Economia Romaniei (1877-1914)

51
Economia Romaniei in perioada 1877- 1914 INTRODUCERE Uneori credem ca timpul istoriei rastoarna trecutul peste noi ,in timp ce preocuparile de ieri isi intorc fata catre o noua generatie ,pentru ca ele fac parte din evolutia fireasca a unui popor ce se afla in permanenta tranzitie. Tocmai de aceea prin intermediul proiectului de fata ne propunem sa aducem in discutie o problematica ampla, aceea a Romaniei,stat aflat in continua tranzitie ,prins intre concepte distincte,dar definitorii pentru a intelege evolutia acesteia spre modernitate: *agricultura - industrie *liber schimb – protectionism *capital roman – capital strain Avand in vedere aceste aspecte , vom incerca sa deslusim drumul urmat de Romania pentru dezvoltarea sa social-economica in special in perioada 1877 – 1914. Anul 1987 a insemnat pentru Romania o pagina importanta de istorie,care a determinat ulterior dezvoltarea economica a acesteia,inscriind-o pe drumul spre modernitate . A fost oare insa suficienta proclamarea independentei de stat pentru a atinge un prag inalt al dezvoltarii? Din pacate nu. Agricultura care traversa o perioada dificila , reuseste se se “dezmorteasca “ abia dupa evenimente ca rascoala taranilor de la 1907,dupa promovarea legilor protectioniste si dupa patrunderea in tara noastra a curentului

Transcript of Economia Romaniei (1877-1914)

Page 1: Economia Romaniei (1877-1914)

Economia Romaniei in perioada 1877-1914

INTRODUCERE

Uneori credem ca timpul istoriei rastoarna trecutul peste noi ,in timp ce preocuparile de ieri isi intorc fata catre o noua generatie ,pentru ca ele fac parte din evolutia fireasca a unui popor ce se afla in permanenta tranzitie. Tocmai de aceea prin intermediul proiectului de fata ne propunem sa aducem in discutie o problematica ampla, aceea a Romaniei,stat aflat in continua tranzitie ,prins intre concepte distincte,dar definitorii pentru a intelege evolutia acesteia spre modernitate: *agricultura - industrie *liber schimb – protectionism *capital roman – capital strain Avand in vedere aceste aspecte , vom incerca sa deslusim drumul urmat de Romania pentru dezvoltarea sa social-economica in special in perioada 1877 – 1914. Anul 1987 a insemnat pentru Romania o pagina importanta de istorie,care a determinat ulterior dezvoltarea economica a acesteia,inscriind-o pe drumul spre modernitate . A fost oare insa suficienta proclamarea independentei de stat pentru a atinge un prag inalt al dezvoltarii? Din pacate nu. Agricultura care traversa o perioada dificila , reuseste se se “dezmorteasca “ abia dupa evenimente ca rascoala taranilor de la 1907,dupa promovarea legilor protectioniste si dupa patrunderea in tara noastra a curentului industrialist,care ajuta la dezvoltarea agriculturii,chiar prin promovarea industriei ce oferea utilajele necesare pentru o productivitate mai mare deci ,implicit , o crestere economica mai mare. Cu alte cuvinte prin impletirea cu industria,agricultura a avut si ea un cuvant de spus in formarea Romaniei moderne. Insa doar dorinta de dezvoltare a industriei a fost suficienta? Nu,pentru dezvoltarea industriala concreta a fost nevoie de mai mult;de metode concrete si mijloace prin care sa fie developata industria. Unul din aceste mijloace a fost capitalul strain la care tara noastra a apelat,pentru a reusi o productivitate mai mare in cadrul industriei. Un alt factor important in dezvoltarea industriala,deci implicit a cresterii economice a Romaniei a fost promovarea protectiomismului,ulterior adoptat de catre tara noastra,prin intermediul caruia Romania a capatat un avant economic important.

Page 2: Economia Romaniei (1877-1914)

CAP.I. INDUSTRIE SI AGRICULTURA

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in anii de pana la primul razboi mondial, agricultura a continuat sa fie baza economiei romanesti. Marea majoritate a populatiei locuia la sate si depindea de agricultura ca sa isi duca traiul.In ciuda progreselor inregistrate de industrie si de sistemul bancar, a consolidarii infrastructurii si a cresterii productiei agricole, nu au avut loc schimbari semnificative in organizarea agriculturii. Responsabilitatea directa pentru productie ramanea pe seama taranilor, care detineau majoritatea uneltelor si animalelor si urmau caile traditionale de cultivare a pamantului.Efectele reformei agrare din 1864 au fost mult sub asteptari. Cu toate ca taranilor li se daduse dreptul de proprietate asupra pamantului pe care il lucrasera pentru mosieri si cu toate ca obtinusera liberatatea individuala, nu s-a dezvoltat o clasa prospera de mici proprietari de pamant, de tarani independenti. In schimb, un numar mare de tarani au ramas dependenti de fostii lor mosieri. Dupa reforma, marii proprietari de pamant, impreuna cu statul, au retinut cam 70% din pamantul arabil al tarii, in tmp ce proprietatea taraneasca reprezenta restul.S-a format treptat un nou sistem de dependenta, numit de catre Constantin Dobrogeanu-Gherea “neiobagie”, care consta in faptul ca cei mai multi tarani nu aveau destul pamant arabil si erau nevoiti sa revina la fostii stapani pentru a munci.In cele doua decenii de dupa reforma agrara, taranii impropietariti au suferit aproape toti, o diminuare a gospodariilor lor sau le-au pierdut cu totul. Catre sfarsitul anilor ’80, multi isi pierdusera pamanturile, fiind nevoiti sa vanda o parte sau intregul teren, impotriva stipulatiilor legii agrare. Toti taranii au fost supusi efectelor daunatoare ale permanentei fragmentari a gospodariilor, deoarece in absenta unei legi a progenituii, tatii respectau traditia impartind chiar gospodariile minuscule intre fii lor. Acestia, la randul lor, le vindeau sau ipotecau pe mai nimic. Principalii beneficiari erau mosierii si taranii mai instariti si negustorii de la sate. In aceasta perioada (1864-1888), arendasii s-au impus ca element important al societatii rurale.Reforma agrara si permanenta nevoie de pamant a taranilor au creat o situatie complexa la sate, care va determina evolutia relatiilor agrare in urmatorii patruzeci de ani. Mosierii continuau sa detina controlul asupra a aproape sase milioane de hectare de pamant arabil, fanete, pasuni si paduri, dar lor le lipseau animalele, uneltele si mana de lucru necesare pentru a-si cultiva pamanturile. Ei aveau astfel toate motivele sa satisfaca nevoia de pamant a taranilor.Mosierii cereau insa garantii ca taranii vor presta intregul volum de unca pe care au promis sa il faca iar guvernul a raspuns printr- lege privitoare la

Page 3: Economia Romaniei (1877-1914)

invoielile agricole in 1866. Aceasta cerea taranilor care au primit pamant sau pasune sa plateasca o dare in bani, produse sau munca sau o combinatie intre acestea. In plus, ei trebuiau sa munceasca o anumita suprafata de teren pentru mosier sau arendas si sa dea acestora si unele plocoane in produse. Aceste obligatii nu au fost la inceput exagerat de impovaratoare, intrucat mosierii si arendasii erau extrem de interesati sa beneficieze de munca taranilor si nu isi permiteau sa indeparteze potentiala mana de lucru prin impunerea unor conditii aspre. Autoritatile comunate se aflau adesea sub influenta mosierilor, avand puterea sa ii oblige pe tarani sa se conformeze termenilor contractuali si sa aplice pedepse severe in cazul in care acestia nu reuseau sa ii duca la indeplinire. Apelurile taranilor la instantele judecatoresti sau la organele administratiei centrale erau rareori incununate de succes.Deteriorarea situatiei economice a taranilor si folosirea fortei impotriva celor care nu duceau la indeplinire prevederile invoielilor au dus la cresterea violentelor la tara. Liberalii au trecut pana la urma, in 1882, prin Parlament o modificare generala a Legii invoielilor agricole. Aceasta reechilibra usor balanta in favoarea taranilor, interzicand folosirea fortei impotriva lor si abolind responsabilitatea colectiva pentru neindeplinirea invoielilor. Stabilea, de asemenea, cu mai multa precizie muncile ce trebuiau indeplinite, cum sa fie indeplinite si in cat timp, si cerea mosierlui sa stranga dijma in decurs de zece zile de la recoltare, pentru a nu-I permite sa ceara mai mult, mai tarziu, sub pretextul ca recolta a fost mai mare decat fusese in realitate.Mosierii si arendasii, impreuna cu perceptorii si agentii fiscali ai comunei, judetului sau guvernului incercau sa obtina avantaje economice de pe urma unei taranimi aproape lipsite de aparare, strangand adesea mai mult decat stipula legea sau confiscand si vanzand avutul celor ce ramaneau in urma cu platile.Suferintele taranimii s-au agravat intr-un moment cand agricultura cunostea o expansiune fara precedent. Productia agricola a crescut constant in cei 25 de ani ce au urmat reformei agrare, deoarece suprafata cultivata s-a extins. Volumul productiei crestea insa mai lent pentru ca tehnica agricola si uneltele erau de obicei invechite. Majoritatea taranilor foloseau inca plugul primitiv, nelucrand pamant intr-un mod corespunzator. Uneltele mai moderne erau folosite in exclusivitate pe marile mosii si uneori in gospodariile taranilor instariti. Numarul masinilor agricole era insuficient si multor tarani le lipseau animelele.Productivitatea pamantului era afectata in mod nefavorabil si din cauza modului de viata al taranilor. Un studiu privind mai multe sate din Campia Munteana, efectuat la inceputul secolului, consemneaza conditiile nepotrivite de locuinta, imbracaminte si alimentatie. 1

Un obstacol serios in calea progresului economic in randul taranilor era anafalbetismul larg raspandit, care ii tine legati de traditie si le facea greu 1 Constantin Corbu, Taranimea din Romania intre 1864-1888.

