Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2005

MÂNTUIREA ÎN LUME

Tipãritã cu binecuvântarea

Î. P. S. PimenArhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2005

Redactor responsabil: pr. Dragoº Buta, consilier cultural

Tehnoredactare computerizatã: pr. Pamfil Strugaru, Liviu StrugaruCorecturã: prof. Doina Ciobanu, prof. Monica Bilauca

Tipar: Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

ISBN 973-86963-9-9

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Mântuirea în lume / tipãritã cu binecuvântarea Î. P. S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor.

Suceava : Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2005

ISBN 973-86963-9-9

28

Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurpentru cei ce zic

cã nu se pot mântui în lume*

Nu ne va mântui pe noi locul, dacã nu vom facevoia lui Dumnezeu, ci pe fiecare îl mântuieºtemintea cea cu bunãvoie cãtre Dumnezeu. Cã nu esteajutor nici din dregãtoria cea cinstitã, nici din loculcel sfânt pentru cel ce nu face porunca luiDumnezeu. Cã ce dregãtorie este mai mare decâtdregãtoria lui Adam cea fãrã de moarte sau ce loceste mai frumos decât raiul din care a fost izgonitAdam prin cãlcarea poruncii lui Dumnezeu? ªi,dimpotrivã, ce este mai de ocarã decât gunoiul pecare ºezând, Iov a pãzit porunca lui Dumnezeu ºi înrai s-a sãlãºluit? Iar Saul la împãrãþie fiind, ºi înpalate de mult preþ stând, ºi viaþa aceasta a pierdut-o ºi nici pe cealaltã n-a câºtigat-o. Lot, aflându-se înSodoma, în mijlocul unui popor fãrã de lege, fãcândporuncile lui Dumnezeu s-a mântuit ºi cununã cusfinþii a luat. ªi, de va zice cineva cã nu se poatemântui în lume cu femei ºi cu copii, unul ca acela cunebunie se înºealã, cã pretutindeni ne primeºteDumnezeu, dacã împlinim poruncile Lui. Locul pe

3

* Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovniceºti ale

Sfinþilor Pãrinþi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor,

Suceava, 2003, p. 176.

nimeni nu mântuieºte, nici nu osândeºte, ci pefiecare faptele îl osândesc sau îl mântuiesc.

Deci, mãcar cã în lume petrecem, o, fraþilor, sãnu deznãdãjduim chiar de am greºit cu ceva, ciiarãºi, prin pocãinþã sã alergãm la Dumnezeu ºi dinaverile noastre sã fim milostivi ºi darnici cu ceisãraci ºi neputincioºi. Cãci mai mult pentru unii caaceºtia þi-a încredinþat Dumnezeu averea, cã ea cunimeni nu s-a nãscut împreunã. Pentru aceea sã daimilostenie singur, de bunã voie, cã de mult ajutoreste sufletului tãu a da cu mâna ta. ªi sã nu aimartori lângã tine când faci milostenie. Pe rudelecele apropiate ale tale fãrã de grijã sã le faci, apoi,dupã acestea, ºi la alþii sã faci milostenie. Cã estefãþãrnicie ca la sãracii cei strãini sã împarþimilostenie, iar neamul tãu sau cei din casa ta sã fiegoi, desculþi ºi flãmânzi. Deci, cum zici cã teîngrijeºti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoienu te îngrijeºti? Cum dar îi vei duce pe dânºii la fricalui Dumnezeu atâta timp cât îi necãjesc pe eitrupeºtile neajunsuri? O, câtã nepricepere ºi câtãinimã rea!

Au n-aþi auzit Scriptura care zice: „Fericit estecel ce miluieºte sufletele robilor sãi ºi nu-ºi lasãneamul sãu în nevoi”? Cã de vei supãra pe ai tãi, iarpe alþii vei milui, îþi va zice þie Domnul: „Fãþarnice,orbitule de rãutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu ºi atunci vei vedea sã scoþi ºi gunoiul fratelui

4

tãu”. Deci auzind acestea acum, aºa sã miluieºti pecei de aproape ai tãi ºi sã te îngrijeºti de hrana lor, casã faci milostiv pe Dumnezeu faþã de tine.

