Ecleziastul

7/23/2019 Ecleziastul

1/18

C t ) E ' 1 . I 1o m e n _ e l f ' l U : 10 C c zia s .u :

N-osa stim niciodata cine a scris carteaaceasta. Textulebraic il numeste pe autor Kolzelet l z , "invatatorul" sau"propovaduitorul", cuvint pe care Sepiuaginta il tradu-cein greceste cu Ecclesiastes, care, ca si Kohe le ih , sugerea-za un personaj care convoaca 0 adunare si vorbeste infata ei. Dar, gindit asa, cuvintul jmplidi un context sa-cral sicomunitar strain de carte. IIputem totusi acceptain functie de ultimelecuvinte ale dirtii,carc marturi-seseun scop didactic: impartasirea fara ocolisuri a unoradevaruri care sa-i stirneasca pe oameni catre intelege-rea vietii lor si spre folosullor. Adunarea dinaintea ca-reia vorbeste Propovaduitorul este omenirea intreaga,mesajullui, departe de a semargini la0comunitate de-terminata (incarte nu se afla nici un cuvint despre po-porul ales), este universal.$i, desi textul pare a fi fostsupus unor remanieri succesive si interventiei alter au-tori, unitatea de inspiratie, in ciuda unor contradictii,poate fi dovedita. Considerata ca0compilatie, cartea isipierde inbuna masura tensiunea interioara, farmecul siinteresul.Este adevarat ca autorul cartii se da drept Solomon, 0

fictiune menita sa-i sporeasca autoritatea si prestigiul,sa-i ateste ascutimea mintii si bogatia experientei, darpe care, scriind, 0paraseste destul de curind, Iar carteaeste departe de contextul secolului al X-lea,cind a traitregele Solomon. A fost scrisa, nu incape indoiala, dupaExil, probabil catre sfirsitul secolului al III-leai.Cr., in

..~.


2/18

104 Com en ta ri u d e P e tr u Creiia-( )

Eclez ias iu l 105rnediu palestinian si, in ciuda epocii redactarii si a unoranalogii, In afara vreunei influente grecesti, Sint rnai degraba de avut in vedere unele inriuriri asiro-babilonie-ne (G llc ea va in te le piu lu i c u s lu ga s a) sau egiptene tCinta-reaharpisiului orb). Iar relatia Cdrtii Ecleziastului cu tra-ditia teologica iudaica este dintre cele mai curioase, casi cind, mai degraba dixit a polemiza explicit eu ea. arignora-o 'in ternelc ei esentiale. Cel mai elocvcnt mod dea intclege singularitatea pozitiei Ecleziasiului In traditiacareia 'ii apartine ar .fi acela de a fi citit comparativ cudoua texte, C ar te a in ie le pc iu nii l ui ISIlS, filii l ui S ir ah ( E cl e-z ias t icul) , din secolul al Il-lea I.Cr., si Car te a i n ie l e p c iun i il ui S o lo m o n, atribuita, ca si Ca rt e a E c l e z ia s t ul u i, lui Solo-mon, dar redactata insecolul I i .Cr., 'in care prezentaiudaismului este foarte vie si foarte explicita, Spre deo-sebire de Ecleziast ,n ici una, nici cealalta dintre acestedoua scrieri n-au fost incluse in canonul evreiesc, 'inciuda strinsei lor legaturi eu traditia de care Ecleziastuls-a distantat atit de mult. Cartile.au soarta lor, incazulde fata paradoxala,

Cartea Ec i e z ias iu lu i nu se revendica de la revelatia di-vina $ise singularizeaza astfel printre cartile VechiuluiTes tamen t , motiv pentru care a fost cu greu inclusa 'incanonul iudaic al Biblie i , fixat definitiv 1asinodul de laIamnia, din 98 d.Cr, A salvat-o de buna searna, pe lingaatribuirea lui Solomon a cartii, si frecventa mentionarea lui Dumnezeu ~i a c ee a ce- i datoreazi f oameni i , fara insaca vechii judecatori ai textului sa-si fi dat seama exactcit de atipica este raportareaIa divinitate prop usa deaceasta carte. Uneori nu te poji feri sa crezi, zimbind, caEcleziastul s-a dedat la citeva afirrnatii conformiste me-nite sa-i deruteze sau sa-i imbuneze pe criticii prezum-tivi de mai tirziu.

Car ie a Ec l e z ia s t u lu i mai are 0particularitate: este sin-I gura scriere din Biblie ca~e,de la un capat al ei la cela-

..'. ~~~~~~~."~._ .....__ ..~.,,,,~. ~~~~:~C'?,"'c:f"'~~

lalt, propune 0 .filozofie", un fel de a gindi realitatea 'inintregul ei, oferit ca rezultat al meditatiei si-al experien-tei unui singur om, cu vointa lui de a intelege lumea sicu limita puterilor lui de a propune 0 teoreza, fiindEc le z ias tu l tot atit de insingurata m Scripturi cit esteC i ni a rea c i nt a ri lo r capoem de iubire.Cine vrea sa se bucure pe deplin de aceasta scriere

extraordinara trebuie sa aiba In rninte citeva lucruri. In-tii, di ceea ce poate sa-i para 0eclectic de locuri comuneera, la data alcatuirii cartii, plin de prospetime si de ori-ginalitate, 0meditatie vie, plina de freamatul ginduluisi al sufletului. Citirea noastra se cade sa restituie discur-sului vivacitatea lui originara. Apoi, di tot ce apare in-coerent si contradictoriu este rezultatul unei gindiri inplina miscare si perplexitate care poarta in ea rama$ite-le unor credinte pierdute ori care trece subit de la unsistem de referinta la altul. Sau, citeodata, rezultatulvointei deliberate de a arata, prin afirmatii contradic-torii, caracterul aporetic al gindirii despre lume, impo-sibilitatea inerenta de a gasi solutii. Al treilea, c a , din fe-I 'ricire, nu rie aflam in fata unui tratat sistematic, ci aunui text fara un plan de ansamblu, dezordonat siplinde reluari si de repetitii, care are spontaneitatea unordescoperiri succesive si a unui joe capricios al arnintirii,accentul inimitabil al unei redactari libere de orice in-gradire. Tocmai de aceea, dupa citire, se impune incer-carea de a descoperi structurile de adincime ale textu-lui, coerenta subiacenta. In cele ce urmeaza, voi inHlti$arezultatul unei asemenea incercari.Ceea ce frapeaza din capul locului la Ecl ez i a s t este catot ce cuprinde este prezentat ca rezultatul unei opera-

tiuni rationale a mintii: s-a straduit sa cerceteze, inde-lung si atent, tot ce poate ficercetat, am lumea, 'in sinesau ca desfasurare aunui plan divin, cit si insa~ilucra-rea mintii, inclusiv patologia ei: prostia, nebunia. Se


3/18

1 0 6 Comeniariu de Petru Creiiasimt in carte efortul constant, etapele succesiv atinse si,la urrna, incheierea care rezulta, punind lucrurile cap lacap. Ce spune Ecleziastul rosteste dupa ce a cercetat lu-mea cu ochii mereu treji: dupa ce si-a verificat observa-tiile si le-a cintarit cu g'indul. A~a declara la tot pasul, cuun fel de mindrie, naiva si regeasca totodata, aceea aunui om care s-a daruit acestei laborioase cercetari , cumintea ascutita si atotveghetoare. La care se adaugaadincimea si cuprinderea experientei lui, de om care atrait din plin ce avea de trait, care a muncit, a inaltat, acuprins si a adunat bogatiii, a cunoscut bucuria si pla-cerea, durerea si tristetea. Omul acesta i~i garanteazaspusele cu viata lui.Insa marturiseste, cu luciditate si cu hotarire, ca, lacapatul indelungatei lui stradanii , s-a izbit de limiteleputerii lui de cunoastere si ale omului 'in general. Nudoar ca, dintre cercetarile pe care le-a intreprins, unelenu i-au risipit nedumerirea, ca n-a gasit raspuns latoateintrebarile pe caresi le-a pus. Si-a dat seama de cevamult mai grav,ca realitatea se afla undeva dincolo deputerea de patrundere a mintii omenesti , 'intr-un adincde neajuns. Ca, desi stie ca lumea, ca lucrare a Domnu-lui, este 0 realitate coerenta, ea nu poate fi inteleasa inplanul si in rostul ei, de la un capat la altul. Ca, desiomul poate pricepe articulati ile timpului dat lui, prile-jurile, soroacele, desi poate sa considere, cu mintea, in-treaga durata, sensul intregului timp ii ramine ascuns,eternitatea si 'intelesul ei nu sint date 'intelegerii sale.Ca, oricita cunoastere ai acumula, ceva 0 sa-ti scapepentru totdeauna. .Dar, din cite a observat, a eercetat si a meditat Ecle-ziastul, ce anume a inteles din viata si din privelistealumii? Ceea ce spune limpede la inceputul $i la sfirsitulscrierii sale si rep eta de-a lungul ei. Dar fara sa-si 'in-.ghete formularea 'in stereotipia unui laitmotiv mecanic,

1 0 7

variindu-i accentul, modulind-o dupa context si dupavariatiile sensibilitatii. H av el h av el im h ac ol h av el (in gre-c e9 te 'm ata io te s m aia io te to n t a, p tm ia maiaiotes , in latina:V an it as u an it at um om ni a v an it as ): Desertaciunea deserta-ciunilor, toate sint desertaciune. A intelege Ca rt e a E c l e-ziastu lui revine la a intelege sensul acestor cuvinte, sau,mai bine zis, la a vedea care sint, rind pe rind, toate sen-surile cu care se Incarca ele de-a Iungul textului.Este yorba de soarta omului, de ce se intimpla cu elsub soare, si de ce simte.Se naste din intuneric si tar'ina si se 'intoarce 'in intu-neric si tar'ina.Traieste putin, iar dupa moarte iieste data uitarea,care Inghite tot ce a fost, este sau mai are sa fie. Este 0faptura efemera, ca si amintirea sa pe pamint,at traieste, ii este prescris sa trudeasca, pentru orice.Pentru stradania si chinullui, care ii sint vietii conti-nut, vrea sa stie un rost.Vazute inmic, din perspectiva zbuciumului si a vici-situdinilor, el afla diferite rosturi, schimbatoare sau nu,toate S fZ petrec sau ar trebui sa se petreaca latimpullorpotrivit , dar nu le gaseste nici un rost de ansamblu, tre-buie sa-si spuna ca totul e desertaciune si zadarnicie.Vietile se nasc si se string fara un rost inteligibil intr-unsistem de referinta mai inalt si mai cuprinzator, fara saaduca un spor in istoria lumii.Si,in fond, nici istoria lumii, ati t citputem noi s-o 'in-telegem, nu are vreun rost, este 0 repetare indefinita aacelorasi lucruri, generatiile yin si seduc, in timp cepamintul ramine acelasi, neclintit. Soarele vesnic apune

si rasare, vinturile se due neincetat spre miazanoapte siiarasi seintorc spre miazazi, riurile curg inspre mare simarea nu se umple niciodata, raportul dintre ele esteetern neschimbat. Toate sint vesnic aceleasi, nimic nu seschimba, sub soare nu apare niciodata ceva nou. Ce a


4/18

1 0 8 C om en ta ri u d e P e tr u C re ti afost va mai fi, ce s-a facut se va mai face, tot ce este devazut si de auzit a fost deja vazut si auzit, monotonieiuniversale Ii raspunde m noi incuriozitatea si plictisul.Totusi, ni se cere sa ostenim mereu, sa savirsim me-reu cite ceva; dar pentru ce? Ce cistig are omul din tru-da lui si din roada trudei lui? In anii putini ce-i sint datiilameninta rasturnarile sortii, jocul intimplarii, pierza-niile, irosirea a ce va ficistigat, trecerea inmiini straine,uneori nevrednice, a dobindei sale, asupriri le celor pu-ternici si, mai la fiecare pas, nedreptatea, marirea celorrai, nerasplatirea, asuprirea. Iar la sfirsit , pentru buni sirai, intelepti si nebuni deopotriva, moartea, aceeasi moar-te ca a oricarei vietuitoare, om sau animal. Cine sa nespuna ca duhul nostru omenese se ridica, dupa moarte,la cer? Ne asteapta nimicul: nu yom mai sti nimic, si 0sa fim de nimeni stiuti, mtelepeiunea va fi moarta si ea,nu vom mai lua parte niciodata la nimie din ee se petre-ce sub cer. Stare de lucruri de fapt mai vrednica de do-rit decit viata, de vreme ce Ecleziastul, eu barbateascalui amaraciune (cartea lui nu este m niei un fel 0 Iamen-tatie) iifericeste mai mult pe cei morti decit pe cei vii,dar, si mai mult decit pe morti.care au gustat din zadar-nicie si din durere, pe cei care mea nu s-au nascut sa va-da ce se petrece sub soare. Unde si placerile sint desar-te, iubirile, urite.Iar fapturile acestea de 0 clipa, supuse intimplarii simortii, au innascute inele si mizeria unei alte zadarnicii,care este rautatea, dorinta de a-si face rau unele altoraaproape intotdeauna fara rost, adesea din curata pros-tie. Ec1eziastul a studiat indeaproape prostia si a con-, statat ca ~~.~.rareori se intlinpla.sa semene eu nebunia.Pentru oameni, astfel facuti si destinati unei astfel desorti zanatice si amare, mai ramine placerea, placerile.Dar ele, cind nu sint simple desfatari ale .celor cu min-tea usoara, sint si ele, raportate la esenja vieti i, desarte

Iez ias iu l 1 0 9amagiri, Ecleziastul,ea sa inteleaga mai bine ee se pc-trece inlume, s-a dedat placerilor. le-a cautat, ca sa aibasi experienta lor. Vazind ca intelepciunea, ca intelegerea lucrurilor, cunoasterea adue durerea si ca cu cit e maimare cu atita simtim mai multa tristete, si-a zis insinealui: "Foarte bine, 0sa incerc placerea si0sa vad cebucu-rie poate sa-mi aduca. $i iat-o, iata din nou desertaciu-neal Risul acesta, m-am gindit, este nebunie, placereanu foloseste la nimie." Cum la nimica nu i-a folosit sa-sicladeasca palate, sa sadeasca vii, gradini si livezi, sa-9iadune turme si robi, gramezi de argint si de aur, sa-siumple incaperile de podoabe si de cintari. Iar inacesttimp nu tagaduia oehilor sai niei 0dorinta, mintea luistatea de veghe, mintea careia nici 0 amagire si nici 0desertaciune nu-i scapa: nu este nimie de cistigat subsoare. Ce inseamna pentru el lIa cistiga /I nu spune, dartrebuie sa fie ceva sa aiba\dtlr.(lt~'i\sens ~i\yaloar~ si care'si'adt1c~ceva nou inlum~;'ceva' care apoi sase'innoias-~i(mere'u:"Ceva care sa nu semene cu o framintare faranoi~i~tiparele unei lumi vesnic aceeasi si ale uneivieti efemere plina de dureri si de nedreptati, sau deplaceri inconsistente, de nebunie si de tristete, pierzin-du-se m moarte si uitare.Nimic nu poate fi mai radical si mai deznadajduit,Ecleziastul este fara crutare si mintea lui a stiut samearga pma la capatul gindului ei . Dar ceea ce uimestemai mult decit orice in acest text este ca el confine, infu-zata printre aeeste constatari, u na d in tr e e ele m ai ra die al ea fir md ri a le b ue ur ie i d e a fi In l um e, sub acelasi soare subcare se perinda zadarnicia 9i durerea, zadarnica si ea,sub care vesnic gonim dupa vint. Pare 0 contradictieireductibila, care trebuie totusi redusa la termeni con-ciliabili, pentru cam asta rezidasi mvatatura, si frumu-setea Ecleziastu lui .


5/18

110 Comeniariu de Petru CreiiaConsiderate inintregul Ior, lumea si viata sint lipsitede sens, sau au un sens care ne scapa, pe care ilstie nu-mai cel care a facut lumea si a asezat-o intimp si pe ca-re nu il dezvaluie, In Ecleziast,adevarul ramine nereve-lat si singura revelatie este aceea data de mintea uma-na, care, functionind in limitele date ei, are rigoarea sicurajul sa descopere doar lipsa de sens a realitatii. La

acest nivel, cartea ~heleth-ului este pe deplin radicala.Dar nu deznadajduita, Iar ca sa afirme aceasta, Ec1e-ziastul, inciuda unei prime aparente, nu se coboara laun compromis. El constata doar ca fiinta umaria; margi-nita, precara si efemeracum a fost facuta, si in ciudaacestor determinari , este capabila sa se bucure de clipaei.I-a facut acest dar. Si nu este nevoie, ca sa te bucuride existenta ta, sa fii prostsau nebun sau pur si simpluinconstient de adevarul desertaciunii. Chiar si omul pedeplin constient de conditia lui poate gasi putina saumai multa fericire pe pamint, acceptindu-si conditia siextragind din ea atita cit se poate extrage. Este nevoieinsa pentru asta de ceva pe care Ecleziastul nu il formu-leaza explicit, dar care este postulatul indispensabil in-telegerii spuselor sale: de un anume tonus vital, de unanumit grad de energie interioara, destul de mare ca saanuleze efectul constiintei desertaciunii, facind din via-ta un scurt prilej pentru bucuria de a fi.Dintr-o formulare adesea repetata a Ecleziastului sidin faptul c a sintern inclinati sa retinem numai incepu-tul, ei, mai ales pentru ca este partea lui cea mai frapan-ta, am putea crede ca singura contravaloare a desertaciu-nii este hedonismul rudimentar;' ca "nu este alta fericirepentru om decit sa manince 9i"sa bea". Pentru cinevacare scrie: "Am ajuns sa urasc viata si sa-mi fie sila deceea ce se petrece sub scare" este 0 afirmatie destul debrutala si de restrictiva, chiar daca se adauga uneori c ae yorba de placeri in genere si de faptul ca ele "trebuie

Eele. 111gustate "eu bucurie", ceea cemalta putin luerurile si nue,lasa sa banuim c a "a minca si a bea" trimit la omaide- \~~~E.:tl:~,t.t!i~decit simpla mdestulare. Si de fapt de in-destulare ar fiyorba numai incazul mincarii, bautura ealtceva, nu tine de satisfacerea unei nevoi elementare:.Du-te, maninca-ti piinea cu bucurie. Bea-ti vinul cu 0. inima voioasa" nu sint un jndelTIn animalic, ei mai degrabai~.~9v. Dar mai important este faptul d'i la aeesteaEcleziastul adauga mai de fiecare data: 1 1 9 i sa se bucurede munca si de fapta sa", sa fie multumit de ea, ceea ceschimba intelesul intregii formule. Oricit de zadarnicaar fi in planullumii, truda noastra si implinirile ei nepot da fericire, sint 0bucurie in sine. Ospatul apare, inaceasta lumina, ca 0 sarbatorire a faptei omenesti , iarexultatia aceasta ne poate face sa uitam cit sintem de tre-catori pe pamint, ca niste umbre, si ca ne asteapta nimi-cul si uitarea. Sica ne poate face sa traim bucurindu-nemereu de ce ni s-a dat, cit de putin si de zadarnic ar fi.Oricit am fi siliti, dintr-o perspectiva mai cuprinzatoa-re, sa ne socotim 0 desertaciune a desertaciunii, viataeste 0valoare insinel9i,fJte9tiyiu, mai poti spera: maibine un ciine viu decit un leu mort, si trebuie sa tebucuri de ea, de fiecare zi buna a ei, sa nu ti-o otravesticu spaima relelor care pindesc, sa nu stai degeaba, chib-zuind prea mult, seamana si secera fara sa tot socotestide unde 0 sa bata vintul si cind 0 s a ploua. Pretuieste-tianii t ineretii , cit ti-e parul negru, si bucura-te din plinde ei, urmind indemnurile inimii si dorintele ochilortai. Nu ramine singur, nu doar pentru di doi sint maiputernici, ci pentru ca e greu ca un om sa-si tina singurde cald. Petrece-ti viata si zilele tale fugare cu femeia pecare 0 iubesti. Desertaciune e tot ce se afla sub soare,dar ochii se bucura sa-l vada, sidulce este lumina. Si cabucuria luminii este bucuria mintii in puterea ei, bucu-ria care se citeste pe chipul inteleptului. Deci umbla im-


6/18

11 2 Com e nt ar iu d e P e tr u C r et in L_.eziastul 11 3bracat In alb si parul tau, uns cu untdelemn, sa stralu-ceasca.Dovada ca EcIeziastul crede m bucuria vietii este sifaptul di, stiind-o amenintata, mjelepciunea lui (cea mi-ca, nu cea mare) da sfaturi de prudenta. In gura oricuialtul ar suna meschin, intr-a lui nu: putinul bucurieinoua date trebuie aparat cu orice pre], iar cine stie sa se. bucure de anii lui printre rautaji si primejdii trebuie sa-iocroteasca cu grija. Sa nu cada In excese, nici macardevirtute, sa nu-si laselrurriJfioasa de nelinisti; s i, de vre-me ce a fost facut sa fie 0fiinta sirnpla, $_anlj.se c.


7/18

114 C ome n ta ri u d e P et ru C re j: iacare a trait pe parnint si care este, de neuitat, glasul per-sonajului extraordinar caruia, nestiindu-i numele, iispunem cum i$i spune el, Ecleziastul. Seaude si astazi,prin milenii, inimitabil.Textul este bogat in imagini memorabile: parnlntul

statornic in perindarea generatiilor si ciclul etern al soa-relui si al vinturilor, al riurilor si al marii: intunericuldin care ne nastem si incare ne intoarcem, si care este alnefiintei si al uitarii: risul nerozilor, care este ca un tros-net de vreascuri arzind sub 0 caldare: adincul in caresta ascuns adevarul: napasta cade fara veste peste om siilprinde in mrejele ei, cum cad prinsi pestii in navod sipasarile cerului in la]: mustele moarte care pingaresc,cazind in el, un vas cu untdelemn parfumat; securearau ascutita a intelepciunii cu care, ca sa reusesti, trebu-ie sa izbesti din rasputeri: imblinzitorul de serpi muscatde $arpe inainte de a-I fi fermecat; casa neingrijita prinal carei acoperis patrunde ploaia si ai carei capriori sefring si se surpa: pasarea vazduhului care imprastieprin lume vorbele rostite in taina: nestiutele cai ale vin-tului si misterul zamislirii iI). pintec de femeie. IEcleziastul a inchinat batrinetii un poem care, dinco-

10 de orice interpretare metaforica (ochii, urechile, mus-. chii, dintii), este un cumul de imagini de vlaguire si deextinctie vrednic, in sine, de amintirea noastra: stilpiicasei se clatina, si poarta curtii ramine inchisa, femeilenu se mai due sa macine la moara, in ferestre creste in-tunerjcul, cintecul pasarilor amuteste, corzile de argintale harpei plesnesc, lampa de aur cade si se sfarima, casi ulciorul dus la izvor, iar lantu] fintinii se rupe. Sead.una iar norii, soarele si luna si stelele sint cuprinseinceAtde intuneric si, 1asfirsit, tarina se intoarce in tari-na, Insa in lumea ramasa sub-soarele viu migdalu1 in-floreste mai departe, lacustele sesatura de roua, tufa decaper se umple de roada.

Eclezias 115Si mai este augustul poem al vremii pentru toate,

care, bine citit, nu inseamna doar c a inauntrul vietiloreste un timp potrivit pentru fiecare fapta, ci si ca, tra-ind, vine 0 vreme pentru toate. Si astfel se perinda pringindul si inchipuirea noastra intregul schimbator sibogat al vietii, tot ce se petrece Intre nastere simoa~e,sub semnul deplinatatii de a fiin umbra zadarniciei, In-tr-o urmare de imagini totodata generice si pline deseva si de murmuru1 vietii pieritoare: inaltari si surpari,risipiri si stringeri la un 10c,pastrari si spulberari, sadirisi dezradacinari, sfisieri si 'imbinari, razboaie si omo-ruri, vindecari si pace, lacrimi si risete, tinguirisi dan-suri, cintari si pierzanii, uri si iubiri, Imbrati~ari sauvoite singuratati, vorbiri si taceri.Aceasta este Car te a E c l e z i as i ul u i, a anonimului care

n-a fost stravechiul rege Solomon, dar a fost totusi 0fiinta regeasca. Prin mintea lui atotcercetatoare, pe carece a vazut sub soare nu a destramat-o. 0minte care,prins a in niste contradictii care sint ale realitatii insesi,izbindu-se de hotarele de netrecut ale cunoasterii noas-tre, n-a sovait sa rosteasca limpede si ferm lncheierilesale, cu luciditate si cu echilibru. l ncheier i l e Ecleziastu-lui umplu scrierea lui nu cu umbra, ci cu 0 lumina taresi amara care lumineaza tot, si tristetea marilor prin-cipii, si bucuria. A stiut sa spuna adevarul fara lamen-tatie, fara razvratire si fara deznadejde, Fara consolarifacile, fara "sentimente" mici, cu un fel de seninatatecareeste aceea a unei. experiente complete si a unei vi-guroase reziliente a spiritului. Ecleziastul nu se ferestesa manifeste un nobil orgoliu al intelectului, 0 jubilatiea bunei functionari a mintii, independents de rezultatulcercetarilor ei. El crede intr-oaristocratie intelectuala aomenirii pe care 0 subintelege si, uneori, chiar 0 procla-maoProstia, usuratatea mintii nu au drept la clemente


8/18

116 Come n la ri u d e P e tr u C re ii alui si din textul Ecleziastului s-ar putea recompune unpOr:tTE;tal ve~}.~iD:~E9~z.;JL~.~.".~~!~s.t~pliJ:lalumea. Nu-mal CIt s a mearga pe drum, si prostul se cunoaste di eprost. Iar prostii nu Ie sint pe plac nici celor carora lemalta cintece de lauda si, pim la urma, nici lui InsusiDumnezeu.Cit despre relatia Ecleziastului cu divinul, n-am sta-ruit asupra ei, lasind altora gri ja aceasta. N-am staruitpentru ca exista in carte un numar de afirmatii despreDumnezeu si despre relatia lui cu oamenii si a oame-nilor cu el care mi s-au parut incompatibile cu doctrinafundamentala a Ecleziastului si pe care le-am conside-rat tributuri aduse traditiei si formatiei autorului. $iaceasta cu atit mai mult cu cit, ill pasajele ill care Eclezi-astul este consecvent, Dumnezeullui pare 0putere cos-mica asimilabila mai mult Sortii si chiar IntimpIarii de-cit Providentei. Dumnezeu exista, a facut lumea, areplanurile lui , dar nu le dezvaluie oamenilor. Eclez ias tul

este 0 carte din care lipseste orice urma a vreunei doc-trine a Revelatiei. Si cu atit mai mult a Aliantei. Dum-nezeu este 0 forta transcendenta ~ienigmatica, iar ima-nenta lui in lume este indescifrabila. Din ea nu se poatededuce coerent nici 0doctrina a retributiei dupa merit.Din unele pasaje, rezulta un Dumnezeu mai degrabamizantrop. Ecleziastul merge atit de departe il lelt la unmoment dat lasa sa-i scape un gind destul de sinistru:ca oamenii, ca omenire, se poarta cum se poarta pentruca Dumnezeu sa-i poata dezvalui si sa-i denunte dreptceeace sint ei cu adevarat: fiare salbatice unii fata dealtii, Dar, chiar cind nu cade ill asemenea exces, figura. .. ~ ('omeruru apare in acesteaspre pagini mai mult ca aceea,deplinsa de autor, a mult imii asuprite pe care n-o aparanimeni. Iar oamenii simt fata de Domnul mai mult spai-rn a si par sa aiba cu el mai mult 0relatie prudentiala sipragmatic contractuala, Ecleziastul i9i incheie cartea,

117c lL tul- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -insumind-o, cu indemnul: "Teme-te de Dornnul si pa-zeste-i poruncile, caci aceasta este intreaga datorie aomului." Dar buzele lui nu rostesc niei un cuvint de-spre credinta in Dumnezeu, niei despre grija, dragosteasau indurarea lui, iar dreptatea lui este Indoielnica.Cartea aceasta nu cuprinde rugi, nici ale oamenilor, niciale autorului ei. Nimeni nu cere nici mila, nici lumina-re, nici ajutor. Toti 19iindura soarta, de Durnnezeu da-ta continuind sa inteleaga -atit cit le-a fost dat.si sa seI .~__.,__~-".................. 1 " , ~ , ' . . ' . bucure 0 clipa de lumina dintre doua bezne, orfani ;>1de Parinte, si de Sens.


9/18

Cuu in i e le E c l e z ia s iu l ui , f iu! l ui D a vi d, r e ge l e l e ru s al im u -l u i. . D es e rt ii ci un e a d e se r ta c iu n ii o r" , z ic e E c l ez ia s tu l , . ii e ee r -t ii ci un ea d es er id ci un il or , t o iu l e d es er td ci un e. O ric ar e i -a r f iirud a, irud a lui s ub s ca re , c efo lo s a re o mu l d e e a ?"

INTIIA PARTEUn rind de oameni vine, altul trece, pamintul insa

ramine vesnic neclintit. Rasare soarele si asfinteste si sezoreste-apoi catre salasul lui si de acolo iar rasare. Catremiazazi bate vintul, apoi seintoarce sibate catre miaza-nopte, se duce si se intoarce mereu, in acelasi vesnicocol.Riurile se varsa toate in mare si marea nu se um-pIe niciodata, dar riurile curg mereu spre-acelasi tel.

\') Toate cite sint, sint acelea!7imereu. Nu este om in starec ; . sa spuna. ca ochii lui nu s-au saturat de privelisti, caC V urechile lui n-au auzit tot ce e de auzit. Ce-a fost 0 sa( - mai fie, ce s-a facut se va mai face.Nimic din ce se afla'v J sub soare nu este nou. Ia orice lucru, poti spune oare\ . . 9 . despre el: "lata, lucrul acesta e nou"? Else afla in lume~ mult inaintea vremii noastre, atita doar c a din vechimenu ramine nici 0 amintire, mtocmai cum si anul care

vine a sa piara in uitare.Eu, Ecleziastul, am domnit inIerusalim asupra lui

Israel. Cu ajutorul cugetului, m-am straduit din greu sainvat tat cese petrece sub cer. 0, cit de trudnic lucru i-a

- -- - - ~-:.. -.~~ - - . . . . . . - - _ - _ - -


10/18

12 0 T ra du ce re d e P et ru C re ii adat Domnul ornenirii sa 'indeplineasca pe pamintl Amvazut tot ce se savirseste sub soare si cit de desarte sunttoate, ce goana dupa vint,

C e e ste strim b nu po aie fi indrepiai .C e lips es ie n u pa te fi t re c u t l a s o co ie a id .Mi-am spus ill glndul meu: "lata, am adunat intelep-ciune mai multa decit toti inaintasi i rnei din lerusalim.