Page 4: Economia Romaniei (1877-1914)

accesul la progresele tehnologice si dificila participarea la viata sociala si politica din afara satului. Intre 1890 si 1913, dupa ce guvernul alocase mai multi bani educatiei la sate, numarul scolilor si al dascalilor a crescut substantial. Imbunatatirea invatamantului nu a servit doar nevoilor economice practice ale taranilor. Ea a avut un rol esential in insuflarea constiintei lor ca apartineau unei comunitati nationale ce depasea limitele satului, bucurandu-se de binefacerile cetatenesti si punand umarul in acelasi timp la indeplinirea obligatiilor civice.Agricultura a capatat in aceasta perioada din ce in ce mai mult un caracter comercial, intrucat productia de cereale a devenit tot mai legata de cererile pietelor internationale. Exportul de cereale a cunoscut o crestere foarte rapida, intr-un interval de timp scurt, reprezentand spre sfarsitul secolului, aproape 85% din valoarea totala a exporturilor romanesti. Graul era principala componenta a exportului de cereale, urmat de porumb.Impovarati de datoriile fata de mosieri si arendasi si mereu in pragul saraciei, supusi abuzurilor oficialitatilor si ignorati de catre politicieni, taranii din ultima parte a anilor ‘80 au recurs la violenta pentru a obtine o reparatie a nedreptatilor la care erau supusi. Disperarea a rabufnit in 1888 prin numeroase rascoale. Taranii nu au reusit sa isi indeplineasca toate obiectivele dar rascoala a adus soarta nefericita a taranului in atentia politicienilor liberali si conservatori. O ampla coalitie a sprijinit proiectul de lege propus de catre guvernul junimist de a se vinde taranilor pamant in loturi de cate 5, 10 si 25 ha, din domeniile statului. Sprijinitorii lui au obtinut aprobarea Parlamentului la 6 aprilie 1889. Conservatorii au sustinut ideea ca acest caz va fi “un caz de exceptie” si nu se va mai folosi. De asemenea, insistau ca taranii trebuie convinsi ca singura cale de a obtine pamantul era prin munca grea, economii, planuri de viitor si vanzari si cumparari intre ei sau de la alti proprietari particulari de terenuri. Au incercat sa consolideze burghezia sateasca prin scoaterea la vanzare a unor terenuri prea mari pentru ca taranul obisnuit sa si le poata permite.Guvernele conservatoare si liberale ulterioare au infiintat la tara o serie de noi institutii in autorul taranului producator independent, dar s-au ferit sa modifice structurile economice si sociale existente.Pentru a imbunatati productivitatea agriulturii, guvernul liberal a infiintat in 1881 Creditul Agricol, acordand credite ieftine taranilor. Capitalul provnea de la stat si din surse particulare, prin vanzarea de actiuni. Curand avea sa se vada insa, ca intentia originala a legii nu era respectata. Institutia fusese preluat treptat de mosieri si arendasi care au pus conditii pe care taranul obisnuit nu le putea indeplini (de pilda, taranul trebuia sa puna garantie o parte din recolta si unelte si sa aiba pe langa asta inca doi garanti pentru imprumut). Taranul era inca prea sarac pentru a indeplini conditiile de primire a ajutorului.

Page 5: Economia Romaniei (1877-1914)

De foarte mare importanta pentru marirea posibilitatilor de credit in zonele rurale au fost “bancile populare”. Au aparut spontan si s-au dezvoltat rapid, deoarece erau conduse de obicei de localnici care cunosteau conditiile economice locale si pe cei care solicitau imprumuturile.Bancile populare si-au continuat impresionanta dezvoltare pana la primul razboi mondial. In 1913 functionau 2900 de astfel de banci, aproape toate functionand dupa modelul sistemului german Schulze-Delitzsche, urmarind obtinerea de profituri, platind dividende si reusind sa atraga capital. Prezentau din pacate, mai mult interes pentru taranul instarit decat majoritatea saraca de la sate. Grosul capitalului acumulat de aceste banci era controlat de infloritoarea clasa mijlocie sateasca – taranii prosperi, invatatorii, preotii si micii negustori.Liberalii au incercat sa aduca ordinea si prosperitatea la sate prin inca o lege rurala cuprinzatoare. In 1904 au trecut prin Parlment legea care dadea un statut obstilor satesti si specifica procedurile de infiintare a acestora. Principalul scop al acestei legi era de a le permite taranilor sa formeze o asociatie in vederea inchirierii unei mosii sau a altui pamant, dar, asa cum a fost cazul Legii cu privire la bancile populare, adoptata cu un an inainte, liberalii aveau in vedere in primul rand taranul instarit, productiv, si nu pe vecinii sai mai saraci si mai lipsiti de succes. Miscarea cooperatista care s-a pus in miscare a continuat sa se dezvolte pana la primul razboi mondial. In 1913 existau 495 de obsti satesti cu aproape 77000 de membri, dar toate la un loc nu luasera in arenda decat o suprafata modesta de pamant, reprezentand o sesime din ceea ce era preluat de catre arendasi.2

Ineficienta bancilor populare si a obstilor satesti a iesit la iveala in anul 1907 prin marea rascoala taraneasca. Cauzele rascoalei au fost conditiile grele de trai ale majoritatii taranilor. 424.000 de tarani detineau prea putin pamant ca sa isi poata duce traiul iar 300.000 nu aveau deloc teren.3 Majoritatea aveau datorii la stat, la mosieri sau arendasi si la camatari. Calamitatile naturale (secetele din 1899 si 1904) i-au impins pe tarani in pragul foametei.Rascoala s-a dezlantuit pornind de la o disputa miinora, aparuta la 21 februarie 1907 intre taranii din Flamanzi, un sat din judetul Botosani, din nordul Moldovei, si administratorul unei mosii arendate marelui trust Fischer. Vestea s-a extins si in satele vecine. La inceput, taranii au demonstrat pasnic, dar la 13 martie au inceput sa ocupe mosiile, au intrat in targuri, distrugand casele mosierilor si arendasilor si depozitele negustorilor. La 16 martie au avut loc primele infruntari intre tarani si armata. In acel moment rascoala cuprinsese intreg nordul Moldovei. Desi taranii saraci fusesera primii care se rasculasera, curand li s-au alaturat si vecinii lor mai instariti.In a doua parte a lunii martie, rascoala s-a intins si in Muntenia si Oltenia, unde a capatat o mai mare intensitate decat in Moldova. Si aici, violentele

2 Buletinul Statistic al Romaniei.3 Ibidem

Page 6: Economia Romaniei (1877-1914)

taranilor au reprezentat o reactie la lipsa de pamant si la conditiile aspre impuse de catre mosieri si arendasi prin tocmelile de arendare.Incepand cu 1906, prin brosuri si prin ziarul Gazeta taranilor, parveneau in lumea satelor dezbaterile ample despre chestiunea taraneasca, cerandu-li-se satenilor sa se uneasca, acest lucru fiind unica modalitate de a-si imbunatati situatia. Brosura lui Kogalniceanu Catre sateni incepea si se sfarsea cu “Vrem pamant” si a avut un efect puternic asupra taranilor.Rascoala a avut o intensitate mai mare in Muntenia si Oltenia decat in Moldova. Ea a atins intensitatea maxima intre 25 si 28 martie in Oltenia, unde au avut loc inclestari masive intre tarani si armata si unde pierderile de vieti omenesti au fost, in consecinta, mari.Conservatorii, sub primul ministru Cantacuzino, au reactionat lent, dar liberalii, care i-au inlocuit la putere la sfarsitul lunii martie, au procedat la o viguroasa campanie de reprimare. Sub comanda generalului Averescu, armata a mers pana la bombardarea satelor de catre artilerie, pentru a redobandi controlul acestora. Circa 11.000 de vieti au fost pierdute inainte de a se instala o relativa pace.Rascoala a provocat o impresie puternica asupra tuturor partidelor politice. Politicienii s-au grabit sa avanseze propuneri pentru inlaturarea a ceea ce considerau o frana in calea dezvoltarii economice si sociale.Majoritatea conservatorilor erau hotarati sa apere cu orice pret integritatea proprietatii private, dar si-au dat seama ca era inevitabila o expropiere de pamant pentru mentinerea pacii sociale la sate. Unii dintre conservatori au propus expropierea partiala a mosiilor, considerand acest lucru chiar in avantajul lor. Multi politicieni, atat liberali cat si conservatori, erau de parere ca modernizarea si progresul agriculturii depindeau de mentinerea marii proprietati si erau de parere ca mosiile ar fi trebuit sa ramana cel putin la 500 ha (C. Garoflid).4

Noul guvern liberal a fost instalat la 25 martie 1907, in toiul rascoalei. Cu toate ca s-a ferit sa sustina expropierea proprietatii private, era pregatit sa aplice o serie de reforme care sa aduca o alinare cel putin unei parti a taranimii.Incepand cu sesiunea parlamentara din toamna anului 1907, Partidul Liberal a trecut prin Parlament o serie impresionanta de masuri menite sa duca la indeplinire promisiunile continute in manifestul din 25 martie si, dupa cum s-a exprimat Ionel Bratianu, ministrul de Interne, sa mentina “creditul social” al partidelor guvernante in masa populatiei.Cea mai importanta dintre legile reformei privea trei probleme fundamentale:

Invoielile agricole Creditele Arendarea

4 Problema agrara si deslegarea ei, Bucuresti, 1908.

Page 7: Economia Romaniei (1877-1914)

A mai fost pusa in vigoare Legea privind invoielile agricole din 23 decembrie 1907 si Legea privind infiintarea Casei Rurale, din 5 martie 1908. Casa Rurala reprezenta o banca de credit rurala care le-ar fi dat posibilitatea taranilor sa ia cu arenda sau sa cumpere mai usor pamant.Acest corpus de legi a avut un efect redus sau chiar nul asupra majoritatii taranilor, pe de o parte pentru ca multe dintre prevederile acestora nu au fost puse in aplicare, iar pe de alta parte pentru ca au fost menite in primul rand sa ajute taranul instarit.Liberalii nu au facut nici o incercare serioasa de a schimba orientarea agriculturii, astfel incat in 1914, productia de cereale reprezenta aprox. 84% din totalul productiei agricole. Dependenta agriculturii de productia de grane a fost accentuata de o piata internationala favorabila. In primii 15 ani ai secolului XX, se exporta anual, in medie, 45% din totalul productiei de grane, o cantitate care plasa Romania pe locul I printre exportatorii de porumb si pe locul II printre exportatorii de grane din Europa.Relatiile agrare au ramas in mare masura asa cum fusesera inainte de 1907. Un numar mare de tarani, peste 700.000, erau lipsiti de cele 5 ha considerate minimun necesar pentru intretinerea unei familii de cinci persoane. Erau sesizabile totusi cateva schimbari in organizarea productiei pe marile proprietati. Reformele din 1907 au redus numarul de dijmasi care au fost inlocuiti treptat cu muncitori agricoli. Masinile agricole inlocuiau si ele incet traditionala munca manuala a taranului.Despartirea taranului de agricultura si-a continuat cursul constant, chiar daca nu spectaculos. Multi tarani, care fusesera nevoiti sa paraseasca pamanturile, si-au gasit de lucru in ocupatii neagricole la tara, precum si in minerit, silvicultura, in industria petrolului si la caile ferate. Altii s-au orientat catre cusut si tesut, o noua forma de industrie, organizata de mici intreprinderi din orasele din apropiere sau de taranii instariti de la sate. Multi tarani s-au mutat la oras in cautare de lucru, in ateliere mestesugaresti, in transporturi si fabrici.Ritmul lent al industrializarii si urbanizarii a avut efecte profunde asupra agriculturii si a nivelului de trai al taranului.Unele dintre cel emai incurajatoare semne de schimbare fundamentala in organizarea agriculturii l-a constituit crestera rapida a obstilor de arendare dupa 1907.5 Intre 1907 si 1914, numarul obstilor a crescut de la 103 la 605, iar suprafata de pamant arendata de acestea de la 73.000 ha la 475.000 ha.6

Majoritatea membrilor sai ramaneau insa taranii prosperi, iar taranii saraci au fost afectati prea putin.Staruitoarele probleme rurale si incapacitatea economiei agrare de a progresa, in ciuda legislatiei de dupa 1907, i-au convins pe multi liberali ca era necesara o noua reforma agrara mai cuprinzatoare. Liberalii au dat insa putina atentie

5 Gheorghe Cristea, Amploarea miscarii cooperative in Romania dupa rascoala din 1907, in Revista de istorie.6 Ibidem

Page 8: Economia Romaniei (1877-1914)

taranimii sarace. Ei isi exprimau doar convingerea ca industria in dezvoltare va absorbi surplusul de populatie de la tara la oras, usurand astfel problemele de suprapopulatie. Izbucnirea primului razboi mondial a pus capat preocuparilor pentru aceste probleme.Desi economia Romaniei s-a bazat in special pe agricultura, industria a jucat si ea un rol important in devoltarea tarii. Structura industrieii a trecut prin modificari semnificative, chiar daca neregulate, in aceasta perioada. Dezintegrarea vechiului sistem al breslelor a avut loc in sfarsit, iar subminarea industriei mestesugaresti si-a urmat cursul inexorabil, atat la sate cat si la orase. Cauzele trebuie cautate in dezvoltarea constanta a procesului de prelucrare pe scara larga si de fabricare in tara, precum si in integrarea Romaniei intr-o mai mare masura in sistemul economic vest-european, deschizand larg portile produselor manufacturate si capitalului din exterior. Prin intermediul legislatiei si al agentiilor regulatoare, statul s-a plasat de partea industriei moderne in dauna metodelor traditionale de productie. Cu toate ca, in 1914, industria romaneasca in intregime inregistrase progrese remarcabile, mai ramaneau inca lacune seioase. Elementele-cheie ale unei baze industriale moderne, precum metalurgia si constructia de masini erau inca practic inexistente, iar industria ramanea strans legata de agricultura, intrucat predomina prelucrarea materiilor prime – alimente, produse lemnoase si petrol.In 1850, industria artizanala taraneasca era principalul mijloc prin care taranul isi putea procura produsele finite de care avea nevoie.Catre sfarsitul secolului, totusi, aceasta industrie a devenit o sursa secundara de bunuri de larg consum si, in unele parti, a disparut cu totul.Cauzele declinului acestei componente traditionale a economiei satesti rezida in schimbarile fundamentale ce aveau loc in agricultura si in economie in ansamblu, in a doua jumatate a secolului XIX. Traditia se mai pastra doar in gospodaria taranului mijlocas. Industria artizanala familiala era modesta, suficienta doar pentru a satisface nevoile de baza, nepermitand membrilor familiei sa isi cumpere bunurile de consum de pe piata. Doar taranii instariti si cei saraci nu mai produceau acasa bunurile de care aveau nevoie. Primii pentru ca isi permiteau sa le cumpere iar saracii pentru ca nu aveau uneltele rudimentare necesare practicarii unui mestesug, fiind astfel nevoiti sa cumpere de la mestesugari specializati.Acei tarani care isi mai practicau mestesugurile se confruntau cu doua probleme critice. In primul rand, le era din ce in ce mai greu sa isi procure materiile prime in cantitati corespunzatoare – lemne, animale si plante textile. Pe masura ce agricultura romaneasca se concentra din ce in ce mai mult asupra cultivarii granelor, padurile se imputinau, iar pretul lemnului crestea; numarul animalelor care furnizau lana, piei si blanuri a descrecut intre 1860 si 1900 sau a crescut prea incet pentru a satisface nevoile masei de tarani, incat pe la 1900 tesutul practicat de catre femei disparuse aproape complet in unele

Page 9: Economia Romaniei (1877-1914)

locuri. A doua si cea mai mare amenintare la adresa mestesugurilor casnice a fost concurenta bunurilor manufacturate, in special imbracaminte, incaltaminte, produse din piei si unelte agricole.Mestesuguril casnice din mediul rural au contribuit in mod semnificativ la dezvoltarea industriei moderne, prin crearea unei forte de munca a carei calificare sa ii permita sa intre direct in fabrica.Productia artizanala, organizata, din targuri si orase, a suferit un declin asemanator mestesugarilor taranesti. La mijlocul secolului al XIX-lea, productia artizanala era cea mai importanta ramura a industriei romanesti.Meseriile erau organizate pe bresle sau corporatii, asa cum erau ele numite acum, foarte asemanatoare cu cele de la 1800 si avand acelasi scop si, anume, de a asigura bunastarea membrilor lor. Ele nu mai exercitau acelasi grad de control asupra propriilor membrii, cum o facusera altadata. Legislatia bazata pe mult proclamatul principiu al liberului schimb a slabit treptat in fata practicilor monopoliste. Pasul final in destructurare a fost facut in 1873, cand guvernul a desfiintat ultimele corporatii. Actul nu a atras cine stie ce proteste, pentru ca pur si simplu recunostea o stare de fapt.In ultimele patru decenii ale secolului, mestesugurile au suferit modificari drastice pe masura ce mentalitatea capitalista si practicile capitaliste patrundeau in economie.Catre sfarsitul secolului, concurenta economica si nepasarea guvernamentala, la care s-au adaugat criza economica generala (1899-1903), au adus mestesugarii la disperare.Perspectivele dezvoltarii unei mari industrii moderne pareau neclare la mijlocul secolului. Ii lipseau elementele esentiale: investitia corespunzatoare de capital, mana de lucru calificata si o piata indigena larga pentru bunurile manufacturate, lipsuri cauzate in parte de subdezvoltarea agriculturii si de nivelul scazut de trai al grosului populatiei. Remediile pentru aceste deficiente – institutiile si mentalitatea capitalismului modern – de-abia isi facusera aparitia.Schimbari semnificative au avut loc in anii ’70 - ’80, care au incurajat dezvoltarea marii industrii. Abolirea suzeranitatii otomane a inlaturat ultimele impedimente politice din calea comertului internatinal si a dat guvernului roman posibilitatea de a duce o politica comerciala menita sa promoveze dezvoltarea economica.Doua alte elemente au fost, de asemenea, esentiale pentru realizarea transformarii economice: un nou spirit in afaceri bazat pe credit, precum si investitia corespunzatoare de capital.Capitalul strain a avut un rol crucial in dezvoltarea industriei grele si a economiei in general. Capitalul strain reprezenta o prezenta masiva si in sistemul bancar dupa anul 1880, cand a devenit total functional sistemul national de institutii de credit. Romania a atras capital strain datorita