5

Cuvânt al Sfântului Ioan Scãraruldespre cum se pot mântui

creºtinii din lume*

Am auzit pe unii care petrec în lume cunepãsare zicând cãtre mine: „Cum putem noi, cei cevieþuim împreunã cu soþiile noastre, sã petrecemviaþã curatã?”. Acestora le-am rãspuns: „Toatelucrurile bune pe care le puteþi face, faceþi-le: nudefãimaþi pe nimeni, nu furaþi de la nimeni, numinþiþi faþã de nimeni, nu vã înãlþaþi faþã de nimeni,nu urâþi pe nimeni, nu vã despãrþiþi de adunãrile dela slujbele din bisericã, pãtimiþi împreunã cu ceilipsiþi, nu pricinuiþi nimãnui smintealã, de ceea ce ea altuia sã nu vã apropiaþi; îndestulaþi-vã cu ceea cevã pregãtesc femeile voastre. De veþi face aºa, nu veþi fi departe de Împãrãþia cerurilor”.

6

* Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovniceºti ale

Sfinþilor Pãrinþi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor,

Suceava, 2003, p. 203.

Povestire din viaþaSfântului Macarie Egipteanul

despre douã femei ce au ajuns ladesãvârºire, în lume fiind*

Rugându-se oarecând Cuviosul cãtreDumnezeu, s-a fãcut glas cãtre dânsul zicându-i:„Macarie, încã n-ai ajuns la mãsura celor douã femei care vieþuiesc împreunã în cetatea cea de aproape”.Deci auzind aceasta, bãtrânul ºi-a luat toiagul sãu ºia mers în cetatea aceea ºi, aflând casa lor, a bãtut înuºã ºi îndatã una dintre dânsele a ieºit cu marebucurie ºi l-a primit. Apoi, chemându-le bãtrânul peamândouã, a zis cãtre dânsele aºa: „Pentru voi atâtaostenealã am îndurat venind din pustia ceadepãrtatã ca sã înþeleg lucrurile voastre pe care vãrog sã mi le spuneþi, netãinuindu-le”. ªi au rãspunsfemeile cãtre bãtrân: „Crede-ne, Sfinte Pãrinte, cãnici în noaptea trecutã de patul bãrbaþilor noºtrin-am fost libere, deci ce fel de lucruri cauþi de lanoi?”. Iar bãtrânul stãruia, rugându-le sã-i araterânduiala vieþii lor. Iar ele, silite fiind, au zis: „Noinici un fel de rudenie între noi nu aveam ºi s-aîntâmplat cã s-au însoþit cu noi doi fraþi ºi cu dânºiicincisprezece ani petrecând în aceeaºi casã, nici un

7

* Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovniceºti ale

Sfinþilor Pãrinþi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor,

Suceava, 2003, p. 139.

cuvânt rãu sau spurcat n-am zis una cãtre alta, nicinu ne-am sfãdit cândva, ci în pace pânã acumvieþuim. ªi ne sfãtuiam cu un gând ca, lãsând pe soþii cei trupeºti, sã mergem în ceata sfintelor fecioare, acelor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sã-iînduplecãm pe bãrbaþii noºtri sã ne lase, mãcar cã cu foarte multe lacrimi ºi rugãminþi i-am rugat. Dreptaceea, necâºtigându-ne dorirea, am pus aºezãmântîntre Dumnezeu ºi între noi ca nici un fel de cuvântnesocotit sã nu zicem pânã la moartea noastrã”.

Acestea auzindu-le, Sfântul Macarie a zis: „Cuadevãrat, nici fecioare, nici mãritate, nici monah,nici mirean, ci hotãrârea cea bunã o cautãDumnezeu, primind-o ca pe însãºi fapta ºi fiecãruiadupã alegerea cea de bunã voie îi dã pe Duhul Sfânt,Cel ce îndrepteazã viaþa tuturor celor ce vor sã semântuiascã”.

8

Preacuviosul Pãrintele nostruZaharia Ciubotarul ºi Ioan*

Un om oarecare, vestit în lucrurile lumeºti, cunumele Ioan, lepãdând toate îndulcirile vieþii, duceao viaþã smeritã ºi monahiceascã ºi, îndeletnicin-du-se cu fapte dumnezeieºti, se sârguia sã placãnumai lui Dumnezeu. Deci, ostenindu-se pururea înrugãciuni ºi cereri, nãzuind ºi sporind cãtre fapte din cele mai înaintate ºi mai mari, pe lângã toatecelelalte sporiri ale lui, avea ºi lucrul acesta nelipsit,cã se ducea sã privegheze toatã noaptea în bisericileDomnului. De aceea, într-o noapte s-a dus labiserica cea mare a Sfintei Sofia, ce se afla înConstantinopol ºi, aflând uºile încuiate, fiind oste-nit, a ºezut acolo pe un scaun ce era aproape ºiºezând, îºi citea slujba cu glas ºoptit.

