Abandonattl de legiunileromane, Marea Britanie a fostocupattl treptat de triburilegermanice. Astfel a luat na-5tereAnglia ang1o-saxona, care s-adelimitat de "bariera celtictl"din nord -5i vest, ptlstriindu--5iidentitatea piintl la cucerireanormandii din 1066:

An ultima perioada a sta:panirii romane,I Britania a fost adeseori invadata: de na:va:li-

rile sau expeditiile piratere~ti ale pictilor ,din Scotia, ~i de navigatorii irlandezi ~i ger-manici. Atunci cand legiunile rori1ane au ple-cat, la inceputul secolului al V-lea d.Hr.,Britania s-a fragmentat In regate sau domeniirivale ~i se angajau mercenari germani pentrua lupta in ra:zboaiele dintre ele sau Impotrivainvadatorilor picti sau irlandezi.

Mercenari ~i invadatoriPotrivit traditiei engleze, un conduca:tor penume Vortigen a deschis calea invadatorilor,angajand doi saxoni -Hengist ~i Horsa -careulterior s-au Intors Impotriva lui. Dar s-arputea ca saxonii sau alte popoare germanicesa: fi fost adu~i In Anglia In locuri ~i momentediferite, candva Intre 425-450 d.Hr. Mercenariiau devenit invadatori, aducand ~i mai multidin neamul lor, astfel ca: britonii s-au retrasspre vest. Lupta a fost lunga: ~i grea ~i nu afost dominata: de o singura: parte. Britonii au O Aceasta harta

prezinta invadatoriiBritaniei romane ~ipost-romane. Primiianglo-saxoni dinAnglia erau solda,iimercenari adu~i deromani pentru alupta impotrivapic,ilor ~i sco,ilor.

O Edward Marturi-sitorul ~i poten~ialulsau succesor intr-ointalnire reprezen-tata pe tapiseria dela Bayeux. Domnialui Edward a insem-nat o cre~tere ainfluen~ei norm an dein Anglia.

obtinut o mare victorie la Mount Briton (locneidentificat), In jurul anului 500 d.Hr. Acesteveniment este de obicei asociat cu un remar-cabil general, al carui nume a rnmas necunos-cut ~i ale carui fapte de vitejie au dat na~terelegendelor despre "Regele Arthur". Cu toateacestea, In 615 d.Hr. britonii se retr:Isesern Innordul ~i vestul insulei, iar mai tarziu chiar ~iCornwall (pe atunci "Tara Galilor de Apus") afost cucerit de invadatori. Scotia, Tara Galilor~i Irlanda au rnmas britanice ~i celtice (zonadenumita ~i azi "granita celtica"). Nou-venitiierau predominanti pe teritoriul corespunzatorAngliei moderne -denumirea t:Irii, " Angle-land", provine de la numele unuia dintrepopoarele invadatoare.

Anglia anglo-5axonaInvadatorii veneau de pe coastele din nordulEuropei ~i apartineau unor triburi diferite:saxoni, iuti, angli ~i friti; ei au dat numeleunor regiuni ale Angliei (de exemplu Angliade Est, Wessex, Sussex, Essex -sernnificandteritoriile anglilor ~i teritoriile de vest, sud ~iest ale saxonilor). Cu toate acestea, difer-entele dintre aceste triburi de invadatori nu i-au Impiedicat sa devina un singur popor, ~i,din acest motiv, istoricii pot folosi acum ter-meni colectivi ca "Anglia anglo-saxona", sauchiar "saxoni" pentru a descrie triburile ger-manice care ulterior au devenit engleze. Spredeosebire de romani, aceste popoare nucuno~teau modul de viata urban (majoritateaora~elor romane fiind parasite Inainte deinvazia saxona).

In acela~i timp aveau loc modificari impor-tante ~i In lumea celtica. Scotii, care veneaudin Irlanda, au Inceput sa ocupe partea denord a tarii, care ulterior le va purta numele.In secolul al XIX-lea ei s-au unit cu pictii, ceveneau din partea de est ~i de nord ~i au for-mat regatul "Scotiei".