Page 10: Economia Romaniei (1877-1914)

profitului relativ ridicat, de obicei intre 4.25% si 5.6 %. Astfel de investitii au fost esentiale pentru dezvoltarea unei economii moderne.Prelucrarea produselor agricole reprezenta industria de baza a acelei perioade. Moraritul in mod special era in continua dezvoltare si a fost una dintre primele industrii care a suferit transformari tehnologice.Industria a beneficat enorm de pe urma sprijinului Partidului Liberal, incepand cu anii ’60.Incepand cu 1886, liberalii au pus bazele unei politici industriale fundamentate pe tarifele protectioniste si pe sprijinul direct al statului pentru intreprinderile mari si mijlocii. Pe termen lung, scopul acestor masuri si al tuturor celor ce au urmat a fost crearea unei industrii capitaliste moderne, dupa modelul Europei occidentale, o politica ce insemna mai multa concurenta pentru formele mestesugaresti si artizanale de industrie.Multi oameni de afaceri si bancheri au socotit legile cu privire la tarifele vamale un mijloc prea ocolit de promovare a industriei. Se pronuntau, in schimb, pentru extinderea ajutorului direct al statului, iar in 1887 au adus o contributie utila la obtinerea apobarii din partea Parlamentului a unui program cuprinzator de sustinere a dezvoltarii industriale.Legea din 1887 a ramas in vigoare timp de un sfert de secol. Sprijinul pe care il oferea marii industrii a fost extins pana in 1912, pentru a include si mestesugarii care foloseau cel putin 4 muncitori sau cooperativele mestesugaresti cu cel putin 20 de membri.In preajma primului razboi mondial, industriile dominante erau industria petroliera si cea de cherestea, care impreuna reprezentau 36.2 % din productia industriala, precum si cea alimentara – 32.3 %. Celelalte industrii reprezentau ultima treime, printre acestea numarandu-se industria textila (8.3 %) si metalurgia (7.8 %). Lacunele din structura industriei romanesti sunt evidente. Absenta unei industrii siderurgice si a capacitatilor constructoare de masini, precum si caracterul rudimentar al industriei chimice erau indicii ca nivelul industrializarii se afla mult in urma celui vest-european. In plus, industria contribuia doar cu 17 % la venitul national.Dezvoltarea accelerata a industriei romanesti incepand cu anii ’90 a fost insotita de o concentrare a capitalului si a productiei intr-un numar relativ mic de intreprinderi. Bancile au contribuit si ele la acest proces.Cea mai dinamica ramura a industriei romanesti era cea petroliera. Dar aceasta s-a intamplat abia dupa 1895. In jumatatea de secol anterioara, explorarea si productia au progresat incet si cu metode si echipament rudimentare.Intre 1903 si 1914 au fost infiintate multe dintre principalele trusturi ce aveau sa domine industria petroliera romaneasca pana la cel de-al doilea razboi mondial: Steaua Romana, achizitionata de capitalul german in 1903, Romano-Americana (Standard Oil – 1904) si Astra Romana (Royal Dutch-Shell – 1910). In 1914, industria petroliera romana era marcat internationalizata:

Page 11: Economia Romaniei (1877-1914)

capitalul german controla 35 %, urmat de cel britanic cu 25 %, olandez cu 13 %, francez cu 10 % si american cu 5.5 %. Capitalul romanesc reprezenta doar 5.5 %.7

In ciuda cresterii impresionante inregistrate in rafinarea petrolului, in industria alimentara si cea a lemnului, care impreuna reprezentau 74 % din valoarea productiei obtinute de marile intreprinderi in preajma primului razboi mondial, cateva ramuri de baza ale unei industrii moderne erau aproape inexistente. Cel mai grav se resimtea eseul inregistrat in dezvoltarea metalurgiei. O ancheta industriala din 1901-1902 releva existenta doar a unui numar de 75 de asemenea intreprinderi, unele dintre acestea fiind doar simple ateliere. Industria constructoare de masini era inexistenta. Astfel, industria romaneasca in general, ramanea dependeta de importuri in aceste sectoare vitale. Acelasi lucru se intampla in privinta carbunelui.Comertul exterior a avut un efect decisiv asupra dezvoltarii industriei si economiei romanesti in ansamblu. Acesta s-a extins foarte mult in jumatatea de secol premergatoare primului razboi mondial. Romania a semnat tratate de comert si navigare cu Austro-Ungaria, Rusia, Franta, Marea Britanie, Italia si Germania.Efectele acestor trate asupra dezvoltarii economice romanesti au fost amestecate. Pe de o parte, comertul a cunoscut o crestere spectaculoasa.Deschiderea relativa a pietei romanesti pentru importuri in deceniul 1876-1885 a dat lovituri grele tuturor ramurilor industriale indigene. Marfurile straine au inlocuit fara greutate produsele interne, in special datorita faptului ca erau mai ieftine, fabricantii straini reducand costurile prin productia de serie.Trasaturile generale ale industriei in perioada analizata sunt urmatoarele:- primul loc il ocupa industria alimentara- creste industria chimica, se dezvolta rafinariile de petrol- alte ramuri ca metalurgia, constructiile de masini, sunt inca timide- industria este concentrata in centre industriale ca Bucuresti, Valea Prahovei, Galati si este putina sau aproape ca nu exista in Dobrogea, Oltenia, Moldova.8

CAP.II. LIBER SCHIMB SI (SAU) PROTECTIONISM?

LIBER SCHIMB ? PROTECTIONISM

7 Gheorghe Buzatu, Romania si trusturile petroliere internationale.8 Dan Popescu, Istoria economiei nationale.

Page 12: Economia Romaniei (1877-1914)

Liberul-schimb si protectionismul nu sunt, practic, sisteme comerciale total antinomice, deoarece niciunde nu se aplica nici schimbul liber absolut si nici un protectionism integral. Sistemul protectionist nu neaga principiul liberului- schimb, ci numai afirma ca trebuie sa se practice anumite restrictii in interes general. Principial, liberatatea ar trebui sa fie norma generala a relatiilor economice dintre state, iar protectionismul exceptia; este drept ca “exceptia” poate avea - prin influenta anumitor interese coalizate – prelungiri, in timp, care sa o transforme in regula,ceea ce, deseori, nu mai corespunde interesului general. Protectionismul este un concept de politica economica si un complex de interventii de stat privind ocrotirea interna a anumitor activitati economice si mai ales protejarea unor ramuri de activitate economica nationala prin masuri de politica comerciala si vamala. De la inceput protectionismul trebuie sa poata raspunde clar la urmatoarele intrebari: ce activitate economica sau categorii de intreprinderi au nevoie de productie si in ce scop; activitatea economica sau categoriile de intreprinderi respective sunt de importanta si interes general sau nu; cat de mare si pe cat timp este necesara protectia; masurile interne au un caracter intern sau privesc politica vamala a comertului exterior? Protectionismul s-a manifestat in diverse forme, structuri si cu obiecte variate. Uneori, el a inlesnit crearea de monopoluri, de importanta si extinderi nationale si internationale. Unele tari (Romania, alte tari putin dezvolatate si printer cele mari Franta) au facut protectionism de aparare, altele (Germania, Japonia etc) au facut un protectionism de cucerire si expansiune iar S.U.A., Anglia etc au urmarit sa se imbogateasca. Dupa cucerirea independentei de stat, conditiile de dezvoltare a industriei, a celorlalte domenii ale vietii economice, au devenit favorabile. Ca stat independent Romania nu mai era obligat sa respecte tratatele, conventiile economice incheiate de Imperiul Otoman cu statele Apusene, capatand astfel libertatea de a promova o politica economica in conformitate cu interesele sale nationale. Se deschid perspective noi pentru modernizarea structurii economice, sociale, politice, culturale, pentru organizarea lor pe temelii moderne si practicarea unei politici economice independente.Fortele conservatoare se opuneau cu indaratnicie schimbarilor de structura si progresului rapid al tarii. In contrast cu aceasta pozitie, oamenii politici si ganditori de prestigiu s-au ridicat cu toata viguarea in favaoarea restructurarii vietii social-economice, pronuntandu-se pentru dezvoltarea accelerata a tarii, subliniind locul si rolul industriei autohtone in consolidarea independentei nationale. Printre pesrsonalitatile proeminente mentionam pe D.P. Martian, M. Kogalniceanu, G. Baritiu, B.P. Hasdeu, M. Eminescu, A.D. Xenopol, P.S.Aurelian.

Page 13: Economia Romaniei (1877-1914)

Observand cu atentie schimbarile survenite pe plan mondial si conditiile create pe plan national, socialistii ajunsesera la concluzia ca Romania nu se putea inalta pe culmile civilizatiei si progresului social decat pe calea unei politici ferme de industrializare. Care ereau insa caile si mijloacele practice de faurire a industriei nationale , idee sustinuta cu argumente incontestabile de patriotii romani? Democratii burghezi, ganditorii socialisti, considerau problema dezvoltarii industriale prea importanta pentru ca ea sa fie lasata pe seama initiativei private. Statul trebuie sa-si asume raspunderea pentru infaptuirea unui deziderat de insemnatate vitala pentru destinele tarii. El avea datoria sa creeze cadrul de organizare favorabil, sa incurajeze si sa protejeze stabilimentele industriale, sa ia masuri de creare a infrastructurii adecvate. Calea principala de edificare a industriei o constituia promovarea consecventa a unei politici protectioniste. Liberul schimb erea considerat ca impropriu si daunator pentru stadiul de dezvolatare a Romaniei si in general - cum sustinea A.D.Xenopol – “in totul funest popoarelor incepatoare” . Potrivit convingerilor lui M. Kogalniceanu, parghia principala pe care statul trebuia s-o foloseasca in sprijinul industriei erea protectionismul vamal.” Este o datorie nationala de a avea acest sisitem al protectionismului, deoarece vedem ca toate statele din Europa il aplica cu multa rigoare” . Ca si alti ganditori ai vremii M. Eminescu recomanda si el politica protectionista pentru dezvoltarea industriala a tarii. Statul nu trebuie sa ramana in postrura de observator impasibil la spectacolul miscarii economice, ci trebuia sa actionezee ca un intreprinzator calculat si responsabil in fata natiunii. “Abecedarul economiei politice zice: Industrie fara protectie nu se poate infiinta.Protectia fara putere politica a statului nu se poate exercita” . (1) “Texte din literature economica in Romania”, vol I , p 387(2) “Monitorul Oficial”. Dezbaterile Adunarii deputatilor, nr 91/1886 p 1496(3) “M. Eminescu, Opera politica”, vol II ,Bucuresti, 1941 p 153

Sustinerea ideiilor liber-schimbiste la noi in tara- afirma Xenopol “ este un adevarat act de tradare nationala. Raul capital al siitemuluiliberului schimb este ca, desi realizeaza o piata mai ieftina pentru cumparatea obiectelor, ucide piata mult mai necesara pentru vanzarea

Page 14: Economia Romaniei (1877-1914)

muncii. Liberul schimb impiedica dezvoltarea industriei in tarile cele mai inapoiate care nu pot concura cu cele mai inaintate” . Aplicarea politicii protectioniste erea considerata ca o garantie a progresului industrial al tarii. Liberul schimb aparea tot mai evident ca o politica incompatibila cu dezvoltarea si proliferarea intreprinderilor industriale romanesti. Fiind aproape in exclusivitate expoartatoare de materii prime si importatoare de produse manufacturate, de munca simpla contra munca complexa, Romania a fost victima unor schimburi ilegale, care, prin forta lucrurilor , atrageau dupa sine transferal unei parti din venturile tarii catre tarile dezvoltate, din punct de vedere economic.Exemple in acest sens sunt numeroase. D.P.Martian consemna cu durere ca “materia primitiva pe care am vandut-o altor tari la un pret ieftin o importam sub forma de produse fabricate la un pret de 10-20 de ori mai mare “ . Mori cu aburi din Croatia, stabilimentul comercial de faina din Flume macinau granele cele mai alese din Banat. Si nu e de domeniul fanteziei afirmatia ca uneori Romania exporata grau si importa faina, exporta titei si importa benzina. Cerealele, vitele, petrolul neprelucrat ocupau ponderea principala in exportul tarii.Produsele brute se intorceau apoi sub forma de produse finite la preturi exorbitante. Dupa o perioada de pasivitate, Guvernul se staduieste sa sprijine cu legi potrivite, protectioniste, industria nationala. Industria a beneficiat enorm de pe urma sprijinului Partidului Liberal, incepanad cu anii 1860, caci liberarlii priveau cu simpatie ideiile protectioniste , dar au fost impiedicati sa le aplice de catre tratatele existente, mai ales Conventia comerciala cu Austro-Ungaria.Tipul lor de protectionism s-a conturat insa treptat.La inceput, acestia ereau lipsiti de o strategie economica cuprinzatoare si ,astfel, legislatia viza doar anumite ramuri industriale, fiind menita in primul rand sa stimuleze folosirea materialelor prime indigene(de plida legea din 1881 pentru promovarea industriei hartiei prin asigurarea unor achizitii regulate de catre stat).In acelasi timp insa, liberalii nu au inteles imediat importanta industiei grele. Mare parte a legislatiei adoptate de catre acestia inainte de 1887 pentru stimularea industriei se concentra asupra dezvoltarii mestesugurilor.Pana si cuprinzatoarea lege prezentata

(4)A.D. Xenopol, Studii economice , Craiova , 1882 p. 182(5) D.P. Martian ; Opere economice 1961 p 373Parlamentului in 1882 de catre Petre Aurelian se baza pe premise ca dezvoltarea unei industrii moderne trebuia sa inceapa cu incurajarea mestesugurilor si cu imbunatatirea invatamantului tehnic si pofesional. Nu facea nici un fel de referire la sprijinirea productiei industriale pe marile intreprinderi. Un deceniu mai tarziu in 1895, punctele de vedere ale lui

Page 15: Economia Romaniei (1877-1914)

Aurelian nu se schimbasera in mod substantial. In timp ce argumenta ca tarifele protectioniste ereau esentiale pentru crearea industriei si, ca atare, a unei economii infloritoare, el insista ca atentia trebuie acordata in primul rand industriilor casnice si mestesugaresti, ca o premisa necesara infiintarii unui sistem de fabrica.El a recunoscut valoarea marii industrii, dar pentru o vreme i-a rezervat doar un statut “accesoriu”. Trebuie, mai adăuga P. S. Aurelian, “să se studieze toate industriile existente în ţară, să se clasifice după natura şi importanţa lor, specificându-se zona ce îmbrăţişează fiecare fel de fabricaţiune; să se cerceteze cari industrii trebuie preferite, potrivit cu trebuinţele şi mijloacele noastre”. In preajama primului Razboi Mondial, industriile dominante erau industria petrolierea si cea de cherestea care impreuna reprezentau 36,2% din productia industriala, precum si cea alimentara- 32,3%. Celelalte industrii reprezentau ultima treime, printer acestea numarandu-se industria textile(8,3%) si metalurgia (7,8%). Lacunele din structura industriei romanesti sunt evidente.Absenta unei industrii siderurgice si a capacitatilor constructoare de masini, precum si caracterul rudimentar al industriei chimice ereu indici ca nivelul industrializarii se afla mult in urma celui Vest-European. Incepand ca 1886 liberalii au pus bazele unei politici industriale fundamentate pe tarifele protectioniste si pe sprijinul direct al statului pentru intreprinderile mari si mijlocii. Pe termen lung scopul acestor masuri si al tuturor celor care au urmat au fost crearea unei industrii capitaliste moderne, dupa modelul Europei occidentale, o politica ce insemna mai multa concurenta pentru formele mestesugaresti si artizanale .Primul act important al noii politici industriale a fost Legea generala a tarifelor din 1886, care a fost adoptata dupa expirarea Conventiei comerciale cu Austro-Ungaria. Taxele de import ereau aplicate unui numar de circa 600 de articole si reprezentau cam 10 -15% din valoarea lor. In comparatie cu practicile altor tari, aceste tarife ofereau doar un grad modest de protectie.Ele ereau menite sa apere de concurenta straina, in primul rand , acele industrii ce fiintau deja, mai ales industria alimentara si alte ramuri ale industriei usoare, (6) Aurelian P. S. Opere economice, Bucureşti, Editura Academiei, 1967

producatoare de bunuri de larg consum. Astfel aceste tarife au reprezentat faza initiala de protectionism, indrepatat catre folosirea materiilor prime provenite din agricultura si silvicultura romaneasca. Dar actul respectiv privea si in perspectiva si oferea un sprijin modest altor tipuri de industrii, care-

Page 16: Economia Romaniei (1877-1914)

autorii acestuia ereau siguri- aveau sa fie infiintate pana la urma.Legea asupra tarifelor a fost substantial revizuita in 1904 si in 1906, pentru a tine seama de progresul industrial al tarii si de presiunea crescanda a bunurilor manufacturate straine. Noile taxe vamale se inscriau intre 10-25% din valoarea marfurilor, fiind ridicate la acele articole care concurau produsele indigene si scazute la utilaje si la articole necesare dezvoltarii acestei industrii. “Intr-o tara care n-are export industrial, taranul munceste pentru toti. Dantela de Bruxelles, condeiul cu care scriem, chibritul cu care ne aprindem tigara, toate ne vin in schimbulu graului nostrum si acest grau il produce numai taranul” , afirma Eminescu. Multi oameni de afaceri au socotit legile cu privire la tarifele vamale un mijloc prea oclolit de promovare a industriei. Se pronuntau, in schimb, pentru extinderea ajutorului direct al statului, iar in 1887 au adus o contributie utila la obtinerea aprobarii din partea Parlamentului a unui program cuprinzator de sustinere a dezvoltarii industriale. Noua lege de incurajare a industriei prevedea scutiri de taxe si tarife vamale pentru toate utilajele si materiile importate pentru o perioada 15 ani, o reducere a costurilor transportului pe calea ferata si acordarea cu titlu gratuit de catre stat a unor terenuri de constructie pe timp de 90 de ani tuturor cetatenilor romani sau straini care vor infiinta intreprinderile industriale cu un capital de cel putin 50.000 lei sau care foloseau minimum 25 de muncitori. Avantajele ereau: scutire de orice impozite directe, intrarea libera pentru masini si accesorii pentru materii prime necesare fabricatiei, reduceri la tarifele de transport, dreptul de a obtine in deplina posesiune , pe 90 de ani, teren din proprietatile statului, drept de proprietate la furniturile institutiilor publice. Industriile care vor sa beneficieze de aceasta lege vor trebui sa aiba masini perfectionate si specialisti. Aceasta lege a impulsionat dezvoltarea masinismului in Romania, creandu-se numeroase fabrici. Legea a avut numai 10 articole. In 1903 se afirma ca, pe baza legii din 1887, s-au acordat, in perioada 1887-1903 avantaje la 297 fabrici:valoarea avantajelor s-a urcat la suma aproximativa anuala de 12 milioane lei .

(7) M. Eminescu; Influenta austriaca p.71

În perioada 1878-1912, evolutia exportului si importului, în expresie cantitativa si valorica, se prezinta astfel:

Anii Export Import

Mii tone Mii lei Mii lei Mii lei1878 - 217042 - 306582

Page 17: Economia Romaniei (1877-1914)

1882 1810 244730 408 2688521892 1959 285384 653 3807471902 3318 374819 462 2833451912 4327 642104 1214 637906

Sursa: Enciclopedia României, Vol. IV (Economia Nationala), p. 464-465

Kogalniceanu sublinia ca “ scopul tarifului vamal nu consta numai in a crea venituri fiscale , ci mai ales in a asigura dezvoltarea comertului si industriei nationale”, deoarece vamile, dupa parerea sa ar fi un “regulator “ al acestei dezvoltari. Legea permitea de asemenea o investitie nelimitata de capital strain in noile industrii, o recunoastere de catre liberali, in ciuda retoricii lor despre initiativa autohtona, ca nu posedau resurse financiare suficiente pentru a-si duce la indeplinire ambitioasele lor planuri economice. “Un sistem vamal protectionit – afirma K. Marx – nu este decat un mijloc de a crea marea industrie a unei tari, adica de a o face sa depinda de piata mondiala; iar din clipa cand depinzi de piata mondiala mai mult sau mai putin de liberal schimb…Sistemul liber schimbist duce la destramarea vechilor nationalitati si impinge la extreme antagonismul dintre burghezie si proletariat. Legea din 1887 a ramas in vigoare timp de un sfert de secol. Sprijinul pe care il ofera marii industrii a fost extins pana in 1912, pentru a include si mestesugarii care foloseau cel putin 4 muncitori sau cooperativele mestesugaresti cu cel putin 20 de membri. Noua lege prevedea, de asemena, ca marfurile furnizate statului de toate aceste intreprinderi puteau avea preturi de pana la 5% mai mari decat produsele similare disponibile in alte parti. Ambele legi contribuiau in mod substantial la progresul marii industrii pe scra larga. Totusi ideea protectionismului educativ este aici mai evidenta. Din mijloacele de incurajare la export a productiei nationale fac parte si primele de export, platite de stat exportatorilor, care nu trebuie confundate cu taxele de export pe care exportatorii le platesc statului. Prin plata primeleor de export se trece asupra contribuabililor o parte din valoarea

(8) K.Marx ;Discurs asupra liber- schimbismului 1848 p. 460

marfurilor pe care le expediaza in strainatate producatorul protejat Cei ce foloseau materia prima autohtona beneficiau de avantaje timp de 30 de ani iar cei ce foloseau materie prima de import doar pe o perioada de 21 de ani. Avantajele acordate de aceasta lege constau in:a) vanzarea de catre stat a unei suprafete de pana la 5 ha pentru constructia fabricilor;

Page 18: Economia Romaniei (1877-1914)

b) folosirea gratuita in perimetrul celor 5 ha a caderilor de apa si a morilor;c) scutiri de taxe pentru importul de masini, accesorii, materie prima Intreprinderile erau obligate, pentru a beneficia de aceste avantaje, ca din totalul personalului 75% sa fie cetateni romani.

Anii

Sectoare1880-1884

1900-1904 1912-1914 1912-1914 / 1860-1864

Agricultura, silvicultura, stocul de hrana 3681,9 6585,0 1052209 569%

Cladirile, locuintele si bunurile de consum durabile

388,6 1471,9 2386,8 1014%

Transportul si comunicatiile 525,2 1417,0 2543,4 12347%

Industria 68,9 415,2 1171,2 1923%

Sursa: Axenciuc, V., Avutia nationala a României. Cercetari istorice comparate. 1860-1939, Bucuresti,

În 1904- este adoptat un nou tarif vamal , iar în 1905 este promulgată “legea generală a vămilor” prin care se stabilesc suprataxe sau chiar prohibirea mărfurilor importate din ţările ce luau măsuri similare împotriva mărfurilor româneşti exportate. Taxele fixate prin tariful vamal din 1904 pentru importul de produse raman in functie de importanta lor pentru economia nationala, daca ele puteau sau nu fi produse in tara. Masinile, instalatiile pentru dotarea fabricilor precum si diverse materii prime sau semifabricate li se aplicau taxe vamale scazute sau chiar deloc.In acelasi timp importul de produse finite care se puteau produce in tara se aplicau taxe vamale foarte ridicate.

Legea brevetelor de invenţie adoptată în 1906 stimula, într-o anumită măsură, introducerea progresului tehnic prin punerea în aplicare a invenţiilor, stipulând în art.13 că: “proprietarii de brevete care probează că au fondat un stabiliment în scop exclusiv de a executa obiectul brevetat, se pot bucura de avantajele legii pentru încurajarea industriei naţionale” .

(9) Legea asupra brevetelor de invenţiune sancţionată prin decretul regal nr.102 din 13 ianuarie 1906 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 229/17 ianuarie 1906

Page 19: Economia Romaniei (1877-1914)

In felul acesta se asigurau condiţii preferenţiale numai pentru titularii unui brevet de invenţie, care dispuneau de capital pentru fondarea unei unităţi de producţie. Tot in 1906 este data o lege pentru incurajarea industriei textile prin care fabricantii de produse textile ereau scutiti de taxe vamale la importul de in si canepa cu conditia ca acest import sa scada anual cu 10% , astfel incat in ala zecelea an de la aparitia legii intregul consum de fire de in si canpa sa fie satisfacut din productia indigena.De pilada in 1882, textilele reprezentau 33% din volumul total al importurilor, iar in 1902 ajunsesera sa constitue48%. Dezvoltarea industriei capitaliste, a pietei interne si a comertului exterior a creat necesitatea extinderii si a intensificarii transporturilor. Aceasta problema a interesat in primul rand burghezia intrucat ea era o conditie a evolutiei economice. Aparitia cailor ferate in Europa, mijloc sigur, rapid si ieftin de transport a produs o schimbare radicala in sistemul transporturilor. Un moment important in evolutia transportului feroviar l-a constituit rascumpararea in 1880 a retelei feroviare de la concesionarii straini de catre statul roman. In 1888 s-a creat Directia Generala a C.F.R.; fapt ce a impulsionat mult evolutia transporturilor feroviare. Sub conducerea statului s-a trecut la constructia, intretinerea si exploatarea retelei feroviare, la crearea personalului necesar. In vederea dezvoltarii transporturilor s-a creat invatamantul tehnic superior prin scoala nationala de poduri si sosele. Investitiile în constructia de cai ferate au dus la dezvoltarea industriilorconstructoare de masini, a industriilor de constructii si materialelor de constructii,precum si la crearea unor noi locuri de munca. S-au dezvoltat si transporturile maritime fluviale. In 1890 s-a infiintat Navigatia Fluviala Romana iar in 1909 s-a inaugurat portul Constanta. Protectionismul romanesc, realizat in cadrul economiei liberale, printr-un baraj moderat si o autonomie vamala relativa a contribuit la intarirea independentei economice a tarii, independenta pe care adeptii de mai inainte ai liberului schimb o urmareau, indeosebi pentru semnificatia ei politica.Dar, politica vamala si comerciala a tarii noastre erea uneori, influentata de interese economice straine care nu ocoleau nici calea presiunilor politice sau de altfel pentru a determina Romania sa le fie un client important si un furnizor avantajos. BIBLIOGRAFIEVictor Jinga –Principii si orientari ale comertului exterior al Romaniei 1859-1916, editura DACIA

Page 20: Economia Romaniei (1877-1914)

CAP.III. CAPITAL PROPRIU SI (SAU) STRAIN?

1. SLABICIUNEA ACUMULARII INTERNE.CAPITALUL STRAIN SI ROLUL ACESTUIA.

In conditiile in care, timp indelungat, tara fusese impartita intre imperiile inconjuratoare iar razboaiele dintre acestea, nu o data, se dusesera pe teritoriul romanesc, una dintre trasaturile economiei romanesti era aceea ca procesul acumularii primitive a sumelor de capital se efectuase mai mult in favoarea burgheziilor din alte tari.La randul lor, ramasitele feudale franau si ele acumularea interna.Pe plan intern, crearea B.N.R. si trecerea la emisiune sistemetica de bilete de banca a marcat si inceputul nasterii unui centru national al creditului.Cu ajutorul Bancii Nationale si cu capital privat, numai pana la 1900 au fost create 24 de banci, iar pana in 1914 alte 210 banci.Se nascuse, astfel, un sistem de credit capitalist.Dar in el, capitalul strain avea o pondere importanta.E de remarcat, totusi, ca creditul bancar era inca relativ slab, caci camataria nu a fost decat in parte inlaturata.O ancheta a Ministerului Agriculturii, Comertului, Industriei si Domeniilor intreprinsa in 1900 arata ca in comunele de pe malul Dunarii, de la Turnu-Severin la Galati, dobanda de 120% era considerate ,,prieteneasca”.In randul romanilor, s-a dezvoltat un curent de infiintare a unor asociatii de credit si banci care sa faca fata nevoilor lor de credit.La dezvoltarea acestui curent un rol important a avut G. Baritiu, iar in fruntea luptei practice se va afla Visarion Roman (1883-1887).Printre cele mai importante banci romanesti erau: ,, Banca unita pentru industrie si ipoteca”, intemeiata in 1862 la Sighisoara, ,, Societatea de pastrare si de imprumut” din Rasinari (1868), ,,Banca Albina” din Sibiu (1872), ,,Banca Furnica” din Fagaras (1883), ,,Ardeleana, institute de credit si economie” la Orastie (1885), ,,Banca Timisana” (1885), ,,Banca Victoria” la Arad (1887).Ca urmare, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, burghezia romana din interiorul arcului carpatic isi crease o anumita retea de credit proprie.Totusi, la inceputul secolului al XX-lea, ea ocupa un loc modest in creditul transilvan general.Cu toate acestea, sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea vor inregistra si o anumita colaborare intre capitalurile bancare de pe ambele versante ale Carpatilor.Formarea unei retele bancare, desi inca insuficienta pentru necesitatatile economiei romanesti, a avut un rol important in dezvoltarea acesteia.Prin