ªi, iatã, s-a fãcut o strãlucire de luminã ce venea de undeva de afarã ºi, privind mai cu luare aminte, avãzut un bãrbat cucernic care mergea în urmaluminii aceleia. Deci bucurându-se pentru aceavedere, luã aminte mai bine, voind sã vadã ce are sãfacã omul acela. ªi, când a ajuns omul la porþilebisericii Sfânta Sofia, care erau închise, ºi-a plecatgenunchii înaintea porþilor ºi îndelung a fãcut o

9

* Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 251.

rugãciune, apoi a ridicat în sus mâinile ºi, fãcândsemnul Sfintei Cruci pe porþi, iatã, o minune: îndatãele s-au deschis de la sine ºi, împreunã cu lumina, aintrat înãuntru ºi omul acela minunat. ªi dupã ce aintrat în tindã ºi-a plecat iarãºi genunchii pe podea,la locul unde era zugrãvitã deasupra icoanaPreasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi, sculân-du-se, a deschis ºi acolo porþile. Ajungând la porþilecele frumoase de argint din pridvorul bisericii, afãcut ºi acolo destulã rugãciune. Apoi, cu semnulcrucii, le-a deschis ºi pe acelea ºi aºa a intrat înbisericã, cu totul fiind luminat.

Deci, mergând în mijlocul bisericii, ºi-a ridicatmâinile, cerând îndurare de la Dumnezeu, iar dupãce ºi-a isprãvit rugãciunea, s-a întors ºi a trecut printinda bisericii, iar porþile s-au încuiat singure prindumnezeiascã lucrare, îndatã ce el a ieºit afarã. Deci, sta acel sfânt om Ioan ºi cãuta cu luare aminte undeva merge acel dumnezeiesc bãrbat dupã ieºirea dinbisericã. ªi fiindcã acela mergea pe drumul drept, nu s-a lenevit Ioan a-l urma ca sã afle unde se ascundeacest fel de scump mãrgãritar al lui Dumnezeu. ªiabãtându-se acela puþin din drumul drept, mergeaspre calea cea pogorâtoare a Sfântului MucenicIulian ºi, apropiindu-se de o cãsuþã ºi bãtând cumâna în uºã, a strigat încet numele femeii ce eraînãuntru: „Maria!”. ªi aºa, a intrat înãuntru. Atuncilumina ce-l lumina pe cale s-a luat de la el ºi

10

între ei a pogorât noaptea întunecatã.Iar femeia acelui dumnezeiesc bãrbat a aprins

lumânarea din candelã ºi a dus-o bãrbatului ei. Însãel nu s-a culcat pe pat, nici ºi-a odihnit trupul cuvreun alt chip, ci a început sã lucreze, cã era cizmar.Atunci ºi cel ce-i urma lui, vrednicul de pomenireIoan, fãrã de sfialã a intrat înãuntrul casei ºi cãzândla picioarele lui, le uda cu lacrimi ºi rugându-l pe el,zicea: „Nu ascunde de mine cine eºti ºi care esteînalta vieþuire prin care faci strãine fapte pe carele-am vãzut cu ochii mei, eu însumi”. Iar acel smeritvieþuitor zicea: „Iartã, bãtrânule, pentru Domnul, eu sunt om pãcãtos ºi nu am la viaþa mea nici o faptãbunã, cã cine sunt eu, nevrednicul? Sau de unde amînvãþat eu vreo înaltã vieþuire, precum zici, de vreme ce sunt sãrac ºi mã aflu ostenitor în cel maineînsemnat meºteºug? Te-ai înºelat, omule, te-aiînºelat ºi pãrere ai vãzut, nu adevãrul”.

