Efectele contractului de leasing

Efectele contractului de leasingEfectele contractului sunt definite ca fiind totalitatea obligatiilor si drepturilor care pot lua nastere atat din continutul contractelor in baza clauzelor acestuia, cat si ca rezultatul nerespectarii clauzelor, precum si in cazul nerespectarii conditiilor de valabilitate. Ca si in cazul celorlalte contracte pentru a incheia in mod valabil un contract de leasing este necesara indeplinirea unor conditii de validitate, astfel in contract se regasesc clauze cu privire la parti, obiect, durata, momentul si locul incheierii contractului etc.Odata cu incheierea contractului problema fundamentala este aceea privitoare la persoanele fata de care contractul respective isi produce efectele.Motivul care ne-a determinat sa optam pentru tratarea componentelor operatiunilor de leasing financiar in cadrul efectelor contractului de leasing in general, fara a diferentia dupa cum acesta este unul financiar sau operational, este insasi structura O.G. nr.51/1997, care desi a fost conceputa ca fiind cadrul normativ al operatiunilor de leasing in general, descrie structura leasingului financiar.

In dreptul civil efectele contractului sunt guvernate de 3 principii de baza:

principiul fortei obligatorii a contractului

principiul irevocabilitatii contractului

principiul relativitatii efectelor contractului1) Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare celebra care, cu deosebita forta, dispune ,,conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante``, prin aceasta intelegandu-se ca odata contractul incheiat cu respectarea legii are fata de parti sau fata de partea care se oblige aceeasi putere ca si legea sau cum se spune in practica judiciara: contractul este legea partilor.

In concluzie partile angajate juridic printr-un contract trebuie sa respecte clauzele contractului avand obligatia sa respecte legea astfel incat prin contractul de leasing incheiat se respecta si clauzele contractului incheiat.2) Principiul irevocabilitatii contractuluiConcesiunea fortei obligatorii a contractului este irevocabilitatea acestuia adica una din partile contractului nu poate sa desfiinteze sau sa desfaca contractul prin singura sa vointa rezultand concluzia ca una din partile contractante nu se poate exonera prin vointa sa proprie de obligatia asumata prin contract.

Prin irevocabilitatea contractului nu se intelege ca odata incheiat nu se mai poate desface prin vointa comuna a partilor, ci este normal sa poata fi desfacut tot prin acordul de vointa al partilor.

3) Principiul relativitatii efectelor contractului

Un contract este un acord intre vointele individuale a doua sau mai multe personae si acesta va produce efecte intre persoanele respective, problema este de a sti daca contractul produce ori nu efecte fata de alte persoane decat acelea care si-au dat consimtamantul la incheierea lui.

Un contract valabil incheiat produce efecte intre partile contractante, adica nu poate da nastere la obligatii si la drepturi in favoarea altor persoane altfel spus contractul incheiat nu poate nici sa dauneze nici sa profite altor persoane.Principiul relativitatii efectelor contractului se refera strict la drepturile si obligatiile aparute in urma incheierii acestui contract. Acest principiu nu poate nesocoti situatia juridical create de contractul incheiat de parti impunandu-se tertilor fiindu-le opozabile intr-un anumit fel si determinadu-i sa aiba o atitudine pasiva de respectare a contractului.Principiile de mai sus sunt de baza si de regula guverneaza efectele ce se produc in urma incheierii contractului, astfel ca ele se iau in consideratie pentru a determina corect efectele contractului incheiat.

Doctrina dreptului civil prevede clasificarea in functie de continutul efectelor contractului incheiat care se prezinta prin anumite categorii de baza:

Efectele ce rezulta din executarea corespunzatoare a contractului;

Efecte ce rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului;

Efecte fata de terti.

