Educa Bili Tate

5
Capitolul II EDUCAŢIA –DELIMITĂRI CONCEPTUALE 3. Educabilitatea. Rolul educaţiei în dezvoltarea personalităţii. OBIECTIVE SUBTEMEI: După ce veţi studia această temă veţi fi capabili: - să definiţi conceptul de educabilitate; - să evaluaţi importanţa eredităţii şi mediului în formarea personalităţii; - să apreciaţi puterea şi limitele educaţiei în formarea personalităţii umane. 3.1. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Orice om este educabil, adică poate fi educat de către alţi oameni. De la o anumită vârstă, omul însuşi poate acţiona şi contribui la propria formare prin autoeducaţie. Însă trebuie să ştim că receptivitatea sa faţă de influenţele de tip formativ şi informativ este mai mare sau mai mică în diferitele momente ale formării sale. De asemenea receptivitatea diferă şi de la o persoană la alta. Acest lucru este influenţat de diverşi factori. Capacitatea omului de a fi receptiv la influenţele şi acţiunile educaţionale, demersuri realizate cu scopul de a forma şi dezvolta continuu personalitatea umană se numeşte EDUCABILITATE. CONCEPTUL „educabilitate" mai poate fi definit ca fiind potenţialul de formare umană sub influenţa factorilor de mediu sau educaţionali. Eugen Cristea defineşte educabilitatea astfel: „caracteristică a personalităţii umane care desemnează capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogică, progresivă, permanentă şi continuă”. I. Negreţ arată că educabilitatea reprezintă „ansamblul posibilităţilor de a influenţa cu mijloace educative formarea personalităţii fiecărui individ uman, în limitele psihogenetice ale speciei noastre şi a particularităţilor înnăscute care conferă fiecăruia individualitatea sa genetică.” 3.2. FACTORII DEZVOLTĂRII PSIHICE Dezvoltarea este un proces complex care se realizează printr- o succesiune de etape şi de acţiuni specifice. Ea presupune acumulări cantitative şi salturi calitative. Dezvoltarea umană presupune cunoaşterea şi formarea unor conduite şi atitudini care permit adaptarea la cerinţele mediului natural şi socio-cultural. Procesul de dezvoltare psihică variază de la o persoană la alta în funcţie de caracteristicile individuale, de ritmul propriu de creştere şi transformare, de specificul acţiunii pedagogice. Complexitatea şi specificul dezvoltării psihice sunt determinate de două grupe de factori: - factori interni, factori de natură biologică, ereditară 1

Transcript of Educa Bili Tate

Capitolul l

Capitolul II

EDUCAIA DELIMITRI CONCEPTUALE

3. Educabilitatea. Rolul educaiei n dezvoltarea personalitii.

OBIECTIVE SUBTEMEI:Dup ce vei studia aceast tem vei fi capabili: s definii conceptul de educabilitate; s evaluai importana ereditii i mediului n formarea personalitii; s apreciai puterea i limitele educaiei n formarea personalitii umane.3.1. CONCEPTUL DE EDUCABILITATEOrice om este educabil, adic poate fi educat de ctre ali oameni. De la o anumit vrst, omul nsui poate aciona i contribui la propria formare prin autoeducaie.

ns trebuie s tim c receptivitatea sa fa de influenele de tip formativ i informativ este mai mare sau mai mic n diferitele momente ale formrii sale. De asemenea receptivitatea difer i de la o persoan la alta. Acest lucru este influenat de diveri factori.Capacitatea omului de a fi receptiv la influenele i aciunile educaionale, demersuri realizate cu scopul de a forma i dezvolta continuu personalitatea uman se numete EDUCABILITATE.