Atunci bãtrânul a adãugat lacrimi peste lacrimiºi nu înceta a-l jura pe el cu numele lui Dumnezeu, ca sã-i arate fapta bunã cea mare a lui, ºi zicea: „De n-ar fi fost lucrul dumnezeieºtii Pronii, ca sã se descopere viaþa ta ascunsã, cu adevãrat nu m-aº fi învredniciteu, cel mai mic, sã fiu martor acestui fel de tainã”.Deci, strâmtorat fiind de jurãminte, acel minunatbãrbat s-a sculat de pe scaun ºi, fãcând mai întâimetanie bãtrânului, a început a zice aºa: „Bine sãºtii, fratele meu, cã pe pãmânt nici o altã ispravã

11

n-am câºtigat decât sã mã tãvãlesc în noroi ºi sã mãîntinez cu pãcatele, cinstind mai mult desfãtareatrupeascã. Iar dupã acestea, din bunãtateaDomnului Dumnezeului meu, luând aminte la fricachinurilor ce vor sã fie, dupã ce pe aceasta ce-o veziam luat-o de femeie, n-am întinat curãþia trupurilor, ci amândoi cu unire pãzim fecioria ºi tãinuimaceasta, zicând cã ea este stearpã. ªi, pânã acum, cuajutorul lui Dumnezeu, noi pãzim adevãrata curãþe-nie a sufletului ºi a trupului, din dorinþa izbãvirii ºidin dragoste pentru Dumnezeul nostru. Voi adãugaîncã ºi alta, pentru legãmântul jurãmântului:bogãþia mea toatã nu este mai multã, fãrã numai treiarginþi ºi jumãtate ºi cu aceºtia, cumpãrând piei,lucrez meºteºugul cizmãriei ºi câºtigul pe care îl scotde acolo, îl despart în douã: o parte, adicã cea maidreaptã ºi de cãpetenie o hãrãzesc lui Hristos,împãrþind-o la sãraci, fraþii lui Hristos, iar cealaltãparte o cheltuiesc la trebuinþele noastre. ªi aºa,pururea petrecând, mã închipui neîncetat laînfricoºata judecatã ce va sã fie ºi-mi aduc aminte decercetarea cea înfricoºãtoare ce au sã-mi facãcumpliþii demoni”.

Iar Ioan, aceastã povestire auzind-o, ºiminunându-se de curata ºi fericita viaþã a purureapomenitului Zaharia (cã aºa se numea) l-a prealãudat pe el, apoi, binecuvântându-l, a ieºit din casalui cu mare bucurie. Apoi s-a dus la casa unde

12

gãzduia, mulþumind lui Dumnezeu pentru minunilemari ce a vãzut. Iar fericitul Zaharia, cel ce cuadevãrat nu avea mândrie, fugind de amãgirea slavei lumeºti, ºi-a lãsat casa ºi a fugit, rãmânând cudesãvârºire necunoscut tuturor.

13

Cuvânt despre Euharist, pãstorul*

Doi bãtrâni, vieþuind în pustie, au rugat peDumnezeu sã le arate lor la care mãsurã au ajuns ei.ªi le-a venit lor glas, zicându-le: „În cutare sat alEgiptului este un om, un mirean de rând, cu numeleEuharist ºi femeia lui, Maria, dar voi n-aþi ajuns încãla mãsura acelora”. Deci, sculându-se, bãtrânii s-audus la satul acela ºi au întrebat de casa lui. ªi, aflândnumai de femeia lui, i-au zis ei: „Unde este bãrbatultãu?”. Iar ea le-a rãspuns: „Este pãstor ºi paºte oile”.ªi i-a adus pe ei în casa sa. Fãcându-se searã, a venitEuharist cu oile sale ºi, vãzând pe bãtrâni, le-a gãtitlor masã ºi a adus apã ca sã le spele lor picioarele.Zis-au bãtrânii: „Nu vom gusta nimic, de nu ne veispune nouã faptele tale cele bune”. Iar Euharist, cumultã smerenie, le-a zis: „Eu sunt pãstor ºi aceastami-i femeia”. Însã n-au primit bãtrânii numai atâta,ci îl rugau pe el. Iar acela nicidecum nu voia sã lespunã. Apoi i-au zis bãtrânii: „Dumnezeu ne-atrimis la tine”.

ªi, dupã ce a auzit acest cuvânt, îndatã s-atemut ºi le-a spus lor: „Iatã aceste oi le avem de lapãrinþii noºtri, iar dacã ne dãruieºte Dumnezeudintr-însele vreun câºtig, noi îl despãrþim în treipãrþi: o parte la sãraci, alta la primirea de strãini, iar

14

* Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 253.

a treia o cheltuim pentru trebuinþele noastre. Iar decând am luat pe femeia mea nu ne-am spurcat nicieu nici ea, ci în feciorie am petrecut ºi fiecare din noideosebi dormim ºi noaptea ne îmbrãcãm în haine depãr, iar ziua în hainele noastre. Iar pânã acumnimeni din oameni n-a ºtiut cele despre noi”.

