia de fructe şi legume

Capacitatea,kg/h

Durata tratamentului termic (s) în funcţie de presiunea aburului, at

3,5-5 5-6 6-71 2 3 4 5

Mere 1500-1800 30-35 25-30 20-25

Pere 1300-1500 40-45 35-^0 30-35

Gutui 1000-1300 45-50 40-45 35-40

Piersici 1500-1800 30-35 25-30 20-25

Tomate 1500-1800 30 28 25

Ardei kapia 1500-1800 35 30 25

Curăţirea cu gaze de ardere a produselor foloseşte gaze de ardere la 340...400°C, cu o viteză de 84 m/s, timp de 10-12 s. Se produce o evaporare instantanee a apei din straturile de sub pieliţă, care se desprinde cu uşurinţă.

Curăţirea cu radiaţii infraroşii se bazează pe proprietatea acestora de a trece prin stratul de celuloză, ceea ce duce la o desprindere rapidă a pieliţei, ca urmare a evaporării apei din straturile de sub pieliţă.

16

Curăţirea prin flambaj constă în' carbonizarea pieliţei fructelor prin diferite procedee, resturile fiind eliminate prin frecare, periere şi stropirea fructelor cu apă sub presiune. Arderea se poate realiza la flacără directă sau în cuptor electric la 1100o C.

Curăţirea prin tratare la temperaturi reduse se bazează pe faptul că, prin trecerea produsului pe suprafeţe răcite, la -30...-40°C, se realizează o desprindere uşoară a pieliţei de pulpă.

Curăţirea prin procedeul crioenzimatic are în vedere că prin imersarea fructelor sau legumelor într-o soluţie de saramură răcită la -12°C, timp de 30-40 s, se congelează numai pieliţa şi un strat de celule vecin cu ea. Microcristalele de gheaţă străpung pieliţa, favorizând desprinderea sa ulterioară. Prin imersia produsului în apă la 30...40°C, se realizează decongelarea stratului şi activizarea enzimelor pectolitice care hidrolizează substanţele pectice, favorizând desprinderea pieliţei.

Curăţirea chimică constă în dezintegrarea pieliţei fructului sub acţiunea acizilor sau alcaliilor, la o temperatură ridicată. Prin folosirea unei soluţii alcaline sau acide la o temperatură corespunzătoare, se îndepărtează pieliţa fructelor fie complet (pere, gutui, ţelină), fie numai stratul parenchimatos al celulelor de sub pieliţă (tomate, ardei, piersici). Pieliţa slăbită sau desprinsă poate fi uşor îndepărtată prin răcire bruscă sau printr-o prelucrare mecanică corespunzătoare. Excesul de substanţă chimică este îndepărtat de pe fructul fără pieliţă, în curent de apă sau prin neutralizare, în ultimul caz este necesar ca, în final,' să se facă o ultimă spălare cu apă potabilă.

Rezultate foarte bune se obţin atunci când se realizează o tratare combinată: chimică şi vapori supraîncălziţi, procedeu ce prezintă avantajul că, prin reglarea parametrilor zonei de tratare alcalină şi a ceRON de tratare termică, se poate realiza curăţarea majorităţii produselor vegetale. Concomitent se face economie de hidroxid de sodiu, iar prin opărire se îndepărtează urmele de alcalii şi se inactivează enzimele oxidante.

Deşeurile care rezultă la prelucrarea fructelor şi legumelor sunt specificate în tabelul 5. Tabelul 5

Denumirea speciei

Principalele părţi necomestibile

%kg materie primă pentru 100 kg parte comestibilă

Limita Media

1 2 3 4 5FructeAfine

Frunzuliţe, peduncul 0,09-0,4 0.1 100,1

Agrişe Peduncul 0.1-0,7 0,4 100,4

Caise Sâmburi, peduncul 6-10 7 108

Caise Sâmburi, peduncul, pielite 7-14 11 112

Caise Peduncul 0-0,5 0,2 100,2

Coacăze Rahis (ciorchine) 1,8-4 4 102

Căpşune Caliciu (sepale, codite) 2-5 4 105 -

Cireşe Peduncul. sâmburi 5-18 11 112

Cireşe Peduncul 2-6 4 105

Cătină Codite-ramuri 8-23 17 120

Gutui Peduncul, casă seminală 8-28 21 127

Gutui Peduncul, casă seminală, coajă 9-37 27 137

Măceşe Peduncul, seminţe 36-62 56 227

17

Mirabele Peduncul 1,5-3 2 102

Mere Peduncul, coajă, casă seminală 16-40 25 134

Mere Peduncul, casă seminală 2-30 18 122

Piersici Sâmburi, peduncul 2-15 8 109

Piersici Sâmburi, peduncul, pieliţă 4-20 16 119

Pepene galben

Coajă, seminţe 28-52 42 172

Pepene verde

Coajă 40-71 56 227

Porumbe Peduncul 1-4 3 103

Pere Peduncul, coajă, casă seminală 4-19 11 112

Pere Peduncul, casă seminală 4-12 8 109

Prune Peduncul, sâmburi 4-11 6 106

Prune Peduncul 0,5-3 1 101

Renglote Sâmburi, peduncul 2-5 4 104

Struguri Ciorchine 4-10 6 106

Vişine Peduncul, sâmburi 7-18 11 112Legume Anghinare

Peduncul 2-7 5 106

Divizarea: Se aplică fructelor şi legumelor diferenţiat, în funcţie de operaţiile ulterioare ale proceselor tehnologice ale produselor finite. Se folosesc în acest scop diverse tipuri de agregate pentru tăierea în felii, cuburi, tâiţei, maşini de răzuit, zdrobitoare etc.

Opărirea: Se aplică fructelor şi legumelor întregi sau în segmente, asigurând următoarele efecte: inactivarea enzimelor; eliminarea aerului din ţesuturi; reducerea numărului de microorganisme; fixarea culorii produselor vegetale; eliminarea gustului neplăcut al unor legume; înmuierea texturii; o spălare suplimentară; utilizarea mai raţională a volumului ambalajului; îmbunătăţirea proceselor de osmoză.

În procesul de opărire, o importanţă deosebită prezintă calitatea apei. în apa dură, pierderile sunt mai mici, dar se poate recomanda numai pentru acele produse care au tendinţa de a se dezintegra la temperaturi ridicate: apa dură este contraindicată pentru majoritatea produselor vegetale.

În prezenţa flerului din apă, apar procese de îmbrunare datorită reacţiei cu fenolii vegetali (în special cu derivaţii acidului cafeic). în plus, sărurile de fier şi de cupru catalizează degradarea vitaminei C şi procesele de oxidare a grăsimilor.

Deoarece pierderile de substanţe sunt mult mai mari în cazul opăririi în apă, există tendinţa extinderii procedeului de opărire în abur.

Indiferent de procedeul aplicat, este necesar ca procesul de opărire să fie stabilit pentru fiecare produs în parte, în funcţie de starea materiei prime şi de procedeul de conservare aplicat.

Operaţia de opărire este determinată de doi factori: temperatură şi timp. Domeniul de variaţie a temperaturii este de 85...98°C, iar durata 1-5 min. în majoritatea cazurilor, opărirea are loc prin tratarea produselor în apă încălzită, la o temperatură superioară, apropiată de temperatura de opărire. -Pentru fiecare produs există o durată optimă de opărire, deoarece o supratratare poate provoca o creştere a substanţelor solubile în apa de opărire şi distrugerea pereţilor celulari, cu expunerea substanţelor conţinute proceselor de degradare.

18

Produsele cu suprafaţă mare sau ce!e divizate înregistrează pierderi mai mari decât produsele cu suprafaţă mică. Astfel, la spanac, pierderile de zahăr tota! şi substanţe minerale au fost de .circa 50%, din care combinaţiile fosforice reprezintă circa 40%\F

Tehnologia sucurilor de fructe şi legumePrin sucuri de fructe se definesc acele băuturi obţinute din diferite specii de fructe, coapte şi

sănătoase, printr-un procedeu mecanic (presare, centrifugare) sau prin difuzie şi care sunt conservate prin diferite procedee (concentrare, conservare chimică, pasteurizare). Fabricarea sucurilor de fructe s-a dezvoltat în două direcţii:

- sucuri limpezi (fără particule în suspensie), care datorită eliminării suspensiilor au un grad mare de transparenţă;

- sucuri cu pulpă (cu particule în suspensie), la care trebuie asigurată stabilitatea suspensiilor.Tehnologia sucurilor limpezi

Se apreciază că fiecare specie de fruct urmează o tehnologie specifică, dar toate tehnologiile, indiferent de fruct şi de calitatea sa, cuprind operaţiile de obţinere a sucului printr-un procedeu mecanic sau prin difuziune şi de limpezire a sucului brut prin diferite procedee.

Presarea: Este metoda cea mai folosită pentru obţinerea sucului. Înaintea operaţiei de presare, majoritatea fructelor suferă o serie de tratamente preliminare, constând în divizarea mai mult sau mai puţin avansată şi, uneori, un tratament enzimatic preliminar, cu scopul distrugerii substanţelor pectice. Gradul de mărunţire influenţează în mare măsură asupra randamentului presării. Operaţia de presare depinde de presiunea aplicată şi de durata ei.

Factorii care influenţează presarea sunt: suculenta materiei prime; grosimea stratului de material; consistenţa şi structura stratului de presare; variaţia în timp a presiunii; materialele auxiliare folosite; metoda de prelucrare prealabilă a fructelor.

Există un număr foarte mare de tipuri de prese utilizate pentru obţinerea sucului, dar, indiferent de tipul folosit, sucul trebuie să aibă un conţinut de substanţe solide insolubile care să fie uşor eliminate prin decantare

Centrifugarea. În centrifugă, materialul este supus acceleraţiei centrifugale, care este direct proporţională cu pătratul vitezei unghiulare şi cu raza. Principalii factori care condiţionează extracţia sucului sunt: turaţia centrifugei, durata centrifugării, gradul de umplere a centrifugei şi gradul de mărunţire a materiei prime; în ce priveşte randamentul în suc, s-a stabilit că durata centrifugării are o influenţă predominantă faţă de viteza de centrifugare. Cele mai utilizate sunt centrifugele filtrante, cu ax vertical şi tambur filtrant conic perforat.

Difuzia. Această metodă prezintă avantajele unui randament mare în suc şi al unei productivităţi ridicate. S-a constatat că sucurile de fructe obţinute prin difuzie sunt de bună calitate, compoziţia chimică nu diferă substanţial de a celor obţinute prin presare, dar se consideră necesară specificarea pe etichetă a acestui procedeu.

Limpezirea sucurilor de fructe. Sucul brut obţinut la presarea fructelor are o vâscozitate ridicată şi conţine o cantitate mare de particule în suspensie, care sedimentează încet. Pentru a obţine sucuri limpezi, este necesar să se elimine sedimentul din suc, operaţie care se poate realiza prin mai multe metode: autolimpezirea, limpezirea enzimatică, prin cRONre, cu argile, prin încălzire rapidă, prin centrifugare etc.

Autolimpezirea se bazează pe proprietatea ce o au sucurile de a se limpezi spontan după un anumit timp. Rezultate bune se obţin în cazul sucului de struguri.

Limpezirea enzimatică se recomandă pentru tratarea sucurilor bogate în substanţe pectice (mere, coacăze) şi pentru obţinerea sucurilor concentrate, în vederea reducerii vâscozităţii şi evitării

19

fenomenului de gelificare. Se utilizează preparate enzimatice pectolitice, care realizează sedimentarea şi reducerea vâscozităţii sucurilor în câteva ore, faţă de câteva luni necesare autolimpezirii.

Limpezirea prin coloidale constă în adăugarea în suc a unor soluţii coloidale care formează cu substanţele sistemului coloidal ale sucului combinaţii insolubile sau transformă coloizii hidrofili ai sucului în coloizi hidrofobi; prin neutralizarea coloizilor naturali ai sucului are loc sedimentarea lor. Metoda de cRONre cea mai utilizată este cea cu ajutorul soluţiilor de tanin şi gelatină.

Limpezirea cu argile adsorbante, respectiv bentonite, reduce în măsură mai mică conţinutul de coloizi din suc; de aceea se poate aplica tratarea combinată a sucului cu bentonită şi gelatină sau cu poliacrilamidă.

Limpezirea prin încălzirea şi răcirea rapidă a sucului duce la separarea suspensiilor din sucul de fructe. Se recomandă ca încălzirea să se facă la 77...78°C, timp de 10—80 s, urmată de răcirea rapidă la temperatura camerei sau la 4...5°C.

Limpezirea prin centrifugare se bazează pe acţiunea forţei centrifuge, care duce la separarea rapidă a impurităţilor, a suspensiilor şi a microorganismelor. Prin acest tratament nu se realizează o reducere a vâscozităţii, deoarece substanţele coloidale nu sedimentează.

Filtrarea sucurilor. După operaţia de limpezire, sucurile de fructe nu sunt perfect limpezi; de aceea, este necesară filtrarea care asigură transparenţa şi stabilitatea produsului. Ca materiale filtrante se folosesc: pânza, celuloza, azbestul şi pământul de infuzorii. Sucurile de fructe se filtrează la temperatura camerei sau la rece, iar uneori se practică o încălzire la 50...60°C, pentru accelerarea procesului de filtrare.

În industria sucurilor de fructe se foloseşte o gamă mare de filtre: filtre cu umplutură de colmatare, filtre-presă care pot fi: cu rame şi cu plăci, în ultimul timp, pentru a asigura o eficacitate mai bună a procesului de filtrare, s-a realizat operaţia de polifiltrare, care constă într-o dublă filtrare a sucului în acelaşi aparat.

3.2. Analiza asigurării cu materiale şi utilităţi

S. C. TIMBARK JUICE S. A. necesită o varietate mare de materii prime şi materiale, piese de schimb, materiale tehnologice şi de întreţinere.

Printre materialele necesare procesului tehnologic de producere a sucurilor, enumerăm: apă, dioxid de carbon, coloranţi, acidifianţi (acid citric şi acid fosforic alimentar), îndulcitori de sinteză, conservanţi.

Principalii furnizori ai societăţii sunt: S. C. ORCHARD S.A., CRIMBO GAZ S.R.L. Bucureşti, DOLE INTERNATIONAL S.R.L. Braşov.

Activitatea de aprovizionare se bazează pe un program de aprovizionare în funcţie de planul propus. Pe baza acestuia se emit comenzi şi se încheie contracte de aprovizionare. Principala greutate în asigurarea cu materiale este practicarea de către furnizori a unor preţuri mari.

Utilităţile necesare cuprind : energia electrică (atât pentru sediul central cât şi pentru punctele de lucru), gazele naturale (pentru funcţionarea centraRON termice proprii) şi apa.

3.3 Analiza aspectelor ecologice

Prin natura activităţii sale, S. C. TIMBARK JUICE S. A. nu contribuie în mare măsură la poluarea mediului ambiant.

Poluarea s-ar putea produce în cazul deversării resturilor rezultate în urma procesului tehnologic în apă sau sol.

La poluarea solului mai pot contribui mijloacele de transport prin pierderi de uRON sau combustibil.

Poluarea aerului este cauzată în foarte mică măsură de mijloacele de transport.

20

Prin funcţionarea sa, societatea nu ridică probleme ecologice majore. Societatea deţine aviz de funcţionare de la Agenţia de Protecţia Mediului, respectând toate standardele de calitate şi cele privind protecţia mediului. În prezent nu există litigii determinate de poluarea mediului înconjurător de către societatea în cauză.

4. DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE

4.1. Analiza organizării societăţii comerciale:Organele de conducere ale societăţii comerciale sunt: -Adunarea Generală a Acţionarilor;-conducerea operativă a societăţii comerciale este asigurată de o echipă de manageri sub

conducerea managerului general, numiţi de Adunarea Generală a Acţionarilor, în baza contractului de management, care formează Consiliul de Administraţie.

-directorii executivi, coordonaţi de managerul general al societăţii.Atribuţiile Adunării Generale a Acţionarilor sunt reglementate în statutul societăţii la

capitolul IV, art. 11-15, unde se stabilesc: atribuţiile, convocarea Adunării Generale a Acţionarilor, organizarea acesteia, exercitarea dreptului de vot în Adunarea Generală a Acţionarilor.

Compartimentele structurii organizatorice ale societăţii sunt ordonate într-o organigramă de tip piramidal.

Organigrama include în partea de sus organele de conducere şi posturile de conducere de nivel superior, sub care sunt redate succesiv celelalte dimensiuni organizatorice, corespunzătoare poziţiei şi dependenţei lor ierarhice, astfel încât competenţele şi responsabilităţile funcţiilor se diminuează pe măsura apropierii de baza piramidei.

-nivelul 1- este reprezentat de Adunarea Generală a Acţionarilor;-nivelul 2- este reprezentat de Consiliul de Administraţie coordonat de managerul general;-nivelul 3- este reprezentat de directorii executivi de probleme;-nivelul 4- este reprezentat de serviciile şi compartimentele coordonate de directorii

executivi.Numărul nivelurilor ierarhice are o importanţă deosebită pentru buna desfăşurare a

activităţii de conducere, întrucât reducerea lor înseamnă reducerea circuitelor informaţionale şi conduce la creşterea operativităţii decizionale.

Managerul general al societăţii asigură coordonarea, organizarea şi funcţionarea întregii activităţi.

Pe lângă aceste atribuţii generale, mai are în coordonare directă:-biroul organizatoric;-protecţia muncii;-oficiul juridic;-revizorul de gestiune.Pentru a asigura funcţionarea în cele mai bune condiţii a structurii organizatorice

prevăzute cu organigramă se impune delimitarea cât mai exactă a sarcinilor şi responsabilităţilor fiecărui compartiment şi evitarea repartizării aceloraşi sarcini la mai multe compartimente, precum şi lăsarea unor sarcini nerepartizate. Pentru aceasta este necesar ca Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al unităţii să fie definitivat şi adoptat periodic.

