Educatie pentru sanatate - Editie Speciala

EDUCAÞIE PENTRU SÃN TATEÃmodulenursingeuropean

MEMBRU AL MODULULUI EUROPEANDE NURSING DIN 1999

MEMBRU AL MODULULUI EUROPEANDE NURSING DIN 1999

ELENA SLĂNICEANU

100 ANI100 ANILa sat cu Dragoste,Ambi]ie [i Credin]\La sat cu Dragoste,Ambi]ie [i Credin]\

Ziua TãrãnciiZiua Tãrãncii,,

de

FUNDAÞIA UMANISTÃ Dr. MIOARA MINCUªCOALA SANITARÃ POSTLICEALÃ “CAROL DAVILA”

EDIŢIE

SPECIALĂ

2 Ediţie Specială: Ziua Ţărăncii

Con]e[ti

Ziua Femeii din Mediul Rural

Vechea aşezare încă din vremea

domniei lui Vlad Călugărul, amintită în

acte de pe la anul 1525, Conţeştiul este

astăzi o frumoasă comună dâmbo-

viţeană, în apropiere de Târgovişte,

alcătuită din 8 sate.

În 1995, la Conferinţa Internaţională

a Femeilor de la Beijing, s-a înstituit

pentru cele peste 1,6 miliarde de femei

care trăiesc şi muncesc în satele lumii,

Ziua Mondială a Femeii din Mediul

Rural.

Cu 11 ani în urmă, Doamna Doctor

Mioara Mincu, fiică de onoare a

comunei Conţeşti şi fondatoarea

Confederaţiei Naţionale a Femeilor din

România, a deschis lanţul sărbătorilor

închinate Femeii din mediul rural, care

se organizează de atunci în fiecare an.

Astăzi, Fundaţia Umanistă dr.

Mioara Mincu duce mai departe tradiţia

satului şi le sărbătoreşte cu dragoste şi

cinstire, la a XI-a ediţie, pe femeile

comunei Conţeşti.

Începând de anul acesta, şcoala cu

cls. I-VIII din Conţeşti va purta numele

„Dr. Mioara Mincu“ în semn de cinstire

pentru cea care a înţeles atât de bine

valoarea educaţiei.

“Dar de ce să existe o astfel de zi Mondială a marinar vestit, frământa cu femeii din mediul rural?” – a zburat în încăpere, fără mânecile suflecate, fără să-i ţintă, o întrebare aparent superficială, în timp ce pese de prezenţa noastră, în începusem deja să lucrăm la paginarea primelor plină zi de vară, chirpiciul articole din revistă. Găsesc uşor răspuns gândind la pentru a ridica o nouă odăiţă femeile de la sat pe care le-am cunoscut. cu lejancă la casa ce tocmai

f u s e s e a p r o a p e t o a t ă A fost o vreme când am luat la picior o mulţime de dărâmată de apele-nfuriate sate din toate colţurile României, cu setea de a întregi ale Dunării. Ajunsă pe în toate sensurile ceea ce în copilăria mea desculţă drumurile Biertanului într-o trăiam în vacanţele la ţară, la bunici. Şi am cunoscut-zi de vară pe-nserat, m-am o pe doamna Liliana în patria laptelui, Moieciu de oprit pentru câteva clipe să Sus, care mi-a readus aminte gustul bulzului rumenit privesc carele pline cu fân ce coborau dintre dealuri către pe jarul sobei cu mijlocul mustind de brâza ce-şi sat şi să mă plec în faţa femeilor cu pălării de paie ce se trăgea aroma din coaja tânără de brad şi care m-a întorceau agale spre casă, purtând cu bărbăţie coase şi învăţat gustul nou al ciorbei de castravan dreasă cu desage în spinare. ouă şi lapte covăsit. Am stat altă dată, o zi întreagă în

atelierul cu mărgele al Virginiei Linul, din satul Mă plec în faţa femeii de la ţară, al cărui chip minunat l-am Salva, pe plaiurile Năsăudului, şi nu mă mai săturam regăsit faţetă cu faţetă în multe dintre soţiile şi mamele, să o privesc lucrând alături de mama şi de fiica ei şi să lucrătoarele şi educatoarele pe care le-am cunoscut în ascult poveştile sutelor de ii cusute cu mărgele. călătoriile mele, şi la mama mea crescută şi ea la ţară, la

mătuşile mele şi la bunica mea cea smerită, harnică şi Am mers până la marginea ţării, la nord de Aiud, bună. Şi inima mea e plină de speranţă, că şi datorită lor, în casa muzeu a doamnei Maria Pipaş şi a lui Nicolae mai există încă acea Românie Tainică, profundă, harnică Pipaş, ca să aflu semnificaţia motivelor vestitelor şi puternică, despre care vorbea scriitorul Artur Silvestri, covoare maramureşene. Am cunoscut-o pe care ştie ce are de făcut, din instinct, pentru a traversa tulnicăreasa Elena Pogan, profesoară la şcoala din istoria.satul Avram Iancu, pe Valea Arieşului, care la 80 de

ani ai săi ne-a învăţat toate chemările de altă dată ale De aceea merită Ţăranca româncă să îi fie şi ei tulnicelor. De la Arieşeni, tocmai din cătunul închinată o zi anume, acest 15 Octombrie mondial. Ca să îi Pătrăhăiţeşti, din vârful Apusenilor, am adus acasă preamărim faptele şi puterea de dăruire, şi să înţelegem că cea mai frumoasă faţă de masă ţesută la război şi răul şi urâtul care pare că au pus stăpânire pe această brodată ţărăneşte de tanti Mocanu. Românie de suprafaţă mult preadiscutată astăzi la

televizoare, nu au putere dacă ştim să ne păstrăm valorile.La Rimetea, Emese Balogh mi-a arătat cum se făcea odinioară dantela migăloasă din peste 50 de fire Nouă, celor de azi, copii şi nepoţi ai acestor femei răsucite cu ciocănele pentru portul fetelor şi al puternice în spirit, ne revine datoria de a le aduce pe ele în femeilor. Apoi am aflat de la Zsuzsa şi de la mama ei, lumină şi a trăi şi noi în frumuseţea României Tainice.din Sic, un sat fascinant din nordul Clujului, cum Iar darul unei vieţi de 100 de ani trăite cu înţelepciune, în îmbrăcămintea tradiţională a unei fete sau femei dragoste pentru oameni, pe care Doamna Elena Slăniceanu oferă date certe despre vârstă şi starea socială. ni-l face nouă acum, în aceste frumoase zile de toamnă la

Călătorind prin Ţinutul sării, soţia meşterului Conţeşti, este încă un motiv să credem că mai putem trăi Ilyes Mihaly, mi-a desluşit semnificaţia motivelor şi frumos... dacă gândim şi facem ceea ce se cuvine.a culorilor cu care mâini măiestre de femei împodobeau renumitele vase de Corund.