Deci, acestea auzind, bãtrânii s-au minunat ºi,închinându-se, s-au dus în pustie, mustrându-se peei ºi lãudând pe Dumnezeu, Cãruia se cuvine slava în veci! Amin.

15

Cuvânt despre Pafnutie monahulºi despre descoperirea faptelorunui mare creºtin dintr-un sat*

Sfântul Pafnutie pustnicul se ruga oarecând luiDumnezeu ca sã-i arate lui cu care dintre oameniisfinþi este asemenea. ªi i-a venit lui un glasdumnezeiesc, zicându-i: „Asemenea eºti cu maimarele din satul din apropiere”. Deci el degrabãalergând la dânsul ºi bãtând la poarta lui, îndatã aieºit acela, precum îi era lui obiceiul, de primea pecei strãini. ªi, primindu-l, i-a spãlat lui picioarele ºi,punându-i masã, l-a poftit pe el sã mãnânce. ÎnsãPafnutie îl întreba de faptele lui ºi zicea: „O, omule,spune-mi, te rog, viaþa ta, pentru cã pe mulþicãlugãri, precum mi-a arãtat mie Dumnezeu, îiîntreci”. Iar el se numea pe sine pãcãtos ºi netrebnicºi pustiu de tot lucrul bun. Deci, dupã ce l-a maiîntrebat pe el cu dinadinsul, i-a rãspuns lui omul,zicând: „Eu n-aº fi voit nici silit sã-þi spun faptelemele, dar, de vreme ce-mi spui mie cã de laDumnezeu ai venit, iatã cele despre mine þi le voispune. Eu acum am treizeci de ani de când trãiesc ºim-am despãrþit de bunã voie de soþie, fiindcã, numai trei ani am trãit cu dânsa ºi trei fii am avut cu ea, care îmi slujesc mie la treburi. ªi neîncetat am iubit pe

16

* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 569.

strãini pânã în ziua de astãzi ºi nu se va putea lãudacineva de aici cã mai înainte de noi ar fi primitstrãini. ªi n-a ieºit sãracul, nici strãinul din casamea, cu mâinile goale. Nici pe un sãrac sau scãpãtatnu l-am trecut cu vederea, ci i-am dat lui mângâierecu îndestulare. Nu m-am lãudat cãtre fiul meu, nicin-au intrat în casa mea roduri strãine. N-a fost sfadãpe care sã n-o fi împãcat, nici n-a vorbit cineva derãu faptele mele. Iar fiii mei nu s-au atins de roduristrãine, nici nu au semãnat mai întâi þarinile mele, ciam dat ajutor mai întâi celor ce aveau trebuinþã desemãnat, iar mai pe urmã mi-am semãnat ºi pe alemele. ªi n-am lãsat pe cel tare ca sã asupreascã pe cel sãrac, nici n-au fost strâmbãtãþi pe care eu sã le fipus pe seama altcuiva. Acestea, Dumnezeu ajutân-du-mi, ºtiu cã le-am fãcut”.

Deci, Pafnutie, auzind faptele bune ale acestuia, l-a sãrutat pe creºtet, zicându-i: „Blagoslovi-te-vaDomnul Dumnezeu din Sion ºi vei vedea bunãtãþileIerusalimului, dar faptele cele bune nu þi-au ajunspânã la aceea care este capul bunãtãþilor, adicã, laînþeleapta înþelegere cea întru Dumnezeu, pe carenu o vei putea câºtiga fãrã ostenealã, mãcar cã nupuþinã grijã de Dumnezeu a fost în viaþa ta. Nu-þiasupri dar sufletul tãu, pentru cã Dumnezeu mi-adescoperit mie despre tine cã, luându-þi crucea ta,vei merge în urma Mântuitorului”.

Iar el, cum a auzit acestea, îndatã a mers înurma lui Pafnutie. Apoi, mergând ei la râu, n-au

17

vãzut nici o corabie. Deci, Pafnutie i-a poruncit lui sã treacã râul pe care nu-l trecea nimeni din cei careerau din locurile acelea, pentru adâncimea lui. Iarcând treceau ei râul, numai pânã la brâu le ajungealor apa. Deci, l-a aºezat pe el la un oarecare loc, undemai înainte se sãvârºiserã alþi doi. Dupã aceea,Pafnutie s-a despãrþit de dânsul ºi se ruga luiDumnezeu ca sã-i arate lui despre el.