Am invatat multe si stiu multe. M-am straduit sa inte-leg bine ce este intelepciunea, ce este prostia, ce este ne-bunia. Dar mi-am dat seama ca si stradania aceasta e totgoana dupa vint,

lntelepciune mulid - to t aiiia suferin ta ,e ll ef t ma i multa 9tiin tif - cu at it m ai mulia irisiete.Mi-arn spus atunci illgind: .Daca asa e, sa Incerc sa

vad ce bucurie pot sa-mi dea placerile." Dar a fost la fel:iarasi desertaciune. Risulacesta, m-am gilldi t, este nebu-nie goala, placerea aceasta este doar zadarnicie, M-amhotarit atunci sa-i dau trupuluimeu drept bucurie vi-nul, pastrindu-i totusi inimii rivna Intelepciunil. Amhotarit sa-mbratisez usuratatea si sa vad ce oare ii adu-ce omenirii bucurie si ce fac oarnenii sub cer in scurtulsir de zile al vietii lor. Din parte-mi. am facut lucrurimarete: mi-am cladit palate, mi-am facut gradini, pod-gorii si livezi cu pomi de tot felul, citi se afla pe lume.Am pus sa mi se sape iazuri adinci, ca sa ud cu ele pa-minturile mele. Am cumparat robi si roabe, pe lillga citiaveam'pe linga casa. Am avut cirezi si turme cite nu aavut nimeni 'in Ierusalim pina atunci. Am adunat de laregi, de prin tari, comori de argint $I de aur, precum sitoate desfatarile pamintului, ingramadindu-le 'in caselemele. Am adus la mine cintareti si cintarete fara sea-man. Am ajuns astfel mare, mai mare ca oricine din citiau fast vreodata in Ierusalim, dar fara sa rna lepad de

E cl e z , . 1 1 . 1 1 2 1

,.,

intelepciunea mea. Am pu~ dinaintea .oc~il.or m:i totce-au poftit, inimii mele nu t-arn tagadUlt mC10flacere.o inima care s-a bucurat de toata truda mea. Din toataosteneala, aceasta mi-a fost partea. Apoi m-am gindit latoate cite izbutisem sa le fac si la cit m-am caznit sa lefac. Cita desertaciune si dta alergare dupa vint! Subsoare nu este nimica vrednic de a fi avut. Si m-am in-tors din nou cu gindul la intelepciune, prostie si usura-tate. De pi I da: ce poate face urmasul unui rege? Ceea ces-a tot facut pinEi acum. Desigur, vad bine dl mai bunaeste roada cumpatarii decit cea a usuratatii, asa cummai buna e lumina decit intunericul .

ee l i ni e le p t o e d e ca i ea dinainiea lui,Nerodul page9te In beznd.Nu incape indoiala. Insa tot atit de bine stiu diiias-

teapta pe amindoi aceeasi soart~. M-a~ gindit: "S~ax::anerodului va fi si soarta mea. $1 atunci la ce bun sa fiuinteIept?" Mi-am zis: .Desertaciune este si aceasta


11/18

12 2 T ra du c er e d e P e tr u C re t ia )Ecle"-, , ,~ ,u l 1 2 3zilele de harnicie, din grija cirmuirii, din neodihna citornopti? Da, iata c a zadamicie este si aceasta.Nueste alta fericire pentru om decit sa bea si sa rna-nince si sa fie multumit cu ce-a facut si cu ce-a strins.Dar si acestea vin din mina Domnului, el ne da belsug,el saracie.EI da intelepciune, cunoastere si bucurie, si Ieda cui vrea. Si astfel unui pacatos iieste dat sa stringa sis-adune pentru altuI, Domnului placut. Zadarnicic sigoana dupa vint.Toate isi au pri1ejuI1or, si fiecare 1ucru de sub cer i~iare ceasul sau:Vreme e ste s a te n as ti! ? i u re me e sa m ori;V re me e s a s ade et iSi ureme s a s 11 l1 ; lg ic e a i crescui;V re me e ste sa ucizi! ? i v re me e s a v in de ci;V re me e ste s a d drim iS i v re me s a z id es ti;V re me e p en iru l ac rim iSi v re me p en iru ris ;V re me e p en tru bo ce tSi v re me p en tru jo c;. V re me e s a im prd stii$ f ureme e s-aduni;E oreme-mbrai i sar i i,D a r ? i s in g ur at at ii .Vreme e ste s a cauti$i oreme e sa pierzi;Vrem e es te sa sir ingiSi u re me e s a s pu lb er i;V re me e ste s a s fi? iiSi vreme e sa imbini.V reme es te sa tac i$i ureme s a uo rbes t i.

Y re me -i p en ir u iu bir e$ i vre me p en tru u ra ;E v re me p en iru lu pta$ i v re m e peniru pace .Ce dobindeste omul din intreaga .stradania lui? Ma, gilldesc la tot ce ne-a dat Domnul sa faceT pe pamint,