CONCEPTUL educabilitate" mai poate fi definit ca fiind potenialul de formare uman sub influena factorilor de mediu sau educaionali. Eugen Cristea definete educabilitatea astfel: caracteristic a personalitii umane care desemneaz capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogic, progresiv, permanent i continu.I. Negre arat c educabilitatea reprezint ansamblul posibilitilor de a influena cu mijloace educative formarea personalitii fiecrui individ uman, n limitele psihogenetice ale speciei noastre i a particularitilor nnscute care confer fiecruia individualitatea sa genetic.3.2. FACTORII DEZVOLTRII PSIHICEDezvoltarea este un proces complex care se realizeaz printr-o succesiune de etape i de aciuni specifice. Ea presupune acumulri cantitative i salturi calitative. Dezvoltarea uman presupune cunoaterea i formarea unor conduite i atitudini care permit adaptarea la cerinele mediului natural i socio-cultural. Procesul de dezvoltare psihic variaz de la o persoan la alta n funcie de caracteristicile individuale, de ritmul propriu de cretere i transformare, de specificul aciunii pedagogice.Complexitatea i specificul dezvoltrii psihice sunt determinate de dou grupe de factori:

factori interni, factori de natur biologic, ereditar

factori externi: mediul natural i social i educaia.Factorii interni sunt: ereditatea, trsturile psihosociale ale omului (calitile proceselor psihice- gndirea, limbajul, memoria, atenia, imaginaia etc.- , trebuinele i motivele interne ale persoanei), experiena personal dobndit de fiina uman.Factorii externi sunt alctuii din totalitatea condiiilor, a elementelor i forelor, a influenelor care se exercit din afar i care acioneaz asupra personalitii umane.

Cele dou grupe de factori se intercondiioneaz continuu. Nici un factor nu determin singur dezvoltarea. Aceasta presupune aciunea conjugat i complementar a tuturor factorilor. 3.3. TEORII PRIVIND EDUCABILITATE

Teoria ereditarist a fost promovat la nceput de biologi. Acetia considerau c ereditatea are rol decisiv n dezvoltarea uman. Ei susineau c dezvoltarea omului este nscris n zestrea genetic a copilului i c mediul i educaia asigur doar condiiile de dezvoltare a nsuirilor i capacitilor nnscute ale omului. Unii adepi ai acestor teorii susin c pe lng ereditatea biologic, exist factorii care influeneaz educabilitatea sunt diveri: mediul natural i social, educaia, trsturile individuale fizico-psihice, voina omului de a se (auto)educa.

De-a lungul timpului, diverse teorii psihopedagogice au evideniat rolul primordial al unui sau al altuia dintre acei factori n dezvoltarea uman. Astfel sau conturat trei mari teorii.

a. i o ereditate psihologic i niciuna nu poate fi schimbat prin educaie (teoria lui Lombroso- criminalul nnscut; teoria lui Szondi- teoria impulsurilor; teoria lui Freud- instinctele motenite se manifest n primii ani de via; teoriile rasiste- rase superioare i rase inferioare, diferenele dintre ele se datoreaz factorilor genetici)b. Teoria ambientalist a aprut ca reacie la teoriile ereditariste. Aceasta susine c mediul sociocultural marcheaz i controleaz evoluia individului. Ambientalitii afirm c reuita n via nu se datoreaz nzestrrii genetice, ci influenelor externe i, mai ales educaiei. Adepii acestei teorii (Comenius, Locke, Kant etc.) susin c, la natere, copilul este o tabula rasa pe care mediul i, mai ales, educaia pot s scrie tot ce omenirea a nvat. Ei afirm c nu este nimic n intelect care s nu fi trecut mai nainte prin simuri sau c omul devine om doar prin educaie.

(Recomand citirea romanului Doctorul misterios de Alexandre Dumas).c. Teoria dublei determinri sau interacionist susine c dezvoltarea individului este rezultatul aciunii conjugate a factorilor interni i externi, educaia avnd un rol foarte important. Astfel, ereditatea ofer premisa de baz a dezvoltrii, mediul creeaz condiiile dezvoltrii, iar educaia determin dezvoltarea i definitiveaz construcia uman. Educaia intervine, dirijeaz i organizeaz aciunile factorilor de mediu n funcie de particularitile individului, multe generate de ereditate.3.4. EREDITATEA- premis a dezvoltrii psihoindividuale

Omul este un univers unic. Unicitatea sa este dat de zestrea sa genetic, adic de ceea ce motenete de la predecesori. Fiecare om poart o anumit informaie ereditar transmis de la prini prin gene(pri ale cromozomilor din nucleele celulare). Aceast zestre va influena totdeauna dezvoltarea individului i reuita sa n via. Ea determin receptivitatea individului la ceilali factori. n prima etap a vieii (copilrie), influena ereditii este foarte evident n felul de a aciona a omului. Prin urmare, este necesar s cunoatem problematica ereditii. Ereditatea reprezint capacitatea biologic a fiinei de a transmite caracteristici, nsuiri i trsturi de la naintai la urmaii lor.

Exist dou tipuri de ereditate: ereditate de specie i ereditate specific.

Ereditatea de specie (genotipul general) asigur continuitatea speciei, prin transmiterea urmtoarelor particulariti: structura anatomico-fiziologic a organismului, poziia biped, dezvoltarea sistemului nervos, tipul de metabolism etc.

Ereditatea specific (genotipul individual) asigur transmiterea caracteristicilor particulare care fac ca un om s se deosebeasc de altul: culoarea pielii, prului i a ochilor, statura i conformaia corpului, amprentele digitale, grupa sanguin, predispoziiile naturale. Dintre predispoziiile naturale menionm: particularitile organelor de sim, ale sistemului nervos, aptitudinile simple senzorio-motorii, memoria, dispoziiile afective etc. Aceleai predispoziiile native sub influena diferit a factorilor externi pot conduce la diferite profiluri umane.3.5. MEDIUL-cadrul socio-uman al dezvoltrii psihoindividuale

Mediul reprezint ansamblul de elemente naturale, sociale, culturale ce ne nconjoar i cu care,omul, este n interaciune permanent pe parcursul ntregii sale viei.n sens restrns, pedagogia definete mediul ca fiind totalitatea influenelor ce se exercit asupra individului.

Mediul este un cmp de condiii n care acioneaz omul i care l influeneaz, dar care i i ofer posibiliti nelimitate de aciune. n mediul de via, este transformat potenialul ereditar al omului, se realizeaz socializarea, iar omul este valorizat. Astfel, mediul contribuie la dezvoltarea personalitii umane. s-a ajuns la un acord general asupra condiiilor de mediu care favorizeaz dezvoltarea potenialului intelectual al copilului. Aceste condiii includ. Alimentaie, ngrijiri adecvate n perioada pre- i postnatal, stimulare intelectual, climat emoional pozitiv, statut, ncurajare, suport parental. (Diferene interindividuale- Biron

Mediul poate fi difereniat astfel:

Mediul fizic - mediu format din totalitatea condiiilor bioclimatice n care triete omul. Acest mediu determin anumite schimbri la nivelul comportamentului uman: alimentaia, mbrcmintea, metabolismul, timp/durat de munc/efort etc.

Mediul social este alctuit din totalitatea condiiilor economice, politice, sociale, culturale. n sens restrns, mediul social presupune influenele socioculturale ale familiei, ale colii i ale grupurilor informale din care face parte individul (grup de prieteni, vecini etc.). Mediul acioneaz direct sau indirect asupra individului. Aciunile mediului pot fi clasificate:

a. aciuni ce vizeaz pstrarea achiziiilor istorie umane, oferind tinerei generaii posibilitatea de a prelua experiena acumulat de aduli, experiena structurat, perfecionat i prezentat ntr-o form accesibil;

b. aciuni ce declaneaz dezvoltarea predispoziiilor naturale i conduce la dezvoltarea proceselor i nsuirilor biopsihice ale individului (exemplu: ereditate- mers, auz, voce; influenele mediului conduc la: performan n alergare, talent n muzic/dans, arta conversaiei, vorbirea n mai multe limbi etc.)Importana mediului asupra dezvoltrii copilului i necesitatea unei relaii/interaciuni continue ntre mediu i ereditate au fost evideniate prin numeroase cercetri (asupra copiilor crescui ntre animale, asupra gemenilor monozigoi crescui n medii diferite, asupra copiilor din familii dezorganizate sau a copiilor adoptai, asupra copiilor crescui n diferite medii culturale) .Copilul poate fi influenat foarte diferit de mediu (pozitiv, negativ; sistematic, nesistematic, convergent, divergent). Educatorul trebuie s cunoasc aceste influene, s le orienteze optim influenele pozitive, s le diminueze/anuleze pe cele negative.