ªi, nu dupã multã vreme, a vãzut sufletul luiînãlþându-se de îngeri, care lãudau pe Dumnezeu ºiziceau: „Fericit este cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit,ca sã se sãlãºluiascã în curþile Tale”, iar drepþii,rãspunzând, ziceau: „Pace multã este celor ce iubescnumele Tãu”. ªi a cunoscut Pafnutie cã bãrbatulacela s-a mutat la Dumnezeu. A Cãruia este slavaacum ºi în veci! Amin.

18

Cuvânt din Pateric*

Un frate l-a întrebat pe ava Siluan, zicând: „Cevoi face ava, cum voi câºtiga umilinþã, cã mult suntsupãrat de trândãvie ºi de somn? ªi când mã scol,mã lupt mult la cântarea psalmilor ºi nu pot biruidormitarea, nici psalmi nu zic fãrã de glas”.

ªi i-a rãspuns lui stareþul: „Fiule, a zice tupsalmi cu glas, întâi este mândrie, cã îþi pui în mintecã tu cânþi, iar fratele tãu nu cântã. Al doilea, îþiîmpietreºte inima ºi nu te lasã sã te umileºti. Deci, de voieºti umilinþã, lasã cântarea. ªi când îþi facirugãciunile tale, sã caute mintea ta înþelesul stihuluiºi sã socoteºti cã stai înaintea lui Dumnezeu, a Celuicare cearcã inimile ºi rãrunchii. Iar când te scoli dinsomn, mai înainte de toate, sã slãveascã gura ta peDumnezeu, apoi citeºte Crezul ºi Tatãl nostru ºi apoiîncepe canonul tãu încet ºi suspinând ºi aducându-þi aminte de pãcatele tale ºi de osânda întru care vei fipedepsit”.

Zis-a fratele: „Eu, ava, de când m-am cãlugãrit,slujba canonului ºi ceasurile, dupã rânduiala celoropt glasuri, le cânt”. A rãspuns bãtrânul: „ªi pentruaceasta, umilinþa ºi plânsul fug de la tine. Cã pune înminte pe pãrinþii cei mari, cum ei, nefiind slujitoribisericeºti ºi neºtiind ei de glasuri, nici tropare, în

19

* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 737.

afarã de câþiva psalmi, în lume, ca niºte luceferi austrãlucit; precum au fost Ava Pavel cel simplu, AvaPamvo, Ava Apolo ºi ceilalþi purtãtori de Dumnezeupãrinþi, care ºi morþi au înviat ºi mari minuni aufãcut ºi putere asupra dracilor au primit, nu cucântãri ºi tropare ºi cu glasuri, ci cu rugãciunea ceacu inima zdrobitã ºi cu post. Cã prin acestea ºi fricalui Dumnezeu nelipsitã se face din inimã ºi seîntãreºte plânsul care curãþeºte pe om de tot pãcatulºi mintea mai albã decât zãpada o face. Iar cântareacea de veselie pe mulþi la cele mai de jos alepãmântului i-a pogorât, nu numai mireni, ci ºipreoþi, fiindcã i-a moleºit ºi în desfrânare ºi în altepatimi de ruºine i-a prãpãstuit. Deci cântarea este amirenilor ºi pentru aceasta se ºi adunã poporul înbiserici. Pune în minte fiule câte cete sunt în ceruri ºi nu este scris pentru nici una din ele cã, dupãrânduiala celor opt glasuri, cântã. Ci o ceatã cântãneîncetat „Aliluia”, alta, „Sfânt, Sfânt, Sfânt,Domnul Savaot”, alta, „Bine este cuvântatã slavaDomnului, din locul ºi din casa Sa”. Tu, dar, fiule,urmeazã pãrinþilor de voieºti sã câºtigi umilinþã învremea rugãciunilor, pãzind pe cât poþi minteanerãspânditã. Iubeºte smerenia lui Hristos ºi,oriunde mergi, nu te arãta pe tine isteþ ºi dascãl, ci ca om simplu ºi ucenic. ªi Dumnezeu îþi va da þieumilinþa”.

20

Cuvânt din Pateric*

Zis-a Ava Atanasie: „De multe ori zic unii dinvoi: Unde sunt acum prigoanele ºi pãtimirile?”.