Page 21: Economia Romaniei (1877-1914)

creditele acordate ele au grabit miscarea economica si au contribuit la usurarea afluxului de capital dintr-o ramura intr-alta.Nu-i mai putin adevarat, insa, ca ele au complicat contradictiile capitalismului, atat economice, cat si sociale.Insuficienta capitalurilor interne a reprezentat, chiar de la inceputurile capitalismului, un teren favorizant pentru patrunderea capitalului strain in economia tarii.Un al doilea factor favorizant l-a constituit lunga dominatie straina asupra diferitelor parti din tara.Un al treilea factor a constat in preocuparea multor oameni politici de a obtine, prin avantaje economice, bunavointa fata de romani din partea puterilor occidentale. Penetratia si actiunea capitalului monopolist strain este legata de dezvoltarea industriala, de crearea bazei tehnico-materiale moderne a economiei nationale, de directiile evolutiei industrializarii capitaliste, de proportionalitatea in structura economiei, iar uneori de orientarea politicii interne;monopolurile straine sunt implicate direct in procesul reproductiei sociale, in repartitia venitului national, in marimea fondului de acumulare si in utilizarea plusprodusului, precum si in intensitatea prosesului de exploatare a producatorilor si a economiei nationale, in implicarea si ascutirea antagonismelor economice si sociale din Romania.Desi perioada preindependentei cunoaste o actiune intensa de prospectari ale capitalistilor straini asupra economiei, cat si participari la exploatarea unor intreprinderi, totusi ea nu s-a soldat cu mari investitii si cu rezultate economice importante.Ceea ce deosebeste perioada de dupa independenta este afluxul masiv de capital strain, prioritar plasat in domenii ale productiei si mijloacelor de transport si, deosebit de important, majoritatea cu caracter monopolist, financiar.Indiferent de aria si domeniul de exploatare, de marimea capitalului strain, esentiala deosebire dintre plasamentele straine in cele doua perioade rezida in consecintele produse de acestea.Pentru atitudinea fata de capitalul strain la mijlocul secolului al XIX-lea este caracteristic faptul ca Nicolae Sutu considera ca la noi industria n-ar fi putut fi intemeiata-in contextul liberului schimb-decat cu ajutorul capitalului strain.Pana unde puteau merge lucrurile in atitudinea fata de capitalul strain arata foarte elocvent un ,,Memoriu asupra Romanilor”(1853) adresat lui Napoleon al III-lea.,,Francia a devenit idealele noastre si noi ne-am dat cu totul ei”, se scria in memoriu, iar pentru viitor se preciza:,,…armata Statului Roman ar fi armata Franciei in Oriinte, porturile sale de la Marea Neagra si de pe Dunare ar fi intrepositele comerciului francese si, din causa abundentei lemnelor noastre de constructiune, aceste porturi ar fi totdeodata magasinurile se constructiune(chantiers) ale marinei francese;produsele brute ale acestor avute tari ar alimenta cu avantagiu fabriciele Franciei, care or gasi in schimb un mare debit in aceleasi tari.In fine Francia va avea toate avantagiele unei colonii fara a avea cheltuielile ce aceasta ocazioneaza…”.

Page 22: Economia Romaniei (1877-1914)

Intr-o asemenea ambianta, Dionisie Pop Martian nu putea sa se abtina si arata net in 1860 ca:,,A tracta pentru bunurile independentei politice si a neglege bunurile materiale, este a necunoasce temelia pe care trebuie sa se sprijine nu numai independenta natiunala, dar chiaru si simpla esistentia fisica a unui popor”.Pleiada patriotilor, a economistilor inscrie nume ca D.P.Martian, P.S.Aurelian, E.Winterhalter, M.Kogalniceanu, A.D.Xenopol etc., care se pronunta pentru cai si mijloace de dezvoltare industriala, de realizare a independentei politice si economice a tarii.In privinta capitalului strain, cu diferite deosebiri de nuante, ei respingeau total sau partial penetratia societatilor straine.Indiferent in ce masura era aceasta pozitie realista, marele merit al lor consta in aceea ca au sesizat, au demonstrate si au avertizat cu energie si convingere asupra pericolului pe care il reprezenta penetratia libera a societatilor straine, concesionarea unor sectoare sau ramuri acestora.Al doilea mare merit al economistilor patrioti amintiti consta in faptul ca, prin studiile si analizele intreprinse au dezvaluit posibilitatile latente economice, financiare interne, capacitatile multiple interne ale tarii, ale poporului roman de a rezolva prin mijloace proprii obiectivele dezvoltarii unei economii moderne.Atat conservatorii, cat si liberalii care se succedau la guvern, desi cu destule deosebiri intre ei, se pronuntau pentru capitalul strain.Totusi, intre ei a intervenit o divergenta cu totul majora atunci cand a venit momentul crearii bancii nationale de emisiune.Este vorba de faptul ca, in timp ce conservatorii considerau necesar apelul la capitalul strain, liberalii declarau ca banca trebuia intemeiata cu capital romanesc si anume capital de stat si capital particular, evident acesta din urma apartinandu-le, in fond, lor.Lupta a fost castigata de liberali.In felul acesta, B.N.R. a devenit un pilon de prim ordin al liberalilor in viata economica.Este, de asemenea, de mentionat ca pornind tot de la probleme bancare si de credit, cu un alt prilej, P.S. Aurelian va atrage atentia asupra experientei amare la care dusese colaborarea cu calitalul strain in procesul patrunderii acestuia in tara.Inca in 1879, Eminescu, la randul sau, supusese unei critici virulente politica concesionarii catre capitalul strain a constructiilor de cai ferate si aratase rezultatele financiare dezastroase pentru Romania ale acesteia. Spre deosebire de Martian si Aurelian, care au adoptat o pozitie hotarata impotriva penetratiei capitalului strain, A.D.Xenopol, pledand pentru o dezvoltare de la inceput a marii industrii mecanizate, care se putea infiinta cu mijloace financiare, tehnice si specialisti straini, a avut o pozitie relative diferita fata de penetratia straina.Dar cele doua partide politice, fiecare potrivit propriilor interese, vor cauta sa se acomodeze in politica fata de capitalul strain.,,Romania trebuie sa deschida larg, foarte larg portile sale intrarii capitalurilor straine si trebuie sa dam strainatatii dovezi ca nu suntem inconjurati de ziduri chinizesti”, scria in 1901

Page 23: Economia Romaniei (1877-1914)

conservatorul Take Ionescu.Iar mai departe:,,Toate legile care mai opun oarecare piedici intrarii libere a capitalurilor straine trebuie modificate in asa fel ca sa se inlature toate acele piedici si atat conservatorii, cat si liberalii trebuie sa lucreze cu aceleasi vederi in aceasta privinta”.In ce-l privea ziarul liberal ,,L’independence Roumaine” scria in 1904:,,Orice intreprinzator strain, de orice nationalitate ar fi el, care va veni la noi sa fructifice capitalul sau in industria petrolului…poate fi sigur ca se va bucura de legile noastre protectoare si organele oficiale se vor grabi sa-i usureze activitatea”.Curand, insa, va fi prezentata o nuanta importanta.In anul 1905, Vintila Bratianu(1867-1930) va intervene in discutie publicand un articol intitulat ,,Prin noi insine”, in care, fara a se declara contra capitalului strain, preciza totusi ca in economie primatul trebuie sa-l aiba interesele nationale si capitalul romanesc.Nu mult dupa aceea, insa, in 1913, pornind de la insuficienta acumulare de capitaluri romanesti, Em. Socor va considera ca dezvoltarea insustriei se putea asigura prin utilizarea capitalurilor straine.El recunostea ca ,,plusvaloarea ce o va incasa capitalil strain va fi produsul muncii nationale, si ca o parte din ea va iesi din economia romaneasca, spre a spori economia tarilor de origina ale capitalului”, dar considera mult mai dezavantajos faptul ca ,,platim, sub forma de pret al produselor capitalului strain pe cari le importam, nu numai plusvaloarea cuvenita capitalului, ci intreaga valoare a marfurilor, adeca si salariile muncitorilor straini, cari produc acele marfuri in tarile respective”.Si, continua el, ,,Cu tot acest sacrificiu enorm al economiei noastre nationale noi nu putem indestula decat in parte necesitatile claselor subtiri de la orase, si mai ales a claselor avute.Clasele largi, numeroase ale populatiei rurale nut rag niciun folos din marele nostru sacrificiu national”.Capitalul strain a patruns in economia romaneasca prin datoria publica externa (contractata la inceput mai ales in Anglia si Franta, iar dupa venirea lui Carol I cu deosebire in Germania), constructia de cai ferate, crearea de intreprinderi comerciale, bancare si chiar industriale-intrucat legile din 1887 si 1912 incurajau pe capitalistii care infiintau industrii, indiferent de cetatenia lor.De asemenea, capitalul strain patrundea prin credite acordate bancilor, intreprinderilor comerciale etc.Ca urmare, in 1915, dupa unele calcule de atunci, 86.4% din capitalurile care participau la industrie erau straine.Provenienta era, in ordinea descrescanda, germana, olandeza, engleza, austro-ungara, belgiana, franceza, Americana, italiana etc.In domeniul bancar, capitalul strain in principalele 8 mari banci comerciale se ridica la circa 60% si apartinea capitalistilor din Germania, Franta, Austria, Ungaria si Belgia.Asadar, capitalul strain detinea deja pozitii-cheie din cele mai importante in economia romaneasca.Asa cum sublinia un economist al timpului, in 1915, ceea ce atragea aici acest capital era ,,un maximum de rentabilitate”.La randul ei, datoria publica externa ajunsese atat de mare incat anuitatea necesita 40.95% din veniturile bugetare in 1900/1901 si 37.09% in 1904/1905.