Efectele ce rezulta din executarea corespunzatoare a contractului de leasing

In momentul cand se pune problema efectelor ce decurg din incheierea contractului, este necesar de mentionat ca acestea constituie principala categorie de efecte pe care le urmaresc partile la incheierea contractului. Dupa cum se arata, cu buna dreptate, sanctiunea incheierii unui contract este crearea de efecte juridice, adica angajarea partilor la o anumita conduita obligatorie in acest context principalul efect pe care-l creaza un contract valabil este stabilirea unei conduite a partilor participante la contract. Aceasta conduita este reflectata in continutul drepturilor si obligatiunilor pe care si le asuma partile la incheierea contractului.Fiind un contract tripartit, contractul de leasing contine un sir de drepturi si obligatii specifice partilor. Cu exceptia regulilor generale ale contractelor civile despre corespunderea obligatiilor unei parti cu drepturile celeilalte parti, contractul de leasing are un sir de drepturi si obligatii particulare care sunt strict determinate de lege.

Actul normativ care determina drepturile, cat si obligatiile partilor in contractul de leasing este O.G. nr.51/1997, privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Obligatiile uneia dintre parti reprezinta pentru cealalta parte drepturi astfel va doar obligatiile partilor:a) Obligatiile finantatorului/locatorului:

sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul;

sa incheie contract de vanzare-cumparare desemnat de utilizator in conditiile expres formulate de acesta ;

sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa-i transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumpare, cu exceptia dreptului de dispozitie;

sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului (prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului);

sa garanteze utilizatorului linistita folosinta a bunului;

sa incheie contractul de asigurare pentru bunurile oferite in leasing. Dispozitia curprinsa in O.G. nr.51/1997 republicata, potrivit careia utilizatorul cu acordul finantatorului, poate alege furnizorul si societatea de asigurare nu intra in contradictie cu obligatia enuntata mai inainte, daca o interpretam in sensul ca asigurarea se face de finantator, dar plata primelor de asigurare revine utilizatorului.

Asigurarea bunului obiect al contractului de leasing reprezinta o asigurare legala; prin efectul legii, raportului de asigurare, drepturile si obligatiile partilor in materie de asigurare nascandu-se si stingandu-se autonom in virtutea legii, vointa partilor neputand influenta desfasurarea raporturilor de asigurare. Aceasta asigurare este o asigurare de daune, avand ca scop repararea prejudiciului. Data fiind valoarea mare a bunului asigurat, daca valoarea direct nu este la indemana, se poate apela la o coasigurare, suma asigurata fiind limitata de lege la valoarea bunului asigurat, nedepasindu-i valoarea.Despagubirea va fi platita in limita unei sume asigurate, fara a depasi valoarea bunului din momentul producerii cazului asigurat si nici cuantumul pagubelor efectiv suferite de asigurat. Termenul de prescriptie este, prin derogare de la termenul general de prescriptie, de 2 ani, ceea ce ridica problema asigurarii repetate de catre finantator a bunului dupa aceasta perioada. Finantatorul poate sa incheie si o asigurare impotriva riscului de neplata a ratelor de leasing de catre utilizator.

b) Obligatiile utilizatorului/locatar:

sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulate in contractul de leasing;

sa exploateze bunul conform instructiunilor furnizorului;

sa nu greveze de sarcini bunul, fara acordul finantatorului;

sa efectueze platile cu rate de leasing, in coantumul si la termenul prevazute. Moneda de plata a ratei este prevazuta in contract, insa plata efectiva se face in lei la cursul zilei, partile pot deroga in sensul efectuarii platii in moneda straina numai in conditiile respectarii prevederilor Regulamentului BNR nr.3/1997; sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli contractuale; sa isi asume obligatiile ce decurg din folosinta bunului inclusiv riscul pieirii, distrugerii sau avarierii bunului in cazuri fortuite si plata ratelor de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing;

sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si modului de exploatare a bunului dat in leasing;

sa-l informeze pe finantator, in timp util, de orice tulburare a dreptului de proprietate din partea tertilor;

sa nu modifice bunul fara acordul finantatorului si sa restituie bunul conform contractului de leasing.