În Deltă, soţia lui nea Vanea din Caraorman -

De Ziua ŢărănciiEditorial

3Ediţie Specială: Ziua Ţărăncii

CASETA REDACŢIONALĂRevista Preşedinte: Creaţie şi DTP: Marian Voicu

Prof. Univ. Dr. Alexandru Ioan MincuEDUCAŢIE PENTRU Ramona GuţuVicepreşedinte: Anca Cercel-Duca Foto copertă: Reproducere „Ţărancă SĂNĂTATESecretar general: Ginica BrumăFondator: Dr. Mioara Mincu din Muscel“ de Nicolae Grigorescu [email protected]ă de: Tipografie şi Tehnoredactare:Redactor şef: Ramona GuţuFUNDAŢIA UMANISTĂ Prompt Computer '94 [email protected] Tel: 021 332 39 09; 021 332.30.82DR. MIOARA MINCU

e-mail: [email protected]

Toate drepturile de autor asupra articolelor şi fotografiilor publicate aparţin în exlusivitate Fundaţiei Umaniste ,,Dr. Mioara Mincu“. Reproducerea totală sau parţială, tipărită sau electronică, a materialelor publicate se face doar cu acordul scris al editurii.Disclaimer: răspunerea pentru articolele publicate aparţine exclusiv semnatarilor ISSN 1842 - 1288VERSIUNE NOUĂ

Ramona GuţuRedactor Şef

foto: Jakab Tibor

Aţi treversat mai multe perioade cu însemnătate istorică, mai multe tipuri de societăţi chiar, sunteţi un martor al multelor şi din ce în ce mai rapidelor schimbări ale omenirii veacului acestuia. Cum e să priviţi atât de departe în urmă?

Am aflat însă că şi dumneavastră aţi făcut eforturi mari

Dar haideţi să ne întoarcem mai mult în timp. Cum a fost Aici v-aţi născut? copilăria dumneavoastră? Câţi fraţi aţi fost acasă?

Sunteţi o fiică a acestei comune. Care au fost cele mai importante momente ale vieţii pe care aţi dus-o aici, pe aceste meleaguri dâmboviţene?

Acesta deci a fost izvorul din care Mult aţi primit şi mult aţi dăruit apoi la rândul dumneavoastra ....

Cu ce vă îndeletniceaţi în vremurile acelea?

de aceea mă îngrijoram, că era atât de înzestrată şi-mi era teamă că n-o să pot să o ţin la şcoală. Am traversat timpuri grele după război, în perioada comunistă. Ea a obţinut însă bursă, că a învăţat întotdeauna bine şi am reuşit.

Aşa e, am trecut prin multe şi în cea mai mare parte a vieţii mele am fost singură, pentru că soţul meu a murit de tânăr. Şi Am vrut s-o ajut şi eu cum am putut, am mai vandut câte o am rămas văduvă, şi singură m-am zbătut ca să fac lucrurile bucată de pământ, ba un cal, ba o vacă, ca s-o ţin la şcoală.aşa cum trebuie.

Da, la Conţeşti, în 29 Octombrie, anul 1911. Am fost patru, eu eram cea mai mică şi mai aveam încă trei fraţi mai mari ca mine, dar care au murit de micuţi, când erau încă copilandri. Şi am rămas numai eu singură. Părinţii şi-au pus toată dragostea şi forţa lor de muncă în mine.

Întâmplările care mi-au adus cele mai mari griji au fost cele legate de fata mea, când se făcuse măricică şi trebuia s-o dau la liceu şi mai departe, la facultate. A fost un copil dotat şi eu Foarte multă dragoste am primit. Tatăl meu mă iubea foarte

mult, că semănam cu el. Adeseori după ce umblam mult pe-afară, prin frig sau soare, veneam acasă obosită şi mă durea capul iar el mă chema la el şi mă mângâia şi-mi zicea: „Stai să-ţi zic eu de deochi, că te-a deochiat cineva că eşti prea frumoasă, semeni cu mine” ... dar îmi zicea „Tatăl Nostru”.Într-adevăr cu tata semăn, mama era o femeie foarte dârză, severă. Nu putea nimeni să treacă înaintea dânsei. Ce zicea dânsa, aşa era!

Părinţii aveau pământ şi făceau agricultură. Pe mine însă, mă ocroteau, nu prea mă luau la câmp. Eu rămâneam acasă să gătesc să deretic prin gospodărie. Tata mă dăduse la Şcoala de menaj, a zis că aia îmi trebuie mie. Ei erau destul de înstăriţi şi tata zicea „Nu-ţi trebuie şcoală multă, ai pământ, ai avere, ce trebuie să te duci tu la serviciu, să munceşti? El a considerat că şcoala de menaj e de ajuns pentru mine

.