Page 24: Economia Romaniei (1877-1914)

Consecinta imediata a acestei stari de lucru a fost aceea ca, in primii 16 ani ai secolului al XX-lea, ca si mai inainte, balanta de plati externe a Romaniei era sistematic deficitara, iar ingerintele puterilor creditoare in treburile tarii erau si ele insemnate.Daca trecem la Transilvania, aici capitalul austriac si cel ungar detineau preponderenta in industrie si banci, dupa ele venind capitalurile altor puteri.Fata de monopolurile straine, burghezia transilvaneana era in situatie de inferioritate.Dar si in randurile acesteia existau mari inegalitati, caracterizate, inainte de toate, prin faptul ca, in conditiile discriminarilor nationale care existau, burghezia romana era cea mai slaba si impinsa la periferia activitatii industriale si bancare.De aici si preocuparile unui G.Baritiu sau Visarion Roman pentru banci, credit si dezvoltarea comertului si industriei la romani.Este de remarcat insa ca povara marilor datorii interne si externe contractate de imperiul bicefal lovea sistematic in Transilvania, prin sistemul de impozite scotandu-se de aici valori din care numai o mica parte se intorceau pentru nevoile acestei regiuni.Alaturi da capitalul starin, fiscalitatea va fi, deci, o modalitate suplimentata de exploatare a populatiei transilvanene.

Page 25: Economia Romaniei (1877-1914)

2. DATE STATISTICE PRIVIND CAPITALURILE IMPRUMUTATE DE ROMANIA IN PERIOADA 1866-1914.

Intre 1882 si 1888 s-au contractat in Germania 13 imprumuturi garantate cu renta de 5%, in suma totala de 436 000 000 lei.Urmeaza apoi noi si noi imprumuturi, care ridica considerabil obligatiile financiare ale statului si le prelungeste scadenta pana in 1931.Datoriile externe greveaza bugetul statului cu sume mari, anuitatea platita crescand de zeci de ori.In acest sens tabelul care urmeaza este edificator:

Tabelul nr. 1

Anii bugetari Anuitatea datoriei publice(in mil. lei)

Ponderea anuitatii in veniturile bugetare (in %)

Plata anuitatii(in mii lei pe locuitor)

18651882

1900/19011914/1915

815744 68285 892116 369

14.90%36.25%41.00%20.48%

2.009.5514.2014.97

Intocmit dupa Gh.M.Dobrovici. ,,Istoricul dezvoltarii economice si financiare a Romaniei si imprumuturile contractate.1823-1933”.

Observam o crestere treptata, absoluta a datoriei statului, a cheltuielilor bugetare afectate platii datoriei publice, cat si a sarcinii ce revenea asupra maselor muncitoare. Cresterea insemnata a bugetului de stat la inceput de secol XX face ca sarcina cheltuielilor pentru plata anuitatii datoriei publice sa se reduca relativ la jumatate, insa sarcina de plata pe locuitor sa ajunga la nivelul cel mai ridicat din toata perioada ultimei jumatati de secol.In comparative cu alte tari, in 1914 sarcina datoriei publice a Romaniei nu era usoara daca avem in vedere mai ales capacitatea productiva slaba a tarii.

Page 26: Economia Romaniei (1877-1914)

Tabelul nr.2

Tara Datoria pe locuitor(in lei)

Venitul national pe locuitor (in lei)

Anuitatea pe locuitor(in lei)

Ponderea anuitatii in venitul national pe locuitor

FrantaGermaniaAustro-UngariaRomaniaBulgariaSerbiaRusia

857393386

242210188139

990922374

319430380309

321512

15-

236

3.231.633.21

4.70-

6.051.94

Vezi Gh.M.Dobrovici, op.cit., p.232.

In 1914, in exploatarea petrolului romanesc existau 96 de societati straine.Rolul hotarator ins ail aveau trei grupuri:german, anglo-olandez si american, care detineau impreuna 43.5% din capitalul investit, 73% din productie si 71% din capacitatea de rafinare:

Tabelul nr.3

(in %)Ponderea capitalului

Ponderea productiei

Capacitatea de rafinare

1. Grupul german2. ,,Astra romana”3. ,,Romano-Americana”

2711.5

5

302518

84023

Todor Savin. ,,Capitalul strain in Romania”, Bucuresti, 1947, p.42.

In ceea ce priveste structura pe ramura a capitalului strain aceasta se poate constata deocamdata numai pe baza datelor furnizate de D.St.Emilian.

Page 27: Economia Romaniei (1877-1914)

Tabelul nr.4

Ramura Capital strain(in milioane lei)

Ponderea capitalului strain in totalul capitalului ramurii (in %)

1.Metalurgie2.Lemn forestier3.Petrol4.Hartie, celuloza5.Ciment, ceramica6.Alimentara7.Zahar8.Textila9.Chimica10.Gaz, electricitate, apa11.Transporturi

9.045.0379.46.52.68.934.54.32.321.95.0

74.069.694.046.027.031.094.021.972.395.527.0

TOTAL 520/2 81.7

O deosebita importanta prezinta analiza structurii dupa tara de origine a capitalului strain din industria romaneasca.Principalele grupari de capital strain sunt prezentate in tabelul urmator:

Tabelul nr.5

1. Capital german si austro-ungar2. Capital englez si olandez3. Capital francez si Belgian4. Capital american5. Capital italian

36.6%38.3%18.6%4.8%1.4%

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

Bancile cu capital strain detineau un loc preponderant in cadrul grupului marilor banci.Astfel, cele 5 mari banci cu capital strain (Bank of Roumania, Banca generala romana, Banca de credit roman, Banca comerciala romana si

Page 28: Economia Romaniei (1877-1914)

Banca ,,Marmorosch Blank si Co.”) aveau, in comparative cu cele 4 banci mari cu capital romanesc, urmatoarea situatie:

Tabel nr.6

Volumul fondurilor (in lei)

Ponderea(in %)

-Mijloacele de exploatare ale celor 9 mari bancia) bancile cu capital romanescb) bancile cu capital strain

824 500 000

324 800 000

499 700 000

100

39.40

60.60

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

In ajunul primului razboi mondial, volumul capitalului strain participant la exploatarea bogatiilor Romaniei, a poporului roman poate fi evaluat cu aproximatie astfel:

Tabelul nr.7

-imprumuturi de stat-investitii industriale-capitaluri bancare de exploatare-capitaluri de expoatare in societati de asigurari

1.652 miliarde lei1.045 miliarde lei500 000 000 lei147 000 000 lei

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

La inceputul oranduirii capitaliste, capitalul strain, atat pe calea imprumuturilor, cat mai ales pe calea investitiilor directe, a dus la accelerarea dezvoltarii capitalului industrial din unele ramuri, la constructia de cai de comunicatie, la extinderea sistemului bancar etc.Acestea au costa insa extreme de mult poporul roman.exportul masiv de plusvaloare diminua considerabil fondul de acumulare al economiei nationale, perpetuand in continuare lipsa de capitaluri si cererea de capitaluri straine.O alta consecinta a exploatarii tarii de catre capitalul strain a fost valorifivarea slaba a resurselor naturale ale tarii-petroliere si forestiere-, orientarea acestora catre o prelucrare primara pentru a le exporta sub forma de combustibil, materii prime.

Page 29: Economia Romaniei (1877-1914)

Practicand o politica discriminatorie fata de cadrele romanesti, capitalul strain a franat formarea tehnicienilor, inginerilor si personalului de administratie din randul populatiei romanesti.La cele de mai sus trebuie adaugate si consecintele economice si social-politice in relatiile externe.Dominatia si exploatarea capitalului international a contribuit la mentinerea Romaniei in cadrul diviziunii internationale a muncii, ca o sfera de exploatare si influenta a marilor puteri imperiliste, ca o tara agrara.

BIBLIOGRAFIE: N.N. CONSTANTINESCU ,, Istoria gandirii economice romanesti” ,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator:IOAN V.TOTU

Page 30: Economia Romaniei (1877-1914)

CAP.IV. CONCLUZII

Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea traversa o perioada de tanzitie, agricultura care la inceput intampina greutati, este reanimata si prin intermediul industriei,a carei dezvoltari este sprijinina de adeptii curentului industrialist. Un alt pilon important al dezvoltarii Romaniei in drumul sau spre modernitate este reprezentat de protectionism.Acesta s-a dovedit a fi un excelent punct de plecare in developarea industriei tarii noastre. Insa pentru cresterea economica a Romaniei a trebuit sa se apeleze si la capilalul strain,deoarece capitalul roman era insuficient dezvoltat pentru a sustine cheltuielile pe care le necesita dezvoltarea industriala,implicit economica a tarii noaste . Cu alte cuvinte dezvoltarea economica a Romaniei a depins de foarte multi factori. Evenimentele petrecute in perioada 1877-1914 au intervenit decisive in formarea Romaniei moderne pe care o cunoastem astazi. Atat razboiul de independenta,cat si rascoala taranilor de la 1907,patrunderea curentului industrialist in tara noastra,legile protectioniste,dar si premisele primului razboi mondial,au fost pasi importanti in dezvoltarea economico – sociala a Romaniei.

Page 31: Economia Romaniei (1877-1914)

BIBLIOGRAFIE:

N.N.CONSTANTINESCU: ,, ISTORIA GANDIRII ECONOMICE ROMANESTI”KEITH HITCHINS:,, ROMANIA: 1866-1947”DAN POPESCU: ,, ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE”IOAN V.TOTU: ,, PROGRESUL ECONOMIC IN ROMANIA 1877-1977”