Efectele fata de tertiDin principiul relativitatii efectelor ce guverneaza contractele reiese ca un contract poate da nastere la drepturi si obligatii numai in favoarea si, respectiv sarcina partilor contractante. Cu toate acestea nu poate sa se creada ca un contract ar fi lipsit de valoare juridica in raport cu tertele persoane. Opozabilitatea contractului fata de terti consta in obligatia tuturor de a respecta situatia juridica create prin contract, ceea ce nu inseamna ca tertele persoane devin obligate prin contract, ci numai ca situatiile juridice create de acesta trebuie sa fie respectate si de catre alte persoane decat partile, fiind respectul datorat, in general, intr-o ordine de drept de catre fiecare persoana, drepturilor dobandite de ceilalti.

Efecte ce rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de leasing

O alta categorie de efecte rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de leasing.

Legea privind leasingul reglementeaza prin art.14 si 15 din O.G. nr.51/1997 cazurile speciale de reziliere ale contractului de leasing. Astfel potrivit dispozitiilor art.14 alin.(1) din actul normative in cazul in care locatarul/utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul agreat cu furnizorul si/sau faliment, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese. Asadar, daca beneficiarul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulate in contract sau daca se afla in lichidare judiciara societatea de leasing are dreptul de a rezilia unilateral contractul de daune-interese. In cazul falimentului finantatoruluim urmarile pentru utilizatorul, chiar de buna-credinta, pot avea consecinte grave, lichidatorul judiciar putand decide mentinerea sau desfiintarea contractului de leasing. In situatia mentinerii contractului de leasing, utilizatorului nu ii sunt prejudiciate interesele, insa in cazul desfiintarii contractului bunul revine in patrimonial finantatorului, utilizatorul avand doar posibilitatea de a se inscrie asemenea oricarui creditor in tabloul de creante. Aceasta modalitate incalca dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul. Apreciem ca ar fi normal ca inainte de masura readucerii bunului in patrimoniul finantatorului falid, sa se dea mai intai utilizatorului posibilitatea de a cumpara bunul si numai in situatia in care aceasta operatiune nu are loc, utilizatorul sa se inscrie la masa credala. Potrivit art.14 alin(2) locatorul/finantatorul nu raspunde daca bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat necorespunzator locatarului/utilizatorului de catre furnizor.

Apreciem ca aceasta reglementare este deficitara si are repercusiuni asupra utilizatorului, intrucat pot exista situatii in practica, cand utilizatorul desi nu se afla in posesia bunului obiect al contractului din motive imputabile furnizorului, totusi sa fie obligat la plata ratelor de leasing si la indeplinirea celorlalte obligatii ce decurg din contract. Fata de astfel de situatii s-ar impune prevedea unor posibilitati pentru utilizator de a rezilia contractul de leasing atunci cand bunul nu este livrat sau este livrat necorespunzator ca si in situatia cand unul nu poate fi folosit din motive imputabile furnizorului.

De vreme ce utilizatorul nu are posibilitatea sa negocieze clauzele contractului de leasing, pentru protectia acestuia s-ar impune o dispozitie legala potrivit careia contractul sa fie reziliat de plin drept.

Conventia Unidroit privind leasingul financiar international contine o prevedere care ar putea fi un model pentru legiuitorul roman, in sensul ca in cazul in care bunul nu este livrat sau este livrat de catre furnizor fara respectarea cerintelor clientului acesta din urma are posibilitatea de a termina contractul de leasing cu restituirea sumelor platite.

Conform art 15 din O.G nr.51/1997 daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing locatorul/finantatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii bunului in temeiul contractului de leasing. Consideram ca pentru a se evita unele abuzuri pe care societatea de leasing ar putea sa le faca la nivel practice si avand in vedere severitatea acestor masuri in privinta utilizatorului s-ar putea lua ca model prevederea din Conventia Unidroit privind leasingul financiar international potrivit careia societatea de leasing poate solicita plata anticipata a ratelor de leasing sau, dupa caz poate termina contractul numai in cazul in care culpa utilizatorului este majora si numai daca a dat posibilitatea utilizatorului de a remedia situatia.