BUNI. 100 de ani se ascund în spatele zâmbetului care-i este aproape nelipsit de pe chip. Ani lungi, dar care s-au scurs precum clipele, ani de singurătate, dar plini de multă dragoste pentru copila pe care a născut-o şi pentru toţi cei ai satului în care a trăit, ani în care a ştiut să se supună, dar să fie şi stăpână pe proria-i voinţă, ani în care şi-a zămislit puterea tocmai din teama de neputinţă, ani în care a reuşit să priceapă rostul vieţii şi care acum au adus-o către un liman al liniştii şi al bucuriei. O iubesc mult cei care au cunoscut-o, căci şi ea a dăruit şi se dăruieşte mult. Elena Slăniceanu este mama Doamnei Doctor Mioara Mincu, cea care a fost o forţă în lumea medicinei şi a învăţământului medical, o vizionară şi promotoare neobosită a celor mai înalte valori umane. Pentru fiica şi familia ei a trăit, prin ea s-a împlinit, iar dragostea pentru Dumnezeu a întărit-o pentru a se putea împărtăşi de bucuria vieţii, chiar şi după ce doamna Mincu a plecat în lumea celor veşnice. Fiică a satului dâmboviţean Conţeşti, BUNI a împlinit în cei 100 de ani de viaţă trăită cu hărnicie, cu dreptate şi demnitate, cu dragoste şi nesfârşită dăruire, chipul frumos al ţărăncii române.

... LA SAT, cu dragoste, ambiţie şi credinţă

100de ani

Aceasta a fost perioada interbelică, dar a venit Cel de-al Şi aici, cine e stăpâna casei?Doilea Război Mondial. Cum l-aţi trăit?

Sunt sigură că sunt multe lucruri despre care putem povesti, dar pentru a ne apropia mai mult de esenţă, aş vrea să vă întreb care au fost izvoarele de bucurie în viaţa dumneavoastră?

Oricum, ce n-au luat ruşii, au luat câţiv ani mai târziu comuniştii ... Cum aţi traversat şi perioada asta de aproape 50 de ani?

Toată lumea care vă cu-noaşte spune acelaşi lucru, că sunteţi o luptătoare.

Ce v-a îndemnat să luptaţi?

Cât de important este să fim recunoscători pentru tot ce primim în viaţa noastră! Mulţumind, sufle-tul e plin şi trecem mai uşor peste greutăţi. Ce vă doriţi acum la împli-nirea a 100 de ani?

V-a lipsit viaţa de la ţară cât aţi fost la oraş?

Vă mulţumesc şi fie ca harul lui Dumnezeu să vă însoţească mereu!

Tot eu, că băieţii sunt plecaţi. Avem în continuare şi animale Războiul a fost greu şi l-am trecut singură. Soţul meu deja şi grădină şi câţiva pomi. Chiar dacă nu mai pot să muncesc, murise. Când au venit ruşii pe aici, se abăteau pe la casele ştiu încă rostul tuturor lucrurilor.mai înstărite şi dacă nu le dădeam ce cereau, îşi luau ei singuri, ba chiar mai mult, aşa că a fost mai înţelept să mă supun. Ne-au luat animalele, lucruri din gospodărie şi ne-au luat şi căruţa cea nouă şi ne-au lăsat-o în curte pe-aia veche, ruptă, a lor.

Bucuria mea cea mai mare a fost să-i mulţumesc lui Dumnezeu, oriunde mă aflam, pentru că m-a ajutat mereu şi mi-a dat un copil deştept. Tot ce m-am rugat eu la Dumenezeu mi-a dat. Copii buni m-a dat! Am avut o fată şi

O lungă bucată de timp am lucrat pentru Primăria comunei, doi nepoţi model în sat. Şi la învăţătură, şi în vorbă şi în nu pentru bani, ci pentru că vroiam să le fiu de folos, ca să bunătate şi-n toate. Am avut o fată cu mintea ageră, mă ajute şi ei pe mine pentru a obţine actele necesare pentru puternică. A fost medic primar, a fost un adevărat înscrierea fetei la şcolă şi mai târziu la facultate. Eram ca un conducător, respectată de tot satul şi de toată ţara, pentru că vătăşel al lor, făceam de toate în Primărie. A trebuit să a făcut numai bine. dovedesc la un moment dat chiar că activez în partid, ca să-i Şi mi-a plăcut să-i sprijin pe cei din comuna mea. Oamenii, dea bursă fetei şi să meargă bine ea. A fost greu, dar am putut dacă avea câte un necaz, veneu la mine şi noaptea, că ştiau să lupt! că nu mă supăr, să mă întrebe ce să facă, unde să apeleze,

cum să rezolve fiecare necazul lui şi eu îi îndrumam. Aşa cum vă spuneam, eram apropiată de Primărie şi pentru că munca pe care o

Da, eu am fost omul care nu făceam era benevolă, aveam m-am lăsat să fiu biruit, am acolo mereu uşa deschisă. biruit! Mi-a plăcut să fiu între

oameni, să-i îndemn să se iubească, să se ajute, să se

Am ţinut mereu să păstrez ce împace şi să nu ajungă fraţii am avut. Poziţia mea a fost la judecată, că e mare păcat.una de mijloc. Nu am fost nici jos, dar nici în vârful scării, şi am luptat să rămân acolo unde mă ştiam, să nu mă biruiească, să nu mă calce nimeni în picioare.Eu am avut nişte părinţi corecţi, cinstiţi şi muncitori. Şi n-am vrut să pierd această moştenire. Am vrut să rămân Ca după plecarea mea de aici, în faţa oamenilor la fel de Domnul Iisus să-mi împli-respectată, şi am reuşit. Apoi a venit fata mea şi a preluat ea nească ce mi-a promis, când a spus: „Eu mă duc să vă ştafeta. Ea a fost deşteptă, a făcut facultatea de 6 ani de pregătesc un loc.” Ca să fiu şi eu unde s-a dus El.medicină, şi când a venit înapoi aici în comună, ea conducea Şi am aşteptat momentul acesta ca să facem poze, să totul. A fost nevoie de medic în sat şi a venit aici, cred ca a sărbătorim cu bucurie şi să mulţumesc pentru darul unei stat cam 15 ani. Îl avea deja pe George, cel mare, şi îl vieţi de 100 de ani.născuse şi pe Alexandru aici. Apoi au plecat la Bucureşti. Îi mulţumesc Domnului că sunt încă sănătoasă la corp şi la Am fost şi eu cu ei la Bucureşti o perioadă, circa 10-15 ani, minte şi mă bucur de cele mai tinere vlastare ale familiei: cei ca să-i cresc pe copii. Acum a venit rândul să preia ştafeta trei strănepoti. Ionuţ George e student în ultimul an la ASE, cei doi nepoţi ai mei, care au fiecare rangul lor. George e Mia Maria (care arată din ce în ce mai mult la cei trei ani că o doctor de spital, Alexandru duce acum munca mamei sale moşteneşte pe Bunică-sa) tocmai ce a intrat la gradiniţă şi mai departe. mezinul Jon Matia, care la un an şi 2 luni,deja fuge prin toată

curtea. Cât mai stă pe la mine, îl învăţ să vorbească primele cuvinte şi să mănânce singur, aşa cum am făcut cu toţi.