4.2. Analiza forţei de muncă:

Structura personalului la 31 decembrie 2009 a fost următoarea:-muncitori, din care……………….…743-direct productivi……………..……...570

21

-pentru transporturi………….……….130-indirect productivi…………………...35-auxiliari………………………………86-personal TESA……………………...121total personal……………………….950Din cele prezentate, se pot trage următoarele concluzii:-muncitorii reprezintă 78,21% din totalul salariaţilor;-persoanele implicate direct în activitatea firmei reprezintă 60,0% din totalul salariaţilor;-personalul TESA reprezintă 12,73% din totalul salariaţilor.În decursul ultimilor trei ani, efectivul de a scazut cu 5% de la 1000 la 950.Evoluţia productivităţii muncii în ultimii cinci ani a cunoscut o curbă ascendentă, acest

lucru datorându-se, în primul rând, creşterii cererii de construcţii pe piaţa braşoveană.Structura personalului din punct de vedere al salariaţilor se prezintă, în continuare, în

următorul tabel:Tabelul 6

Categoria de studii Nr. %Studii superioare 104 10,91Şcoli maiştri 54 5,68Şcoli medii 622 65,45Şcoli profesionale 104 10,91Şcoli generale 33 3,64Şcoli primare 33 3,64Total 950 100

După cum se observă din tabel, ponderea cea mai mare o deţine personalul care a absolvit şcoli medii, urmat de personalul care a absolvit şcoli superioare la egalitate cu personalul care a absolvit şcoli profesionale.

Gruparea personalului după vechime se prezintă astfel:Tabelul 7

Gruparea după vechime Nr. %până la un an 173 18,18între 1 an şi 3 ani 207 21,81între 3 şi 5 ani 86 9,1peste 5 ani 484 50,91Total 950 100

Ca o concluzie, se poate spune că personalul cu vechimea cea mai mare este cel care deţine ponderea cea mai mare în totalul salariaţilor.

Structura personalului după vârstă se prezintă astfel:Tabelul 8

Gruparea în funcţie de vârstă Nr. %până la 20 de ani 17 1,82între 20-30 ani 294 30,91între 30-40 ani 415 43,63între 40-50 ani 190 20între 50-60 ani 17 1,82peste 60 ani 17 1,82Total 950 100

22

Din această grupare se pot trage următoarele concluzii:-Vârsta medie a personalului este de 33,7 ani.-32,73% din personal au vârsta de până la 30 ani, 76,36% au vârsta până la 40 ani şi

96,36% au vârsta până la 50 ani.De aici se concluzionează ca personalul societăţii este relativ tânăr.În ultimii 3 ani de activitate ai firmei, din cadrul societăţii au plecat 50 persoane, din

următoarele cauze:-desfacere contract de muncă……15-pensionare pentru boală………….15-demisie……………………………..20Salariile practicate în cadrul unităţii au crescut permanent, de la un salariu mediu lunar de

1275300 RON în anul 2009, la un salariu mediu lunar de 1678 RON (16700000 RON vechi ) în 2009.

Schema nivelurilor ierarhice

23

Adunarea generală a acţionarilor

Director tehnic Director mecano-energetic

Director economic

Manager general

Compart. marketing

Compartim.producţie

Atelier întreţinere auto

Atelier întreţinere mecano-electric

Birou comercial

Birou financiar contabil

Aprovizionare desfacere transport

Rolul diagnosticului financiar în cadrul diagnosticului general rezultă din faptul că activitatea desfaşurată de o intreprindere în decursul unei perioade de timp se reflecta în situaţia financiară a acesteia, situaţie ce poate fi cunoscută numai printr-un diagnostic financiar.

Diagnosticul financiar se prezintă ca o sinteză a analizei financiare efectuată la nivelul intreprinderii, care are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al activităţii desfăşurate în intreprindere, din care să rezulte concluzii cu privire la lichiditatea intreprinderii, structura mijloacelor economice şi a resurselor, echilibrul finaciar, rezultatele obţinute, precum şi în legătură cu modul de gestionare a resurselor.

Cu ajutorul diagnosticului financiar se evaluează situaţia financiară a intreprinderii, stabilindu-se punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii şi totodată pe baza lui se iau deciziile de ameliorare a stării financiare.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt deosebit de complexe. Această complexitate decurge din varietatea de poziţii ocupate de cei care îl realizează şi, ca o consecinţă, din diversitatea de puncte de vedere, de obiective pe care şi le propun, respectiv de informaţii la care au acces.

Când problema diagnosticului este pusă în interiorul firmei (diagnostic financiar intern), acesta are ca obiectiv determinarea unor situaţii de dezechilibru financiar, în scopul identificării originilor şi cauzelor care le-au generat şi a stabilirii măsurilor de remediere.

Întrucât se bazează pe întregul sistem de informaţii privind activitatea firmei, diagnosticul financiar intern abordează, în toată complexitatea lor, probleme privind: dimensiunea, structura şi valoarea patrimoniului, rentabilitatea, riscul etc.

În fundamentarea unor decizii, partenerii externi ai intreprinderii pot de asemenea să se bazeze pe informaţiile furnizate de analiza financiară (diagnosticul financiar extern) exemplu clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor de credit ale firmelor. Cu această ocazie, băncile urmăresc capacitatea intreprinderii de a-şi achita obligaţiile şi acordă, în acest context, o atenţie deosebită analizei valorii intreprinderii, a lichidităţii şi solvabilităţii acesteia.

Intreprinderile terţe folosesc diagnosticul financiar pentru fundamentarea deciziilor privind pătrunderea în capitalul altei firme sau pentru aprecierea solidităţii unui concurenrt.

Într-o economie de piaţă studiul activităţii unei firme într-o optică financiară este realizat şi de alţi parteneri. Organele administraţiei locale sau centrale utilizează analiza financiară pentru cunoaşterea situaţiei intreprinderilor care solicită ajutoare. Tribunalele se sprijină în mare masură pe informaţiile oferite de analiza financiară pentru a evalua posibilităţile de redresare a unei intreprinderi în dificultate. Diagnosticul financiar1 constituie, totodată, o componentă indinspensabilă într-o expertiză sau într-o negociere vizând estimarea valorii unei intreprinderi cu ocazia privatizării, fuzionării, vânzării de active, cotaţii la bursă. În ultimă instantă, direcţiile de investigare ale analizei financiare sunt convergente cu obiectivele economice ale oricărei firme.

1 ? Jean-Charles Mathe - Politique Generale de l'Entreprise. Analyse et Management Strategique, Economica, Paris, 1987

24

Birou management resurse umane

Birou administraţie PAZA - PSI

Diagnosticul financiar extern se bazează pe informaţiile contabile şi financiare furnizate de intreprinderi potrivit reglementărilor legale în vigoare (bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere şi anexă), precum şi datele furnizate de presa economică şi financiară. Suportul analizei financiare – bilanţul – constituie sursa de informaţii pertinentă pentru formarea diagnosticului intreprinderii. Anexele la bilanţ au rolul de a ghida analistul în înţelegerea şi interpretarea situaţiei financiare, în clarificarea unor aspecte privind politica de investiţii şi cea financiară.

Pentru diagnosticul financiar intern se folosesc şi alte informaţii oferite de evidenţa contabilă, statistică şi operativă a firmei.

Se impune de menţionat că noţiunea de bilanţ contabil în accepţiunea organismelor de specialitate din ţara noastra, este mai largă cuprinzând: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexele şi raportul de gestiune.

Cu ajutorul diagnosticului financiar se identifică punctele tari şi cele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării noii strategii de menţinere şi dezvoltare a intreprinderii. Atât pe plan intern (de pe poziţia intreprinderii) cât şi extern (de pe poziţia unor parteneri economici şi financiari bancari), analiza financiară are ca obiectiv determinarea rentabilităţii (comercială, economică şi financiară), a riscului (de exploatare, financiar, de faliment) şi în final aprecierea valorii globale a intreprinderii.

Pe baza concluziilor analizei financiare, intreprinderea fundamentează bugetele anuale şi strategia financiară care vizează deciziile pe termen lung (decizii de investiţii, de finanţare, de repartizare a profitului net) prin care se trasează posibile traiectorii pentru a-şi asigura o poziţie statornică şi crescătoare în mediul economic concurenţial.

Concret, diagnosticul financiar trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Firma îşi plăteşte în timp sau nu datoriile curente? Care este capacitatea de plată rapidă şi foarte rapidă? Care este capacitatea de plată pe termen mediu şi pe termen lung? Care este gradul de acoperire al obligaţiunilor? Care este ponderea activelor curente în total active? Care este ponderea stocurilor în activele curente? Care este ponderea stocurilor de produse finite în stocuri totale? Care este tendinţa lichidităţii? Care este tendinţa solvabilităţii? Care este tendinţa ponderii activelor curente? Care este tendinţa ponderii stocurilor? Care este ponderea capitalului propriu in capitalul permanet? Care este tendinţa capitalului propriu? Este fondul de rulment necesar pentru desfăşurarea activităţii? Care a fost evoluţia trezoreriei? În cât timp îşi plăteşte firma furnizorii? În cât timp îşi încasează firma contravaloarea produselor şi serviciilor livrate? Care este viteza de rotaţie a stocurilor? Care sunt factorii care au influenţat pozitiv sau negativ viteza de rotaţie? Care este profitabilitatea capitalului propriu? Care este tendinţa profitabilităţii capitalurilor proprii? Care este profitabilitatea capitalului total? Care este tendinţa profitabilităţii capitalurilor totale?

5. DIAGNOSTIC FINANCIAR

Indicatorii folosiţi pentru aprecierea situaţiei financiare a agenţilor economici sunt numeroşi. Consider că se poate face o grupare a acestora în funcţie de informaţiile pe care le furnizează, asfel:

25

Indicatori ai trezoreriei; Indicatori de stare financiară; Indicatori de structură financiară; Ratele de gestiune; Indicatori de randament.

5.1. TREZORERIA

Trezoreria joacă un rol important într-o intreprindere, caracterizând cuantumul mijloacelor băneşti de care aceasta dispune la un moment dat. Prin intermediul ei se asigură şi realizează, pe termen scurt, echilibrul financiar din fondul de rulment, o mărime relativ constantă şi necesarul de fond de rulment, o mărime ce fluctuează în timp.

Orice operaţiune realizată de o societate comercială presupune fie o operaţie de intrare, fie una de ieşire din trezorerie.

Pentru derularea activităţii de producţie, societatea comercială face cheltuieli de producţie, trebuind să-şi asigure stocul de materiale de la furnizori: energie, apă, salariile angajaţilor etc.

Acestea sunt fluxuri de ieşire din trezorerie. Pe de altă parte, rezultatele activităţii de producţie ca produse finite, semifabricate, servicii destinate clienţilor generează un flux important de intrări de mijloace de plată.

De asemenea, relaţiile de încasări şi de plăţi apar între intreprindere şi bănci sau alte instituţii financiare, între acţionarii şi obligatarii acestora din urmă. Totodată, stingerea obligaţiilor faţă de furnizorii actului investiţional determină fluxuri de ieşire importante.

5.1.1. Fondul de rulment

Fondul de rulment este un indicator foarte utilizat de analiza financiară. El serveşte măsurării condiţiilor echilibrului financiar. Echilibrul financiar rezultă din confruntarea dintre lichidităţile din activ, respectiv, utilizărilor şi exigibilitatea resurselor sau datoriilor din pasiv. Fiecare element de activ ce participă la ciclul productiv a cărui durată este dată de natura sa, este caracterizată printr-un anumit grad de lichiditate.

Fiecare element al pasivului este caracterizat printr-un anumit grad de exigibilitate.Pentru a funcţiona normal, o intreprindere trebuie să-şi finanţeze nu numai imobilizările, dar

în egală măsură şi activele circulante. Intreprinderea are nevoie de un stoc minim de materii prime şi materiale, de un stoc minim de producţie în curs şi produse finite.

Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente asupra activului imobilizat. El reprezintă de fapt, acea parte din capitalurile permanente ce este afectată finanţării ciclului de exploatare. Există două modalităţi de determianre a fondului de rulment. Punctul de plecare îl constituie bilanţul financiar.

1. Prima modalitate foloseşte informaţiile furnizate de partea de sus a bilanţului financiar, calculat ca diferenţă între capitalurile permanente şi imobilizările nete din activ.

Fondul de rulment = Surse permanente (stabile) – Alocări permanente (stabile)FR = SP – APFondul de rulment = Capitaluri permanente – Imobilizări neteFR = CP – INUnde,CP = capitaluri proprii + datorii financiare

26

Acest mod de calcul pune accent pe originea fondului de rulment şi a variabilelor ce îi determină masa. Este aşa numita analiză externă a fondului de rulment. Schematic, acest calcul se poate reprezenta astfel:

Activ imobilizat netCapitaluri

permanenteFond de rulment

Fig.2.1. Calculul fondului de rulment

2. A doua modalitate de calcul foloseşte datele oferite de partea inferioară a bilanţului financiar. Conform acestei modalităţi de calcul, fondul de rulment este excedentul activelor circulante faţă de datoriile pe termen scurt.

Fondul de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurtFR = AC – DTSAceastă modalitate de calcul evidenţiază mai bine pentru ce se foloseşte fondul de rulment.

Accentuează asupra finalităţii fondului de rulment, aceea de finanţare a activelor circulante. Este aşa numita analiză a fondului de rulment. În acest caz calculul fondului de rulment se prezintă schematic astfel:

Active

Circulante

Datorii pe termen scurt

Fond de rulment

Fig.2.2. Calculul fondului de rulment

Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permante, în primul caz, şi alocările ciclice (temporare) sunt mai mari decât sursele ciclice (temporare) în al doilea caz, cu atât intreprinderea dispune de o marjă de securitate care o pune la adăpost de evenimentele neprevăzute (dacă fondul de rulment este pozitiv).

În cazul în care fondul de rulment este negativ (situaţia inversă celei prezentate) aceasta are implicaţii serioase asupra trezoreriei şi, deci, asupra capacităţii de plată a intreprinderii.

Teoria şi practica economică arată că putem distinge: un fond de rulment propriu ce corespunde părţii din activul imobilizat finanţate prin

capitaluri proprii: FRP = Cpr – IN; un fond de rulment împrumutat ce corespunde părţii din activul imobilizat finanţate prin

împrumuturi pe termen mediu şi lung:

FRI = DTML

27

Pe parcursul unui exerciţiu financiar, operaţiile financiar-contabile au incidenţă asupra mărimii fondului de rulment şi în special acele operaţiuni ce modifică partea de sus a bilanţului, active imobilizate nete şi capitaluri permanente.

După prima modalitate de determinare a fondului de rulment se observă că acesta creşte când capitalurile permanente cresc iar activul imobilizat net scade.

Sporirea capitalurilor permanente poate avea loc datorită: creşterii capitalurilor proprii, respectiv a capitalului social, a rezervelor şi a altor elemente

ce intră în componenţa acestora; creşterii împrumutului pe termen mediu şi lung.Activul imobilizat se diminuează prin: activităţi de investiţii cum ar fi: cesiunea de imobilizări corporale, necorporale şi

financiare; rambursarea capitalurilor împrumutate.Variaţia costurilor de active circulante şi a datoriilor pe termen scurt nu provoacă modificări

fondului de rulment deoarece creşterea unui post de activ circulant antrenează fie o diminuare a altui post de activ circulant fie creşterea unui post de pasiv pe termen scurt.

Se poate exemplifica astfel: dacă, spre exemplu, se vând produse finite are loc o scădere a stocului de produse finite la producător şi o creştere în mod corespunzător a postului de creanţă din activ dacă vânzarea s-a făcut pe bază de credit comercial, sau costul de disponibilităţi băneşti dacă vânzarea s-a facut în numerar.

Asupra mărimii fondului de rulment influenţează şi opţiunea agentului economic privind amortizarea. În cazul opţiunii pentru amortizarea degresivă, fondul de rulment va fi mai mare în cazul amortizării liniare.

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranţă pentru eventualele cazuri generate de pierderi de activ sau a încetinirii vitezei de rotaţie a stocurilor de produse, mărfuri, materiale.

Pornind de la semnificaţia sa pentru agentul economic, în afară de analiza statică a acestuia se impune şi o analiză a dinamicii fondului de rulment.

Asfel distingem următoarele situaţii:a) creşterea fondului de rulment , ceea ce semnifică creşterea marjei de siguranţă a agentului

economic. Această creştere poate fi considerată pozitivă numai în măsura în care nu s-a făcut în detrimentul autonomiei financiare a agentului economic prin creşterea îndatorării pe termen mediu şi lung. Apelând la credite pe termen mediu şi lung va creşte fondul de rulment, dar în mod corespunzător creşterii gradului de îndatorare pe termen lung vor spori şi cheltuielile financiare care vor greva masa rezultatului exploatării, diminuându-l;

b) diminuarea fondului de rulment subliniază că marja de siguranţă s-a redus. Însă situaţia poate fi apreciată ca pozitivă dacă diminuarea fondului de rulment serveşte la finanţarea de noi investiţii rentabile, avându-se în vedere că aceste investiţii pe termen lung vor contribui la creşterea fondului de rulment prin rezultatele financiare ce vor fi degajate;

c) fondul de rulment rămâne neschimbat. În acest caz ar putea fi o întrerupere a activităţii de investiţii sau încetinirea creşterii economice. În astfel de situaţii se impune un studiu al rentabilităţii.

5.1.2. Necesarul de fond de rulment

Necesităţile de finanţare ale producţiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite în cea mai mare parte de surse temporare corespunzătoare (datorii de exploatare: furnizori, creditori etc.). Diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare este numită nevoia de fond de rulment sau necesarul de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment = Alocări ciclice – Surse cicliceNFR = (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare

28

Dacă această diferenţă este pozitivă atunci ea semnifică un surplus de nevoi temporare (ciclice), în raport cu sursele temporare (aciclice) posibile de mobilizat. O atare situaţie poate fi judecată ca fiind normală, dacă este considerată rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. Astfel necesarul de fond de rulment poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. Astfel necesarul de fond de rulment poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-au încetinit încasările şi s-au urgentat plăţile).

Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, atunci semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată pozitiv dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii cu scadenţe mai relaxante. În caz contrar nu poate fi decât consecinţa unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.

Necesarul de fond de rulment analizat sub aspectul globalităţii sale se compune din:a) necesarul de fond de rulment din exploatare;b) necesarul de fond de rulment din afara exploatării.Deci: NFR = NFRE + NFRAEa) necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE).Acesta se calculează ca diferenţa între necesităţile ciclice şi resursele ciclice aferente

exploatării.Activul ciclic de exploatare cuprinde elemente legate direct de activitatea curentă a

intreprinderii:- stocuri;- avansuri şi aconturi plătite;- creanţe clienţi;- alte creanţe din exploatare;- diferenţe de conversie-activ.Resursele ciclice aferente exploatării cuprind obligaţii legate de activitatea curentă a

intreprinderii:- furnizori;- avansuri şi aconturi primite;- obligaţii fiscale şi sociale legate de exploatare;- diferenţe de conversie-pasiv.b) Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE)Acesta se determină ca diferenţa între necesităţile şi resursele ciclice din afara exploatării.Activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanţe din afara exploatării (legate de plata unor

impozite, capitalul subscris şi nevărsat).Resursele ciclice din afara exploatării cuprind obligaţiile fiscale şi sociale din afara exploatării.Dacă necesităţile din afara exploatării sunt superioare resurselor din afara exploatării se

vorbeşte de necesar de fond de rulment din afara exploatării.Ca urmare a modificării elementelor pe baza cărora se calculează, necesarul de fond de

rulment se modifică într-o perioadă de gestiune şi de la o perioada de gestiune la alta. Modificările necesarului de fond de rulment depind de fluctuaţiile necesarului de fond de rulment din activitatea de exploatare şi mai puţin de cea de-a doua componentă a sa, necesarul de fond de rulment din afara exploatării.

Variaţia necesarului de fond de rulment al exploatării este influentaţă de trei factori:1. Valoarea adăugată;2. Cifra de afaceri;3. Modul de gestionare a stocurilor.1) Influenţa modificării valorii adăugate

29

De regulă există o legătură între necesarul de fond de rulment din exploatare şi valoarea adăugată obţinută de agentul economic. Astfel, la acele intreprinderi care au un cuantum mic al valorii adăugate şi un ciclu de exploatare scurt, necesarul de fond de rulment din exploatare este mic sau chiar poate degaja resurse nete de exploatare. Este specific unităţilor cu profil comercial.

În cazul agenţilor la care valoarea adăugată înregistrează valori mari, iar ciclul de exploatare este mai lung, aceştia au nevoie de un necesar substanţial de fond de rulment pentru activitatea de exploatare. Este cazul intreprinderilor industriale.

2) Influenţa modificării cifrei de afaceriAtât necesarul de fond de rulment aferent exploatării cât şi eventualele resurse sunt în funcţie

de nivelul de activitate. În legătura directă cu nivelul de activitate (cifra de afaceri) se află creanţele agentului economic faţă de clienţi, dar şi obligaţia agentului faţă de furnizori.

De la o perioadă la alta, lună, trimestru, an, cifra de afaceri se modifică atât ca urmare a evoluţiei desfacerilor sub aspect fizic cât şi ca urmare a evoluţiei preţurilor de vânzare.

Activitatea intreprinderii nu este niciodată constantă în timp. O încetinire a volumului vânzărilor corelată cu tendinţa de reducere a stocurilor de materiale, conduce implicit la micşorarea necesarului de fond de rulment al exploatării şi invers.

Variaţiile sezoniere sunt mai mult sau mai puţin marcante şi acţionează în consecinţă asupra acestui necesar.

3) Influenţa gestionării stocurilorGestionarea stocurilor cât şi modul în care este reglementată problema obligaţiilor şi

creanţelor condiţionează nivelul necesarului de fond de rulment aferent exploatării.Viteza de rotaţie a stocurilor este un factor important. Accelerarea vitezei de rotaţie conduce la

necesitatea reînnoirii stocurilor necesare exploatării, prin urmare are loc o creştere a necesarului de fond de rulment al exploatării şi invers, o încetinire a vitezei de roataţie conduce la reducerea acestuia, fie sub formă de coeficient, fie sub forma unui interval de timp în număr de zile.

Astfel viteza de rotaţie a stocurilor se exprimă astfel:

Cifra de afaceriNumăr de rotaţii =

Stocul mediu

Stocul mediu Durata în zile a unei rotaţii = x T

Cifra de afaceri

unde T – durata luată în considerare (lună, trimestru, an)

5.1.3. Calculul trezoreriei

Trezoreria intreprinderii reflectă imaginea disponibilităţilor monetare apărute în evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, disponibilităţi care trebuie să facă faţă scadenţelor în mod continuu.

Ea se poate calcula în două modalităţi:(a) ca diferenţa între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment;

TN = FR – NFR,unde: TN = trezoreria netă;

FR = fondul de rulment;NFR = necesarul de fond de rulment.

(b) ca diferenţa între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv.TN = Ta – Tp,

unde: Ta = trezoreria de activ;

30

Tp = trezoreria de pasiv.Într-o exprimare mai generală, trezoreria reprezintă disponibilităţile băneşti pe care firma le

are la un moment dat în bancă şi în casierie.Trezoreria de activ cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casierie, precum şi

plasamentele pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv cuprinde creditele curente şi soldul creditor al băncii.

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciţii succesive demonstrează succesul intreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea ei pe piaţă.

Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă.Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al intreprinderii.

Exerciţiul financiar se poate încheia cu un surplus de monetar, expresia concretă a profitului net din pasivul bilanţului. Acest excedent de trezorerie urmează să fie plasat eficient şi în deplină siguranţă pe piaţa monetară sau financiară, urmărindu-se lichiditatea valorii mobiliare şi de plasament, rentabilitatea şi securitatea acestora.

Trezoreria netă negativă evidenţiază un dezechilibru financiar la închiderea exerciţiului. Deficitul monetar va fi acoperit prin angajarea de noi credite de trezorerie. În această situaţie se urmăreşte obţinerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

Creşterea trezoreriei nete în perioada exerciţiului financiar reprezintă “CASH-FLOW”-ul perioadei (CF), respectiv fluxul monetar net al exerciţiului.

Un cash – flow pozitiv se interpretează ca o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor. Aceasta reprezintă o îmbogăţire a activului net real, o reducere a valorii proprietăţii.

CF = TN1- TN0

unde:TN0 = trezoreria netă la începutul exerciţiului;TN1 = trezoreria netă la sfârşitul exerciţiului.Între trezorerie şi rentabilitate economică există relaţii de intercondiţionare, în sensul că

trezoreria este determinată de rentabilitatea economică. Este uşor de demonstrat că între rentabilitatea economică şi lichiditate sunt relaţii de intercondiţionare.

Profiturile suplimentare obţinute prin creşterea rentabilităţii vor fi repartizate pentru finalitatea acţiunilor de modernizare şi cointeresare a factorilor de producţie (munca, natura, capitalul).Aceştia vor determina o rotaţie a capitalurilor intreprinderii, iar gradul mai ridicat de lichiditate este un factor de sporire al rentabilităţii.

Totodată, se remarcă dependenţa trezoreriei faţă de variaţia necesarului de fond de rulment, respectiv a decalajelor între încasările creanţelor şi plăţile datoriilor scadente. În aceste condiţii o intreprindere rentabilă nu are în mod constant o trezorerie netă pozitivă, aceasta din urmă depinzând de variaţia necesităţilor de finanţare şi mai departe de variaţia termenelor de scadenţă ale încasărilor şi plăţilor.

Evaluarea impactului necesarului de fond de rulment asupra trezoreriei este indinspensabilă, deoarece pe termen scurt finanţarea creşterii activelor circulante constituie o cerinţă reală pentru intreprindere.

5.1.4. Indicatori ai fondului de rulment

Pentru o mai bună caracterizare a fondului de rulment atât ca nivel cât şi ca tendinţă, se recomandă calculul următorilor indicatori:

Capitaluri permanente

31

1. Fondul de rulment = x 100 Activ imobilizat net

Dacă valoarea acestui indicator este mai mare de 100, înseamnă că fondul de rulment este pozitiv, deci dispune de o marjă de securitate pentru evenimente neprevăzute. Dacă este inferior valorii de 100 arată că fondul de rulment este negativ.

Fond de rulment2. Rata acoperirii activelor circulante = x 100

Activ circulant

Acest indicator evidenţiază în ce proporţie activele circulante sunt acoperite de fondul de rulment.

În mod normal mărimea acestui indicator va fi cuprinsă între 100 şi 0. Cu cât nivelul valorii adăugate scade, cu atât şi fondul de rulment scade, deci excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate se reduce. Dacă evoluţia sa este crescătoare, în timp are loc creşterea fondului de rulment.

Alţi indicatori:Fond de rulment

3. Rata acoperirii cifrei de afaceri = x 100Cifra de afaceri

Fond de rulment4. Rata acoperirii stocurilor = x 100

StocuriAcest indicator masoară proporţia în care stocurile sunt finanşate de capitaluri permanente.

Fond de rulment5. Rata de finanţare a NFR = x 100

Necesarul de fond de rulmentAcest indicator masoară proporţia în care necesarul de fond de rulment este acoperit pe seama

resurselor permanente.

5.2. Indicatori de stare financiara

Indicatorii de stare financiară se referă la două categorii de indicatori:- indicatori de lichiditate;- indicatori de solvabilitate.

5.2.1. Indicatori de lichiditate

Lichiditatea intreprinderii reprezintă capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt.

A. Lichiditatea curentă – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt şi foarte scurt din activele curente.

Active curente (AC)LC =

Pasive curente (PC)

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:- valoarea minim acceptată este de 1,00, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul

incapacităţii de plată.

32

- valoarea maxim acceptată este de 2, peste acest nivel considerându-se că nu utilizeazăcorespunzător activele curente.

B. Lichiditatea rapidă – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile din acele active care pot fi transformate în lichidităţi.

AC - SLR =

PCunde: S = stocuriValorile de referinţă ale indicatorului sunt:- valoarea minim acceptată este de 0,65, sub acest nivel intreprinderea aflându-se în pericolul

incapacităţii de plată;- valoarea maxim acceptată este de 1,00, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează

corespunzător activele curente.Viteza de rotaţie a stocurilor (Vrs), creditelor clienţilor (Vrc) şi a creditelor furnizorilor (Vrf)

influenţează decisiv acest indicator.Dacă:1. Vrf < Vrc scade presiunea de lichidităţi şi invers.2. Viteza de rotaţie a stocurilor este mai mare şi cu tendinţa de creştere, atunci şi un raport

mai mic decât 1 poate fi asiguratoriu.C. Lichiditatea imediată – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile exigibile din

disponibilităţi.

DLI =

PCunde: D – disponibilităţile şi plasamentele.Valorile de referinţă ale acestui indicator sunt:- valoarea minim acceptată este de 0.35, sub acest nivel intreprinderea aflându-se în pericolul

incapacităţii de plată;- valoarea maxim acceptată este de 0,65, peste acest nivel nu se utilizează corespunzător

activele curente.D. Lichiditatea la vedere – măsura in care creditele bancare pe termen scurt pot fi acoperite pe

seama disponibilitătilor banesti din casierie si conturi bancare:DBCCB

LV = CBTS

unde:DBCCB – disponibilitătile bănesti in casierie şi in conturi bancare;CBTS – credite bancare pe termen scurt.Valoarea maximă este de 0,85 iar cea minimă de 1.15.Utilizarea indicatorilor de lichiditate ne conduc la următoarele concluzii:1. aprecierea lichidităţii se face in funcţie de mărimea raportului ţinand cont de specificul

activităţii si de ratele de lichiditate ale agenţilor economici cu profil similar;2. tendinţa lichidităţii pune in evidenta degradarea capacităţii de plată a intreprinderii sau,

dimpotrivă, imbunataţirea acesteia.

5.2.2. Indicatori de solvabilitate

Solvabilitatea intreprinderii se defineşte ca şi capacitatea acesteia de a-şi onora obligaţiile pe termen mediu si lung.

33

Pentru caracterizarea solvabilitaţii firmei se pot folosi următorii indicatori:I. Indicele general de solvabilitate (Igs)Arată măsura in care activele totale ale intreprinderii pot acoperi datoriile totale ale

intreprinderii. Practic arată măsura in care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor.Total activ

Igs = Datorii totale

Nivelul minim acceptabil este de 1,66, indicatorul normal ar fi de cel puţin 2,00. Sub acest nivel firma se află in pericolul incapacităţii de plată, iar nivelul optim este considerat 3,00.

II. Raportul de solvabilitate generală (Rgs)Arată ponderea activului contabil net, negrefat de datorii, in totalul activ. Nivelul minim este de 35%, dar normal ar fi de cel puţin 50%.

Activ net contabilRgs =

Total activIII. Indicele de solvabilitate financiară (Isf)Arată măsura in care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile financiare totale ale firmei.

Nivelul minim acceptat este de 2,00. Total activ

Isf = Datorii financiare totale

IV. Capacitatea de rambursare a creditelor (Crd)Arată măsura in care sursele potenţiale de autofinanţare degajate din activitatea intreprinderii

pot acoperi datoriile totale. Nivelul minim acceptabil este de 0,33 (corespunde achitării datoriilor in termen de 3 ani) sub acest nivel intreprinderea aflandu-se in pericolul incapacitatii de plată, iar nivelul optim este considerat de 1,00.

Capacitatea de autofinanţareCrd =

Datorii totale

E. Rate de prelevare a cheltuielilor financiare (Rcpf)Arată măsura in care cheltuielile financiare consumă numerar din acumulările brute ale

activităţii de exploatare. Nivelul maxim acceptabil este de 50%, peste acest nivel firma aflandu-se in pericol de numerar negativ.

Cheltuieli financiareRpcf =

Excedentul brut de exploatare

F. Gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd)Arata gradul in care autofinantarea aferentă unui exerciţiu este capabilă să acopere rata

rambursării creditului si dobanda aferentă creditului pe termen mediu si lung si care a devenit scadentă in anul respectiv. Valoarea minim acceptată este de 1. Sub acest nivel intreprinderea risca sa nu facă fată acoperirii anuităţii aferente creditului bancar contractat.

Pn + Am - DivGasd =

Rrctml + Dobunde:Pn – profitul net;

34

Am – amortizare;Div – dividende;Rrctml – rata rambursării creditului pe termen mediu si lung;Dob – dobanda scadentă aferentă creditului.5.3. INDICATORI DE STRUCTURĂ

Acesti indicatori privesc deopotrivă cele doua părti ale bilanţului: activul si respectiv pasivul acestuia.

5.3.1. Indicatori de structura ai activului

Analiza structurii activului urmăreşte să reflecte modul de construire a patrimoniului concret – real, modul de grupare pe termene a utilizarilor de resurse si gradul de lichiditate ale acestor elemente. Ratele de structura ale activului relevă informaţii cu privire la destinaţia economică a capitalurilor, gradul de lichiditate a capitalului, capacitatea intreprinderii de a-şi modifica activul ca urmare a schimbărilor conjuncturale.

In dinamica posturilor de bilanţ care cresc intr-un ritm superior creşterii activului total vor creşte ca pondere in totalul activului, cele care cresc in aceeaşi proporţie işi menţin ponderea in total activ, iar posturile care se modifică intr-o proporţie mai mică decat activul total vor scădea ca pondere in totalul activului.

A. Rata activelor imobilizate (Rai)Reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectand şi gradul de

investire a capitalului in firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare al activului. Active imobilizate nete

Rai = x 100 Activ total

Rata activelor imobilizate se apreciaza in funcţie de specificul activitaţii. Dacă in dinamică rata activelor imobilizate prezinta o tendinţa de reducere, situaţia este

favorabilă dacă se modifică cifra de afaceri intr-o proporţie mai mare decat cea a imobilizărilor, reflectand o accelerare a vitezei de rotaţie.

Dacă in dinamică rata activelor imobilizate prezinta o tendinţa de reducere, situaţia este favorabilă dacă este dată de modificarea cifrei de afaceri intr-o proporţie mai mică decat cea a valorii imobilizărilor, insemnand de asemenea o accelerare a vitezei de rotaţie.

1. rata imobilizărilor necorporale (Rin)Arată ponderea valorii activelor intangibile in total imobilizări.

Imobilizări necorporaleRin = x 100

Active imobilizate nete 2. rata imobilizărilor corporale (Ric)Arată ponderea valorii activelor corporale in total imobilizări. Indicatorul reflectă si ponderea

investiţiilor materiale in total investiţii. Reflectă greutatea specifica a activelor imobilizate si depinde de specificul activităţii desfăşurate. De asemenea indică şi flexibilitatea firmei la schimbările cerinţei pieţei şi a tehnologiilor.

Mărimea acestui indicator depinde de natura activitaţii fiind mult mai ridicat in cazul ramurilor din industria grea fata de ramurile care solicita o slabă dotare tehnica. La firmele din acelaşi sector de activitate depinde de opţiunile strategice, de politica de dezvoltare, de condiţiile concrete in care sa desfăşoara activitatea.

Imobilizări corporale

35

Ric = x 100 Active imobilizate nete

O valoare mai mare a acestei rate reflectă o conversie mai dificilă a activelor in disponibilităţi.Structura imobilizărilor corporale arată compoziţia pe elemente a investiţiilor materiale

reflectată de:- rata terenurilor;- rata mijloacelor fixe;- rata imobilizarilor corporale in curs.

3. rata imobilizărilor financiare (Rif)Arată ponderea valorii activelor financiare permanente in total imobilizări. Reflectă politica de

investiţii financiare a firmei. Exprimă intensitatea legăturilor si relaţiilor financiare pe care o firmă le-a stabilit cu alte unităţi.

Imobilizări financiare Rif = x 100 Active imobilizate nete

Nivelul indicatorului este strâns legat de mărimea intreprinderii şi politica financiară, avand valori foarte ridicate in cazul holdingurilor.

B. Rata activelor circulante (Rac)Arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic in total patrimoniu. Măsoară

indirect şi gradul de lichiditate al patrimoniului.Active circulante

Rac = x 100 Activ total

Această rată depinde mult de specificul activitaţii.

1. rata stocurilor (Rst)Reflecta ponderea activelor cel mai puţin lichide in total active circulante.Această rată depinde de sectorul de activitate, fiind mai ridicată la intreprinderile din sfera

producţiei si distribuţiei si foarte scăzută la intreprinderile din sfera serviciilor, de durata ciclului de exploatare şi de factorii conjuncturali ai pieţei.

Stocuri totale Rac = x 100

Active circulante

Situaţia se poate considera normală cand stocurile nu depaşesc 50% din total active circulante.Structura stocurilor arată compoziţia pe elementele ciclului de exploatare:- rata stocurilor de materii prime şi materiale, legată strans de procesul de aprovizionare;- rata stocurilor de producţie neterminată, legată strans de procesul de producţie;- rata stocurilor de produse finite, legată strans de procesul de desfacere;- rata stocurilor de mărfuri, strans legată de procesul de comercializare.Nivelul si dinamica indicatorilor se apreciază in funcţie de specificul intreprinderii şi a fiecărui

proces in parte şi in funcţie de viteza de rotaţie a lor prin elementele corespondente din cifra de afaceri.

În anumite condiţii pot oferi informaţii despre eficienţa fiecărui ciclu al activităţii de exploatare.

36

2. rata creanţelor (Rcr)Arată ponderea creanţelor pe care le are firma in total active circulante. Gradul lor de

lichiditate este mai mare decat cel al stocurilor.

Creanţe curente totaleRcr = x 100

Active circulante

Rata creanţelor este influenţată de domeniul de activitate, de natura relaţiilor comerciale, precum şi de termenele de plată practicate.

Analiza structurii creantelor trebuie aprofundată avandu-se in vedere:- natura creanţelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării);- certitudinea realizarii lor (certe sau incerte);- termenul de realizare - creanţe sub 30 de zile;

- creanţe sub 60 zile; - creanţe sub 90 de zile; - creanţe peste 90 de zile.

Ca şi principiu, rata creanţelor din exploatare trebuie sa deţină ponderea majoritară şi să prezinte o tendinţă de creştere, cu condiţia realizării unei viteze de rotaţie superioară.

3. rata disponibilităţilor (Rdb)Arată ponderea activelor cele mai lichide in total active circulante, adică gradul de lichiditate

imediată a activelor curente.Disponibilităţi baneşti din plasamente

Rdb = x 100Active circulante

O valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă in termeni de echilibru financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse ineficient utilizate. De asemenea, nivelul disponibilitaţilor poate fi fluctuant intr-un interval redus, fie pe de-o parte să crească foarte mult, ca urmare a unor plăti substanţiale, fie pe de alta parte sa scadă ca urmare a unor plaţi substanţiale.

La nivelul unei intreprinderi nivelul maxim acceptat este de 5% in total active circulante, iar cel maxim de 25% in total active circulante. Nivelul optim este de 10% din total activ.

Structura disponibilităţilor arată compoziţia pe elemente lichide:- rata disponibilitaţilor din bănci şi din casă trebuie să deţină o pondere de aproximativ 50%

pentru a avea un nivel asiguratoriu;- rata plasamentelor este legată strans de politica de investiţii financiare pe termen scurt;- rata altor valori lichide care ar trebui sa detină o pondere redusă şi in scădere.

5.3.2. Indicatorii de structura a pasivului

Pasivul bilanţului arată care sunt sursele de provenienţa ale mijloacelor economice din activ. De asemenea, conţinutul economic al pasivului trebuie intregit si cu raporturile juridice de natura obligatiilor. Diversele resurse de care dispune agentul economic sunt grupate in pasivul bilanţului in funcţie de exigibilitatea lor (termenul la care devin scadente), adica timpul cat aceste resurse se află la dispoziţia societăţii comerciale.

Indicatorii de structură ai pasivului permit aprecierea politicii de finanţare proprie a unităţii:

37

1. Rata stabilităţii financiare (Rsf) Capital permanent

Rsf = x 100 Pasiv total

Această rată reflectă măsura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent fată de total resurse. Aceasta tebuie analizata la timp. Dacă pentru majoritatea ratelor solvabilitatea a concluzionat un nivel minim, pentru această rată nu solvabilitatea a definit nivelurile, deoarece există diferenţe mari de la o ramura la alta. Cu cat această rată este mai aproape de unitate (100% ) ea reflectă o stabilitate mai mare.

Atunci cand, in dinamică, rata prezinta o tendinţă de creştere, este considerată situatie favorabilă dacă majoritatea capitalului permanent in raport cu totalul surselor de finanţare se datorează modificării intr-un ritm superior al capitalului propriu fată de datoriile pe termen mediu şi lung.

Atunci cand rata scade, poate fi considerata o situaţie favorabilă dacă se datoreaza in exclusivitate pe seama reducerii datoriilor pe termen mediu si lung, fără insă să scadă sub valoarea minim accceptata (50).

2. Rata autonomiei financiare (Raf)a. rata autonomiei financiare globale (Rafg)

Capital propriuRafg = x 100

Pasiv total

Această rată reflectă ponderea capitalului propriu in pasivul total. Dacă există tendinţa de creştere a ponderii capitalului propriu in pasivul total, atunci putem concluziona că s-au emis acţiuni sau obligaţiuni, datoriile au creştere mai lentă.

Un raport de peste 1/3 il considerăm asiguratoriu.

b. rata autonomiei financiare la termen (Raft)

Capital propriuRaft = x 100

Capital permanent

Arată structura capitalului permanent şi oglindeste măsura in care intreprinderea işi utilizează fondurile proprii şi exprimă gradul de independentă faţă de creditorii permanenţi.

Un raport de peste ½ il considerăm asiguratoriu. Sub acest nivel firma se află intr-o situaţie nefavorabilă in ceea ce priveşte riscul de solvabilitate.

In dinamică rata trebuie să prezinte o tendinţa permanentă de creştere, situaţie favorabilă cand se datorează creşterii capitalului propriu şi reducerii datoriilor pe termen mediu si lung. Atunci cand rata scade, este o situaţie normală cand se contractează imprumuturi pe termen mediu sau lung, cu condiţia să beneficieze de efectul de levier.

3. Rata de îndatorare (Ri)a. rata de îndatorare globală (Rig)

Datorii totaleRig = x 100

38

Pasiv total

Indicatorul exprimă in maniera cea mai generală situaţia structurii financiare.Un raport de pană la 2/.3 il considerăm asiguratoriu.In dinamică indicatorul ar trebui să se reduca permanent pe seama modificarii datoriilor intr-

un ritm mai lent decat modificarea pasivului. Creşterea indicatorului reflectă o situaţie normală numai cand se contractează credite bancare pe termen mediu si lung şi cresc datoriile de exploatare.

b. rata de îndatorare la termen (Rit)Datorii pe termen mediu şi lung

Rit = x 100 Capital permanent

Această rată arată ponderea capitalului imprumutat in capitalul peramanent.Un raport de ½ il consideram asiguratoriu.Această rată este strans legată de efectul de levier care se defineşte drept rezultatul obţinut

asupra rentabilitaţii capitalului propriu al firmei prin recurgerea intr-o manieră mai mare sau mai mică la indatorare.

E1 = ( re – rd ) x ,

unde:re = rata rentabilitaţii economice;rd = rata dobanzii;E1 = efectul de levier;ITL = imprumuturi pe termen mediu şi lung;Cpr = capital propriu.

Dacă: re > rd, un grad de indatorare ridicat este profitabil pentru firmă (efect de levier);re < rd, efectul de levier este mai mic şi deci, un grad de indatorare ridicat nu se justifică din punct de vedere al rentabilităţii (efect de măciucă).

În ceea ce priveşte levierul (ITL/Cpr), normele bancare impun existenţa unui levier mai mic ca unu, pentru a acorda în continuare credite în condiţii de garanţie.

5.4. Ratele generale de gestiune

Derularea activitaţii curente este asigurată de procese economice şi procese financiare. Din veniturile totale se acoperă toate cheltuielile, se reinnoiesc imobilizările fixe şi stocurile, se rambursează creditele, se achită obligaţiile financiare şi fiscale, se creează resursele de dezvoltare.

Ratele de gestiune se folosesc pentru a aprecia nivelul de utilizare a resurselor aflate la dispoziţia intreprinderii, respectiv viteza cu care aceste resurse parcurg circuitul economic şi ajung sa devină venituri2.

Măsurarea vitezei de rotaţie se realizează cu ajutorul a doi indicatori:1. numărul de rotaţii (nrot) – arată de cate ori creşte elementul de activ sau de pasiv analizat

prin elementul de rezultat in perioada de gestiune. Creşterea numărului de rotaţii inseamnă creşterea eficienţei utilizării elementului.

Element de rezultatnrot =

Element de activ sau pasiv

2 ? Geogeta Vintilã - Gestiunea financiarã a întreprinderii, Editura Didacticã şi Pedagogicã,

39

2. durata in zile a unei rotaţii (dz) – arată durata medie in care elementul analizat parcurge intregul ciclu economic şi se reintoarce in firmă sub forma iniţială bănească. Reducerea duratei medii in zile a unei rotaţii inseamnă o recuperare mai rapidă a elementului analizat sub formă bănească.

Element de activ sau pasivdz = x T Element de rezultat

Cei doi factori ai vitezei de rotaţie se condiţioneaza reciproc (veniturile depind in mare măsură de nivelul şi evolutia elementelor de activ şi de pasiv, care la randul lor depind direct de nivelul rezultatelor).

Viteza de rotaţie a resurselor este elementul determinant al nivelului si evoluţiei eficienţei economice, a rentabilitaţii şi a masei profitului. Accelerarea sau incetinirea vitezei de rotaţie are ca efect direct eliberarea (E) sau imobilizarea (I) absolută sau relativă de resurse.

Analiza se face pe doua mari directii:- analiza ratelor generale de gestiune a pasivelor;- analiza ratelor generale de gestiune a activelor.

A. Gestiunea generală a capitalurilorAnaliza gestiunii generale a capitalurilor urmăreşte să aprecieze nivelul general de utilizare a

resurselor financiare, respectiv viteza cu care aceste resurse ajung să revină din nou sub formă banească pentru firma.

1. Gestiunea capitalurilor permanenteViteza de rotaţie a capitalurilor permanente arată modul de fructificare a resurselor

permanente intr-o perioada de gestiune.

Cifra de afacerinrot =

Capitaluri permanente

Capitaluri permanentedz = x 365

Cifra de afaceriValoarea minimă care asigură o eficienţă acceptabilă a gestiunii capitalurilor permanente este

de 2 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească iniţiala de 180 de zile.

Măsurile de influenţare a ratei sunt:- optimizarea raportului dintre capitalul permanent şi capitalul propriu;- creşterea eficientă a capitalului permanent;- alocarea corespunzătoare a capitalului permanent in procesul finanţării.

2. Gestiunea capitalurilor propriiViteza de rotaţie a capitalului propriu arată numărul de refolosiri a capitalului propriu pe

seama cifrei de afaceri intr-o perioada de gestiune.

Cifra de afacerinrot =

Capital propriu

40

Capital propriudz = x 365

Cifra de afaceri

Valoarea minimă care asigură o eficientă acceptabilă a gestiunii capitalului propriu este de doua rotaţii (180 de zile).

Principalele măsuri de influentare a ratei sunt:- creşterea eficientă a capitalului propriu;- creşterea gradului de valorificare a capitalului propriu.

3. Gestiunea datoriilor totaleViteza de rotaţie a surselor imprumutate şi atrase arată numărul de refaceri pe seama cifrei de

afaceri intr-o perioadă de gestiune. Practic, arată de cate ori, respectiv in cate zile s-ar putea restitui datoriile pe seama cifrei de afaceri.

Datorii totalenrot =

Cifra de afaceri Cifra de afaceri

Dz = x 365 Datorii totale

Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de recuperare de 90 zile.

B. Gestiunea generală a activelorAnaliza gestiunii generale a activelor urmăreşte să aprecieze nivelul general de utilizare a

resurselor financiare, respectiv viteza cu care a ceste resurse ajung să revină sub formă bănească pentru firmă.

1. Gestiunea activului totalViteza de rotaţie a activului reflectă eficienţa utilizării tuturor bunurilor reale ale firmei,

respectiv nivelul general de organizare a activitaţii.Pentru unităţile industriale principalele valori de referinţa sunt:- sub o rotaţie (organizare necorespunzătoare);- intre1,2 – 1,4 rotaţii (organizare mediocră);- intre1,4 – 2 rotaţii (organizare satisfăcătoare);- peste 2 rotaţii (organizare bună).-

Cifra de afacerinrot =

Active totale

Active totaledz = x 365 Cifra de afaceri

41

Creşterea vitezei de rotaţie semnifică creşterea eficienţei utilizării activelor, reducerea duratei de recuperare a lor sub formă bănească, imbunătăţirea structurii activelor in corelaţie cu specificul activităţii. Principalul efect al accelerării vitezei de rotaţie este relaxarea financiară.

Reducerea vitezei de rotaţie are ca efect principal o presiune financiară degajaăa din creşterea gradului de imobilizare a activelor.

Măsurile pentru imbunătăţirea nivelului şi evoluţiei ratei sunt:- optimizarea structurii activului in acord cu obiectul de activitate şi particularităţile tehnice

şi tehnologice ale activităţii de eploatare;- valorificarea superioară a imobilizărilor;- fructificarea resurselor materiale şi creşterea gradului lor de lichiditate;- creşterea cifrei de afaceri.

2. Gestiunea activelor imobilizateViteza de rotaţie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului) reflectă

eficienţa utilizării imobilizarilor investiţiilor firmei.

Cifra de afacerinrot =

Active imobilizate nete

Active imobilizate netedz = x 365

Cifra de afaceri3. Gestiunea activelor circulanteViteza de rotaţie a activelor circulante exprimă numărul de rotaţii sau durata medie a unei

rotaţii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.

Cifra de afacerinrot =

Active circulante

Active circulantedz = x 365

Cifra de afaceriValoarea minimă este de 6 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă

bănească iniţiala de 60 de zile.C. Gestiunea stocurilorRotaţia stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activitaţii pană se

reintorc in formă bănească iniţiala. Cu cat viteza de rotaţie a lor este mai mare cu atat eficienţa folosirii lor este mai mare, avand drept efect eliberarea de resurse financiare.

1. Gestiunea stocurilor totaleRata de gestiune a stocurilor totale arată de cate ori, intr-o perioadă de gestiune, stocurile trec

succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricaţie si vanzare, respectiv durata in zile a unei rotaţii complete.

Cifra de afacerinrot =

Stocuri totale

Stocuri totale

42

dz = x 365 Cifra de afaceri

Valoarea minimă este de 8 rotaţii, care corespunde unei durate in zile de 45. Accelerarea vitezei de rotaţie are ca principal efect eliberarea de resurse financiare.

Incetinirea vitezei de rotaţie are ca efect imobilizarea de resurse financiare.Măsurile principale pentru accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor se pot concentra prin

formularea a doua obiective:- dimensionarea optima a stocurilor in toate fazele ciclului economic;- reducerea cheltuielilor de exploatare.1.a. Gestiunea stocurilor de materii primeViteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale arată eficienţa activităţii de

aprovizionare. Măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie a acestor stocuri sunt legate de organizarea corespunzatoare a activităţii de aprovizionare şi depozitare a stocurilor de materii prime si materiale.

Cheltuieli materiale totalenrot =

Stocuri materiale

Stocuri materialedz = x 365

Cheltuieli materiale totale

1.b. Gestiunea stocurilor de producţie neterminatăViteza de rotaţie a stocurilor de producţie neterminată arată eficienţa activităţii de producţie.

Producţia exerciţiuluinrot =

St.producţie neterminată

St.producţie neterminatădz = x 365

Producţia exerciţiului

1.c. Gestiunea stocurilor de produse finiteViteza de rotaţie a stocurilor de produse finite arată eficienţa activităţii de desfacere.

Producţia vandutănrot =

St.de produse finite

St.de produse finitedz = x 365

Producţia vandută

1.d. Gestiunea stocurilor de mărfuriViteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri arată eficienţa activitaţii comerciale.

Venituri din vanzarea de mărfurinrot =

Stocuri de mărfuri

Stocuri de mărfuri

43

dz = x 365Venituri din vanzarea de mărfuri

D. Gestiunea creanţelor1. Gestiunea creanţelor curenteRata de gestiune a creanţelor curente exprimă durata medie in zile de incasare a contravalorii

creanţelor curente. Practic indică decalajul mediu intre data facturii si data incasării contravalorii. Venituri totale

nrot = Creanţe pe termen scurt

Creanţe pe termen scurtdz = x 365

Venituri totale

Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unei durate medii de incasare a creanţelor de 90 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile.

In dinamică este de preferat ca durata in zile a unei rotaţii să se reducă, respectiv să crească numărul de rotaţii. Este de preferat ca durata medie sa fie mai mare decat durata medie de incasare a creanţelor curente.

2. Gestiunea creanţelor din exploatareRatele de gestiune a creanţelor din exploatare exprimă durata medie in zile de incasare a

contravalorii creanţelor legate de activitatea de exploatare.

Venituri din exploatarenrot =

Creanţe din exploatare

Creanţe din exploataredz = x 365

Venituri din exploatare

Valoarea minimă este de cel putin 6 rotaţii (60 de zile). Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile. In dinamică este de preferat ca durata medie in zile să se reducă, respectiv să crească numarul de rotaţii.

3. Gestiunea creditului – clientRata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor – clienţi ) ne arată in cate zile firma

işi incasează contravaloarea mărfurilor de la clienti. Practic indică decalajul mediu in zile intre data facturării si data incasării contravalorii mărfurilor vandute.

Cifra de afacerinrot =

Clienţi

Clienţidz = x 365

Cifra de afaceri

44

Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotatii, care corespunde unei durate medii de încasare a creanţelor de 60 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.

Mărimea acestui indicator este influentată de poziţia firmei pe piaţă comparativ cu concurenţii ei, de relaţiile stabilite cu clienţii, de specificul activităţii care influenţează durata ciclului economic, conjunctura economică şi de politica de credit practicaăa pe piată. Politica de credit comercial a firmei trebuie să urmărească creşterea vanzărilor in măsura in care aceste vanzări contribuie la creşterea profitului.

Dacă are loc o diminuare a creditului client, adică reducerea duratei medii a unei rotaţii, inseamnă că are loc o imbunătăţire a gestiunii clienţilor ca urmare a schimbării politicii de credit comercial.

O durată mare de rotaţie in zile inseamnă că clienţii utilizează o perioadă de timp mai mare resursele financiare ale firmei.. Dacă durata in zile depaşeşte 30 de zile există semnale că intreprinderea se confruntă cu greutăţi in incasarea facturilor emise. Dacă tendinţa duratei in zile a rotaţiei este de creştere se impune analiza clienţilor rău platnici. Dacă are loc o creştere a creditului client, fără a exista o creştere a vanzărilor acesta poate fi semnalul inrăutăţirii situaţiei firmei care este nevoită să–şi modifice politica de credit pentru a-şi păstra clientela. De asemenea, poate să insemne şi faptul că beneficiarii au dificultăţi de plată ca urmare a conjuncturii nefavorabile. Dacă durata creditului client este mai mare decat durata creditului furnizor atunci se creeaza un deficit de resurse financiare.

E. Gestiunea datoriilor1. Gestiunea datoriilor curenteRata de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie in zile de plată a contravalorii

datoriilor pe termen scurt. Indică decalajul mediu in zile intre data facturării si data plaţii contravalorii.

Cheltuieli totalenrot =

Datorii pe termen scurt

Datorii pe termen scurtdz = x 365

Cheltuieli totale

Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată de maxim 90 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile. In dinamică, este de preferat ca numarul de rotaţii să scadă, adică să crească durata in zile. Este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor curente sa fie mai mare decat durata medie de incasare a creanţelor curente.

2. Gestiunea datoriilor din exploatareRatele de gestiune ale datoriilor din exploatare exprimă durata medie in zile de plată a

contravalorii datoriilor din exploatare.

Cheltuieli de exploatarenrot =

Datorii de exploatare

Datorii de exploataredz = x 365

Cheltuieli de exploatare

45

3. Gestiunea creditului furnizorRata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie a furnizorilor) ne arată in cate zile firma işi

achită obligaţiile sale faţă de furnizori.Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul – furnizor primit de firma. Indică decalajul

mediu in zile intre data facturării şi data plăţii contravalorii bunurilor cumpărate.

Cheltuieli cu furnizoriinrot =

Furnizori

Furnizoridz = x 365

Cheltuieli cu furnizorii

Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată a facturilor de 45 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.

Mărimea acestui indicator este influenţată de poziţia firmei furnizoare pe piaţă comparativ cu concurenţii ei, de relaţiile stabilite de firmă cu furnizorul, de specificul activităţii care influenţează durata ciclului economic, conjunctura economică şi de politica de credit practicată pe piaţă. O viteză de rotaţie mai mică (durata in zile mai mare) inseamnă că firma foloseşte resursele furnizorului şi, cu toate că reflectă o situaţie favorabilă, poate conduce la inrautaţirea relaţiilor comerciale. Dacă durata in zile a unei rotaţii este mai mare de 30 de zile şi nu este efectul unei inţelegeri prealabile, in acest caz firma trebuie să-şi analizeze condiţiile de plată şi cauzele lipsei de lichiditate.

In situaţia in care cumpărătorul se găseşte in poziţie dominantă fată de furnizor, el poate negocia credite furnizori avantajoase.

Dacă tendinţa vitezei de rotaţie este de creştere există semnale că firma se confruntă cu dificultaţi de plată.

Dacă durata creditului furnizor este mai mare decat durata cerditului client atunci se creeaza un excedent de resurse financiare.

5.5. Indicatorii de randament

Rentabilitatea este definită ca raport intre rezultatul obţinut şi efortul depus pentru obţinerea sa. Relaţia cea mai generaăa este:

RezultatR = x 100

Efort

Cum rezultatul obţinut poate fi definit prin rezultatul exploatării, valoarea adaugată, excedentul brut de exploatare, profitul, profitul net, dividendele, eforturile angajate pot fi măsurate prin: capitalul propriu, capitalul permanent, activul imobilizat, activul total etc. exista o mare diversitate de relaţii pentru caracterizarea rentabilitaţii unui agent economic, optandu-se pentru una sau alta in funcţie de scopurile urmărite. 5.5.1. Rentabilitatea resurselor consumate

Rentabilitatea cheltuielilor măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firmă in perioada unui exerciţiu financiar prin prisma consumului de resurse, arătand capacitatea lor de a degaja profit brut3.

1. Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rrrc)

3 Geogeta Vintilã - Gestiunea financiarã a întreprinderii, Editura Didacticã şi Pedagogicã,

46

Arată profitul brut al exerciţiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale. Măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum profit brut.

Rezultatul brut al exerciţiuluiRrrc = x 100

Cheltuieli totale

Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci cand indicele profitului devansează indicele cheltuielilor totale. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii resurselor consumate sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor si optimizarea cheltuielilor in sensul reducerii si imbunătăţirii structurii lor.

2. Rata rentabilităţii resurselor curente (Rrrcc)Arată profitul brut curent care revine pe unitatea de cheltuieli curente (care măsoară consumul

total de resurse din activitatea de exploatare şi financiară). Indicatorul este mai relevant decat primul in cazul unor operaţiuni excepţionale, iar dimensiunea acestora denaturează indicatorul global.

Rezultatul curentRrrcc = x 100

Cheltuieli curente

3. Rata rentabilităţii resurselor consumate în exploatare (Rrrce)Măsoară capacitatea resurselor din exploatare de a genera prin consum (cheltuieli de

exploatare) profit brut aferent exploatării.Indicatorul este mai relevant decat primii doi mai ales in cazul in care există operaţiuni

financiare şi excepţionale, iar dimensiunea acestora denaturează indicatorul global.

Rezultatul exploatariiRrrce = x 100

Cheltuieli de exploatare

5.5.2 Rentabilitatea veniturilor

Rentabilitatea veniturilor măsoară eficienţa globală a activităţii desfăşurate de firmă pe perioada unui exerciţiu financiar prin prisma capacităţii veniturilor de a degaja profit brut.

Rentabilitatea veniturilorExprimă eficienţa generală a firmei măsurată prin profitul brut care revine veniturilor totale ale

exercitiului. Reflectă eficienţa intregii activităţi (de exploatare, financiară şi excepţională).

Rezultatul brut al exerciţiuluiRrv = x 100

Venituri

Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci cand indicele profitului brut devansează indicele veniturilor totale. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii veniturilor sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor şi optimizarea cheltuielilor.

1. Rentabilitatea veniturilor curente (Rrvc)Reflectă eficienţa activităţii curente (de exploatare finaciară)

47

Rezultatul curentRrvc = x 100

Venituri curente

2. Rentabilitatea veniturilor din exploatare (Rrve)Reflectă eficienţa intregii activităţi de exploatare.

Rezultatul exploatariiRrve = x 100

Venituri din exploatare

5.5.3 Rentabilitatea comerciala

Rentabilitatea comercială măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firmă in perioada unui exerciţiu financiar prin prisma valorificării activităţii de bază.

Rata rentabilităţii comercialeArată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficienţa

valorificării produselor societăţii, carcterizează eficienţa politicii comerciale şi a politicii de preţuri a intreprinderii.

Rezultatul exploatariiRrc = x 100

Cifra de afaceriCreşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci când indicele profitului

devansează indicele cifrei de afaceri. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii comerciale sunt: sporirea vânzărilor, ameliorarea structurii vânzărilor, accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi optimizarea cheltuielilor.

1. Rata marjei brute (Rrcb)Indicatorul exprimă eficienţa valorificării produselor societăţii in termeni de numerar.

Excedentul brut de exploatareRrcb = x 100

Cifra de afaceri

2. Rata marjei nete (Rrcn)Arată cât profit net se obţine la o unitate de cifră de afaceri realizată.

Rezultatul net al exerciţiuluiRrcn = x 100 Cifra de afaceri

2.5.4. Rentabilitatea economica

Rentabilitatea economică măsoară remunerarea brută a capitalurilor investite (indiferent de sursa lor de provenienţa).

Rentabilitatea economică (Rre)

48

Reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii cât şi imprumutate (capitalul investit = capital propriu + imprumuturi pe termen lung + imprumuturi pe termen scurt). Arată cât profit brut revine unei unitaţi de capital investit.

Rezultatul brut al exerciţiuluiRre = x 100

Capitaluri investite

1. Rentabilitatea economică brutăReprezintă remunerarea in termeni de acumulare brută a capitalurilor investite, atât proprii cât

şi imprumutate (capital investit = active fixe brute + necesarul de fond de rulment + disponibilităţi sau capitalul investit = capital propriu + imprumuturi pe termen mediu şi lung +credite bancare pe termen scurt). Arată cât excedent brut de exploatare revine unei unităţi de capital investit. Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi a riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capital (acţionarii şi creditorii unitaţii).

Excedentul brut de exploatareRreb = x 100

Capitaluri investite

Cuantumul ratei de rentabilitate economică trebuie să asigure reinnoirea şi creşterea activelor, intr-un termen cât mai scurt. Se apreciază, statistic, că această condiţie este satisfacută dacă rata este mai mare de 25.

2. Rentabilitatea economică netăReprezintă remunerarea prin profitul brut al exploatării capitalurilor investite în exploatare

(capitalul investit în exploatare = active fixe brute în exploatare + necesar de fond de rulment aferent exploatării + disponibilităţi). Arată cât profit brut din exploatare revine unei unităţi de capital investit in cadrul activităţii de exploatare.

Rezultatul exploatăriiRren = x 100

Capitaluri investite in exploatare

Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii).

Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluţiei în timp a indicatorilor şi componentelor acestora (rezultate, capitaluri), referitoare la aceeaşi intreprindere. De asemenea rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei pentru ca intreprinderea sa-şi poată menţine substanţa economică.

In termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi a riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capitaluri (acţionarii şi creditorii intreprinderii). Dacă rata inflaţiei nu depaşeşte 10% atunci rata nominală (rn) este după formula lui Fisher: suma dintre rata reală (rr) si rata inflaţiei (ri):

rn = rr + ri, unde: rr = rn + rI

49

Dacă rata inflaţiei înregistrează valori semnificative (de 2 sau 3 cifre), atunci rata reală se determină după relaţia iniţială a lui Fisher (1 + rn) = (1 + rr), unde produsul rr * ri ce rezultă din dezvoltarea relaţiei ia valori importante, nu poate fi neglijat ca in cazul relaţiei unei inflaţii controlate.

Relaţia de calcul va fi in consecinţă următoarea:rn = rr +ri +rr * ri, de aici rr = (rn – ri) / (1 + ri)Dacă intreprinderea are o rata a rentabilităţii economice mai mare decât rata dobânzii

capitalurilor împrumutate, atunci acţionarii pot beneficia de efectul de levier (de pârghie financiară) al intreprinderii.

5.5.5 Rentabilitatea financiara

Rentabilitatea financiară apreciază eficienţa din perspectiva capitalului investit de întreprinzător, ţinând seama de sistemul de fiscalitate.

Rentabilitatea financiarăAceasta măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care

acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor intreprinderii. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii intreprinderii prin acordarea de dividende către aceştia şi prin creşterea rezervelor, care in fapt reprezintă o creştere a averii proprietarilor.

Rezultatul net al exerciţiuluiRren = x 100

Capitaluri proprii

Se observă că rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi de aceea este sensibilă la structura finaciară, respectiv la situaţia îndatorării intreprinderii.

Este de dorit ca această rată să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a face atractive acţiunile intreprinderii şi a creşte cursul lor la bursă.

1. Rata rentabilităţii financiare bruteReflectă capacitatea resurselor financiare proprii alocate cu caracter permanent de a genera

surse proprii de finanţare pe termen lung. Reflectă potenţialul de dezvoltare propriu generat de investiţiile din surse proprii. Practic arată remunerarea capitalului propriu in termeni de numerar.

Capacitatea de autodefinireRrfb = x 100

Capitaluri proprii

2. Rata rentabilităţii financiare neteArată remunerarea netă a capitalului social prin dividende. Rentabilitatea financiară

remunerează acţionarii prin acordarea de dividende şi prin creşterea rezervelor, care reprezintă de fapt creşterea averii proprietarilor.

DividendeRrfn = x 100

Capital social

Pentru a face atractive acţiunile societaţii, rata rentabilităţii finaciare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii.

5.5.6. Randamentul bursier

50

Randamentul bursier urmăreşte rentabilitatea prin prisma remunerării investitorilor in acţiunile societăţii, adică a celor care deţin capitalul social al firmei. Dacă societatea nu este cotată la bursă in loc de cursul acţiunii se foloseşte ca bază de calcul valoarea matematic – contabilă a unei acţiuni obţinută prin raportarea activului net contabil la numărul de acţiuni.

A. Randamentul brutRandamentul brut priveşte remunerarea acţionarilor din profitul net. Scopul folosirii

indicatorilor este aprecierea rentabilităţii firmei prin prisma investitorilor. Daca firma asistă la o perioadă de investiţii, indicatorii de randament net sau mai puţin relevanţi prin dividende mai reduse, dar prefera amânarea încasărilor pentru a spori profitul net viitor, care va aduce mai multe dividende încasate.

1. Profitul net pe acţiuneArată masa profitului net aferentă unei acţiuni. Cu cât mai mult profit net revine unei acţiuni

cu atât bogaţia acţionarilor creşte. Tendinţa crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor.

Profit netPna = x 100

Numărul de acţiuni

2. Rata capitalizării profituluiArată cât profit net generează o unitate de capital investit intr-o acţiune. Reprezintă o altă

modalitate de calcul a rentabilităţii financiare, privită din prisma investitorilor. Tendinţa crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite din prisma acţionarilor.

Profit net pe acţiunePna = x 100

Cursul acţiunii

3. Coeficientul de capitalizare bursieră ( PER )Măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere valoarea profitului net pe o acţiune.

Tendinţa descrescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite din prisma acţionarilor.

Cursul acţiuniiPER = x 100

Profit net pe acţiune

B. Randamentul net1. Coeficientul de distribuţie al dividenduluiArată cât din profitul net este repartizat pentru remunerarea acţionarilor. Tendinţa crescătoare

a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor.

Dividend totalPER = x 100

Profit net

2. Dividend pe acţiuneArată masa dividendului aferentă unei acţiuni.

Dividende

51

PER = x 100Numarul de acţiuni

3. Rata capitalizării dividenduluiArată cât dividend generează o unitate monetară investită într-o acţiune. Nivelul ratei trebuie

să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pentru a face atractivă plasarea banilor in acţiunile societăţii respective.

Dividend pe acţiuneRcd = x 100

Cursul acţiunii

6. DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL S.C. TIMBARK JUICE S.A.

6.1 Calculul indicatorilor de diagnostic financiar

1. Trezoreria

Tabelul 1Fondul de rulment. Necesarul de fond de rulment. Trezoreria

Nr.Crt.

Specificaţie UM

2007

Anii

2008 20091. Capital permanent RON 3.092.384 4.527.384 6.753.4382. Active imobilizate nete RON 1.833.602 3.223.420 4.010.5383. Fond de rulment net (1-2) RON 1.258.782 1.303.964 2.742.9004. Indicele de creştere al

FRN% 100 104 210

5. Capital propriu RON 2.930.024 4.005.864 5.913.7586. Fond de rulment propriu

(5-2)RON 1.096.422 782.444 1.903.220

7. Indicele de creştere % 100 71 2438. Fond de rulment străin RON 162.360 521.520 839.6809. Indicele de creştere % 100 321 16110. Stocuri totale RON 1.232.624 1.791.864 3.470.07611. Creanţe RON 1.008.190 962.024 1.750.20812. Active curente (10+11) RON 2.240.814 2.753.888 5.220.28413. Pasive curente RON 1.187.196 1.467.226 2.375.70414. Necesar de fond de

rulment(12-13)

RON 1.053.618 1.286.662 2.844.580

15. Indicele de creştere % 100 122 22116. Trezoreria netă RON 205.164 17.302 -101.680

Pe intreaga perioadă de analiză se inregistrează valori pozitive şi un trend crescător al fondului de rulment net, ceea ce înseamnă că sursele permanente reuşesc să finanţeze integral alocările permanente, rămânând şi un surplus pentru finanţarea nevoilor critice. În anul 2008 fondul de rulment creşte faţă de anul 2007 cu 45.182 RON (4%), iar în anul 2009 creşte fată de 2009 cu 1.438.936 RON (110%).

52

Această creştere a fondului de rulment net este favorabilă, semnificând o creştere a marjei de securitate a intreprinderii pentru eventualele cazuri generale de pierderi de activ sau a încetinirii vitezei de rotaţie a stocurilor de produse, mărfuri, materiale.

Fondul de rulment propriu înregistrează valori pozitive pe intreaga perioadă de analiză; în anul 2008 faţa de anul 2007 se inregistrează o scădere cu 29%, această evoluţie datorându-se în principal evoluţiei mai accentuate ca dinamică a împrumuturilor pe termen mediu şi lung fată de capitalurile proprii, pe când activele imobilizate nete aveau o dinamică caracterizată printr-un ritm mai lejer. În ultimul an de analiză, fondul de rulment propriu manifestă o tendinţa de revenire, crescând cu 143% faţă de anul precedent.

În anul 2008 fondul de rulment străin creşte cu 221% faţă de anul 2007 situaţie evident nefavorabilă, iar în anul 2009 faţă de anul 2008 fondul de rulment străin creşte cu doar 61%, situaţia cunoscând o îmbunătaţire.

În ceea ce priveşte necesarul de fond de rulment, acesta ia valori diferite în fiecare an , valori pozitive în creştere (creşte cu 22% în anul 2008 faţă de anul 2007 şi cu 121% în anul 2009 faţă de anul 2008), creştere datorată raportului dintre posturile bilanţiere clienţi-furnizori, rotaţia stocurilor şi nivelul vânzărilor.

În perioada considerată trezoreria prezintă o evoluţie descendentă, având valori pozitive în anii 2007 şi 2008, iar în anul 2009 se inregistrează un deficit de trezorerie de 101.680 RON.Situaţia din acest punct de vedere se consideră nefavorabilă. Acest deficit a trebuit să fie acoperit din credite de trezorerie care au generat cheltuieli cu dobânzile, care au avut ca efect reducerea rezultatului exerciţiului. Acest lucru se datorează creşterii necesarului de fond de rulment care devansează creşterea fondului de rulment (indicele de creştere al fondului de rulment în anul 2008 faţă de anul 2007 este de 4%, iar cel al necesarului de fond de rulment este de 22%; indicele de creştere al fondului de rulment în anul 2009 faţă de anul 2008 este de 110%, iar cel al necesarului de fond de rulment este de 121%).

Se poate spune că disponibilităţile de trezorerie devin insuficiente pentru a crea lichiditaţi corespunzătoare, impunându-se corelarea trezoreriei cu scăderea vitezei de rotaţie a activelor circulante, creşterea creanţelor, creşterea operativităţii incasării creanţelor.

2. Indicatori de stare Tabelul 2

LichiditateaNr.crt.

Specificaţie UM

2007

Anii

2008 20091. Active circulante RON 1.837.128 2.675.824 4.083.4362. Datorii pe termen scurt RON 974.980 1.394.410 2.060.0863. Lichiditatea curentă (1/2) coef. 1,88 1,92 1,984. Active circulante fără

stocuriRON 908.806 1.163.498 1.452.466

5. Lichiditatea rapidă coef. 0,93 0,83 0,716. Disponibilităţi si

plasamenteRON 163.016 178.432 96.350

7. Lichiditatea imediată (6/2) coef. 0,17 0,13 0,058. Bani in casierie şi conturi

bancareRON 257.152 98.318 91.758

9. Credite bancare pe termen RON 52.480 81.836 195.406

53

scurt10. Lichiditatea la vedere (8/9) coef. 4,90 1,20 0,47

În ultimul an valoarea indicatorului se incadrează în limitele normale, iar faţă de anul precedent a sporit cu 3% datorită creşterii mai rapide, ca ritm a activelor curente faţă de pasivele curente. Pentru întreaga perioadă de analiză nivelul indicatorului este asiguratoriu (fără să scadă sub 1,50), ceea ce inseamnă că firma a fost capabilă să-si acopere integral pasivele curente pe seama activelor curente. Din acest punct de vedere societatea este bine asigurată împotriva incapacităţii de plată pe termen scurt.

Lichiditatea rapidă se reduce în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 10%, iar în anul 2009 faţă de anul 2008 cu 16%, însă se menţine la o valoare considerată normală pentru acest indicator, firma fiind capabilă sa-şi onoreze obligaţiile din activele curente care pot fi transformate rapid în lichiditaţi. Din acest punct de vedere firma este de asemenea bine asigurată împotriva incapacităţii de plată pe termen scurt.

Pe întreaga perioadă de analiză valoarea indicatorului se situează sub limita minimă acceptabilă, scăzând de la an la an. Această situaţie se datorează echilibrului financiar precar pe termen scurt. Nivelul indicatorului nu este asiguratoriu în nici un an, ceea ce înseamnă că este incapabilă să-şi acopere satisfacător pasivele curente pe seama disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor. Din acest punct de vedere situaţia se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.

În ultimul an valoarea indicatorului nu se incadrează în limitele normale iar faţă de anul precedent s-a redus simţitor datorită creşterii mai rapide ca ritm a creditelor pe termen scurt faţă de disponibilităţile baneşti din casierie şi conturi bancare. Din acest punct de vedere situaţia se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.

Tabelul 3

SolvabilitateaNr.crt.

Specificaţie UM

2007

Anii

2008 20091. Active totale RON 4.332.060 6.076.528 9.324.3022. Datorii totale RON 1.402.200 2.070.500 3.410.7903. Indicele general de

solvabilitate (1/2)coef. 3,09 2,93 2,73

4. Indicele de creştere % 100 95 935. Activ net contabil (1-2) RON 2.929.860 7.006.028 5.913.5126. Raport de solvabilitate (5/1) % 67,64 65,92 63,427. Datorii financiare totale RON 214.840 603.356 1.035.0868. Solvabilitatea financiara

(1/7)coef. 20 10 9

9. Capacitatea de autofinanţare

RON 759.238 1.270.262 2.616.702

10. Capacitatea de rambursare (9/2)

coef. 0,54 0,61 0,77

11. Indicele de creştere % 100 113 12512. Cheltuieli financiare RON 248.378 441.160 2.270.58013. Excedent brut de exploatare RON 1.112.740 1.941.350 4.486.22014. Prelevarea cheltuielilor

financiare (12/13)% 22 23 51

15. Profit net RON 647.144 1.133.896 2.374.47454

16. Amortizare RON 112.176 136.366 242.14617. Dividende de plata RON 137.022 119.556 329.72218. Rata rambursării creditului RON 8.200 8.200 31.16019. Dobânda aferentă creditului RON 58.794 217.874 589.58020. Acoperirea serviciului

datorieicoef. 9,29 5,09 3,68

21. Indicele de creştere % 100 55 72

Valoarea indicelui general de solvabilitate se incadrează în toată perioada de analiză peste limita minimă acceptabilă. În ultimul an valoarea indicatorului se situează peste limita normală, deşi fată de anul precedent s-a redus cu 7%. Şi în anul 2008 faţă de anul 2007 valoarea indicatorului a scăzut cu 5%. Deci, tendinţa indicatorului este de reducere pentru întreaga perioadă datorită creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de activele totale. Firma se află în siguranţă, ceea ce inseamnă că aceasta este capabilă tot timpul să-şi acopere integral datoriile pe seama activelor.

Din punct de vedere al raportului de solvabilitate generală firma s-a aflat în siguranţă pe toată perioada de analiză, înregistrând valori normale peste 50%.

Pe intreaga perioadă de analiză indicele de solvabilitate financiară se încadrează cu mult peste limita normală, deşi de la an la an s-a redus (cu 50% în anul 2008 faţă de anul 2007 şi cu 10% în anul 2009 faţă de anul 2008). Firma este din acest punct de vedere în siguranţă pe toată perioada de analiză, ceea ce inseamnă că aceasta ar fi capabilă să-şi acopere integral datoriile financiare pe seama activelor.

Capacitatea de rambursare a datoriilor se incadrează peste limita minimă pe toată perioada de analiză, crescând cu 13% în anul 2008 faţă de anul 2007 şi cu 25% în anul 2009 faţă de anul 2008. Tendinţa indicatorului este de revenire. Din acest punct de vedere firma se află într-o siguranţa relativ bună pe intreaga perioadă analizată.

În ceea ce priveşte rata de prelevare a cheltuielilor financiare, aceasta se situează în limitele normale pe întreaga perioadă de analiză. În anul 2009 rata a crescut sensibil faţă de anul 2008. Tendinţa generală a indicatorului este de creştere, pe seama creşsterii datoriilor financiare, care generează cheltuieli cu dobânzile. Totuşi, din acest punct de vedere, firma se află în siguranţă.

Gradul de acoperire a serviciului datoriei depăşeşte cu mult limitele normale în toţi anii supuşi analizei. În anul 2008 faţă de anul 2007 s-a redus cu 45%, iar în anul 2009 s-a redus sensibil (28%) faţă de anul 2008. Tendinţa generală este de scădere pe seama gradului de îndatorare. Totuşi, firma se află în siguranţă.

3. Indicatori de structură Tabelul 4

Indicatorii de structură ai activuluiNr.crt.

Specificaţie UM

2007

Anii

2008 20091. Active imobilizate nete RON 1.833.520 3.223.502 4.010.5382. Activ total RON 4.332.060 6.076.528 9.324.3023. Rata activelor imobilizate

(1/2 * 100)% 42,32 53,05 43,01

4. Indicele de creştere coef. 100 125 815. Imobilizări necorporale RON 26.486 149.076 255.0206. Rata imobilizărilor

necorporale (5/1 * 100)% 1,45 4,62 6,36

55

7. Imobilizări necorporale RON 1.796.210 3.010.630 3.703.6948. Rata imobilizărilor corporale

(7/1 * 100)% 97,97 93,40 92,35

9. Imobilizări financiare RON 10.824 63.796 51.82410. Rata imobilizărilor financiare

(9/1 * 100)% 0,59 1,98 1,29

11. Active circulante RON 2.392.678 2.818.504 5.241.03012. Rata activelor circulante % 57,68 46,95 56,9913. Stocuri totale RON 1.232.624 1.791.864 3.469.91214. Rata stocurilor (13/11 * 100) % 49,33 62,81 65,3015. Creanţe RON 1.008.190 962.024 1.750.20816. Rata creanţelor (15/11 * 100) % 40 34 3317. Disponibilităţi RON 257.726 99.056 93.72618. Rata disponibilităţilor % 10,32 3,47 1,76

Valoarea ratei activelor imobilizate poate fi considerată normală pe intreaga perioadă analizată. În anul 2007 faţă de anul 1998 s-a redus, situaţia putând fi considerată ca fiind pozitivă deoarece este asociată unei creşteri a vitezei de rotaţie a activelor imobilizate prin veniturile totale. Reducerea generalizată pe întreaga perioadă se datorează creşterii imobilizărilor nete, ceea ce are un efect pozitiv asupra lichidităţii firmei, dat fiind faptul că nu asistăm la un proces de dezinvestire.

Valoarea ratei imobilizărilor necorporale este nesemnificativă în toţi cei trei ani de analiză, manifestând o tendinţa usoară de creştere datorită creşterii într-un ritm mai rapid a valorii imobilizărilor necorporale faţă de total imobilizări.

Valoarea ratei imobilizărilor corporale pe întreaga perioadă de analiză este foarte mare (peste 90%) însă se reduce permanent. Situaţia poate fi considerată favorabilă deoarece nu este consecinţa unui proces de dezinvestire ci a procesului de creştere a vitezei de rotaţie prin cifra de afaceri, ceea ce echivalează cu o eficienţă sporită a utilizării lor. Se asigură şi creşterea indirectă a flexibilităţii firmei la schimbările mediului extern.

Valoarea ratei imobilizărilor financiare în ultimul an de analiză este nesemnificativă. Tendinţa este de creştere lentă pe primii doi ani de analiză, mai puţin pe ultimul an. Valoarea ratei este în conformitate cu mărimea şi specificul firmei.

Valoarea ratei activelor circulante se consideră normală în toti cei trei ani de analiză, fiind situată peste 40%. În anul 2008 valoarea indicatorului scade faţă de anul 2007 ca apoi în anul 2009 să crească iar. Această creştere sporeşte ponderea utilizărilor ciclice în total, având drept consecinţă creşterea gradului de lichiditate a activului total. Aceasăa situaţie poate fi consideratăa favorabilă deoarece este corelată cu o creştere a vitezei de rotaţie a activelor circulante, ceea ce echivalează cu o creştere a eficienţei activităţii.

Pe perioada analizată, valorile înregistrate ale ratei stocurilor se încadrează peste limitele normale, situaţia poate fi considerată acceptabilă, când ritmul cifrei de afaceri depăşeşte ritmul de creştere al stocurilor.

În ultimul an de analiză ponderea creanţelor în total active circulante era de 33%, mai redus cu 1% faţă de anul precedent, fapt datorat creşterii mai rapide ca ritm a stocurilor, ceea ce înseamnă reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante. Totuşi nivelul acesteia nu poate fi considerat normal, deoarece este corelat cu o creştere a duratei medii de încasare a lor pe seama veniturilor totale.

Ponderea lichidităţilor se reduce în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 66%, iar în anul 2009 faţă de anul 2008 se reduce cu aproximativ 50%, ajungând să deţină sub 2% din total active circulante, sub valoarea minim admisibilă, adică reducând lichiditatea activelor circulante şi în general a întregului patrimoniu. Din acest punct de vedere situaţia este nesatisfăcătoare şi se explică prin relaţiile financiare ale societaţii cu clienţii şi furnizorii şi prin specificul activităţii.

Tabelul 5

56

Indicatorii de structură ai pasivuluiNr.crt.

Specificaţie UM2007

Anii2008 2009

1. Capital permanent RON 3.092.384 4.527.384 6.753.4382. Pasiv total 4.332.060 6.076.528 9.324.3023. Rata stabilităţii financiare

(1/2 * 100)% 71,38 74,51 72,43

4. Capital propriu 2.929.860 4.005.864 5.913.7585. Rata autonomiei financiare

globale (4/2 * 100)% 67,64 65,92 63,42

6. Rata autonomiei financiare la termen (4/1 * 100)

% 94,75 88,48 87,57

7. Datorii totale 1.402.200 2.070.500 3.410.7908. Rata de indatorare globala

(7/2 * 100)% 32,36 34,08 36,58

9. Datorii provizioane pe termen mediu şi lung

162.360 521.520 839.680

10. Rata de îndatorare la termen (9/1 * 100)

% 5,25 11,52 12,43

Pe întreaga perioada de analiză, societatea dispune de un grad ridicat de autonomie financiară, încadrându-se cu mult peste valoarea minim acceptabilă. Indicatorul a înregistrat o evoluţie ascendentă in anul 2008 faţă de anul 2007 (a crescut cu 4%) şi a scăzut cu 3% în anul 2009 faţă de anul 2008. Această evoluţie descendentă se datorează creşterii mai lente ca ritm a resurselor permanente faţă de cele curente. În anul 2007 firma işi poate finanţa 71,38% din activitate din capitalurile permanente, în anul 2008 – 74,51%, iar în anul 2009 firma se poate finanta cu peste 72% din capitaluri permanente. Se poate concluziona că firma beneficiază de o bună stabilitate financiară pe toată durata analizată.

Firma a dispus de o autonomie financiară globală foarte bună pe intreaga perioadă analizată, cu tendinţa de reducere. În anul 2008 rata autonomiei financiare globale a scăzut cu 3% faţă de 2007, iar în anul 2009 s-a redus cu 45 faţă de anul 2008. Această situaţie se datorează creşterii mai rapide ca ritm a resurselor împrumutate şi atrase. În anul 2007 societatea şi-a finanţat într-o proporţie de 67,64% activităţile din resurse proprii; în anul 2008 finanţarea activităţii din resurse proprii s-a realizat în proporţie de 65,92%, iar în anul 2007 în proporţie de 63,42%.

Pe intreaga perioadă societatea se incadra într-un grad ridicat de autonomie financiară, deşi s-a manifestat tendinţa de reducere a indicatorului. Capitalurile permanente sunt constituite într-o proporţie de peste 94% din capitaluri proprii în anul 2007. În anul 2008 capitalurile proprii deţin aproximativ 88% din capitalurile permanente, cu 7% mai puţin ca în anul precedent. În anul 2009 capitalurile permanente sunt constituite din capitaluri proprii în proporţie de peste 87%, cu 1% mai puţin faţă de anul 2008 şi cu aproximativ 8% mai puţin faţă de primul an analizat. Evoluţia descendenta a indicatorului se datorează creşterii într-un ritm mai rapid a capitalurilor permanente faţă de capitalurile proprii. Din acest punct de vedere societatea se află într-o situaţie lejeră, având în vedere valoarea minim admisibilă a indicatorului (50%).

Din punct de vedere al ratei de îndatorare globală societatea se află într-o situaţie favorabilă pe intreaga perioadă analizată, aflându-se sub valoarea maxim admisibilă (66%). Indicatorul manifestă o tendinţa de creştere (cu 5% în anul 2008 faţă de anul 2007, cu 7% în anul 2009 faţă de anul 2008), datorită creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de capitalurile proprii. În toţi anii analizaţi firma utilizează resurse atrase şi împrumutate într-o proporţie de peste o treime din total.

Pe întreaga perioadă analizată societatea a beneficiat de un grad redus de îndatorare la termen, aflându-se cu mult sub limita maxim admisibilă pentru indicator. S-a manifestat o tendinţa de creştere

57

a îndatorării la termen datorită evoluţiei mai rapide de creştere a datoriilor pe termen mediu şi lung faţă de capitalurile proprii.

4. Ratele de gestiune Tabelul 6

Ratele de gestiuneNr.crt.

Specificaţie UM2007

Anii2008 2009

1. Capital permanent RON 3.092.384 4.527.384 6.753.4382. Cifra de afaceri RON 10.308.876 19.078.284 26.646.5263. Capital propriu RON 2.929.860 4.005.864 5.913.7584. Datorii totale RON 1.402.200 2.070.500 3.410.7905. Activ total RON 4.332.060 6.076.528 9.324.3026. Active imobilizate nete RON 1.833.520 3.223.502 4.010.5387. Active circulante RON 2.392.678 2.818.504 5.241.0308. Stocuri totale RON 1.232.624 1.791.864 3.469.9129. Cheltuieli materiale totale RON 6.238.068 12.163.962 15.765.89411. Producţia exerciţiului RON 10.855.082 19.176.408 29.500.48412. Stoc de producţie

neterminataRON 255.184 259.284 434.190

13. Producţia vândută RON 9.648.202 18.643.274 29.291.79414. Stoc de produse finite RON 393.108 507.334 1.066.73815. Venituri totale RON 11.778.726 20.617.506 32.133.50416. Creanţe curente RON 1.008.190 962.034 1.750.20817. Venituri din exploatare RON 11.525.756 20.151.418 29.855.21618. Creanţe din exploatare RON 517.584 529.474 1.443.11819. Clienţi RON 212.790 487.654 1.230.00020. Cheltuieli totale RON 10.773.652 18.787.676 27.881.72221. Datorii pe termen scurt RON 1.239.758 1.549.062 2.571.11022. Cheltuieli de exploatare RON 10.525.274 18.346.516 25.611.14223. Datorii de exploatare RON 818.360 1.044.680 1.865.17224. Furnizori RON 184.336 319.636 830.49625. Gestiunea capitalului

permanenta. nr. de rotaţii (2/1)b. durata (1/2 * 365)

rotzile

3,3109

4,287

4,483

26. Gestiunea capitaluluipropriua. nr. de rotaţii (2/3)b. durata (3/2 * 365)

rotzile

3,5104

4,777

5,073

27. Gestiunea datoriilor totalea. nr. de rotaţii (2/4)b. durata (4/2 * 365)

rotzile

7,350

9,240

8,642

28. Gestiunea activului totala. nr. de rotaţii (2/5)b. durata (5/2 * 365)

rotzile

2,3153

3,14116

3,18115

29. Gestiunea activelorimobilizatea. nr. de rotaţii (2/6)b. durata (6/2 * 365)

rotzile

5,665

5,962

7,349

58

30. Gestiunea activelor circulantea. nr. de rotaţii (2/7)b. durata (7/2 * 365)

rotzile

4,385

6,754

5,665

31. Gestiunea stocurilor totalea. nr. de rotaţii (2/8)b. durata (8/2 * 365)

rotzile

8,444

10,634

8,543

32. Gestiunea stoc.de materiiprime şi materialea. nr.de rotaţii (9/10)b. durata (10/9 * 365)

rotzile

19,519

27,113

25,214

33. Gestiunea stoc. deproductie neterminatăa. nr. de rotaţii (11/12)b. durata (12/11 * 365)

rotzile

63,76

76,65

85,14

34. Gestiunea stocului deproduse finitea. nr. de rotaţii (13/14)b. durata (14/13 * 365)

rotzile

30,512

41,49

37,210

35. Venituri din vânzareamărfurilor

RON 660.674 435.010 354.732

36. Stocuri de mărfuri RON 8.118 10.988 6.56037. Gestiunea stocurilor de

mărfuria. nr.de rotaţii (15/16)b. durata (16/15 * 365)

rotzile

148,02

45,58

40,39

38. Gestiunea creanţelor curentea. nr. de rotaţii (15/16)b. durata (16/15 * 365)

rotzile

11,731

21,417

18,420

39. Gestiunea creanţelor din exploatarea. nr. de rotaţii (17/18)b. durata (18/17 * 365)

rotzile

21,917

35,910

20,718

40. Gestiunea creditului – clienta. nr. de rotaţii (2/19)b. durata (19/2 * 365)

rotzile

48,58

39,19

24,115

41. Gestiunea datoriilor curentea. nr. de rotaţii (20/21)b. durata (21/20 * 365)

rotzile

8,742

12,130

10,834

42. Gestiunea datoriilor dinexploatarea. nr. de rotaţii (22/23)b. durata (23/22 * 365)

rotzile

12,928

17,621

12,729

43. Gestiunea creditului -furnizora. nr. de rotaţii (2/24)b. durata (24/2 * 365)

rotzile

55,97

59,76

35,710

59

Pe întreaga perioadă de analiză, viteza de rotaţie a capitalurilor permanente ca număr de rotaţii se situează peste limita minim admisibilă (2 rotaţii), având o tendinţa de creştere de la un an la altul, iar durata în zile a unei rotaţii înregistreaza o tendinţa de scădere. Acest lucru semnifică creşterea eficienţei utilizării capitalurilor permanente, respectiv reducerea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească initială.

Viteza de rotaţie a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri (durata în zile a unei rotaţii) cunoaşte pe perioada de analiză o creştere (scădere) de la an la an, fapt ce a generat efecte pozitive asupra societăţii în sensul sporirii refolosirii capitalurilor proprii.

Viteza de rotaţie a datoriilor totale creşte în anul 2008 faţă de anul 2007 cu aproape 2 rotaţii ca mai apoi, în anul 2009 să scadă. Pe întreaga perioadă analizată viteza de rotaţie este peste valoarea minim admisibilă.

Viteza de rotaţie a activului total reflectă o gestiune bună a intreprinderii, situându-se peste 2 rotaţii în toţi cei trei ani analizaţi. În anul 2008 faţă de anul 2007 s-a înregistrat un salt mare al numărului de rotaţii, reducându-se deci, durata în zile a unei rotaţii de la 153 la 116. Acest lucru a generat efecte pozitive asupra trezoreriei societăţii, efecte de natura relaxării financiare (eliberare sub formă baneăsca a unor resurse imobilizate).

În general, pe perioada de analiză s-a manifestat o tendinţă de creştere a numărului de rotaţii a activelor imobilizate, respectiv de reducere a duratei medii a unei rotaţii, fapt ce a generat efecte pozitive de natura relaxării financiare asupra lichidităţii societăţii comerciale.

În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a activelor circulante, aceasta creşte în anul 2008 faţă de anul 2007, ca apoi să se reducă din nou în anul 2009. Această reducere are efecte negative asupra trezoreriei firmei, efecte de natura presiunii financiare (imobilizarea de resurse băneşti sub formă materială).

Ca o concluzie, dacă privim elementele de activ după termenele de alocare şi lichiditate, rotaţia principalelor elemente evidenţiază sporirea eficienţei utilizării mijloacelor permanente şi reducerea eficienţei utilizării celor ciclice.

În anul 2007 stocurile se roteau de 8,4 ori, parcurgând ciclul economic şi recuperându-se sub forma initială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 44 de zile. În anul 2008 creşte viteza de rotaţie la 10,6 rotaţii (durata în zile de recuperare a fost de 34 de zile), iar în ultimul an de analiză stocurile se roteau de 8,5 ori (43 de zile). Faţă de anul precedent, numărul de rotaţii a scăzut cu 2,1 rotaţii, ceea ce inseamnă reducerea eficienţei utilizării stocurilor, fapt ce a generat efecte negative de natura imobilizării de resurse financiare.

Durata rotaţiei stocurilor de materii prime şi materiale consumabile se reduce pe întreaga perioadă de analiză, reflectând creşterea eficienţei activităţii de aprovizionare. Durata rotaţiei stocurilor de producţie neterminată s-a redus pe perioada de analiză. Situaţia din acest punct de vedere se încadrează in limitele normale reflectând creşterea eficienţei activităţii de producţie, efectul acestei situaţii fiind eliberarea de resurse financiare. Durata rotaţiei stocurilor de mărfuri a crescut permanent, situaţie nefavorabilă care reflectă ineficienţa activităţii comerciale.

În anul 2008 scade durata în zile a unei rotaţii a creanţelor curente de la 31 la 17 zile, ca apoi în anul 2009 sa crească cu 3 zile, rotându-se prin veniturile totale de 18,4 ori. Acest lucru semnifică mărirea duratei medii de recuperare a creanţelor, cu efecte negative asupra trezoreriei, în sensul decalării încasărilor. Durata de recuperare a creanţelor din exploatare creşte pentru ultimul an de analiză, ceea ce înseamnă mărirea duratei de recuperare a lor.

În ceea ce priveşte durata de recuperare a creanţelor clienţi, aceasta creşte pe perioada analizată (cu o zi în anul 2008 faţă de 2007, cu 6 zile în anul 2009 faţă de anul 2008), fapt ce a generat efecte negative asupra trezoreriei,în sensul relaxării termenelor de plata. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu datoriile din exploatare.

Datoriile faţă de furnizori se roteau în anul 2007 prin cifra de afaceri de 55,9 ori. În anul 2008 viteza de rotatie a datoriilor faţă de furnizori a crescut la 59,7 ori, fapt ce poate genera efecte negative

60

asupra trezoreriei, societatea beneficiind de o durată mai scurtă de plată a furnizorilor. În anul 2009 durata medie în zile de plată a furnizorilor a crescut de la 6 la 10 zile, cu efecte pozitive asupra trezoreriei, crescând durata creditului comercial mediu acordat de furnizori.

5. Indicatori de randamentTabelul 7

Rentabilitatea resurselor consumate. Rentabilitatea veniturilor. Rentabilitatea comercială. Rentabilitatea economică. Rentabilitatea financiară. Randamentul bursier.Nr.crt.

Specificaţie UM

2007

Anii

2008 20091. Rezultatul brut RON 1.005.074 1.829.830 4.251.7822. Cheltuieli totale RON 10.773.652 18.787.676 27.881.7223. Rentabilitatea resurselor

consumate (1/2)% 9 10 15

4. Rezultatul curent RON 1.004.254 1.823.680 4.249.4865. Cheltuieli curente RON 10.766.682 18.771.768 27.877.6226. Rata rentabilităţii

resurselor curente (4/5 * 100)

% 9 10 15

7. Rezultatul exploatării RON 1.000.482 1.804.902 4.244.0748. Cheltuieli de exploatare RON 10.525.274 18.346.516 25.611.1429. Rata rentabilităţii

resurselor curente (7/8)% 10 10 17

10. Venituri totale RON 11.778.726 20.617.506 32.133.50411. Rentabilitatea veniturilor % 9 9 1312. Venituri curente RON 11.770.936 20.595.448 32.127.10813. Rentabilitatea veniturilor

curente (4/12)% 9 9 13

14. Venituri din exploatare RON 11.525.756 20.151.418 29.855.21615. Rentabilitatea veniturilor

din exploatare (7/14)% 9 9 14

16. Cifra de afaceri RON 10.308.876 19.078.284 29.646.52617. Rata rentabilităţii

comerciale (7/16)% 10 9 14

18. Excedentul brut deexploatare

RON 1.112.658 1.941.268 4.486.220

19. Rata marjei brute (18/16) % 11 10 1520. Rezultatul net RON 647.144 1.133.89621. Rata marjei nete (20/16) % 6 6 822. Capitaluri investite RON23. Rentabilitatea economică

(1/22)% 32 40 61

24. Rentabilitatea economică brută (18/22)

% 35 42 65

25. Cpitalul propriu RON 2.929.860 4.005.864 5.913.75826. Rentabilitatea financiară

(20/25)% 22 28 40

27. Capacitatea de RON 759.320 1.270.262 2.616.620

61

autofinanţare28. Rentabilitatea financiară

brută% 26 32 44

29. Dividende RON 137.022 119.556 329.72230. Capital social RON 1.683.296 1.683.296 1.683.29631. Rentabilitatea financiară

netă (29/30)% 7 6 18

32. Număr de acţiuni nr. 41.056 41.056 41.05633. Profit net pe acţiune

(20/32)RON 15,76 27,62 57,84

34. Cursul acţiunii RON 71.363 97.575 144.03535. Rata capitalizării

profitului(33/34)

% 22,08 28.31 40,16

36. Perioada coef. 4,53 3,53 2,4937. Distribuirea dividendelor

(29/20)coef. 0,21 0,11 0,14

38. Dividende pe acţiune (29/32)

mii lei/act

3,34 2,91 8,03

39. Rata capitalizăriidividendului (38/34)

% 4,68 2,98 5,58

În anul 2007 rentabilitatea resurselor consumate a fost de 9%, în anul 2008 de 10%, iar în anul 2009 a fost de 15%, deci rentabilitatea resurselor consumate a înregistrat o crestere sensibilă de la un an la altul. Pentru ultimul an, de exemplu, la 100 de lei cheltuieli totale s-au obtinut 15 lei profit brut, ceea ce este totuşi un nivel destul de redus. Având în vedere că ponderea majoritară a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor sunt formate din cele legate de activitatea de exploatare, nivelul acestui indicator va fi puternic influenţat de rentabilitatea cheltuielilor de exploatare.

Pe cei trei ani de analiză rentabilitatea cheltuielilor curente a înregistrat o uşoară tendinţă de creştere, ceea ce inseamnă că intreprinderea a reuşit să obţină un profit brut prin consum tot mai mic de resurse.

Rentabilitatea resurselor consumate în exploatare s-a mentinut constanta în primii doi ani de analiză (10%), crescând cu 7% în anul 2009, ceea ce este totuşi un nivel destul de redus. Rezervele cele mai importante în creşterea ratei constau în reducerea costurilor de exploatare prin diminuarea consumului de resurse.

Rata rentabilităţii se menţine la 9% în anii 2007 şi 2008 şi creşte la 135 în anul 2009. Această creştere semnifică un spor de eficienţă generală pe ansamblul activităţii, nivelul acestui indicator fiind influenţat de rentabilitatea veniturilor din exploatare (constantă în anul 2007 şi 2008 – 9% şi de 14% în anul 2009). Rentabilitatea veniturilor curente a crescut de asemenea în anul 2009 datorită creşterii vitezei de rotaţie a fondurilor şi creşterea volumului fizic al desfacerilor.

În ceea ce priveşte rentabilitatea comercială, aceasta cunoaşte o scădere în anul 2008 faţă de anul 2007 cu un procent (la fel şi rata marjei brute) iar rata marjei nete rămâne constantă la 6%. În ultimul an de analiză rentabilitatea comercială, respectiv rata marjei brute şi rata marjei nete cunosc o creştere, ceea ce înseamnă o sporire a eficienţei valorificării produselor intreprinderii.

Pe intreaga perioada de analiză, rentabilitatea economică manifestă o tendinţă de creştere, reflectând o sporire a capacităţii capitalurilor investite de a degaja profit brut cât şi o mai bună remunerare a capitalurilor investite pe seama profiturilor investite şi a rentabilităţii comerciale, ambele cu efecte pozitive asupra indicatorului.

În general, pe cei trei ani de analiză rentabilitatea financiară, rentabilitatea financiară brută şi rentabilitatea netă au manifestat o tendinţă de creştere, ceea ce echivalează cu o mai bună remunerare

62

prin câştig net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacităţii capitalurilor proprii de a crea profit net. De fapt, această tendinţă se datorează creşterii marjei comerciale nete şi a vitezei de rotaţie a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri.

Profitul net pe acţiune înregistrează o permanentă creştere de la un an la altul, ceea ce evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor. Rata capitalizării profitului înregistrează o tendinţă de creştere, reflectând o bună remunerare a investiţiilor efectuate în acţiunile societăţii, situându-se peste valoarea minim admisibilă (20%) pe intreaga perioadă de analiză. Coeficientul de capitalizare bursieră a inregistrat, în general, o tendinţă în scădere, reflectând o situaţie pozitivă. Coeficientul de distribuţie a dividendului a înregistrat valori destul de reduse, această situaţie explicându-se prin politica firmei, orientată spre dezvoltare. Dividendele pe acţiune oscilează, tendinţa crescătoare din ultimul an evidenţiind o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor. Rata capitalizării dividendului înregistrează de asemenea o tendinţă oscilantă, crescând în ultimul an de analiză, cofirmând sporul de remunerare aferent unei unităţi monetare investite într-o acţiune.

6.3. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

1. Calculul soldurilor intermediare de gestiuneStructura contului de rezultate pe cele teri tipuri de activităţi permite determinarea unor solduri

de acumulări baneşti potenţiale destinate să remunereze factorii de producţie şi activitatea viitoare a intreprinderii, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Aceste solduri reprezintă de fapt paliere succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor de analiză a rezultatelor porneşte de la marja comercială şi se încheie cu rezultatul net al exerciţiului.

Tabelul 8a. Calculul marjei comerciale

Specificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/2008RON RON RON % %

Vânzări de marfuri 660.674 435.010 354.732 66 82- costul mărfurilorVândute

568.998 367.852 286.180 65 78

= marja comercială 91.676 67.158 68.552 73 102

Deoarece în obiectul de activitate al societăţii este cuprinsă şi activitatea comercială, putem determina acest indicator şi anume marja comercială.

Analizând rezultatele obţinute, putem observa faptul că marja comercială în valori absolute a înregistrat o scădere în anul 2008 faţă de anul 2007 (cu 27%), iar în ultimul an de analiză, marja comercială are o uşoară tendinţă de revenire, crescând cu 2% faţă de 2008, fără însa a atinge valoarea de vârf din anul 2007 fapt datorat reducerii veniturilor din vânzarea mărfurilor într-un ritm mai lent faţă de reducerea cheltuielilor privind mărfurile. Activitatea strict comercială a intreprinderii prezintă o tendinţă de reducere pe intreaga perioadă de analiză.

Tabelul 9b. Calculul producţiei exerciţiului

Specificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/2008

RON RON RON % %Producţia vândută 9.648 18.643.274 29.291.79

4193 157

63

+Producţia stocată 1.216.880 1.073.134 208.690 88 19+Producţia imobilizată

- - - - -

= producţiaexerciţiului

10.865.082 19.716.408 29.500.484

181 150

În perioada analizată s-a înregistrat o permanentă creştere a producţiei exerciţiului. În anul 2008 faţă de anul 2007 a crescut cu 81%, iar în anul 2009 faţă de anul 2008 a crescut cu 50%. Acest fapt s-a datorat creşterii producţiei vândute, cu efect pozitiv asupra indicatorului şi datorită reducerii producţiei stocate cu efect negativ asupra evoluţiei indicatorului.