Acum, în loc de prigoanã ºi chinuri, te mustrãconºtiinþa sã mori pentru pãcate, sã omorimãdularele cele de pe pãmânt, ºi, iatã, vei fi mucenicde a ta voie. Atunci se luptau cu împãraþii ºi cudregãtorii. Ai ºi tu, acum, ca potrivnic, pe diavol,împãratul pãcatului ºi dregãtori pe draci. Atunciaceia le puneau înaintea mucenicilor capiºtea ºijertfele ºi urâta închinãciune a diavolului celuimincinos. Cunoaºte cu mintea ta cã sunt ºi astãzicapiºti ºi jertfe ºi idoli mincinoºi ai cugetului, însuflet: capiºte, adicã, nesãþioasa lãcomie, ºi jertfe,îndulcitoarele pofte, iar idoli, duhul poftelor. Cã celce slujeºte desfrânãrilor ºi se îndeletniceºte cudesfãtãri, acela s-a lepãdat de Hristos ºi idolului seînchinã, cã are în sine, adicã, chipul Afroditei, urâtaºi trupeasca dulceaþã. Iarãºi, de se biruieºte cinevade mânie ºi de iuþime, de nu-ºi va tãia sãlbãticiapatimii acesteia, de Iisus s-a lepãdat ºi are întru sinedumnezeu pe Ares (zeul rãzboiului), cã se închinãmâniei, care este semn de turbare. Iar cel ce esteiubitor de arginþi ºi iubitor de dulceþi ºi îºi închideîndurãrile sale faþã de fratele sãu ºi nu miluieºte pe

21

* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 738.

aproapele sãu, acela s-a lepãdat de Iisus ºi idolilorslujeºte, cã are întru sine pe idolul Hermes ºi seînchinã fãpturii, mai mult decât Fãcãtorului, iariubirea de arginþi este rãdãcina tuturor rãutãþilor.

Deci, de te vei înfrâna de acestea ºi de te vei pãzide patimile cele sãlbatice, ai cãlcat idolii ºi te-ailepãdat de credinþa cea rea ºi te faci mucenic,mãrturisind credinþa cea bunã. Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin”.

22

Cuvânt de învãþãturãa monahului Grigorie: sã nu ne lenevim

la a noastrã mântuire*

Nu este de cuviinþã, fraþilor, sã ne lenevim la anoastrã mântuire, nici sã trecem cu vederea vremeacea datã nouã spre pocãinþã, pe care, a o maidobândi, nu vom putea. Cã foarte de primejdie lucrueste celor ce nu se pocãiesc acum ºi aici. Sã nepocãim, drept aceea, de pãcatele noastre, pânã ce nune ajunge pe noi moartea. Cã de acolo nu ne vomputea întoarce, de vreme ce nu este întoarcere deacolo, ci vom merge în pãmântul cel întunecat alîntunericului celui veºnic, unde nu este luminã, niciviaþã pentru pãcãtoºi. Drept aceea, acum sã nepocãim, o, fraþilor, ca pe Dumnezeu milostiv sã-Lfacem cãtre noi înºine ºi sã-I plãcem Lui prin faptebune, prin post ºi rugãciune, prin milostenie ºi prinsmerenie, prin curãþie ºi prin iubirea de fraþi ºi prinpocãinþã, neîndeletnicindu-ne cu deºertãciunileveacului acestuia. Sã ne lepãdãm de rãutãþilelumeºti, sã nu ne îmbrãcãm iarãºi cu patimiletrupeºti, cu nesaþiul, cu beþia ºi cu pofta desfrânãrii,stricându-ne sufletul ºi trupul. Cã puþinã estevremea noastrã aici. Pentru aceasta, sã ne îngrijimde sufletele noastre ºi sã cãutãm mântuirea noastrã,

23

* Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 110.

sã ne ostenim spre Dumnezeu, pentru pãcatelenoastre. ªi nu, adicã, astãzi sã ne pocãim ºi sã nesmerim, iar mâine sã facem mai rele fapte. Cã cel cese pocãieºte de pãcatele sale ºi apoi iarãºi le face, cesporeºte în pocãinþa sa, întorcându-se de la dreptatela pãcat? Sau cum va fi auzitã rugãciunea lui înaintea lui Dumnezeu? Cã Domnul gãteºte asupra lui mâniaSa. Pentru cã, precum multã este mila Lui, aºa suntmulte ºi certãrile Lui ºi pe fiecare, dupã faptele lui îljudecã ºi fiecare dupã faptele sale aflã. Fericit esteomul cel ce poate face pãcatul ºi nu-l face. ªi amar de inima care cugetã în douã pãrþi ºi de pãcatul careumblã în douã cãi. Cã Domnul pe cei cu un gând îisãlãºluieºte în casa Sa.