Nu, că menţineam legătura permanent. Murise tata, dar mama rămăsese aici şi ţinea ea rostul aici. Eu vândusem căsuţa mea când am plecat la Bucureşti, dar când am venit înapoi am cumpărat terenul pe care ne aflăm noi acum şi am construit casa în care locuiesc şi va rămâne unuia dintre nepoţi, şi una care va rămâne celuilat nepot.


Interviu realizat de Ramona Guţu


Pentru Buni,

Gânduri la o minunată aniversare!Dl Nicolae Chiţu, Director al Şcolii ,,Dr. Mioara Mincu“ din Conţeşti

Ing. Georgeta Ionică:

Anca Cercel Duca, Vicepreşedinte al Fundaţiei Umaniste Dr. Mioara Mincu

Suzana Bantaş, medic şi pictor:

Dr. Crina Bocşan-Decusară:

Cum a fost doamna Elena Slăniceanu ca părinte, ca om al satului, s-a văzut prin ceeea ce a realizat prin doamna doctor Mincu. A acţionat ca un părinte care a ştiut ce vrea, corect, a luat deciziile cele mai bune şi rezultatele s-au văzut: doamna dr.Mincu a fost apreciată nu doar de întreaga comunitate a comunei Conţeşti, ci şi în Bucureşti şi chiar pe plan naţional şi internaţional.Chiar şi acum, când se află la o vârstă venerabilă, ne face o deosebită plăcere să vorbim cu dânsa. E perfect lucidă şi în permanenţă avem ceva de învăţat de la dânsa. Are o vorbă sfătoasă, e o doamnă cu credinţă în Dumnezeu, a fost un autodidact, s-a pregătit şi a înţeles rostul vieţii aşa cum se Am fost prietenă şi vecină cu cuvine. Este un cetăţean de onoare al acestei localităţi, distinsa doamna Doctor Mioara Mincu şi am cunoscut-o Conţeşti. bine cu 40 de ani în urmă pe mama domniei sale, doamna

Elena Slăniceanu. E o persoană cu multă demnitate, cu o bunătate aleasă, plină de afecţiune, care şi-a dedicat întreaga viaţă gospodăriei şi familiei şi creşterii nepoţilor

Zâmbetul larg, inima caldă, vorbele bune, mintea sprintenă, săi. Dotată cu o inteligenţă nativă, era o interlocutoare umorul subtil şi molipsitor, tinereţea spiritului, cumpătarea, întotdeauna plăcută şi apreciată în discuţiile de înaltă etică simţul justei evaluări a oamenilor, dragostea de nepoţi şi şi morală pe care le întreţinea. Apreciez că ar merita să fie strănepoţi, amintirea respectuoasă a doamnei doctor ce I-a declarată Cetăţean de onoare al comunei Conţeşti în care fost fiica...şi ar mai fi încă alte 101 moduri de a încerca să o trăieşte de 100 de ani.descriu, fără însă a avea pretenţia că am reuşit să cuprind tot ce s-ar putea spune despre Dânsa, despre DOAMNA Elena, despre Buni - cum ne lasa sa-I spunem noi, cei ce o iubim şi Da, o admir din toată inima pe această mamă deosebită, căci îi dorim ani mulţi şi buni. prin grija ei a crescut aşa o mlădiţă valoroasă a spiritualităţii

româneşti cum a fost Doamna Doctor Mioara Mincu. O ţărancă româncă, care cu înţelepciune şi prin perseverenţa s-a autoeducat în permanenţă şi a cultivat cultura.

Când scriu cuvântul BUNI mi se pare că literele parcă îmi zâmbesc bucălate, când rostesc cuvântul BUNI parcă simt mângăierea palmei bătătorite şi aud alintul din vocea unei bunicuţe. Căci peste ani pentru nepoţi bunica rămâne un fel de icoană păstrată în sufleţel, de care nu se atinge decât cu un zâmbet înţelegător.

Şi totuşi… Există o BUNI, pe numele ei Elena Slăniceanu, căreia lumea i se adresează DOAMNA ELENA. Pe umerii firavi are un secol. Numele ei înseamnă bucurii, suferinţe, împliniri şi este legat de satul Conţeşti , este legat de locuitorii de aici, de toţi care au cunoscut-o ca cea care a fost mama Medicului cu M, căci Mioara Mincu a fost doctor cu suflet, şi - mai ales - de suflete. Admirând-o pe cea căreia îi poartă recunoştinţă generaţii întregi de absolvenţi ai Şcolii Sanitare Postliceale “Carol Davila”, şi nu numai ei, vrem să-i aducem un omagiu mamei ce a sădit în copila ei bunătate, dăruire, cinste şi iubire către semeni.


De Ziua Ţărăncii românce şi din toată lumea, îi urăm: La luciditatea, înţelepciunea şi disponibilitatea de a ajuta mulţi ani, doamna Elena ! oamenii, ceea ce dovedeşte că în mediul rural încă se mai Şi ne dorim să mai fie în satul românesc astfel de mame şi cultivă aceste valori fundamentale pentru armonizarea de bune. relaţiilor între oameni.

Ca medic la Unitatea Periferică Ambulatorie din Cartierul Am avut beneficiul de a mă afla pentru mulţi ani în Colentina, am primit într-o zi de primăvară un grup de preajma a două femei aproape fără egal. Mamă şi studenţi însoţiţi de o tânără şi agreabilă asistentă fiică, Doamna Elena Slăniceanu şi Doamna Dr. universitară a Facultăţii de Medicină, care m-a Mioara Mincu. Fiecare în parte dătătoare de imbold şi impresionat cu elanul său. Ulterior, această asistentă, pe

speranţă fără limite, pentru cei din jurul lor şi nu care o chema Mioara Mincu, ajunge directorul unei

numai. Izvor nesecat de bunătate, de dăruire, de policlinici de cartier, apoi de sector, şi în final medic şi putere de a face numai bine, Doamna Elena a înfruntat director al unuia dintre cele mai mari spitale bucureştene, o viaţă grea, dar tocmai acesta poate fi secretul de a Cantacuzino.atinge venerabila vârstă de 100 de ani.Soarta a decis ca timp de 3 decenii să fiu colaborator al

acestei personalităţi ce devenise proeminentă în activitatea Având în suflet dorinţa de a-şi ţine familia aproape, a profilactică, pe lângă capacităţile sale de conducere. Multă revărsat iubire fără preget pentru fiica sa Mioara vreme m-am întrebat de unde sunt aceste trăsături Mincu, la fel ca şi şi pentru nepoţii şi strănepoţii săi.deosebite ce au la bază principialitatea şi dragostea de om. Toată admiraţia şi preţuirea pentru dragostea cu care Abia după ce am cunoscut-o pe doamna Elena Slăniceanu, familia sa a avut-o permanent în suflet purtându-i de mama dânsei, am putut înţelege că dânsa era izvorul grijă şi fiindu-i aproape atât în momente mai grele, cât acestor trăsături profund umane, ce îmbinau dreptatea şi

şi sporind dimensiunea momentelor de bucurie.disponibilitatea de a ajuta oricând un om în nevoie.

La această minunată aniversare, trimit un gând pios şi În persoana doamnei Mincu întrezăream trăsăturile mamei pentru doamna dr. Mioara Mincu, fiică de un sale, pe care o cunoscusem într-un cerc mai restrâns de devotament fără margini pentru MAMĂ, copii şi familii. nepoţi. Avea acelaşi caracter puternic, al unui om ce a trăit în

mediul rural, cu trăsături precum oamenii cinstiţi, iubitori Îi doresc doamnei Elena, în zi aniversară de mare de semeni şi dedicaţi relaţiilor cu lumea. Multă vreme am însemnătate, să aibă parte de sănătate şi să se bucure admirat capacitatea domniei sale de a-şi creşte nepoţii şi cât mai mult de dragostea imensă a celor din familie şi chiar strănepoţii. S-a dovedit a fi un educator cu însuşiri de preţuirea şi admiraţia celor care au avut fericirea să înnăscute, fapt pentru care nu este de mirare că atât nepoţii o cunoască.săi ca şi fiica sa, fiecare au un renume în activitatea pe care Să ne trăieşti Doamna Elena! “La Mulţi Ani!”o desfăşoară. Providenţa i-a dăruit doamnei Slăniceanu să-şi păstreze

Dr. Leonid Gheorghiev: General NicolaTibacu, vicepreşedinte CNFR:


„De loc eu sunt din Răcari, un sat aproape de Conţeşti. o faptă buna reuşeşti să schimbi un om decât dacă-l cerţi.Tata a murit când aveam 18 ani şi am vrut să rămân cât mai Ţin mereu legătura cu doamna Elena Slăniceanu, e un mult cu mama. De aceea m-am şi căsătorit la 30 de ani. Am model pentru mine ca educator şi întotdeauna discuţiile cu venit aici, în casa soţului meu cu sufletul deschis, şi am avut dânsa îmi dau lumină şi putere să merg mai departe.norocul să găsesc o familie care m-a primit cu braţele Doamna Elena a fost o luptătoare, toată viaţa, şi a făcut tot deschise, în care m-am integrat uşor. Socrii mei ne-au ajutat posibilul să îşi crească singură fetiţa ca să meargă mai cu tot sufletul, ne-au crescut copiii, pe cei doi băieţi care departe la şcoală, ceea ce puţini ţărani făceau pe vremea acum sunt ingineri, unul are 27 de ani, iar cel mic, 25. aceea.

Viaţa noastră a avut dintotdeauna o dimensiune rurală, Dacă cei mai mulţi gândeau că dacă au pământ de lucrat, dar am ştiut, ca doi oameni care ne ocupăm de educaţie, şi eu copii trebuie să rămână lângă casă, să ajute la munca şi soţul meu, să ne bucurăm de frumosul vieţii la sat. Avem o câmpului, dânsa mai vindea câte un petec de pământ, la gospodărie mare, cu o grădină de 5000 de metri, în care ne nevoie, ca să poată s-o întreţină la şcoală pe fata ei. cultivăm zarzavaturi, avem pomi fructiferi. Am avut până A fost pentru mine modelul şi omul care mi-a arătat că fără acum câţiva ani şi animale şi vacă şi purcei, şi găini. dragoste şi fără a dărui totul nu poţi să realizezi nimic în

Soţul meu, a început să-i ia la lucru cu el în grădină pe viaţă. copiii noştri încă de când aveau 3 - 4 anişori. Le dădea de A fost toată viaţa o autodidactă. Am găsit-o adesea făcut mici treburi, pe măsura lor, dar munceau împreună.

cititind, chiar şi după 90 de ani, şi se chinuia cu lupa să vadă După ce au crescut, au fost apoi mereu alături de noi şi ne-au acolo unde scrisul era prea mic, şi avea o mare bucurie să-mi ajutat la treburile gospodăriei, iar acum le prinde tare bine în împrumute cărţi să le citesc, să-mi împărtăşească ce a viaţă. Muncim mult aici, iar pământul ne leagă de casă, dar e aflat…bine, că avem în gospodărie tot ce ne trebuie.

A fost şi este încă şi acum un foarte bun manager. Ştie tot Din 1989 am început sa lucrez aici, în Conţeşti, iar ce se întâmplă în gospodăra ei şi imediat cunoaşte adevărul.bucuria cea mai mare mi-o aduc copiii. Ei sunt atât de

sensibili şi de sinceri la vârsta aceasta. Sunt copii care mă Este foarte credincioasă. M-a frapat întotdeauna legătura strâng în braţe şi îmi spun aşa de fericiţi: Vă iubesc atât de strânsă cu fiica sa, doamna Dr. Mincu. Şi eu am avut Doamna! Am ştiut să mă aplec asupra fiecărei familii, să-i o mamă pe care am iubit-o şi am respectat-o, dar între cunosc pe fiecare în parte şi colaborarea cu părinţii m-a dânsele legătura a fost cu totul aparte şi numai Dumnezeu a ajutat enorm. Fiecare copil, indiferent de situatia sa putut crea această unire. Indiferent cât de ocupată era familială sau materială, are ceva special şi trebuie ridicat. Doamna Mincu, dacă doamna Elena o suna şi o ruga să

rezolve o problemă pentru cineva din sat, nu exista să nu Ştiindu-le greutăţile, ajutându-i pe mulţi dintre ei, s-a răspundă. Împreună au fost alături de locuitorii Conţeştiului produs o legătură trainică. Iarna trecută am pus 50 de de câte ori erau chemate.borcane de conserve, dar mai mult de jumătate le-am dat

celor mai nevoiaşi. Am încercat însă să le învăţ pe mame şi Vă spun cu mâna pe inimă, că nici unul din întreaga cum să îşi planteze singure legumele din care apoi să noastră comunitate, n-am fost capabili să ne ridicăm la gătească sau să facă singure conservele. Le dădeam punguţe înălţimea dânselor. La fel cum domnul învăţător Ionel cu tot felul de seminţe şi le învăţam cum să le cultive. „Când Popescu a îndrumat-o pe doamna Elena în educaţia aduni tecile, să vii să-ţi dau şi reţeta cum sa le prepari”, le doamnei Mincu, descoperindu-i calităţile speciale, tot aşa a spuneam. îndrumat şi dânsa pe cei care veneau să-i ceară sfat.

Nu e uşor, uneori, dar trebuie să luptăm. Educaţia începe A fost o binecuvânare pentru mine şi familia mea că le-întâi cu familia şi apoi cu copiii. Când eu eram copil, am cunoscut şi le-am avut lângă noi pe doamna Slăniceanu sfaturile învăţătoarei noastre erau respectate cu sfinţenie de şi pe doamna dr. Mioara Mincu. Pentru femeile din Conţeşti mama mea. Acum nu mai e la fel, dar tot cu o vorba buna sau vor rămâne modelul de femeie dăruită, demnă şi puternică.

Educatoarea satului ConţeştiDoamna Lucia Chiţu este educatoare la Grădiniţa din Conţeşti de 27 de ani, de când s-a căsătorit cu profesoul Nicolae Chiţu, director astăzi al Şcolii Dr. Mioara Mincu din Conţeşti. Prin mâinile sale şi ale soţului său au trecut aproape toţi copiii comunei dâmboviţene şi mulţi dintre ei sunt astăzi oameni de de toată isprava.

Portret de femeie:


Invitaţia de a aşterne pe hârtie gândurile mele prilejuite de pe care nici nu îndrăznesc să-l măsor sau să-l compar cu

cea de-a 15-a sărbătoare a Zilei Ţărăncii mi-a stârnit ceva…… mă înclin în faţa puterii sale de muncă, ce frânge

sentimente contradictorii. Ar fi desuet să aştern vorbe limitele adeseori ... mă înclin în faţa ei, îmbrăcată de

referitoare la statistici, la problematica femeii din mediul sărbatoare, duminica, mergând în casa Domnului să-i

rural sau la discriminarea acesteia….. mulţumească pentru ceea ce primeşte în fiecare zi…..mă

Prin faţa ochilor mi-a trecut, aproape instantaneu, femeia înclin adânc în faţa privirii sincere, oneste, pline de căldură,

simplă, îmbrăcată în strai popular, cu privirea duioasă, care răspunde salutului primit de la un străin, simplu: “Să

coborâtă, parcă, dintr-un tablou de Grigorescu şi, tot trăieşti, maică!”

aproape instantaneu, m-a izbit imaginea unei femei Valoarea mea umană se sprijină pe tot ceea ce mi-a fost

modernizate, mai mult sau transmis în cel mai

mai puţin forţat, amestecată s i m p l u m o d , p e

în mulţimea de chipuri respectul faţă de om,

nervoase, încordate, ce pe munca desfăşurată

aşteaptă să se schimbe s u b f o r m a u n e i

culoarea unui semafor din activităţi formative,

Piaţa Romană. creative şi recreative,

Oare modernismul zilelor indiferent de natura ei!

noastre a influenţat numai Am învăţat, acolo în

estetica femeii strămutate în colbul străzii, să mă

mediul citadin? Cu ce bagaj j o c , r e s p e c t â n d

de valori şi sentimente se partenerii şi regulile

amestecă în mulţimea de pe lejere sau dure ale

bulevardul Magheru femeia acestuia; am învăţat să

din mediul rural “condam- mă ridic din căzătură,

nată” volitiv la nebunia să mă scutur şi să mă

citadină? joc în continuare!

Cum se identifică femeia cu Nu contează dacă am

trăire tradiţională în năvala oraşului căzut din vina mea sau

superdezvoltat? a altcuiva, mă ridic oricum, fără să mă plâng, fără să repro-

Pentru toate există un răspuns pe care, în decursul celor 8 şez!

ani de când am îngroşat rândurile exilaţilor …. îl caut….. şi Am învăţat la şcoala mică din centrul satului să “învăţ”,

îl caut…… chiar dacă unele sloganuri de la gazeta de perete erau din

Nu-l găsesc în supermarket, ci în piaţa de legume şi Lenin!

zarzavat, lângă taraba unde vinde o bătrânică îmbrobodită, Am învăţat să doresc mai mult de la mine la un liceu

care-mi mulţumeşte sincer că am cumpărat de la ea! orăşenesc titrat, fără să simt frustrarea elevei venită de la

Nu-l găsesc în cel mai mare mall ……ci la colţ de stradă, la ţară!

altă bătrânică îmbrobodită, care-mi oferă un buchet de Am învăţat să respect cartea din bibliotecă şi liniştea sălii de

tufănele legate cu sfoară……. şi gândul îmi zboară la lectură, cu gustul amar că nu pot să citesc mai mult!