3.6. EDUCAIA - factor cu rol conductor n dezvoltarea psihoindividual

Dac avem n vedere rdcinile etimologice ale cuvntului EDUCAIE, atunci putem spune c educaia este aciunea uman de scoatere a omului din starea de natur i introducerea acestuia n stare de cultur.

Mult vreme educaia nu s-a crezut n puterea educaiei i de aceea educaia a fost un domeniu al vieii sociale n care accesul a fost restricionat.

Sec. al XVII-lea i al XVIII-lea reprezint etapa istoric n care ncepe s se evidenieze tot mai mult rolul educaiei n dezvoltarea uman i, implicit, n dezvoltarea societii.

J. Locke: nou zecimi din oamenii pe care i cunoatem sunt ceea ce sunt, buni sau ri, folositori sau duntori prin efectul educaiei. Educaia este aceea care determin diferenele ntre oameni.

Helvetius: Oamenii sunt egali de la natur; deosebirile dintre ei fiind rezultatul faptului c unii au primit o educaie mai bun, n timp ce alii au primit o educaie mai redus.Diderot: prin educaie se poate face foarte mult.

Astzi, educaia este considerat o activitate social complex, organizat, prin care se urmrete dezvoltarea personalitii umane n vederea integrrii active i creative n viaa social.

Este factor care concretizeaz modul de utilizare optim a resurselor ereditii i ale mediului.

Educaia acioneaz ca factor de transformare a potenialului ereditar, dar i ca mobilizator al factorilor de mediu, asigurnd convergena influenelor exercitate la niveluri diferite: educaie formal, educaie nonformal, educaie informal.Educaia presupune urmtoarele tipuri de aciune:

a. sporirea experienei de cunoatere a educabilului;

b. fixarea direciilor de dezvoltare psihic (stabilirea curriculumului : obiective, coninuturi, resurse, evaluare);

c. asigur dezvoltarea fiinei umane (organizarea i desfurarea activitilor de formare; colaborarea cu ali factori interesai etc.)

d. contribuie la accelerarea dezvoltrii personalitii umane.

ntre educaie i dezvoltare exist o strns legtur: educaia depinde de dezvoltarea elevului; educaia conduce la acumulri cantitative, apoi la salturi calitative, adic la un nou stadiu de dezvoltare.

Rolul major al educaiei este dat de poziia acesteia ntre ceilali doi factori i de modul n care aceasta valorific influenele ereditii i ale mediului.

Educaia valorific potenialul genetic al individului. Cunoscnd zestrea ereditar a copilului adapteaz demersurile la particularitile individuale i de vrst ale acestuia. Ofer suport n zonele n care zestrea genetic este deficitar. Ca aciune organizat i orientat spre un scop contient formulat, educaia concepe mereu forme de activitate, cu cerine din ce n ce mai complexe care solicit intensificarea gradat a eforturilor fizice, a eforturilor mintale de cunoatere i comportamentale ale copilului.

Educaia amelioreaz condiiile de mediu n care educabilul se dezvolt, asigurnd un climat educaional favorabil nvrii. Cunoscnd caracteristicile mediului, educaia va interveni, organiznd i orientnd influenele acestuia n direcia scopului urmrit sau neutraliznd i substituind influenele negative.Comentai textele:

Educaiei i revine rolul de a aduga motenirea social la ereditatea biologic.

Educaia numai atunci este eficace cnd trateaz pe fiecare conform cu natura sa i cnd d fiecruia hrana mintal de care el are nevoie.

Unii i aceeai stimuli, aceleai experiene nu au efecte identice dac intervin prea devreme sau prea trziu, n cursul dezvoltrii. Exist momente deosebit de favorabile pentru formarea anumitor tipuri de conduit, dar pentru ca aceste conduite s se poat constitui, condiiile externe specifice trebuie s fie realizate tocmai n aceste momente.PAGE 4