In cazul in care se rezilieaza neconform cu dispozitiile O.G nr.51/1991 ratele ramase de achitat devin scadente in totalitate cu titlul de daune-interese in favoarea finantatorului iar bunul trebuie restituit catre acesta, astfel utilizatorul trebuie sa achite intreg contractul ramanand si fara bunul care intentiona sa il achizitioneze in leasing. Asemenea consecinte, au loc si cand bunul este furat sau distrus, desi utilizatorul nu are nici o culpa.

Deoarece legea nr.193/2000 nu acopera totalitatea contractelor ce contin clauze abuzive se considera ca o reglementare corecta se regaseste in Conventia Unidroit, care prevede ca finantatorul nu are dreptul sa declare scadente si sa perceapa rate de leasing ramase de achitat, numai in cazul unei incalcari majore a contractului si dup ace dovedeste ca a facut tot ce trebuia pentru a limita prejudiciul. Astfel utilizatorul trebuie sa respecte in tocmai clauzele contractului iar sanctiunile ce ii sunt impuse sunt destul de severe.

Leasing-ul in conventia de la Ottawa

Liberalizarea comertului mondial nu este si nu poate fi un proces care evolueaza la intamplare. Acesta, se supune, in mod necesar unor exigente de care toti comerciantii trebuie sa tina seama. Drepturile si obligatiile consfintinte trebuie sa fie executate si respectate de parteneri in anumite limite si de terti si evaluabile, recunoscute de organul de jurisdictie chemat sa solutioneze posibile litigii dintre partile participante in derularea specifica contractului.

Sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice a avut loc explozia si multiplicarea tehnicilor contractuale iar amplificarea contractelor, atat cantitativ cat si calitativ a determinat noi situatii juridice.

Leasing-ul reprezinta o forma speciala de creditare in bunuri prin care se realizeaza o imbinare de interese, fara insa a se face abstractie de scopurile divergente ale partilor contractante.

O astfel de tehnica de credit aparuta initial in SUA si in temeiul careia institutia financiara de credit devenea proprietara bunului achizitionat cu banii sai, iar utilizatorul bunului devenea simplu locatar al acestuia, a fost preluat datorita avantajelor sale si de alte state.Multitudinea operatiunilor de leasing derulate la scara mondiala, au determinat preocuparea comunitatii internationale de a elimina obstacolele existente in calea operatiunilor de leasing pentru stabilirea unor anumite reguli unifome menite sa echilibreze interesele partilor participante la asemenea operatiuni si sa adapteze regulile traditionalului contract de locatiune la relatiile triunghiulare generate de operatiunile de leasing. Aceasta preocupare s-a concretizat in Conventia Unidroit asupra leasing-ului financiar international semnata la Ottawa la 28 mai 1988.Romania nu a semnat aceasta conventie si nu a aderat la ea, asetfel ca in tara noastra contractul de leasing este compatibil cu principiile noastre de drept si dispozitiile legale in vigoare.

Leasing-ul financiar, in conventia internationala este definit ca o tranzactie prin care firma de leasing incheie un contract de leasing cu un utilizator in urma acestuia incheindu-se un contract cu furnizorul pentru procurarea unui obiect in baza specificatiei primite de la utilizator iar contra platii unei rate de leasing, acesta din urma are dreptul de folosinta asupra bunului.

Aceasta conventie are 25 de articole intitulate: sfera de aplicare si dispozitii generale, drepturile si obligatiile partilor si dispozitii finale.Exista anumite caracteristici ale operatiunii de leasing:

utilizatorul isi alege singur materialul si furnizorul pentru contributia finantatorului;

finantatorul dobandeste materialul in virtutea unui contract de leasing despre care furnizorul are cunostinta si care este incheiat catre finantator si utilizator;

chiria platita conform contractului de leasing este calculata tinand seama de amortizarea intregului cost al materialului.

Raportul juridic concret este un aspect important si ii este aplicabil textul Conventiei Unidroit, de exemplu in cazul prevederilor art. 3.1 din Conventie.In aceasta situatie problemele referitoare la incorporarea sau fixarea materialului la un imobil ca si drepturile respective ale finantatorului si ale titularilor asupra imobilului care rezulta din incorporarea sau fixare sunt reglementate de legea statului in care este situate imobilul.