Fefeleaga, iar ochii-mi devin uşor umezi! Am învăţat să predau din cancelaria unei foste Şcoli de

De dragoste! Menaj, înfiinţată în perioada interbelică de un fruntaş

De dragoste pentru mâinile ei butucite de muncă! tărănist, Ion Mihalache, unde mentori mi-au fost toţi colegii

De evlavie faţă de cucernicia chipului ei când face crucea şi unde am învăţat să iubesc chiar şi şefii!

largă în faţa Fecioarei cu Pruncul! Am simţit că spaţiul se micşorase, mă copleşea şi am fugit

Mă înclin în faţa cultului mistic pe care-l are pentru familie, spre altceva, dar am luat tot sacul de valori cu mine, nu am

pentru copiii ei…..mă înclin în faţa spiritului de sacrificiu uitat nici un sertar gol când am împachetat!

Din ruralul sufletului meu spre urbanul nevoilor mele.{i retur ...

DE LA „FEFELEAGA“ LA „MADAME“

foto: „Ţărancă stând în iarba“ de Nicolae Grigorescu


Mă regăsesc zilnic, eu, în implicarea mea totală, absolută, preocupată, grabită în dorinţa de a face toate lucrurile

uneori pasională, în fiecare dintre activităţile propuse sau propuse, rămâne în urma gazelor de eşapament săptămânal,

impuse merg spre altceva, cu dorinţa mărturisită zilnic, mie la poarta casei, în livada cu pomi, pălind la surâsul blând al

însămi, că şi astăzi vreau să fac ceva bine, dacă nu pentru mamei şi dojana tatei (iubesc dojana tatei!), la salutul

mine, măcar pentru cei din jurul meu, iar dacă nu reuşesc familiar al vecinei de peste drum! Trag poarta şi am ramas

(că nu toate sunt conform dorinţei!) să adorm cu gândul că EU, cu mânecile suflecate, cu dorinţa de a ridica greutăţile

nu am facut rău! de pe umerile celor dragi, cu satisfacţia dată de mirosul

Valoarea dobândită te urmăreşte constant, îţi permite “să pământului întors, al ierbii crescute, mai verde decât

creşti mare”, nu-ţi permite să greşeşti, şi cu toate astea, VERDELE, cu bucuria simţită chiar şi când se scutură

greşeşti, dar ai tăria să mergi mai departe, spunând nu florile!

PARDON, ci IARTĂ-MĂ! Iubesc ţăranca din fiecare femeie pe care o întâlnesc,

…şi pentru că toate eforturile trebuie susţinute ţăranca din mine, ţăranca din mama mea, din bunica pe care

energetic, resursa inepuizabilă în care mă regăsesc abia am cunoscut-o şi din bunica care voi deveni!

permanent a fost, este şi va fi întotdeauna, tot în locul

formării mele ca om, locul unde s-a dat startul parcursului

meu uman. Elena - Liliana Murguleţ, Comportamentul, mai mult sau mai putin sofisticat, Director al Şcolii Sanitare Postliceale „Carol Davila“

care domină femeia urbană, deseori agitată, încruntată,

Fiecare răsărit de soare şi fiecare Sanitară Postliceală “Carol

apus aduce pace aici, la ţară. Davila” şi peste 3 ani voi deveni

Culorile florilor, verdeaţa asistent medical. Eu cred că nu

pomilor, iarba crudă, mă îmi aduc mediul în care traieşte o persoană

aminte mereu că sunt norocoasă o ajuta spre realizare, ci mai

că m-am născut aici, la Conţeşti. degrabă acest aspect ţine de

personalitatea şi voinţa fiecă-ruia. Cred că cea mai frumoasă Desigur, îmi pun între-barea ce copilărie, şi apoi adolescenţă, se am să fac pe viitor. Oriunde m-aş trăiesc în mijlocul naturii, aşa duce, şi pe orice treaptă m-aş cum am crescut eu. Am fost ridica, nu aş renunţa la ideea că aproape de tradiţii şi am gustat din important este să fiu de folos, plin frumuseţea sărbă-torilor. E lucrând chiar şi la ţară cu toata adevărat, mă atrage şi mediul dăruirea.urban pentru multele lui beneficii,

însă natura, cu toată prospeţimea Şi pentru că aici la Conţeşti

ei, face parte din mine. Mă respectăm "Ziua ţarăncii", doresc

gândesc că aici la sat am învăţat să şi eu să le felicit pe harnicele

apreciez mai mult simplitatea şi ţarănci şi pe draga mea mamă,

curăţenia sufletească. care acum, în pragul toamnei, în

zi de sărbătoare, ne pregătesc plă-Acum sunt încă la vârsta la care cinte calde şi un pahar de must îmi desăvârşesc educaţia. Tocmai dulceag, din roadele bogate ale am absolvit liceul şi am ales să pământului muncit cu mâini urmez o carieră în domeniul bătătorite.sănătăţii. M-am înscris la Şcoala

Simona Huian19 ani, elevă în anul I

a Şcolii Sanitare Postliceale “Carol Davila”

De la sat în toat\ Europa

Perspectivele tinereţii


Doamna Lazăr, ce însemnă pentru dumneavoastră munca în Primărie?

Anul acesta se împlinesc 11 ani de când sărbătoriţi în comună Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural! Cum vă pregătiţi de sărbătoare?