De~i saxonii erau atei, religia cre~tina -adusa de romani -a supravietuit In TaraGalilor ~i de aici, Incepand din 432 d.Hr., afost dusa In Irlanda, o contributie important:IIn acest sens avand Sf.. Patrick. Scotia a fostevanghelizata Incepand din anul 565 d.Hr. deSf. Columba, folosind drept baza insula Iona.Cre~tinismul era faimos pentru pietatea ~iInvatatura sa. Cu toate acestea, datoritaizolarii de Europa continentala, cre~tinismulanglo-saxon era diferit sub multe aspecte depracticile cre~tine ajunse sub influenta papilor(cre~tinismul roman, sau catolic),

Aceste diferente sub aspect religios s-audovedit importante In momentul In care aInceput convertirea saxonilor. pana la sfa~itulsecolului al VI-lea, cea mai mare parte aAngliei anglo-saxone era divizata In ~apteregate independente, numite adeseori hep-

O Ruinele unei a~ezari a pic~ilor. din insuleleShetland din Sco~ia. Istoria pic~ilor esteobscura. dar raidurile efectuate asupraBritaniei romane au reprezentat unul dintremotivele angajarii mercenarilor anglo-saxoni.

41

15 ANGLIA ANGLO-SAXONA

~

O O pagin3 din

O "Bijuteria luiAlfred", realizata dinaur ~i email, a fostgasita in 1693 inSomerset. Bijuteriapoarta urmatoarea

-inscrip,ie "Aelfred~ mec het gewyrcan"~ (Alfred a ordonat sa fiu facuta).

tarhii ("Dornnia celor ~apte"); cel ffiai putemicrege la un moment dat era numit Bretwalda("conduca:torul Britaniei"), chiar daca: acesttitlu conferea mai degraba: prestigiu decatautoritate. In 597 d.Hr., cand regele Ethelbertdin Kent era Bretwalda, Papa Grigore I a trim-is in misiune la curtea din Kent un ca:luga:rroman -Sf. Augustin. Ajutat de faptul ca: regi- 5na Bertha era cre~tina:, Sf. Augustin a reu~it ~sa:-i converteasca: pe rege ~i pe supu~ii sa:i ~i adevenit primul arhiepiscop de Canterbury.

In cele din urma: insa:, Northumbria adevansat regatul Kent din punct de vedere alputerii ~i a devenit campion al cre~tina:ta:tii,motiv pentru care o buna: bucata: de vremeaverile statului ~i ale bisericii au fluctuat vio-lent. O intalnire importanta:, convocata: deregele Oswy al Northumbriei, a avut loc intrebiserica romana: ~i cea celtica: la Sinodul de laWhit by. Decizia lui Oswy, pronuntata: infavoarea Romei, insernna ca: Anglia nu se vaala:tura Bisericii Celtice, care era extrem deizolata:; pana: la urma: chiar ~i celtii s-au supus

autoritatii Papei. Cre~tinismul a triumfat inAnglia anglo-saxona, iar in secolul al VIII-leamisionarii ~i invatatii englezi au devenit fai-mo~i pentru activitatea desfa~urat~ in Europa,in timpul domniei lui Carol cel Mare.

intre timp, regatele saxone se luptau fieintre ele, fie cu celtii. in secolul al VIII-leaMercia, in centrul regiunii Midlands, a devenitcea mai mare putere.. Regatul a inflorit in tim-pul regelui Offa II (757-796 d.Hr.), ramascunoscut pentru ~antul lui Offa, care marcagranita dintre teritoriile saxone ~i cele galeze.Rama~itele ~antului lui Offa mai fac parte ~iastazi din granita dintre Tara Galilor ~i Anglia.in timpul domniei regelui Egbert (802-839d.Hr.), Wessex a dobandit o suprematie pecare, datorita conditiilor geografice ~i altor cir-curnstante, a reu~it sa o pastreze.

O Biserica saxona Sf. Maria din Reculver,Kent. Anglo-saxonii pagani foloseau lemnulpentru construc,ii, ~i au ramas uimi1i de ma-re,ele construc,ii de piatra lasate de romani.Biserica catolica a reinviat arta zidariei.

Teroarea vikingilorintre timp, o noua invazie s-a adaugat con-flictelor interne. incepea era terorii vikinge,adusa de fioro~ii razboinici scandinavi careterorizau cea rnai mare parte a Europei,patrunzand adanc In teritoriu cu lungile lorambarcatiuni. in 793 Anglia a Intrevazut ceavea sa o a~tepte, cand vikingii au distrusfaimoasa manastire din Lindisfame (pe Insulasfanta, Northumbria), iar cativa ani mai t.1rziuau ars Iona. La mijlocul secolului al IX-leaatacurile vikingilor s-au intensificat ~i invada-torii au Inceput sa se a~eze In diferite parti aleAngliei -n(}1:Vegienii In nordul Scotiei, InIrlanda ~i nord-vestul Angliei, i~r danezii InYorkshire, estul Angliei ~i Lincolnshire.Datorita invaziei daneze, o parte a estuluiAngliei a fost denumita Danelaw. ]

Cuceririle daneze au distrus regatele saxo- ~ne din Northumbria, estul Angliei ~i Mercia. ~Wessex a supravietuit pentru ca era situat ~mult rnai In sud, dar ~i pentru ca era condusQe regele Alfred cel Mare (871-899 d.Hr.).Politica lui Alfred era sa-i plateasca pe daneztpentru a se retrage (asemenea plati erau de-numite Danegeld, "bani-danezi"), iar lntretimp sa consolideze puterea Wessexului.

O Coif provenind de pe nava mortuaraSutton Hoo Saxon, excavata in 1939 inSuffolk. Nu au fost gasite oseminte, darobiectele sunt o marturie a boga,iei regel,sau conducatorului.

"E.g"

'5v

42

Evanghelia dinLindisfarne. Mana-stirea din Lindisfarnea fast un centru alcre~tinata1ii celtice,iar apai catalice.

O Anglia in jurulanului 885 d.Hr., laca~iva ani de latratatul de impa~irea teritoriilor semnatde Alfred cu danezii.Nottingham,Leicester, Lincoln,Derby ~i Stamforderau cele cinci bur-guri incluse inDanelaw. A~ezarilenorvegiene sunt ~iele reprezentate.

Chiar ~i a~a, fortele lui Alfred nu au facutfata atacului danez din 878. Alfred a fostnevoit sa se ascunda pentru un timp. Faimoa-sa legenda care poveste~te cum din neatentiea ars prnjiturile lasate in grija de o gospodina,sugereaza ca in aceasta perioada Alfred umblaprin tarn deghizat in taran. pana la urma Alfreda reu~it sa organizeze o mi~care de rezistentasaxona eficienta, iar danezll au fost invin~i. Eiau fost fortati sa semneze pacea la Wedmore~i au fost convertiti la cre~tinism.

Acum Alfred conducea cea mai mare partea Angliei, exceptie facand Danelaw; restulregatelor istorice saxqne nu ~i-au redobanditniciodata statutul. in aceasta situatie, el a pusin mod co~tient bazele unui stat puternic ~icivilizat prin organizarea unui sistem de apa-rare la nivel national, care avea la baza a~ezarifortificate (mai tarziu transformate in ora~e);de asemenea Alfred a sprijinit traducerea tex-telor culturii greco-latine in limba engleza.

Fill ~i succesorii lui Alfred, Edward celBatran (899-924 d.Hr.) ~i Athelstan (924-939d.Hr.), au cucerit Danelaw ~i au constituit incele din urma monarhia engleza. Scotia l-a re-cunoscut pe Athelstan drept conducator, faptce a generat ulterior numeroase pretentll aleenglezilor asupra Scotiei. Societatea anglo-saxona a continuat sa infloreasca ~i in timpullui Edgar, nepotul lui Alfred, iar pagubelemateriale ~i morale provocate de vikingi bis-ericll engleze au fost recuperate de Sf. Dunstancare a reformat biserica in secolul al X-lea.

O Scut de peSutton Hoo. Printrealte artefacte gasitepe vasul mortuar senumara ~i ustensilecasnice dinConstantinopol ~iEgipt. precum ~inumeroase obiecte '"realizate de mae~trii ~bijutieri saxoni. ~

Dar intentiile de extindere ale scandinavi-lor nu au fost stavilite, iar Anglia a devenit dinnou vulnerabila, cind a raffias fai;1 un condu-cator putemic. Regele Ethelred (978-1016d.Hr .) era adeseori nedrept numit "Ethelrednepregatit", de~i porecla lui saxona, Redeless,semnifica "fara un sfat bun". in mod cert nu afost un conducator bun, punindu-~i supu~iisa adune sume mari de Danegeld pentru a-i

O Impresiile unuiartist cu privire lamadul in care arataurazbainicii de lasfar~itul periaadeiangla-saxane. Ace~tirazbainici s-auintalnit cu narmanziiin batalia de laHastings ~i au fastinvin~i.

O Anglo-saxoniierau arti~ti des3-var~i1i. Caractereleprezentate aici suntun exemplu al mo-dului in care eraudecorate primelelitere ale unuiparagraf, dintr-unmanuscris impodobitcu anluminuri.

pl~ti pe invadatori. Spre deosebire de Alfred,Ethelred nu a reu~it s~ organizeze o rezistent~~i, In ciuda sumelor pl~tite, el a pierdut tronulIn favoarea iegelui danez, Sweyn Forkbeard.

Sub conducerea lui Cnut sau Canute(1017-35), fiul lui Sweyn, Anglia a devenitparte a Intinsului imperiu scandinav ,. care maicuprindea ~i Danemarca, Norvegia ~i insuleleHebr:ide. in acel moment danezii erau dejacre~tini, iar dornnia lui Canut se baza pe pute-rea legii ~i pe un grad rezonabil de acceptareliber:!; mai mult, elementele daneze prezenteIn societatea englez~ au fost rapid absorbite.

Dup~ moartea lui Canut dominatia danez~a sl~bit, ~i In 1042 a devet1it rege Edward;fiullui Ethelred; din cauza pio~et1ier sale a fost de-nurnit Edward M~rturisitorul. Mama lui eranormand~ iar el fusese crescut Intr-un ducat.Prin urmare el a favorizat sf~tuitorii ~i obice-iurile normande -preferintil care a avut con-secinte decisive pentru Anglia anglo-saxorul.

Cine va ti rege?Rezistenta Impotriva influentei normande eraputemic~, mai ales din partea celor patru deti-n~tori de titluri de conte (earl) atribuite In tim-pul dominatiei daneze. Cel mai putemic din-tre conti era Godwin din Wessex, care a con-tribuit la Insc~unarea lui Edward, iar apoi ~i-am~rit influenta devet1ind socrul regelui. Darlui Edward Ii displ~cea controlul lui Godwin,punand cap~t acestei situatii In 1051-1052.Contele ~i fiul 8~U Harold au fost exilati, reu-~irid s~ se Intoarc~ triurnf~tori doar cand ceamai mare parte a sudului Angliei s-a ridicatpentru a-i sprijini. Dup~ acestea influenta nor-mand~ a intrat In declin ~i In 1053, la moartealui Godwin, vastele sale domet1ii ~i pozitiapolitic~ au fost mo~tet1ite de Harold.

in mod normal Harold ar fi trebuit s~mo~teneasc~ tronullui Eduard, care nu a avutcopii. Dar erau ~i alti pretendenti, printre care~i William, ducele Normandiei, o rud~ Inde-p~rtat~ a lui Eduard M~rturisitorul. Printr-oIntamplare destul de obscur:!, In 1064 Harolda c~zut accidental In mainile lui William ~i a

43

ANGLIA ANGLO-SAXONA

fost eliberat doar dupa ce a jurat sa sprijinepretentia normandului la tron. Cum era dea~teptat, Harold a refuzat ulterior sa respecteo invoiala acceptata prin constransere.

Evenimentele s-au precipitat. In ianuarie1066 Edward Marturisitorul a murit, numin-du-l peHarold ca succesor. Witanul, o aduna-re de nobili care reprezentau interesele comu-nitatii, a sustinut alegerea lui Edward. Darcand vestea a ajuns la urechile lui William,acesta s-a pregatit sa-~i apere pretentiile prinforta. Norrnanzii, descendenti ai vikingilor,erau buni luptatori, cu toate ca in perioadarespectiva erau asimilati de cultura franceza.William a recrutat ~i aventurieri .din alte partiale Frantei ~i a inceput sa-~i forrneze o flota.

Din nefericire pentru Harold, el a avut deinfruntat mai multi du~mani in acela~i timp. Inseptembrie flota norvegian~ a ajuns inNorthumbria, impreun~ cu un ~lt pretendentla tron, regele Harald Hardrada. Sustinut deTostig, fratele renegat allui Harald, Hardradaa fost proclamat rege in York. Armatele 1uiHarold au plecat din Londra spr~ York ~i in25 septembrie, la Stamford Bridge, Yorshire, adeclarat r~zboi inamicului. Dup~ o zi de ma:-cel ingrozitor a obtinut o victorie decisiv~.

Intre timp, in 27 septembrie, flota lui.William a debarcat in golful Pevensey. Haroldse grnbea spre sud, dar ~i-a continuat drumuldoar dup~ o oprire la Londra. S-ar putea caaceasta intarziere s~-l fi costat pe Harold rega-

tul, deoarece i-a dat lui William ~ansa aco-mod:lrii cu un teritoriu ostil. in 14 octombrie,cind cele doua arrnate s-au intalnit, engleziiocupasera dealul Senlac, aproape de Hastings.Zidul de scuturi al englezilor a rezistat in tim-pul zilei atacurilor imensei cavalerii normande,dar de doua ori au rupt randurile pacaliti deretragerile simulate ale norrnanzilor. Norrnanziiau profitat de momentele in care englezii erau tcu garda jos. Dupa ce Harold a fost ucis,arrnatele sale au continuat lupta, dar in celedin urma au fost epuizate de atacurile cava-leriei norrnande ~i de ploaia de sageti abatuta:asupra lor. Dupa bata:lie, William a fost numit"William Cuceritorul"; aceste evenimente auprefigurat sfif$itul Angliei anglo-saxone.

44