Textul Conventiei foloseste pentru partile contractante notiunea de locator pentru finantator si de locatar pentru utilizator. Potrivit art.10.1 din Conventie, locatarul are dreptul de a pretinde furnizorului indeplinirea obligatiilor asumate de acesta fata de locator, iar potrivit punctului 2 al aceluiasi articol stipuleaza ca prezentul articol de locatarului dreptul de a rezilia sau anula contractul de furnizare fara consimtamantul locatorului.

Conform art.12.1 lit. (a) din Conventie, nelivrarea bunului sau livrarea necorespunzatoare da dreptul locatarului sa refuze echipamentul sau sa rezilieze contractul de leasing.

Articolul 13 din Conventie sustine ca in cazul in care utilizatorul nu respecta prevederile contractului firma de leasing are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese. Acestea daune-interese cuprind totalitatea ratelor de leasing care au ramas de platit pana la expirarea contractului. In art. 14 din Conventie, locatorului ii este recunoscut dreptul de a cesiona drepturile sale asupra bunului, insa locatorul isi pastreaza obligatiile ce decurg din contractul de leasing.Conventia nu contine nici o prevedere cu privire la obligatia locatarului de a suporta riscurile de pierdere a bunului, dar o astfel de regula rezulta din Economia articolul 8 si 9.

Textul Conventiei prevede si garantia de evictiune a locatorului fata de locatar, obligandu-l pe locator sa-l garanteze in scris pe locatar de evictiune sau de orice alta tulburare a dreptului pe care acesta il are de a dispune de posesia linistita a echipamentului si legea nu permite partilor sa deroge de la prevederile respective si nici sa modifice efectele garantiei.Conform Conventiei furnizorul are anumite drepturi in cadrul operatiunii de leasing international, dar si anumite obligatii care reies din contractul de furnizare pe care il incheie locatorul dar pe care il negocieaza cu locatarul.

Prevederile Conventiei au caracter general aplicandu-se de obicei tuturor contractelor de leasing si se instituie numai in cadrul juridic pe baza caruia urmeaza sa se deruleze operatiunea de leasing. Conventia cuprinde norme de drept civil si comercial pe care le adopteaza relatiilor triunghiulare ce apar intr-o operatiune de leasing.

Rezultatele conventiei Unidroit au contribuit la eliminarea unor impedimente legate de leasing-ul financiar international ca si realizarea echilibrului intre intereselor partilor implicate in aceste tranzactii. In final, domeniul de aplicare juridica a conventiei Unidroit il reprezinta leasing-ul financiar international potrivit art. 1 din Conventie, leasing-ul operational nefiind obiect al Conventiei. Sergiu Popovici ,,Contractul de leasing Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p.120.

Dumitru A.P. Florescu, Monica Rotaru, Mihaela Olteanu, Gabriela Spataru, Adina Derscanu ,,Contractul de leasing, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 94.

O. Balan, E. Serbenco, ,,Drept international public , Chisinau, 2001, p.255.

Dumitru A.P. Florescu, Monica Rotaru, Mihaela Olteanu, Gabriela Spataru, Adina Derscanu ,,Contractul de leasing, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 96-97.

Silvia Lucia Cristea ,, Dreptul afacerilor Ed. Universitara, Bucuresti, 2012, p. 349.

C. Statescu, C. Barsan, ,,Teoria generala a obligatiilor p. 76.

Dumitru A.P. Florescu, Monica Rotaru, Mihaela Olteanu, Gabriela Spataru, Adina Derscanu ,,Contractul de leasing, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 111-113.

D. Mazilu, ,,Dreptul Comertului International Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 89-90.

Y.E. Eminescu, ,,Transformarile dreptului civil sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1979, p. 41-45.

M.M.-L. Belu, ,,Contracte comerciale Ed. Tribuna Economica, 1996, p. 182.