24

Învãþãturã despre veacul acestavremelnic ºi despre Împãrãþia cerurilor*

Vremea ducerii de aici soseºte; sã vã sârguiþi,dar, a vã îngriji ºi a vã gãti de sufletele voastre, devreme ce, dupã ducerea de aici, roadã de pocãinþãsau de faptã bunã sã nu socoteascã cineva cã va face.Cã în iad se zice: „Cine se va mãrturisi Þie?”. Aicisunt nevoinþele ºi ostenelile, iar acolo cununile ºiplãþile, dupã legea poruncilor Domnului. Aici estelupta cu vrãjmaºii cei vãzuþi ºi nevãzuþi, iar acolorãsplata cea din vitejie ºi din izbândã. Aici estesârguinþa, iar acolo cinstea ºi mãrirea. Aici estecumpãrarea nevoinþelor, iar acolo adunarea câºtigu- lui. Aici, ca în scurt sã spunem, lucrãrile binelui ºi ale rãului se fac, iar acolo este rãsplãtirea acelora.

Deci, pentru urmarea ºi îndulcirea cea vremel-nicã a pãcatului nu numai cã ne lipsim de bunãtãþilecele veºnice, ci încã ºi muncilor celor fãrã de sfârºitne dãm, cã zice Domnul: „Vor merge aceºtia laosânda veºnicã, iar drepþii la viaþã veºnicã” (Matei25, 46).

Deci, mai întâi, credinþa cea tare cãtreDumnezeu, neclintitã în sufletele noastre, din toatãputerea sã o pãzim. Dar încã ºi a îndrãzni neporunceºte Mântuitorul, zicând: „Îndrãzniþi, Eu am

25

* Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 352.

biruit lumea!”. ªi iarãºi: „Nu vã temeþi de cei ce ucidtrupul, cãci sufletul nu pot sã-l ucidã, ci vã temeþimai mult de Cel ce poate ºi sufletul ºi trupul sã learunce în gheenã. Adevãrat, zic vouã, de acela sã vãtemeþi”. ªi pomenirea de rãu sã nu o þineþi, ca întrumânia voastrã sã nu apunã soarele. Iar de va intragând necurat întru cineva, apoi, sârguindu-se, sã-lpiardã pe acela cu rugãciunea. Cã zice: „Fiþi sfinþi,precum Eu sfânt sunt!”. Iar de lãcomie de averi, cade ceea ce este maicã a slujirii de idoli, sã fugiþi. ªiîncã mai vârtos sã iubiþi cumpãtarea.

26

CUPRINS

Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurpentru cei ce zic cã nu se pot mântui în lume ........ 3Cuvânt al Sfântului Ioan Scãraruldespre cum se pot mântui creºtinii din lume ........ 6Povestire din viaþa Sfântului Macarie Egipteanul despre douã femei ce au ajuns ladesãvârºire, în lume fiind ....................................... 7Preacuviosul Pãrintele nostruZaharia Ciubotarul ºi Ioan ..................................... 9Cuvânt despre Euharist, pãstorul ........................ 1Cuvânt despre Pafnutie monahulºi despre descoperirea faptelor unui mare creºtin dintr-un sat ............................. 15Cuvânt din Pateric ................................................ 18Cuvânt din Pateric ................................................ 20Cuvânt de învãþãturãa monahului Grigorie: sã nu ne lenevimla a noastrã mântuire ........................................... 22Învãþãturã despre veacul acestavremelnic ºi despre Împãrãþia cerurilor ................ 24

3

6

7

914

161921

23

25

Mãnãstirea Putna

În lume necazuri veþi avea; dar îndrãz-niþi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16, 33)

Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovã-raþi ºi Eu vã voi odihni pe voi. Luaþi jugulMeu asupra voastrã ºi învãþaþi-vã de la Mine,cã sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsiodihnã sufletelor voastre. Cãci jugul Meu ebun ºi povara Mea este uºoarã. (Matei 11, 28-30)

Fiþi, dar, voi desãvârºiþi, precum Tatãlvostru Cel ceresc desãvârºit este. (Matei 5, 48)

Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava