Obiective cadru:

1. Utilizarea limbajului specific educaţiei pentru sănătate

2. Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătăţii personale şi a mediului.

Obiective de referinta:

La sfarsitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:1.1. să identifice tipuri de boli şi pericolul acestora pentru sănătate, folosind un limbaj simplu;1.2. să descrie beneficiile alimentaţiei sănatoase;1.3. să-şi formeze opinii referitor la sănătatea personala,a mediului;2.1. să identifice factorii interni şi externi care determina starea de boala si de sanatate;2.2. să identifice aspectele fizice şi comportamentele omului sanatos;2.3. să aplice conştient reguli pentru mentinerea sanatatii acasa,la scoala,in comunitate;2.4. să recunoască situaţiile de abuz ale adultilor asupra copiilor si forme ale violentei intragrupale2.5. să analizeze efectele pe termen scurt şi lung ale substantelor nocive asupra organismului;2.6. să găsească soluţii proprii pentru pentru rezolvarea problemelor de sanatate specific varstei;2.7. să manifeste un comportament ecologic responsabil.

Activitati de invatare:

-stabilirea de măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor;- alcătuirea de enunţuri;- rebus.-formulări de concluzii;- completarea de fişe. expoziţii tematice;- activităţi în aer liber, excursii, drumeţii, exerciţii de rezolvare a unor situaţii problemă ;- joc de rol tip "process.- dezbateri pe teme date, discutii de grup;- miniproiecte, formulări de concluzii simple;- discuţii de grup asupra conceptelor ”sănătate”/”boală”;- comentarii de imagini-exerciţii de luare a deciziilor analiza unor situaţii de abuz;- comentarea unor cazuri din media, studiul unor statistici medicale asupra populaţiei infantile;- discuţii despre substanţele cu potenţial vătămător;- întocmirea de portofolii.

1

Argument

Printre cele mai vechi preocupări ale omului se numără şi păstrarea sănătăţii şi lupta contra bolilor. Cuvântul SĂNĂTATE, care evocă o stare atât de preţioasă fiecăruia, apare frecvent în vorbirea curentă, nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor de bine.

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea individului este definită drept „o stare de bine fizică, mentală şi socială şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii.” Din perspectivă publică, sănătatea constituie, datorită imenselor sale implicaţii individuale, sociale şi demografice, unul dintre obiectivele cele mai vizate de politicile şi strategiile guvernamentale din întreaga lume. În acest sens, în 1977, statele membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (inclusiv România), au decis în mod unanim că „ţelul social principal al guvernelor şi OMS în decadele viitoare, să fie realizarea unei stări de sănătate a întregii populaţii a Globului, care să permită tuturor oamenilor să ducă o viaţă productivă din punct de vedere economic şi social”.

Nu este suficient să spunem „nu am simţit nimic” „sau nu m-a durut nimic” pentru a ne încredinţa că suntem sănătoşi. Cele mai rele boli sunt cele care nu încep de durere. Există boli care se manifestă la început prin simptome foarte discrete, greu sesizabile şi care nu sunt luate în seamă de o persoană în stare înaintată, după ce simptomele lor de început au scăpat cu totul posibilităţilor pacientului de a le sesiza prin autoexaminare.

Iată de ce ceea ce înţelegem de obicei prin sănătate deplină, poate să nu mai corespundă stării reale, ştiinţifice, fie datorită imperfecţiunii posibilităţilor noastre de a ne analiza, fie neatenţiei cu care trecem peste unele simptome sau chiar neglijenţei cu care obişnuim să le înregistrăm şi să luăm măsuri.

Medicina a stabilit că este mai util şi mai uşor să se prevină apariţia unei suferinţe decât să se acţioneze pentru vindecarea ei.

În ţara noastră, ocrotirea sănătăţii pune accentul pe măsurile cu caracter preventiv. În acest cadru, un loc important revine şi educaţiei pentru sănătate a tuturor cetăţenilor, adică a dobândirii de cunoştinţe solide în acest domeniu precum şi a formării unor deprinderi igienice corecte.

Asemenea măsuri care urmăresc prevenirea apariţiei de suferinţe ale organismului uman datorate factorilor din mediul înconjurător se numesc măsuri igienice şi sunt studiate de igienă.

2

Sănătatea reprezintă un concept complex cu câteva aspecte ce cuprind dimensiunea emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală. Sănătatea înseamnă mult mai mult decât absenţa bolii. Ea este un proces ce contribuie la bunăstare şi echilibru.

Sănătatea emoţională se referă la capacitatea de exprimare şi de soluţionare a emoţiilor unei persoane într-un mod constructiv.

Sănătatea intelectuală se referă la capacitatea de evaluare a informaţiei şi de luare a unei decizii importante.

Sănătatea fizică se referă la condiţia organismului şi la răspunsul acestuia în cazul vătămării şi a bolii.

Sănătatea socială reprezintă capacitatea de a aranja, de a se bucura, de a contribui şi beneficia de relaţiile dezvoltate cu alte persoane.

Sănătatea spirituală se referă la sensul de consistenţă, armonie şi de echilibru ce apare în promovarea energiei şi de educare a sănătăţii în ansamblu.

Deşi oamenii se pot orienta pe diferitele aspecte ale sănătăţii, toate aceste dimensiuni sunt interrelaţionate. Efectele pozitive dobândite într-o anumită direcţie tind să se lege de altă dimensiune iar influenţele negative ce apar pe o dimensiune va genera probabil probleme pentru celelalte.

Toate dimensiunile sănătăţii sunt influenţate, afectate chiar, de mai mulţi factori, care pot fi grupaţi în factori ai sistemului de îngrijire a sănătăţii, factori ai mediului, factori genetici şi factori ai stilului de viaţă.

Factorii stilului de viaţă sunt din multe privinţe factorii cei mai influenţi asupra sănătăţii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine ţinuţi sub control. Stilul de viaţă include seturi de conduită ce afectează în mod diferit zona de acţiune sau viaţa unei persoane.

Componentele stilului de viaţă sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distracţie, stilul de comunicare, stilul de relaţionare, stilul de cunoaştere, stilul de consum, stilul de alimentaţie şi stilul de ecologie.

Deşi stilul de viaţă este complex, totuşi acesta se situează sub controlul personal şi este dictat de capacitatea de a alege în mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asupra vieţii şi sănătăţii persoanei.

Şcoala, prin autoritatea morală pe care o are, poate aduce o contribuţie substanţială în transmiterea cunoştinţelor de educaţie pentru sănătatea elevilor.

3

Obiectivele cele mai importante ar consta în:

- cunoaşterea şi aplicarea normelor de igienă personală;- cunoaşterea factorilor din mediul extern care influenţează sănătatea individului- păstrarea şi promovarea sănătăţii individuale prin prevenirea îmbolnăvirilor- formarea de priceperi, deprinderi şi obişnuinţe de aplicare corectă a normelor igienico –

sanitare.

Se poate spune că educaţia care precede autoeducaţia oferă tânărului direcţia devenirii sale, îi formează deprinderile şi priceperile indispensabile unui caracter independent şi îi cultivă încrederea în sine. Educaţia pregăteşte autoeducaţia într-un sens dublu: oferă o „bază de lansare”, prin sistemul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi se stimulează nevoia continuă de educaţie, de perfecţionare. Menirea şcolii, a activităţii profesionale constă în a provoca în conştiinţa educatului, nevoia de educaţie. Numai o angajare completă în ceea ce întreprinde personalitatea este capabilă să devină forţa motrice care aduce progres de ordin cantitativ şi calitativ în procesul educaţional. Academicianul V. Pavelescu spunea că: „nu există o sursă mai bogată în satisfacţii decât aceea de te simţi opera propriei tale personalităţi şi sculptor al propriei tale fiinţe.

Igiena trebuie să fie prietena tuturor deoarece aceasta este o condiţie a sănătăţii şi ea nu poate fi dată uitării, nici măcar pentru scurt timp.

4

FORME DE ORGANIZARE   :

* activităţi frontale cu toţi elevii;

* activităţi individuale şi pe grupe;

* activităţi în colaborare cu alţi factori educaţionali;* jocuri, concursuri.

MODALITĂŢI DE EVALUARE

• Probe orale• Probe practice• Autoevaluare• Miniproiecte• Portofolii• Probe scrise.

BIBLIOGRAFIE

• MEN,programe şcolare pentru disciplina opţională ,,Educaţie pentru sănătate,, Bucureşti, 2004 Ghid informativ pentru cadrele didactice pentru domeniile: Elemente de anatomie, Igienăpersonală, Activitate şi odihnă, etc; Ioan Frant- Disciplinele optionale in invatamantul primar intre proiectare si realizare, Ghid

practice de realizarea programelor pt disciplinele optionale, Ed Stef, Dr Tr Severin, 2007 Buletinele informative "Educaţie pentru sănătate", editate sub egida MEN; Alte materiale elaborate de MEN sau cu avizul MEN;

5

6

PLANIFICAREA CALENDARISTICA

Nr.total ore: SEMESTRUL I - 17 ore 1 oră săptămânal

SEMESTRUL al II lea - 17 ore

Nr.

Crt.

Unitatea de

învăţare

Ob. de

ref.

Nr. ore

Sapt Continuturi Activitati de invatare

SEMESTRUL I - 17 ore

1. Notiuni elementare de anatomie si fiziologie

1.1,

1.2

5 1- 5 Corpul meu- rolul organelor , Organismul- un tot unitar, Evaluare

Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sanatatii persoanelor si a mediului:

-conceptul sanatate/ boala

- situatii potential periculoase

- comentarea unor imagini

- intocmirea unui portofoliu

2. Igiena personala 2.1,

2.3

9 6- 14

Vaccinurile si importanta lor, Igiena intima, Rolul igienei personale in prevenirea bolilor transmisibile, Parazitoze si boli transmise de la animale la om, Controlul stomatologic,

1. Utilizarea limbajului specific

- masuri preventive, concluzii;

- activitati in aer liber, drumetii;

- ex. de rezolvare aunor situatii problema;

- joc de rol

7

Evaluare 2. Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sanatatii personale si a mediului:

- dezbateri si comentarii pe teme date;

3. Activitatea si odihna 2.4 3 15- 17

Rolul sportului in dezvoltarea armonioasa a org., Efort fizic/ efort intellectual, Refacerea dupa efort, Modalitati de diminuare a oboselii, Evaluare

1. Utilizarea limbajului specific:

- masuri preventive, concluzii;

- completari de fise;

- ex. de rezolvare aunor situatii problema;

2. Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sanatatii personale si a mediului:

- dezbateri si comentarii pe teme date;

- joc de rol.

SEMESTRUL AL II-LEA- 17 ore

4. Sanatatea mediului 2.1

2.6

3 18- 20

Poluarea Sanatatea planetei Deseurile Evaluare

1. Utilizarea limbajului specific:

- observarea mediului si transformarii sale;

- problematizare ca urmare a faptelor reale;

2. Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sanatatii personale si a mediului:

- ex de luare a deciziilor corecte;

- analiza unor situatii de abuz asupra mediului;

5. Sanatatea mintala 2.2,

2.5

2.7

4 21- 24

Satisfactie si recompensa Porecle/ etichetari “Pot si vreau”- activitati Reactii cauzate de teama Evaluare

8

- activitati practice de protejare a mediului

6. Sanatatea alimentatiei

2.1

2.3

2.6

4 25- 28

Influenta alimentelor Efectele alimentatiei unilaterale Excesul de dulciuri, consecinte Evaluare

1. Utilizarea limbajului specifice:

- dezbateri pe temele abordate;

- completare de fise;

- masuri preventive, concluzii;

- completari de fise;

- ex. de rezolvare aunor situatii problema;

- joc de rol de tip “proces”

2. Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sanatatii personale si a mediului:

- comentarii pe baza unor imagini date;

- joc de rol, exercitii de luare a deciziilor;

-analiza unor situatii de abuz;

- dezbatrea unor cazuri mediatizate;

- ex de rezolvare a unor situatii- problema;

- studiul unor statistici de profil;

- intocmirea unor portofolii.

7 Sanatatea familiei si a reproducerii

2.3 1 29 Perceptii reciproce ale sexelor Pubertatea- modificari corporale Cum am aparut eu pe lume? Evaluare

8 Consumul si abuzul de substante toxice

2.6 2 30- 31

Uzul si abuzul de diferite substante: medicamente, alimente, etc.; Cum sa spunem NU! indemnului de a consuma; Evaluare

9 Accidente, violenta, abuz fizic

2.2

2.5

2.7

3 32- 34

Jocuri; Cum raspundem agresivitatii celorlalti; abuzul adultilor asupra copiilor; Evaluare

TOTAL 34 ORE

9

10