Dumneavoastră ştiţi cel mai bine, cum trăiesc femeile din Conţeşti, care sunt ocupaţiile lor?

proiectului pentru reţeaua de alimentare cu gaze, care acum însă a rămas în aşteptare din cauza costurilor foarte mari şi a

Mi-a plăcut foarte mult administraţia publică. Eu din drag faptului că nu avem mai mulţi agenţi economici în comună am lucrat aici, nu din obligaţie. Şi n-am simţit nevoia să plec care să justifice investiţia. în altă parte. Când mă mai vizitează gândul, că se apropie timpul să ies la pensie, parcă nu pot să-l primesc încă. Primăria e viaţa mea! Nu ştiu să fac altceva. Îmi place să fiu alături de oameni, să îi servesc, să le rezolv problemele cu care vin ei în primărie. Asta e cea mai mare bucurie a mea! Tot doamna Doctor Mincu a avut această iniţiativă, şi ne–a Am fost alături de ei, rând pe rând, şi la nunţi şi când s-a ajutat şi ne-a sprijinit întotdeauna în organizarea acestui născut un copil, dar şi în momentele mai triste ale eveniment şi material şi prin artiştii pe care îi invita. înmormântărilor. Cel mai mult mi-a plăcut serviciul acesta Alături de mama domniei sale, doamna Elena Slăniceanu, la Starea Civilă. Eu sunt de aici din comună şi nu m-au sunt cele mai dăruite fiice ale comunei noastre.deranjat niciodată dacă au venit şi Doamna Slăniceanu a fost o sâmbăta sau duminca pentru o doamnă în adevăratul sens al cununie sau să le rezolv anumite cuvântului, care şi-a crescut nu probleme urgente şi nu le-am numai fiica ci şi nepoţii, cu mare perceput niciodată taxe supli- drag şi cel mai important lucru este mentare. E firesc să fii alături de om că le-a sădit în suflet dragostea şi la bucurie şi la necaz. pentru locurile acestea ale noastre. Avem multe programe de sprijinire Şi eu, de câte ori o vizitam, tot ca o a familiilor nevoiaşe care au copii. mamă, cu sfaturi bune mă primea. Biroul de asisteţă socială e foarte Tot timpul a căutat să ne ajute. implicat în rezolvarea problemelor Doamna Doctor la fel. Tatăl meu a comunei şi aici este meritul fost învăţător şi inspector şi a ajutat-d o m n u l u i P r i m a r , M a r i a n o pe doamna Mincu când a intrat în Alexandru. primul an de învăţământ. Apoi îmi spunea mereu: “Tatăl tău

mi-a întins o mână atunci când am avut nevoie, şi nu pot să uit.” A fost pentru noi o persoană cu totul specială şi vorbesc întotdeauna cu emoţie despre dânsa.

Acum, după ce s-au închis multe din fabricile din Două evenimente importante ne vor aduce mare bucurie în Târgovişte, Bucureşti şi Titu, numărul celor care încă mai au octombrie al acestui an! O sărbătorim pe doamna Elena un loc de muncă într-unul din aceste oraşe învecinate a Slăniceanu, la frumoasa aniversare de 100 de ani, când îi rămas destul de mic. Parte din ele mai lucrează în vom înmâna cu emoţie, cu dragoste şi recunoştinţă diploma agricultură, dacă şi-au recuperat terenurile agricole, după de Cetăţean de Onoare al Comunei Conţeşti. Pe 26 revoluţie. Cultivă cartofi, zarzavaturi, mai cresc animale. octombrie, de sărbătoarea Sfântului Dumitru, este ziua Avem în comună două ferme de vaci, o ciupercărie, un Conţeşitului. Va fi târg, belşug de roade ale pământului şi sanatoriu de bătrâni la Mereni, o croitorie la Boteni şi vrem voie bună.să deschidem una nouă, pentru 30 de femei. Încercăm să atragem investiţii, să dezvoltăm proiecte care să asigure o calitate cât mai bună a vieţii localnicilor, atât în ce priveşte infrastructura, utilităţile, cât şi pentru educaţie, ori crearea de noi locuri de muncă. Avem o serie de proiecte în derulare, unele deja finalizate, altele în aşteptare ... sunt multe de făcut! De-a lungul timpului Doamna Doctor Mincu ne-a ajutat să rezolvăm multe probleme ale comunei. A avut atâtea iniţiative lăudabile, şi în ce priveşte înfiinţarea brutăriei pe care am vrea tare mult s-o redeschidem, şi a centrului de odihnă pentru bătrâni, şi ne-a ajutat inclusiv la realizarea

Poate că sunt mai bine de 25 de ani de când doamna Camelia Lazăr cunoaşte şi chiar împlineşte destinele Primăriei din Conţeşti, unde s-a pus cu dragoste în slujba oamenilor printre care a crescut şi a trăit. Primarii şi culorile lor au venit, au plecat, de-a lungul atâtor ani, ea însă a rămas statornică în funcţi ei de secretar al instituţiei, şi prin mâinile şi sufletul ei au trecut rând pe rând toate nevoile conţeştenilor, iar nu multe sunt cele care să fi rămas încă nerezolvate. În spatele proiectelor despre care vorbeşte cu multă deschidere şi mândrie chiar, se ascunde o femeie sensibilă, harnică şi cu multă dăruire.

O via]\ `n slujba comunit\]ii

Primăria este viaţa mea!

Comuna Conteşti este situată în partea de sud-est a judeţului Dâmboviţa, pe valea Râului Dâmboviţa, la 36 de km distanţă de municipiul Târgovişte şi 42 de km de municipiul Bucureşti. Sate componente: Conţeşti de Sus, Conţeşti de Jos, Crângaşi, Boteni, Bălteni, Gămăneşti, Mereni, Călugăreni, Heleşteu. Puteţi găsi informaţii despre istoric, turism şi proiecte ale primăriei pe pagina: http://www.primariacontesti.ro

INFO CONŢEŞTI

tel. / fax : +40 21 312 23 88

+40 21 610 70 68

Piaţa cpt. Valter Mărăcineanu nr. 1, sector 1, 010155 Bucureşti

Str. Viitorului 161-163, Sec. 2,020609 Bucureşti

Adresa: Telefon:Adaugă ca prieten:

Fundaţia Mioara Mincu

Şcoala Carol Davila

[email protected]

[email protected]

web/ e-mail:

FUNDAÞIA UMANISTÃ Dr. MIOARA MINCU

ªCOALA SANITARÃ POSTLICEALÃ “CAROL DAVILA”

Educatie pentru sanatate - Editie Speciala

Documents

Transcript of Educatie pentru sanatate - Editie Speciala