Pag

e1

Ecologie Umană – subiecte examen (testul va fi tip grila)

Ce este ecologia umană?

Un domeniu interdisciplinar ce se ocupă cu studiul relației dintre societățile umane și ecosistemele în care se dezvoltă.

Ce tip de domeniu de studiu este ecologia umana?

Abordarea este interdisciplinară: Sociologie, Biologie, Economie, Antropologie, Economie, Drept, Filosofie etc.

Cum poate fi definit “Impactul ecologic”?

I=P x A x T

P=populatia

A=afluenta (consumul mediu al unei persoane)

T=tehnologia

Formule alternative promovate de ecologisti:

I=PxA/T (cu cat T este mai mare, cu atat I este mai mic)

I=PxA / TxF (cu cat T si F, adica gradul subiectiv de fericire, sunt mai mari, cu atat I este mai mic)

Care este populatia actuala si cum a evoluat istoric?

Ce evenimente au influentat in mod major evolutia populatiei?

Prima revolutia agrara, adica inventarea agriculturii (acum 10 000 ani), revolutia industrial, precum si a doua revolutie

agrara care este cunoscuta ca Revolutia verde. Revolutia verde (dupa al doilea razboi mondial) consta in folosirea la scara

larga a sistemelor de irigatii, fertilizatori, pesticide si noi tipuri de cereale (care au capacitatea de a absorbi o mare

cantitate de nitrogen). Tari in care a inceput: Mexic, Pakistan, India. Revolutia industriala a inceput in tari precum Anglia

si Germania in jurul anului 1800.

Pag

e2

Cine a fost Concorcet?

Marquis de Condorcet (n. 1743 - d. 1794). Matematician, politolog, economist și om politic francez. In 1794 scrie „Schita

pentru o imagine istorica a progresului mintii umane”. Idei principale: cunoașterea aduce cu sine fericire si bunastare; dar

bunastarea nu duce la cresterea populatiei si, pe termen lung, la un dezastru? Soluția lui Concorcet: renunțarea la

prejudecați și superstiții. Exemplu: Avem datoria de a asigura bunastarea semenilor, nu de a ne inmulti; in final conditiile

generale mai bune (institutii, tehnologie, drepturi) vor duce, crede el, la scaderea populatiei.

Care este mostenirea teoretica a lui Condorcet?

Politici „soft” de control in privinta fertilitatii. Dezvoltatea economica si sociala este cea mai buna metoda contraceptiva.

Cine a fost Malthus?

Thomas Malthus - economist englez, n. 14 februarie 1766 — d. 23 decembrie 1834. Scrie in 1798 - „Un eseu privind

principiile populatiei”. Ideea principala: populația crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență

cresc în progresie aritmetică. Rezulta ca e inutil sa incerci sa inbunatatesti conditiile celor saraci.

Care este mostenirea teoretica a lui Malthus?

A prefigurat conceptul de „capacitate de portanța” (carrying capacity) a unui sistem

Cp=Total resurse/Ri

Ri-resursele necesare pentru supravietuirea unui individ

Care au fost consecintele Revolutiei industriale in termenii cinsumului energetic (si deci al poluarii?)

Revoluția industrială a adus cu sine creșterea rapidă a producerii și consumului de energie. Dacă pe la anul 1000 populația

globului era de aproximativ 50 de milioane, iar consumul energetic de 13 miliarde de jouli pe cap de locuitor, pe la 1600

populația a crescut la 600 de milioane, iar consumul la 38 de miliarde de jouli. Pe la 1900 populația a crescut la 1,6

miliarde de oameni, iar consumul la 56 de miliarde de jouli pe cap de locuitor. La sfârșitul mileniului o populați de

aproximativ 6 miliarde de oameni consuma 470 miliarde de jouli, adică 79 de miliarde de jouli pe cap de locuitor.

Ce este incalzirea globala?

Cresterea constanta a temperaturii medii pe glob datorita gazelor cu efect de sera. Numeroase studii au demonstrat ca

temperatura a crescut, în medie, cu 0,6°C la fiecare suta de ani incepand de la inceputul Revolutiei industriale.

Concentrația actuala de gaze cu efect de sera pare sa fie cea mai ridicata din ultimii 160.000 de ani. Daca pana la

inceputul Revolutiei industriale nu s-a depasit niciodata concentratia de 280 ppm CO2 in atmosfera, acum se

inregistreaza o concentratie de 400 ppm CO2. Limita de siguranta este insa 350 ppm CO2. S-au prevazut, în funcție de

modelul de simulare ales, creșteri ale temperaturilor cuprinse intre 1,4°C zi 5,8°C, pana în 2100. Majoritatea

cercetatorilor sunt de parere ca emisiile de gaze trebuie reduse cu 80 de procente pana in 2050, pentru a evita aparitia

valurilor de caldura si a secetelor.

Pag

e3

Ce este Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbarea Climei?

Tratatul internațional de bază care prevede un angajament orientat spre stoparea emisiilor de GEF la un nivel

care să nu influențeze negativ clima la nivel global este Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind

Schimbarea Climei (semnat în 1992 la summit-ul Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro). Convenția a adoptat

principiul conform căruia toate statele lumi au o ”responsabilitate comună dar diferențiată” de a stopa încălzirea

globală. Părțile semnatare au fost de acord că:

1. Statele dezvoltate au avut istoric și au acum cele mai mari emisii de GES;

2. Cantitățile de emisii de GES pe cap de locuitor în țările în curs de dezvoltare sunt încă mici;

3. cantitatea de emisii de GES va crește în țările în curs de dezvoltare pentru a satisface nevoie sociale ale acestor țări.

China (actualmente cel mai mare producător de GES), India și alte țări în curse de dezvoltare nu au fost incluse pe

lista țărilor cu limitări numerice în ceea ce privește GES deoarece nu au avut contribuții majore la încălzirea globală în

perioada ce precedă Tratatul de le Kyoto. Chiar dacă prin acest tratat nu se impun statelor semnatare măsuri concrete

pe care să le adopte, totuși acest document impune liniile directoare ale unor protocoale ulterioare privind reducerea

emisiilor de GES, cel mai important fiind Protocolul de la Kyoto din 1997. Una dintre principalele funcții ale

Convenției este de a face un inventar, pentru fiecare țară, a emisiilor de GES și a îndepărtării CO2 din atmosferă.

Acest lucru este esențial deoarece furnizează națiunilor lumii datele necesare negocierii acordurilor privind reducerea

CO2. De asemenea, are sarcina de a realiza o grilă de echivalare a gazelor cu efect de seră altele decât CO2 în valori

de CO2. Astfel se poate forma o piață unică pentru GES în care unitatea de măsură comună este CO2).

Pag

e4

Ce este Protocolul de la Kyoto?

Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind mediul, al cărui scop este reducerea efectului de seră.

Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de țări. Unul dintre scopurile protocolului este ca statele

semnatare să ajungă împreună, până în 2012, la un nivel de emisii de GEF cu 5,2 % mai mic decât cel din 1990.

Reducerile negociate pentru fiecare stat variază de la 8% pentru Uniunea Europeană, 7% pentru Statele Unite, 6% pentru

Japonia și 0% pentru Rusia. Tratatul permite o creștere cu 8% a nivelului emisiilor pentru Australia și cu 10% pentru

Islanda. Pentru a intra în vigoare, protocolul trebuia 1) să fie ratificat de cel puțin 55 de națiuni (condiție deja îndeplinită)

și 2) care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon.

Printre țările care nu au ratificat acest protocol se află și Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul

emisiilor de gaze de seră. Protocolul a fost semnat în până în 2009 de 183 de state.

Ce inseamna „mecanisme flexibile”?

Protocolul prevede crearea unor ”mecanisme flexibile” pentru scăderea emisiilor, cum ar fi comerțul cu emisii,

mecanismul dezvoltării curate și implementarea comună. Scopul acestor mecanisme este de a asigura parțile

semnatare ale tratatului că reducerea emisiilor poate fi realizată într-un mod care este economic eficace. Principala

problema ce apare în lipsa acestor mecanisme este că reducerile de emisii au costuri diferite în diferite regiuni. În

unele regiuni combustibilii fosili sunt mai ieftini deoarece resursele de petrol sau cărbuni sunt ușor accesibile. De

asemenea, în aceste regiuni energia alternativă poate să nu fie o opțiune economică eficientă. Ca atare, nu ar exista

motive puternice pentru a accepta reducerile de emisii. Însă mecanismele flexibile permit totuși realizarea unei

reduceri indirecte ale emisiilor prin finanțarea unor proiecte de creștere a capacității de absorbție a dioxidului de

carbon ((re-) împăduriri, extragerea tehnologică a dioxidului din atmosferă și înmagazinarea lui etc.). Pentru a putea

folosi aceste mecanisme flexibile, țările participante trebuie să ratifice Protocolul, să li se calculeze cantitatea maximă

de emisii (de CO2 sau echivalentul în CO2) pe care o pot elimina, trebuie să aibă un sistem național de estimare a

emisiilor și absorbției de CO2.

Ce este comertul cu emisii?

Comerțul cu emisii implică cumpărarea și vânzarea unor cantități de emisii de CO2 atribuite cuiva dar neutilizate. Ca

atare, CO2 devine o resursă naturală ca alte resurse (petrolul, aurul, cărbunele etc.) și se creează o piață a carbonului

unde se poate vinde și cumpăra dreptul de a emite (tone de) carbon în atmosferă.

Ce este Prin Mecanismul Implementării Comune?

Prin Mecanismul Implementării Comune, orice țară din Anexa I (tarile industrializate) poate investi în proiecte de

reducere a emisiilor ce se desfășoară în orice altă țară din Anexa I. De exemplu, în Rusia și Ucraina există multe proiecte

de implementare ce prevăd înlocuirea centralelor electrice pe cărbune (în care căldura folosită pentru producerea

electricității este eliminată apoi direct în mediu) cu centrale pe cărbune electrice și termice (în care căldura este folosită și

la încălzirea apei pentru instalațiile din locuințe). Ca atare, țările ce finanțează astfel de proiecte primesc din partea țărilor

în care se desfășoară proiectul Unități de Reducere a Emisiilor (1 URE=reducere a emisiilor cu 1 tonă de dioxid de

carbon).

Aceste unități sunt parte a unui fond de emisii permise de CO2 alocat fiecărei țări, fond care este calculat în funcție de

emisiile din 1990. Dacă unitățile nu s-ar distribui din fondul acesta de emisii, atunci nu s-ar putea realiza reducerea

emisiilor stabilită în cadrul Protocolului.

România a semnat (până în 2007) 10 astfel de memorandumuri de înțelegere cu guvernele Elveției, Olandei, Austriei,

Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Franței Italiei și Finlandei precum și cu Fondul prototip al carbonului înființat de

Banca Mondială. În 2oo7 21 de proiecte JI se aflau în diferite stadii de realizare în România. Marea majoritate a

proiectelor aprobate se situează în zona autorităților locale: sisteme de încălzire centralizată (prin utilizarea surselor

regenerabile de energie - rumeguș, energie geotermală, închideri de depozite de deșeuri etc.

Ce este Mecanismul Dezvoltării Curate?

Mecanismul Dezvoltării Curate prevede posibilitatea achiziționării de credite de cardon prin dezvoltarea de proiecte

în țările în curs de dezvoltare (cele din Anexa II) ce duc la o reducere a emisiilor de CO2. Creditele nu se acordă de țara în

care se desfășoară proiectul, ci de o organizație specială (organizația operațională designată) ce aprobă proiectul. Pentru

ca proiectul să fie aprobat este necesar să se demonstreze ca are un caracter ”adițional”, că nu s-ar fi desfășurat în lipsa

inițiativei țării ce urmărește dobândirea creditelor. De asemenea, trebuie să se facă o estimare a emisiilor ce s-ar

realiza în lipsa proiectului și o estimare a reducerilor care vor rezulta prin implementarea proiectului. (Având în

vedere capacitatea de a îndeplini angajamentul de reducere prevăzut de Protocolul de la Kyoto pentru prima perioadă

de angajament (2008-2012), România nu va recurge la această opțiune. Utilizarea de CMD va putea fi reconsiderată

Pag

e5

în viitor.)

Fiecare țară prezentă în Anexa I a fost de acord să limiteze emisiile la valorile specificate în protocol. Există țări care

în prezent nu ating acele valori. Diferența poate fi vândută altor state care depășesc cota. De exemplu, în 18 aprilie

2001, Olanda a cumpărat 4 megatone de dioxid de carbon în emisii de la Polonia, România și Republica Cehă.

România este prima ţară din Anexa I care a ratificat tratatul în martie 2001 prin Legea Nr. 3/2001. Ţara noastră s-a

angajat să reducă cu 8% emisiile de gaze cu efect de seră faţă de anul de referinţă 1989.

Ce este Schema europeană de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS)?

Scopul schemei privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS) reprezintă

promovarea unui mecanism de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către agenții economici cu activități

care generează astfel de emisii, în așa fel încât îndeplinirea angajamentelor asumate de UE sub Protocolul de la Kyoto

să fie mai puțin costisitoare.

Funcționarea schemei se bazează pe tranzacționarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera. Un certificat de

emisii de gaze cu efect de sera reprezinta titlul care conferă unei instalații dreptul de a emite o tona de dioxid de

carbon echivalent într-o perioada definită. Au fost definite următoarele 8 sectoare (de alocare) ETS: sectorul energie,

sectorul rafinare produse petroliere, sectorul producție și prelucrare metale feroase, sectorul ciment, sectorul var,

sectorul sticlă, sectorul ceramică, sectorul celuloză și hârtie. Odată stabilit numărul de certificate ce revine fiecăruia

dintre cele opt sectoare, acestea sunt alocate instalațiilor din cadrul sectorului.

Potrivit HG nr. 780/2006, România alocă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit. Rezerva

pentru nou intrați rămasă neutilizată la sfârșitul perioadei 2008 – 2012 este valorificată prin scoatere la licitație.

Numărul de certificate ce au fost alocate în anul 2007 este de 74.836.235. Numărul de certificate ce urmează a fi

alocate în cea de-a doua perioadă (2008-2012) este 379.721.760 (întreaga perioadă), cu o valoarea medie de

75.944.352 anual.

Care sunt reglementarile actuale din cadrul UE?

În decembrie 2008, statele membre UE au adoptat o serie de obiective ambițioase, ca parte dintr-un pachet de măsuri

concrete de luptă împotriva schimbărilor climatice. Acestea includ un angajament de a reduce, până în 2020, emisiile

globale de gaze cu efect de seră ale UE cu 20% față de nivelurile din 1990 și de a crește cota energiei regenerabile în

consumul de energie cu 20% pe teritoriul UE. Fiecare stat membru are un obiectiv individual care reflectă potențialul

său de a produce energie regenerabilă. Obiectivul UE de reducere a emisiilor va crește cu 30% dacă alte țări dezvoltate

sunt de acord să facă același lucru printr-un acord global.

Un obiectiv comun al tuturor statelor membre este ca până în 2010, pe teritoriul UE să se ajungă la o utilizare de 10%

a biocombustibililor în transport, cu un set de reguli clare, care să asigure că acest lucru se realizează în mod durabil.

De asemenea, există obiective individuale pentru fiecare stat membru ca până în 2020 să reducă emisiile din clădiri,

transport, agricultură și deșeuri cu o medie de 10% sub nivelurile din 2005.

Cum putem masura gradul de dezvoltare/bunastare al unei tari/regiuni? (Problema este importanta deoarece

poluarea este in general direct proportionala cu marimea unei economii; cresterea economica este insa motivata

invocandu-se faptul ca duce la bunastare/fericire individuala…)

a) Prin PIB (GDP)--produsul intern brut

PIB = Consum + Investiții + Cheltuieli Guvernamentale + exporturi – importuri

b) IDU – Indexul dezvoltarii umane (folosit actual de ONU)

IDU= Educatie x Speranta de viata x Venit mediu pe cap de locuitor

c) IPF--Indexul planetei fericite

IPF= Gradul de dezvoltare sociala si economica x gradul subiectiv de fericire x Amprenta Ecologica

Creșterea economică ridică nivelul de trai?

Cei ce susțin creșterea economică argumentează că datorită creșterii economice vor fi mai multe locuri de muncă, salariile

vor fi mai mari, taxele colectate de stat vor fi și ele mai mari, astfel încât serviciile de sănătate și educația vor fi mai

calitativ superioare. Conform datelor economice însă, statele cu cele mai bune servicii nu sunt cele care au PIB-ul cel mai

mare (ex: Suedia și Danemarca). Primele cinci țări cu cele mai bune servicii au cu un PIB pe cap de locuitor cu 55% mai

mic decât cel al primelor cinci țări cu cel mai mare PIB. De asemenea, aceste cinci țări cu cel mai mare PIB cheltuiesc cu

36% mai puțin din PIB pe servicii decât primele cinci țări cu cele mai mari cheltuieli pe servicii.

Pag

e6

Ce este ”mana invizibila”?

Reprezinta un concept introdus de economistul englez Adam Smith. Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste,

urmărirea propriului bine contribuie la binele societății. În cadrul mecanismului pieței, guvernat de acest principiu,

acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile.

Ce este tragedia bunurilor publice (”Tragedy of the commons”)?

Conform lui Garrett Hardin, in capitalism nu exista motivatia de a proteja resursele finite (gen aer, apa, populatia de pesti,

padurile, rezervatii etc.). Fiecare vrea sa se foloseasca de ele (pentru a castiga financiar), insa nimeni nu este motivat

economic sa pe protejeze (protejarea implica costuri). Individul se comporta rational din punctual sau de vedere, insa

irational din punctul colectiv de vedere deoarece aceste resurse comune ajung sa fie distruse.

Ce reprezinta ”esecul pietei”?

Se produce atunci cand piata nu aloca resursele astfel incat sa produca cel mai mare bine pentru societate.

Ce este dezvoltarea durabila?

Definitia cea mai des folosita a fost formulta de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul

"Viitorul nostru comun“ - Raportul Brundtland (1987):

"dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea

generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

Impactul ecologic depinde de afluenta, insa afluenta in Occident a fost in continua crestere. In aceste conditii, unii

ecologisti au propus o solutie radicala: crestere economica 0 pentru a evita un dezastru ecologic. Dezvoltarea durabila a

aparut ca o solutie de compromis.

Ce este amprenta ecologica?

Amprenta Ecologica este un termen tehnic folosit pentru a masura gradul dezvoltarii durabile.

AE = cantitatea de teritoriu si mare bioproductiva folosita de o anumita populatie sau in cadrul unei anumite activitati

(se include si ceea ce este necesar pentru a absorbi CO2 produs).

In ce se masoara amprenta ecologica?

Unitatea de masura: hectare globale (gha)

1 gha= un hectar ce are o productivitate anuala medie (raportat la productivitatea diverselor tipuri de suprafete

bioproductive)

Pag

e7

Ce este deficitul ecologic?

Deficit ecologic = biocabacitate-amprenta ecologica.

Ce intrebari importante se pot pune privind dezvoltare durabila?

a) Duce in mod necesar dezvoltarea durabila la protejarea naturii?

b) Exista nevoi umane universale?

c) Satisfacerea nevoilor umane implica grija pentru natura?

d) Dorim in primul rand sa protejam natura si, ca atare, promovam dezvoltarea durabila, sau dorim

dezvoltare pe termen lung si ajungem sa protejam natura?

e)

Ce inseamna protejarea naturii?

Integritatea naturii=interventie si alterare umana minima a unor ecosisteme

Sanatatea naturii=capacitatea de regenerare a unui ecosistem

Conservarea naturii=protejarea unor arii salbatice rare/valoroase/frumoase etc.

Care sunt nevoile umane fundamentale conform lui Abraham Harold Maslow (1908 – 1970)?

Pag

e8

Care sunt nevoile umane fundamentale conform lui Artur Manfred Max Neef?

Conform lui Max Neef:

Nevoile umane difera de dorinte.

Nevoile sunt cateva la numar, finite si clasificabile.

Nu difera in timp si nici de la o cultura la alta.

Dorintele pot fi infinite, insatiabile si non-clasificabile.

Difera de la o cultura la alta.

Lista nevoilor fundamentale: Subzistenta, Protectie, Afectiune, Intelegere, Participare, Odihna, Creatie, Identitate,

Libertate. In timp ce pentru Maslow unele neoi au o prioritate mai mare decat altele, pentru Max Neef nevoile sunt

satisfacute uneori concomitant, alteori unele mai mult decat altele etc. Tipuri de satisfacatori ai nevoilor umane

fundamentale conform lui Mx Neef:

Distrugatori. Ex: cenzura. Poate asigura protectia, insa face imposibila realizarea altor nevoi.

Pseudo-satisfacatori. Exrmplu. 1: Prostitutia. Aparent satisface nevoia de afectiune. Ex. 2: Moda. Aparent

satisfice nevoia de identitate.

Satisfacatori-inhibitori. Ex: televiziunea comerciala. Nevoia: Odihna. Inhita satisfacerea nevoii de intelegere,

creatie, identitate.

Satisfacatori singulari. Ex: Cantinele pentru saraci. Nevoia: subzistenta. Cadouri de Craciun. Nevoia: Afectivitate.

Satisfacatori sinergetici. Ex: jocuri educationale. Nevoia: odihna. Satisfac, de asemenea, nevoia de

intelegere/cunoastere. Ex: democratia participative. Nevoia: participare. Nevoi aditionale satisfacute: identitate,

afectivitate, libertate, creativitate.

Ce este antropocentrismul?

Conceptia conform careia numai oamenii au valoare in sine in lume. Natura, conform acestei conceptii, are numai valoare

instrumentala (are valoare doar pentru ca si atata timp cat foloseste oamenilor).

Ce teorie etica clasica este antropocentrista?

Etica kantiana.

Ce este etica kantiana?

Etica kantiană (Immanuel Kant, 1724 – 1804) are la bază conceptul de datorie: ceea ce este corect din punct de vedere

moral sunt numai actele realizate din simțul datoriei. Acțiunile care au la bază o înclinație, adică orice tip de emoție sau

sentiment, nu sunt acțiuni autentic morale pentru ca nu sunt libere. Nu pot decide ce sa simt, deci nu actionez liber daca

ma bazez in ceea ce fac numai pe sentimente, instincte, dorinte, nevoi etc. Pot insa intotdeauna sa vreau sa fac ceea ce

trebuie, pot sa aleg acest lucru. Datoria este o obligație care se impune rațiunii în orice situație, indiferent de ceea ce

simțim. Atunci când ajutăm, de exemplu, un cerșetor, trebuie să ne asigurăm că actul nostru are la bază recunoașterea

rațională a faptului că avem datoria să îi ajutăm pe nevoiași. O altă caracteristică a eticii kantiene este că ia în calcul

numai intențiile care stau în spatele unei acțiuni, nu și consecințele, atunci când se evaluează moral o acțiune. Intențiile,

consideră Kant, trebuie să se bazeze pe principii generale numite de Kant “maxime”. Însă nu orice maximă este

acceptabilă din punct de vedere moral. Dacă ajut o persoană rănită bazându-mă pe principiul “Ajută-i pe cei răniți, dacă

vrei să fii răsplătit!” sau pe principiul “Ajută-I pe cei răniți, dacă îți este milă!”, atunci acțiunea mea nu este morală.

Acestea sunt imperative ipotetice au un caracter relativ și condiționat (fă ceva dacă…) și sunt de genul “Nu minți dacă

crezi că vei avea de câștigat ceva!”. Imperativele categorice, în schimb, sunt datorii absolute și necondiționate de genul

Pag

e9

“Nu trebuie să ucizi!” sau “Nu trebuie să minți!”. Morala este, pentru Kant, ceva valabil pentru toți oamenii și în toate

situațiile și ca atare, reprezintă un sistem de imperative categorice, nu ipotetice. Imperativele, pentru a fi morale, trebuie

să îndeplinească o condiție: să fie universalizabile. Imperativul categoric kantian principal are, în scrierile lui Kant, trei

formulări specifice. Prima dintre ele, cunoscută sub numele de formula universalizării, ne spune că ar trebui să acționăm

numai conform acelor maxime pe care le poți voi totodată ca legi universale. O maximă trebuie deci să se poată aplica a)

tuturor oamenilor și b) în orice situație. Principiile “Fură oricând ai șansa să o faci fără să fii prins” și “Ucide pe cei care

nu sunt de acord cu tine” nu sunt universalizabile pentru că se referă la situații particulare. În plus, și mult mai important,

Kant deoarece dacă ar fi urmate de toți indivizii atunci ar duce la o contradicție practică: ceea ce face posibilă existența

moralei, adică însăși viața oamenilor, ar fi amenințată pentru toți indivizii. Ca atare, o persoană trebuie să se gândească ce

s-ar întâmpla dacă toată lumea s-ar comporta așa cum se comportă ea. Reluând principiul universalizării, Kant scrie:

„imperativul universal al datoriei ar putea fi exprimat şi astfel: acţionează ca şi când maxima acţiunii tale ar trebui să

devină, prin voinţa ta, lege universală a naturii“ (Kant, 1972, p. 39). Într-o altă formulare (cea a scopului în sine),

imperativul categoric ne spune că trebuie să le acordăm oamenilor aceeași demnitate absolută, să îi tratăm pe ceilalți

oameni ca scopuri în sine, niciodată ca mijloace în vederea unui scop: „acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea atât în

persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc“ (ibidem, p.

47).. Nu ar trebui, deci, să ne folosim niciodată de alți oameni spre a ne satisface numai interesele noastre personale.

Ce este biocentrismul?

Conceptia conform careia numai fiintele vii (oameni, animale, insecte etc.) au valoare in sine.

Este utilitarismul o teorie biocentrica?

Partial da, deoarece conform utilitarismului hedonist toate fiintele care pot simti durere si placere au valoare morala.

Ce este utilitarismul?

Utilitarismul hedonist este o teorie etica conform căreia o acțiune este bună dacă produce cât mai multă fericire/plăcere și

cât mai puțină durere/suferință. Intuiția de la care pleacă utilitarismul este că toți oamenii doresc, pe de o parte, o formă

sau alta de plăcere și, pe de altă parte, doresc să evite suferința. Ca atare, dacă plăcerea este ceea ce oamenii consideră

valoros, atunci orice teorie etică ar trebui să plece de la acest fapt. Utilitarismului hedonist, inițiat de Jeremy Bentham

(1748 – 1832) și John Stuart Mill (1806 – 1873), este „concepţia care acceptă ca fundament al moralei Utilitatea sau

Principiul Celei Mai Mari Fericiri [The Greatest Happiness Principle] susţine că acţiunile sunt corecte [right] în măsura în

care ele tind să promoveze fericirea şi sunt incorecte [wrong] în măsura în care tind să producă inversul fericirii. Prin

fericire se înţelege plăcerea şi absenţa durerii; prin nefericire, durerea şi privarea de plăcere“ (Mill, Utilitarismul, p. 18).

Contrar eticii kantiene, teoriile utilitariste pun accent pe consecințele unei acțiuni, nu pe intenția de pe urma căreia a

rezultat. Conform utilitarismului hedonist pozitiv, o acțiune este corectă din punct de vedere moral dacă are ca

consecință, în primul rând, cea mai mare cantitate de plăcere posibilă pentru câți mai mulți oameni și, abia în al doilea

rând, evitarea suferinței. Conform utilitarismului hedonist negativ, ceea ce este relevant atunci când evaluăm o acțiune nu

este atât plăcerea care rezultă ca urmare a unei acțiuni, cât evitarea suferinței. Ca atare, o acțiune este corectă din punt de

vedere moral dacă în primul rând duce la evitarea suferinței și, abia în al doilea rând, la producerea unei cantități cât mai

mari de plăcere. Se poate formula o versiune a utilitarismului care să nu aibă ca presupoziție ideea că oamenii doresc, în

cele din urmă, să obțină cât mai multă plăcere și să evite suferința, ci numai că oamenii vor să-și realizeze cât mai multe

din scopurile lor personale și nu că doresc să simtă ceva, plăcere sau o altă stare. Utilitarismul scopurilor sau intereselor

ori preferințelor ar putea fi formulat astfel: o acțiune este morală dacă are ca consecință realizarea preferințelor, scopurilor

personale sau a intereselor câtor mai mulți oameni.

Ce este ecocentrismul?

Conceptia conform careia ceea ce are valoare morala in primul rand nu sunt fiintele vii, cu ecosistemul care le integreaza.

Ce este etica pamantului?

O teorie etica ecocentrista. ”Examinează” scrie Aldo Leopold in A Sand County Almanac (1948), „fiecare întrebare în

termenii a ceea ce este etic și estetic corect, precum și a ceea ce este economic eficient. O acțiune este corectă dacă are

tendința de a prezerva integritatea, stabilitatea și frumusețea comunității biotice. Este greșită atunci când are tendința

opusă.”

Ce este ecologia profunda?

O teorie etica biocentrista. Ecologia produndă (”deep ecology”) a fost inițiata de către filosoful norvegian Arne Naess la

inceputul anilor „70. Naess formuleaza un set de principii care ar putea constituie baza oricarei filosofii ecologiste:

Pag

e10

1. Bunăstarea şi dezvoltarea vieţii umane şi non-umane pe Pământ au prioritate in ele însele (sinonim: au valoare

intrinsecă). Aceste valori sunt independente de utilitatea lumii non-umane pentru scopurile umane.

2. Bogăţia şi diversitatea formelor de viaţă contribuie la realizarea acestor valori şi sunt şi valori în sine.

3. Oamenii nu au dreptul de a diminua această bogăţie şi diversitate decât pentru a-şi satisface nevoile lor vitale.

4. Dezvoltarea vieţii şi a culturii umane este compatibilă cu o populaţie care este substanţial mai mică. Dezvoltarea vieţii

umane necesită o populaţie umană mai mică.

5. Interferenţa umană actuală cu lumea non-umană este excesivă şi situaţia se înrăutăţeşte rapid.

6. În consecinţă, politicile trebuie modificate. Aceste politici afectează structurile economice, tehnologice şi ideologice de

bază. Situaţia ce va rezulta va fi foarte diferită de cea actuală.

7. Schimbarea ideologică cea mai importantă va fi aceea a aprecierii calităţii vieţii (a trăi în situaţii de o valoare inerentă)

mai degrabă decât a aderării la un standard de viaţă din ce în ce mai ridicat. Va exista o profundă conştientizarea

diferenţei dintre a fi mare şi măreţie.

8. Cei care subscriu la principiile de mai sus au o obligaţie de a implementa, în mod direct sau indirect, schimbările

necesare.

Naess contrasteaza ecologia profunda cu cea de suprafata („shallow ecology”). Aceasta din urma consta in lupta

impotriva poluarii si a distrugerii resurselor naturii intr-un cadru de idei traditional (adica antropocentric; conform

antropocentrismului natura are valoare deoarece bunastarea omului depinde de ea; ca atare, natura trebuie protejata; deci

natura nu are o valoare in sine, ci doar o valoare instrumentală).

Ce drepturi garanteaza naturii constitutia Ecuadorului?

Art. 71. Nature or Pachamama, where life is reproduced and exists, has the right to exist, persist, maintain and regenerate

its vital cycles, structure, functions and its processes in evolution.

Art. 72. Nature has the right to restoration. This integral restoration is independent of the obligation on natural and

juridical persons or the State to indemnify the people and the collectives that depend on the natural systems.

Art. 73. The State will apply precaution and restriction measures in all the activities that can lead

to the extinction of species, the destruction of the ecosystems or the permanent alteration of the natural cycles. The

introduction of organisms and organic and inorganic material that can alter in a definitive

way the national genetic patrimony is prohibited.

Ce drepturi sunt prevazute in Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor (proclamata la Paris in 15

octombrie 1978 la sediul UNESCO)?

Articolul 1. Toate animalele au in mod egal dreptul la existenta in cadrul echilibrului ecologic. Aceasta egalitate nu

exclude diversitatea speciilor si indivizilor.

Articolul 2. Orice forma de viata animala are dreptul la respect.

Articolul 3.

1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime.

2. Daca este necesara sacrificarea unui animal ea trebuie sa fie instantanee si nedureroasa.

3. Animalul mort trebuie tratat cu decenta.

Articolul 4

1. Animalul salbatic are dreptul de a trai si de a se reproduce liber in mediul sau natural.

2. Privarea prelungita de libertate, vanatoarea si pescuitul spotiv, precum si orice folosire a aminalului salbatic in alte

scopuri dacat cele vitale sunt contrare acestui drept fundamental.

Articolul 5

1. Orice animal dependent de om are dreptul la ingrijire.

2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat in mod nejustificat.

3. Toate formele de crestere si utilizare a animalului trebuie sa respecte fiziologia si comportamentul proprii speciei

respective.

4. Expozitiile, spectocolele, filmele care folosesc animale trebuie sa le respecte demnitatea si sa nu comporte violenta.

Articolul 6

1. Experimentele pe aminale care implica suferinta fizica sau psihica violeaza drepturile animalelor.

2. Metodele alternative trebuie dezvoltate si implementate sistematic.

Articolul 7. Sacrificarea oricarui animal care nu este absolut necesara, precum si orice decizie care duce la un asemenea

act constituie o CRIMA.

Articolul 8

1. Orice act care pune in pericol supravietuirea unei specii salbatice precum si orice decizie care duce la un asemenea act

Pag

e11

constituie o crima impotriva speciei.

2. Masacrarea animalelor salbatice, poluarea si distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.

Ce este biodiversitatea?

Prin biodiversitate se înțelege diversitatea faunei și florei. În particular, atunci când se discută despre biodiversitate se are

în vedere diversitatea speciilor, dar și a ecosistemelor sau diversitatea genetică la nivel microbiologic. În următorii zeci de

ani 20% din numărul speciilor va dispărea.

Este unanim recunoscut faptul că dispariția în masă a unor specii este un lucru negativ. Dar în ce sens este un

lucru rău? Este rău pentru că oamenii sunt afectați (ca atunci când telefonul cuiva este distrus)? Sau este și un rău

în sine (ca atunci când cineva o persoană moare)? Avem vreo datorie față de specii?

Biodiversitatea trebuie protejată pentru că diverse specii sunt folositoare omului: fie ca hrană, fie pentru că pot fi folosite

medical sau tehnologic (de exemplu, un microb rezistent la temperaturi înalte ce poate fi găsit în Parcul Yellowstone din

Statele Unite poate crea o enzima stabilă la temperaturi înalte ce a fost folosită pentru a crea un proces revoluționar de

copiere a genelor. Procesul a fost vândut pentru 300 de milioane de dolari și aduce un profit de 100 de milioane pe an).

Ca atare, se poate formula un argument pentru protecția speciilor plecând de la beneficiile posibile pentru oameni pe care

le pot aduce speciile.

Numai o parte infimă dintre specii este utilă oamenilor. Unele dintre specii sunt chiar dăunătoare. Deci uneori

distrugerea unor specii este justificata?

Chiar dacă multe specii nu sunt direct utile oamenilor, este sunt indirect utile. Dispariția unui mare număr de specii ar

însemna distrugerea ecosistemului planetar. Conform unei estimări economice (Constanza et al. 1997), serviciile aduse

omenirii de către întreaga faună și floră de pe Pământ ar fi în între 16 și 54 trilioane de dolari anual. Suma este enormă,

valoarea acestor servicii neputând fi plătită de către economiile actuale, a căror produs intern brut se ridică, în total, numai

la 18 trilioane de dolari anual.

Ce valoare are biodiversitatea din punctul de vedere al cunoasterii?

Biodiversitatea are o valoare instrumentală din perspectiva cunoașterii. Studiind diverse specii putem afla ceva despre

trecutul Pământului și despre viață: cum se dezvoltă, cum se diversifică. Cunoașterea este uneori un scop un sine

(cunoaștere de dragul de a ști), iar biodiversitatea este o carte a naturii pe care, în timp o putem descifra.

Dacă există specii fără nici o valoare pentru oameni, atunci există motive să le protejăm?

Conceptul de datorie către specii este mai problematic decât cel de datorie pentru indivizii dintr-o specie deoarece speciile

sunt entități abstracte și, într-o anumită măsură, delimitate convențional. Criterii pentru delimitarea unei specii:

morfologic (aceeași anatomie și aceleași funcții), biologic (dacă organismele se pot împerechea), evoluționist (dacă

organismele au aceiași descendență istorică) și genetic (dacă au un genom comun).

Ce consecinte are dificultatea de a delimita clar diferitele specii?

În unele cazuri dificultatea de a delimita o specie are consecințe nefaste. Lupii roșii sunt lupi sau coioți? Reptilele tuatura

din Noua Zeelandă erau clasificate ca fiind o singura specie. Apoi sistemul de clasificare a fost modificat și s-a considerat

ca sunt 3 specii. Dar dacă este ceva convențional, atunci de ce ne-ar interesa prezervarea speciilor mai degrabă decât a

indivizilor ce fac parte din specii? Pe de altă parte, poate este mai grav sa distrugi specia decât câțiva indivizi ai unei

specii. Una este să distrugi câțiva fluturi și alta e să distrugi ultimii fluturi dintr-o specie.

De-a lungul istoriei speciile au apărut și au dispărut într-un ritm mai lent sau mai rapid. Dar dacă speciile dispar

și apar de la sine, atunci de ce distrugerea speciilor de către om este un lucru rău în sine?

Dacă o specie dispare de la sine, atunci acest lucru se întâmplă în cadrul unui proces mai larg de speciație (de producere a

speciilor). Distrugerea de către om nu mărește speciația, din contră. Activitățile umane duc la dispariția speciilor într-un

ritm neegalat până acum în istoria naturală a pământului. Evoluția este un proces prolific. Distrugerea umană este un

proces negativ ce sărăcește biodiversitatea pe termen lung.