Firma nu dispune de producţie imobilizată pe perioada analizată. Tabelul 10

c. Calculul valorii adăugateSpecificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/200

8RON RON RON % %

Marja comercială 91.676 67.158 68.552 73 102+Producţia exerciţiului

10.865.082 19.716.408 29.500.484

181 150

+Consumuri de la terţi

6.467.996 12.457.850 17.394.414

193 140

= valoarea adăugată 4.488.762 7.325.716 12.174.622

163 166

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a intreprinderii, folosită pentru plata salariilor, impozitelor, taxelor, dobânzilor, dividendelor, reprezentând baza de calcul pentru TVA.

În cazul nostru, valoarea adăugată înregistrează o creştere în anul 2008 cu 2.836.954 RON (63%) faţă de anul 2007, iar în anul 2009 valoarea adăugată creşte cu 4.848.906 RON (66%) faţă de anul precedent şi cu 171% faţă de anul 2007. Această situaţie reflectă o bună creştere a bogăţiei create pe seama utilizării mai ales a resurselor umane şi tehnice ale societăţii. Acest fapt s-a datorat, pe de o parte ritmului de creştere superior al elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura cheltuielilor, iar pe de alta parte creşterii activităţii.

Tabelul 11

d.Calculul excedentului brut de exploatareSpecificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/200

8RON RON RON % %

Valoarea adăugată 4.488.762 7.325.716 12.174 163 166+subvenţii de exploatare

- - - - -

-impozite şi taxe 2.189.400 3.804.308 4.730.580 174 124-cheltuieli cu personalul

1.186.704 1.580.140 2.957.822 133 187

= EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231

64

Excedentul brut de exploatare semnifică acumularea brută din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a capacităţii de dezvoltare a intreprinderii.

Pe întreaga perioadă analizată excedentul brut de exploatare înregistrează o tendinţă de creştere. În anul 2008 excedentul brut de exploatare creşte cu 74% faţă de anul 2007 reflectând creşterea capacităţii brute de finanţare a investiţiilor din exploatare. Acest fapt s-a datorat sporirii cu 63% a valorii adăugate, cu efect pozitiv asupra indicatorului şi sporirii impozitelor şi taxelor şi a cheltuielilor cu personalul, cu efect negativ asupra excedentului brut de exploatare. De asemenea în anul 2009 excedentul brut de exploatare creşte cu 131% faţă de anul anterior, avănd aceleaşi cauze şi efecte ca în anul precedent.

Intreprinderea nu beneficiază de subvenţii de exploatare în perioada analizată. Tabelul 12

e. Calculul rezultatului de exploatareSpecificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/200

8RON RON RON % %

EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231+alte venituri dinexploatare

- - - - -

+venituri din provizioanedin exploatare

- - - - -

-amortizări şi provizioane din exploatare

112.176 136.366 242.146 122 178

-alte cheltuieli deexploatare

- - - - -

= Rezultatul exploatării 1.000.482 1.804.902 4.244.074 180 235

Rezultatul exploatării reflectă mărimea absolută a rentabilităţii exploatării obţinută prin reducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi calculate).

În anul 2008 rezultatul exploatării a crescut cu 804.420 RON (80%) faţă de anul 2007, iar în anul 2009 faţă de anul 2008 a crescut cu 2.439.172 RON (135%). Deci, pe întreaga perioadă analizată rezultatul exploatării înregistrează în general o tendinţă de creştere. Aceste rezultate semnifică o creştere a profitabilităţii activităţii de exploatare. Acest fapt s-a datorat, pe de o parte ritmului de creştere superior a elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura cheltuielilor şi, pe de alta parte, creşterii eficienţei activităţii.

Tabelul 13f. Calculul rezultatului curent

Specificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/2008

RON RON RON % %Rezultatul exploatării 1.000.482 1.804.902 4.244.074 180 235+venituri financiare 245.180 444.030 2.271.892 181 512-cheltuieli financiare 241.408 425.252 2.266.480 176 533= Rezultatul curent 1.004.251 1.832.680 4.249.486 183 232

Rezultatul curent exprimă efectul tuturor operaţiunilor curente ale intreprinderii.Urmărind datele obţinute în tabelul anterior putem vedea că rezultatul curent înregistrează pe

întreaga perioadă de analiză o tendinţă generală de creştere. În anul 2008 faţă de anul 2007 rezultatul

65

curent a crescut cu 819.426 RON (83%), fapt datorat creşterii veniturilor financiare (76%) într-un ritm superior. În anul 2009 faţă de anul 2008 rezultatul curent a crescut cu 2.425.806 RON (132%) cu toate cî veniturile financiare au crescut într-un ritm inferior creşterii cheltuielilor financiare (412% faţă de 433%), dar s-au putut acoperi cheltuielile pe seama veniturilor.

Tabelul 14g. Calculul rezultatului net al exerciţiului

Specificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/2008RON RON RON % %

Rezultatul curent 1.004.251

1.832.680 4.249.486 183 232

+venituri excepţionale 7.790 22.058 6.396 283 29-cheltuieli excepţionale 6.970 15.908 4.100 228 26-impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308 194 270= Rezultatul net alexerciţiului

647.144 1.133.896 2.374.474 175 209

Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile subscrise.

Rezultatul net al exerciţiului înregistrează o tendinţă de creştere pe perioada analizată. În anul 2008 faţă de anul 2007 veniturile excepţionale cresc cu 14.268 RON (183%), depăşind ritmul de creştere a cheltuielilor excepţionale (8.938 RON – 128%). Crescând rezultatul brut al exerciţiului creşte şi impozitul pe profit cu 338.004 RON (94%). Rezultatul net creşte cu 75% în anul 2008 faţă de anul 2007.

În anul 2009 faţă de anul 2008 rezultatul net al exerciţiului creşte cu 1.240.578 RON (109%) în condiţiile în care veniturile financiare scad cu 71% iar cheltuielile financiare cu 74%. Impozitul pe profit creşte cu 1.181.374 RON (170%).

2. Calculul capacităţii de autofinanţare Tabelul 15

Tabelul de calcul al capacitaţii de autofinanţareSpecificaţii 2007 2008 2009 2008/2007 2009/2008

RON RON RON RON RONEBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231+alte venituri dinexploatare

- - - - -

-alte cheltuieli dinexploatare

- - - - -

+venituri financiareexclusiv cele dinprovizioane

245.180 444.030 2.271.892 181 512

-cheltuieli financiareexclusiv cele din provizioane

241.408 425.252 2.266.480 176 533

+venituri excepţionaledin operaţiile de gestiune

7.790 22.058 6.396 283 29

-cheltuieli excepţionale din operaţiile de gestiune

6.970 15.908 4.100 228 26

-impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308 194 270=CAF 759.320 1.270.262 2.616.620 167 206

66

Capacitatea de autofinanţtare creşte în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 67% în condiţiile creşterii veniturilor financiare şi excepţionale, a cheltuielilor financiare şi excepţionale şi a impozitului pe profit.

Capacitatea de autofinanţare înregistrează o creştere de 106% în anul 2007 faţă de anul 2008 datorită creşterii mari a EBE. Cu toate că veniturile financiare au crescut într-un ritm inferior creşterii cheltuielilor financiare, ele le pot acoperi, intreprinderea dispunând de capacitate de autofinanţare a activităţii proprii.

Determinarea capacităţii de rambursare şi a gradului de autofinanţare: Datorii pe termen scurt

Capacitatea de rambursare = CAF CAF

Gradul de autofinantare = Imobilizări corporale în curs

Tabelul 16Capacitatea de autofinanţare

Specificaţie 2007 2008 2009CAF 759.320 1.270.262 2.616.620Datorii pe termen scurt 1.239.758 1.549.062 2.571.110Imobilizări corporale în curs 112.914 1.135.782 7.544Capacitatea de rambursare 1,63 1,22 0,98Gradul de autofinanţare 6,72 1,12 346,84

Capacitatea de rambursare are pentru perioada analizată o valoare sub 3, ceea ce înseamnă că intreprinderea dispune de capacitate de plată a creditelor contractate. De asemenea, în cazul indicatorului grad de autofinantare, acesta înregistrează valori mult peste 0,5, intreprinderea dispunând de surse financiare necesare continuării activităţii.

Deci, cei doi indicatori calculaţi au valori de “sub 3”, respectiv “peste 0,5”, valori considerate asiguratorii pentru intreprindere.

Tabelul 17

1. Determinarea indicatorilor pentru aprecierea performanţelor activităţii de exploatareSpecificaţie 2007 2008 20091. Productivitatea muncii (RON/muncitor) 4.489 6.541 12.8152. Gradul de înzestrare tehnică (RON/muncitor)

1.683 1.674 3.891

3. Costul amortizării (%) 14,29 11,49 14,094. Cota cifrei de afaceri în producţie (%) 94,88 96,76 995. Rata valorii adăugate (%) 43,,54 38,39 41,066. Rata EBE (%) 10,79 10,17 15,137. Rata rentabilităţii de exploatare (%) 9,70 9,46 14,31

67

Productivitatea muncii poate fi considerată satisfăcătoare, cu o tendinţă de creştere, aproape dublându-se în anul 2009 faţă de anul 2008.

Nivelul inzestrării tehnice cunoaşte o scădere foarte mică în anul 2008 fată de anul 2007 dar revine şi se dublează în anul 2009 faţă de anul 2008, datorită creşterii imobilizărilor corporale existente şi reducerii numarului mediu de salariaţi.

Cota cifrei de afaceri cunoaşte o creştere continuă: rata valorii adăugate, rata EBE şi rata rentabilităţii de exploatare au o evoluţie oscilantă, scăzând în anul 2008 faţă de anul 2007, ca apoi să crească în anul 2009 faţă de anul 2008.

7. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Urmărind realizarea diagnosticului financiar al agentului economic s-a procedat la prezentarea teoretică a principalilor indicatori ce caracterizează activitatea desfăşurată de intreprindere, urmată apoi de calculul acestora la SC TIMBARK JUICE S.A..

Indicatorii au fost grupaţi pe mai multe categorii în funcţie de informaţiile pe care le oferă.Prima grupă de indicatori studiată se referă la echilibrul financiar, luându-se în considerare

orizonturile de timp.Echilibrul financiar al societăţii a fost precar pe parcursul intervalului de analiza şi a

manifestat o depreciere considerabilă, mai ales la nivelul anului 2009. Această stare se poate explica cel putin pe următoarele două direcţii:

a. pe baza criteriilor referitoare la termenele de finanţare: echilibrul financiar în ceea ce priveşte resursele şi utilizările permanente şi dezechilibrul financiar accentuat în ceea ce priveşte resursele şi utilizările ciclice;

b. pe baza criteriului funcţional echilibrul funcţional satisfăcător în activitatea de exploatare şi dezechilibru accentuat în afara activităţii de exploatare.

Cauzele principale ale dezechilibrului financiar global al societaţii se regăsesc în raporturile financiare care au loc între sursele şi utilizările ciclice, iar în cadrul acestora mai ales cele generate de activităţi din afara exploatării. Din acest punct de vedere starea firmei este aproape nesatisfăcătoare.

68

A doua grupă de indicatori se referă la ratele de gestiune, avându-se în vedere viteza de rotaţie a capitalurilor permanente şi proprii, a datoriilor totale, curente şi pe termen mediu şi lung, activelor imobilizate, activelor circulante, a stocurilor, a creanţelor, a creditului client şi a creditului furnizor.

Ratele de gestiune a elementelor de pasiv privite din sursele de provenienţa evidenţiază sporirea eficienţei utilizării resurselor proprii şi reducerea eficienţei utilizării resurselor împrumutate şi atrase. Dacă privim pasivul după termenele de exigibilitate, rotaţia principalelor elemente evidenţiază sporirea eficienţei utilizării resurselor permanente şi reducerea eficienţei utilizării resurselor curente.

Ratele de gestiune a elementelor de activ după termenele de alocare şi lichiditatea lor, evidenţiază sporirea eficienţei utilizării utilizărilor permanente şi reducerea eficienţei utilizării utilizărilor ciclice.

Gestiunea stocurilor este ineficientă în faza de aprovizionare, desfacere, comercializare şi eficienta în cadrul producţiei.

Gestiunea corelată a datoriilor şi a creanţelor curente este excedentară, generând efecte pozitive asupra trezoreriei. Situaţia este favorabilă şi pentru creanţele şi datoriile din exploatare, respectiv între creditul curent şi creditul furnizor. Apreciem această situaţie ca fiind satisfăcătoare.

A treia grupă este formată din indicatori de stare (lichiditate şi solvabilitate).Bonitatea financiară a societăţii a fost destul de bună pe parcursul întregii perioade de analiză,

dar a manifestat o depreciere mai lentă, mai ales in ultimul an. Această stare se datorează faptului că în conditiile în care, obligaţiilor scadente pe seama creanţelor şi a disponibilităţilor băneşti se face cu dificultate şi, deşi solvabilitatea firmei este bună, nivelul de îndatorare negenerând riscuri pentru continuarea activităţii, totuşi există o tendinţă de depreciere a indicatorilor de solvabilitate. Principala cauză a deprecierii indicatorilor de solvabilitate şi de lichiditate se regăseşte în deficitul de trezorerie care a condus la contractarea de credite pe termen scurt (credite de trezorerie), cu efect în mărirea datoriilor firmei şi a cheltuielilor privind dobânzile.

O a patra grupă de indicatori se referă la randament.Eficienţa resurselor consumate precum şi eficienţa în ansamblu a veniturilor privită prin

capacitatea lor de a genera profit este redusă atât pe ansamblul societăţii cât şi la nivelul activităţii de exploatare, însă prezintă o tendinţă de îmbunătăţire. Eficienţa comercializării produselor firmei este medie, dar prezintă un trend crescator. Remunerarea brută a capitalurilor investite privită prin prisma rentabilităţii economice asigură refacerea capitalurilor, prezentând o tendinţă de creştere sănătoasă.

Remunerarea acţionarilor, deşi prezintă o tendinţă de îmbunătăţire permanentă, prezintă nişte valori nesatisfăcătoare, parţial explicabile pe seama politicii de investiţii practicate în perioada recentă.

Pe ansamblu, randamentul financiar satisface cerinţele de maximă performanţă.O altă grupă de indicatori este cea a indicatorilor de structură (ai activului şi ai pasivului).Din punctul de vedere al ratelor de structură a pasivului, care reflectă formarea, sursele şi

termenele de exigibilitate ale resurselor financiare, putem concluziona că societatea comercială se află într-o situaţie favorabilă, caracterizată printr-un grad ridicat de autonomie financiară, grad redus de indatorare şi o sigurantă ridicată, însă tendinţele care se manifestă evidenţiază deprecierea permanentă a situaţiei.

Din punct de vedere al ratelor de structură ale activului, care reflectă utilizarea, termenele şi gradul de lichiditate ale elementelor patrimoniale concrete, firma se află într-o situaţie mediocră, caracterizată printr-un grad relativ redus de lichiditate şi un nivel relativ normal de alocare pe termene a resurselor financiare, manifestând însă o tendinţă generală de depreciere atât în constituirea cât şi în alocarea spre utilizare a resurselor financiare.

Activitatea de exploatare influenţează profitabilitatea întreprinderii; în acest sens s-au calculat soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinantare şi o serie de indicatori privind această activitate.

69

Aceste performanţe indică o tendinţa de creştere a eficienţei globale a activităţii, a capacităţii de dezvoltare a societăţii. Se observă tendinţe corespunzătoare pentru majoritatea indicatorilor, fie că sunt de natura veniturilor, de natura realizărilor sau de natura rezultatelor, respectiv de tipul acumulărilor brute sau nete.

Deci, ca o concluzie generală, situaţia financiară a societăţii analizate este destul de bună, prezentănd un bun potenţial de dezvoltare viitoare.

În urma aprecierilor făcute se pot desprinde câteva concluzii pentru managerii societăţii.Astfel, este absolut necesară o gestiune riguroasă a trezoreriei, în sensul menţinerii sau

creşterii acesteia pentru a nu ajunge la o valoare negativă a trezoreriei, disponibilităţile firmei fiind foarte reduse. În acest sens se impune pe cât posibil creşterea vitezei de rotaţie a clienţilor şi reducerea vitezei de rotaţie a furnizorilor (astfel incât să nu afecteze relaţiile firmei cu terţii), firma putând dispune de o perioadă mai mare de timp de resurse rezultate din acest proces.

Pentru ca intreprinderea să desfăşoare o activitate eficienţa trebuie realizat un echilibru între stocurile existente şi procesul de producţie.

Sub aspectul productiei trebuie acţionat în sensul promovării şi creşterii producţiei la produsele ce înregistrează un nivel ridicat al vânzărilor şi reducerea producţiei la produsele care nu se vând sau îmbunătăţirea calităţii acestor produse pentru a corespunde cerinţelor clienţilor.

În final se poate spune ca SC TIMBARK JUICE S.A. desfăşoară o activitate rentabilă, profitul fiind una din dovezile acestui fapt, impunându-se menţinerea acestui nivel sau pe cât posibil imbunătăţirea acestuia în sensul acoperirii neajunsurilor cu care se confruntă firma şi sesizarea, în urma acestei analize, a indicatorilor ce caracterizează eficienţa unei intreprinderi.

Cu toate ca pentru anul 2010 situatiile financiare nu au fost inca depuse, datele preliminare prezinta o situatia financiara inrautatita, datorata in principal crizei economice si scaderii puterii de cumparare a clientilor. Numarul comenzilor a scazut considerabil, fapt ce a determinat conducerea sa adopte un plan optimizare a proceselor de productie avand ca scop principal reducerea costurilor si eficientizarea activitatii. Din fericire societatea nu a fost nevoita sa opereze disponibilizari, dar cu toate acestea numarul angajatilor a scazut in mod natural datorita plecarilor voluntare si a pensionarilor, societatea neefectuand angajari in perioada mai sus mentionata. Pe termen mediu si lung perspectivele sunt incurajatoare, putandu-se spune ca societatea a traversat destul de bine perioada de criza pana in momentul de fata, pe de o parte datorita managementului competent, pe de alta parte datorita calitatii exceptionale a produselor precum si a notorietatii de care produsele TYMBARK JUICE se bucura pe piata.

70