Efectele secundare ale medicamentelor tuberculostatice

Efectele secundare ale medicamentelir tuberculostatice sunt de doua tipuri: 1.Efecte secundare majore sunt cele care dau probleme serioase de sănătate, în acest caz fiind necesară întreruperea tratamentului.2. Efecte secundare minore ce pot apare ocazional pe durata tratamentului, răspund la un tratament simptamatic, în acest caz nefiind necesară inreruperea tratamentului.

HIDRAZIDA

Poate să apară ca efect secundar major hepatita-incidenţă 0,5%-1%,mai mare la femei. Factorii de risc pentru apariţia acestui efect secundar major sunt:virsta, alcoolismul, coexistenţa unei hepatite acute sau cronice.Efectele minore secundare includ:-semne de neurotoxicitate( parestezii şi dureri musculareîn caz de nevrită periferică)sau confuzie;aceasta poate fi prevenită prin administrarea de Vit. B6, 5-10 mg/zi, sau vitamina B complex. Acest efect secundar minor apare în special la alcoolici, femei sau copii distrofici.-sindrom pelagros-diferite erupţii ale tegumentelor -ginecomastie. Pacienţii trebuie preveniţi asupra acestui efect secundar minor ce pentru ei poate deveni major şi care poate duce la oprirea nejustificată a tratamentului.

RIFAMPICINA

Efectele secundare sunt mai frecvente la tratamentul intermitent cu Rifampicină decît la tratamentul zilnic. Efectele secundare majore sunt:-hepatita-la 3-4% din pacienţi. Alcoolismul, existanţa anterioară a unei boli hepatice sau administrarea simultană a altor agenţi hepatotaxici pot creşte riscul de apariţie a hepatitei. Apariţia icterului necesită întreruperea tratamentului.-sindromul respitator-constând în dispnee asociată rar cu colaps sau şoc(aceste cazuri necesită spitalizare de urgenţă şi reanimare)-anemie hemolitică -insuficienţă renală acutăDacă apar aceste simptome, Rifampicina trebuie oprită imediat şi nu se mai administreză din nou. Spitalizarea imediată este obligatorie.Efectele secundare minore includ.-sindromul cutanat-ce constă în prurit cu sau fără rash,ce implică faţa şi scalpul adesea cu înroşirea şi lăcrimarea ochilor.-sindromul gripal, constând în atacuri de febră, cefalee mialgii severe.-sindromul abdominal,constând în durere şi greaţă uneori însoţite de vomă şi mai rar diaree.Toate acestea necesită doar tratament simptomatic nefiind necesară intreruperea tratamentului.Rifampicina poate să dea o coloraţie roşie a urinii, feţei salivei, sputei, lacrimilor şi transpiraţiei.Aceasta nu are consecinţe patologice dar pacienţii trebuie preveniţi.Deoarece Rifampicina este un inductor important de enzime hepatice, activitatea altor medicamenta metabolizate în ficat poate fi redusă.O atenţie deosebită trebuie evută în special la femeile care utilizează pilula anticoncepţională şi care trebuie avertizate asura riscului potenţialca eficacitatea pilulei să fie diminuată.

PIRAZINAMIDA

Cel mai serios efect secundar este hepatita . Leziuni hepatice dar şi nefrită tubulo-interstiţială şi insuficienţă renală mioglobonurică au fost descrise şi erau frecvent datoratedoyelor de peste 15-30 mg-kgc-zi administate în anii 50.Ca efecte secundare minore pot apare dureri articulare şi atacuri ocazionale de gută datorită axcreţiei diminuate şi acumulării de acid uric.Aceste simptome sunt tratate în mod obişnuit cu aspirină.Artralgia în special la nivelul umarilor apare frecvent însă răspunde la administarea de analgezice simple.Artalgia nu se corelează cu nivelul acidului uric şi nu răspunde la allopurinol. Atât artralia cât şi hiperuricemia pot fi diminuate prin administrarea intermitentă de Pirazinamidă.Ertroza facială, sau rash-ul eritematos însoţit de prurit, care apare în primele zile de tratament, dispar în general spontan, după cîteva zile.

Toate cele trei tuberculostatice prezentate anterior pot avea ca efect secundar major hepatita. De aceea testele de evaluare a funcţiei hepatice trebuie efectuate la debutul tratamentului. Dacă acestea sunt normale, pacientul trebuie avertizat asupra posibilei apariţii a unor simptome care traduc afectarea funcţiei hepatice, cum ar fi astenia generală, greaţa sau icterul.De asemeni pacientului trebuie să i se recomande să nu consume alcool pe toată durata tratamentului.Dacă pacientul acuză simptome atribuibilşe perturbărilir funcţiai hepatice, trebuie evaluată funcţia hepatică. Daca rezultatele sunt anormale(TFH>5 ori valoarea maximă normală) Trebuie oprit tratamentul cu tuberculostatice posibil hepatotoxice, până la revenirea la normal a testelor hepatice.Odată ce testele funcţionale hepatice revin la normal, tuberculostaticele oprite pot fi readministrate în doze complete. Dacă perturbările hepatice se produc pentru a doua oară, tuberculostaticele hepatotoxice trebuie oprite din nou şi reintoduse pe rînd, în sasociere cu două tuberculostatice non-hepatotoxice.

STREPTOMICINA

Principalul efect secundar toxic este affectarea nervului vestibular, riscul creşte cu doya şi vârsta( doza de 1 g este redusă la 0,75 g la persoanele ce cântşresc mai puţin de 50 kg şi la aceia care au 50 ani sau mai mult). Distrugerea nervului vestibular apare de obicei în primele două luni şi se manifestă prin zgomote în urechi şi ataxie. Situaţia este reversibilă dacă medicamentul este întrerupt sau doza redusă cu 0,25g. Dacă tratamentul continuă, afecţiunea vestibuleră se poate înrăutăţii şi poate deveni permanentă( pierdere de echilibru şi surditate). Riscul este ridicat la pacienţii cu funcţie renală afectată. De eceea funcţia renală trebuie evaluată înainte de începerea tratamentului. Nivelele serice de Streptomicină trebuie măsurate în insuficienţa renală şi trbuie să nu depăşească 4 mg /l pentru a evita toxicitatea. Dacă pacientul se află sub dializă Streptomicina trebuie administrată 4-6 h înainte de dializă.Streptomicina nu se foloseşte la femei gravide, pentru că poate să cauzeze lezarea nervului audutiv şi nefritixicitata la făt.Ocazional apar reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi apariţia de febră însoţită de cefalee, vărsături şi rash cutanat. În aceste cazuri doza de streptomicină se reduce cu 0.25mg. Streptomicina poate potenţa efectul blocanţilor neuro-musculari administraţi în cursul anesteziei generale.De asemeni efecte secundare minore, trecătoare ca de exemplu, reacţia locală la locul injecţiei, amorţire în jurul gurii, furnicături, pot apare imediat după injectare.

ETAMBUTOLUL

Efectul secundar principal şi cel mai sever al etambutolului este nevrita retrobulbară care este în general dependentă de doză. Deşi este foarte rară la o doză de 15mg/kgc/zi în condiţiile unei funcţii renale normale, frecvenţa nevritei creşte la 3% când sunt administrate doze de 25mg/kgc/zi şi în condiţiile unei tulburări a funcţiai renale. La pacienţii cu afectare renală şi un clearance la creatinină de 50-100ml/min, trebuie utilizată doza de 25 mg/kgc administrată de trei ori dpe săptămână. Dacă clearance-ul este de 30-50 aceeaşi

doză trebuie administrată de două ori pe săptămână. Dacă clearance-ul este cuprins între 10-30 se administrează 15 mg /kgc la 36-48 ore. Pacienţii aflaţi sub dializă trabuie să primească 25 mg/kgc cu 4-6 ore înainte de dializă.De asemeni mai pot apare reducerea câmpului vizual, scotoame centrale, discromatopsie pentru roşu şi verde. Monitorizarea acuităţii vizuale este recomandată la toţi pacienţii înaintea începerii tratamentului cu Etambutol, şi apoi dacă pacientul declară că are tulburăari de vedere. Medicamentul trebuie oprit imediat ce simptomele vizuale apar. Deoarece atrofia optică este ţn general reversibilă, o urmărire clinică atentă previne distrugerile oculare ireversibile. Datorită dificultăţilor de monitorizare a acuităţii vizuale la copii, Etambutolul nu se administrează copiilor sub 6 ani. Mai pot apare ocazional semne de nevrită periferică la nivelul membrelor inferioare, erupţii cutanate sau tulburări gastro-intestinale.