Tot ceea ce facem e potrivit 1avremea sa. Insa, cu toatedi Domnul i-a il lgaduit omului sa cuprinda cu minteatimpul intreg, mintea lui nu este ill stare sa cuprinda illea, de la un capat la altul,lucrarea Domnului.Stiu bine ca alta fericire nu are omul decit sa sebucu-re ~isa-sitraiasca bine viata, Cind maninca sibea si aflabucurie in ce face, dar de la Domnul este.Stiu bine c a Domnulle face pe toate cu rost. La faptalui nimica nu poti sa adaugi si nici sa scazi ceva din ea.Totusi Domnul are de grija sa ne temem de el. Ce esteacum a mai fost, va fi,va mai fi fost. Totusi, Domnul aregrija decel prigonit. Vad insa c a sub soare, unde s-arcadea sa fie lege, se afla ne1egiuirea siin locul celui bunsade eel fara de lege. Mi-am spus atunci ingindul meu:.Ddmnul iiva judeca si pe eel drept si pe pacatos, pen-,tru di aici pe pamint este 0vreme pentru toata nazuintasi pentru toata fapta. Si m-am mai gindit c a oamenii sepoarta asa cum se poarta pentru ca Dumnezeu sa-i poa~ta arata si dovedidrept ceea ce sunt unii fata de altii,niste fiare salbatice. $i de fapt soarta omu~ui si aceea adobitoacelor este aceeasi: si unii si altele au aceeasi su-flare, si unii si altele mor. Omul nu este cu nimica maipresus decit jivina, pentru c a totul e desertaciune. Totisi toate au acelasi capat de cale: din tarilla se nasc si seintorc ill tarini1.Stie oare cinevadaca duhul omu1ui ur-di spre cer si eel al dobitocului coboara ill pamint?Si iarasi rna uit sivad intreaga asuprire care sepetre-cesub soare. lata, spre pilda, lacrimile obiditilor pamin-tului. Sint prada silniciei cclor care-i impileaza si nu se


12/18

12 4 T ra du c er e d e P e tr u C re ii aami sa-i apere nimeni. lata de ee mai curind ii fericescnu pe eei ~ii, pe eei ee inca au in ei viata de trait, ci peeei morti . Insa mai fericit decit acest ia este eel inca ne-nascut si care n-a vazut ce rele se faptuiesc sub soare. Sivad ea fieee nazuinta si fieee fapta se naste din pizma eese afla Intre oameni. Aeeasta iarasi e zadarnicie si goanadupa vint.

Nerodu l sM e u m ii ni le i nc ru c is ai e$i i si md n in c d m sa ?i e ar ne a l ui$i ziee:M ai b in e un pumn de hodin i iDec i t do i punini de trudii ,t rudindu-te sa alergi dupa vint, Si mai vad a deserta-ciune sub soare: un om e singur pe lume, n-are nici fiu,nici Irate, totusi el trudeste fara istov, oehii lui nu semai satura de bogatii. $i1~1''tpune: "Pentru cine rna caz-nesc atita si rna.lipsesc de orisice placere?" Zadarnicie

este si aeeasta si lueru fiha rost . Mai bine doi sa fie decitunul singur, caci l$i sint spri jin la nevoia grea. De eadeunul, 11riclica celalalt. Dar vai de eel ee este.singur sieade si nimeni nu-i intinde mina, Tot asa, dormind eiimpreuna, 19it in de eald, dar omul singur cum sa-si tiesingur eald? Unul singur fiind, poate fi coplesit in lup-ta, doi pot sa biruie mai lesne. $i funia, cind e impleti taintrei, se rupe mai greu.

Mai bine un t inar s a ra c , d a r i nt el ep tD ec it un rege batrin $i fora min ie ,care nu mai asculta de sfatul niIpanui. Tinarul poate,din sarac ee a fost, ehiar si din temnita de ar iesi , s-ajun-ga rege, sa. domneasca peste tara unde a trait cersetor.$i atunei, toti dti vietuiesc si se misca sub soare ar fi departea lui, a noului venit care a urmat la tron, ajungindstapin peste multimi de oameni care, mai tirziu, nu vor

, )Ec l t. _ ~ .. . ul 12 5avea de ee sa fie bucurosi de el. De buna seama si aceas-tatot desertaciune este si goana dupa vint.Cind intri in Lacasul Domnului, sa fii eu griFt Apro-pie-te, sa auzi: jertfa este mai de pre] decit prinosul ne-rozilor, ehiar daca ei nu stiu ca fac vreun rau.Nu te pripi la yorba, n~ te grabi sa-i fad fagaduinteDomnului Dumnezeu. caci el se afla In ceruri. iar tu pepamint, si de aeeea sa nu spui vorbe multe.

N , 1 1 H c i l e d in e li ; ; d l7 l l 1 w l t i m e a d e gnjl prl7lJ jii1 l t,},N ee ug eta re a vo rbe i - din vo rb e de p riso s.Daca iifaci Domnului 0juruinta, indeplineste-o farazabava, caci Domnului nu-i plae eei nira minte. Maibine sa.nu-i fagaduie$ti nimic decit sa nu-ti Indeplinestifagaduinta. Nu-ti lasa gura sa te bage in pacat si-apoisa-i spui ingerului tau d'i nu a fost eu voia taoDe ee s-a-junga un cuvint al tau sa Ii dea Domnului pri lej pentrurninie si sa spulbere luerul miinilor tale?O ric iiru i v is - c iie -o z ad arn ic ie p e p otriva lu i,V o rb e p re a mulie - goani l dupa vint .De aeeea teme-te de Dumnezeu.De vezi prin tara napastuit pe eel sarac, de vezi drep-tatea siluita, sa nu te miri, a sati se spunaca dregatoriiau deasupra lor, sa-i privegheze, alp dregatori, mai mari,privegheati la rindul lor si ei. Vei auzi vorbindu-ti-sedespre "binele ob~tese", despre "slujirea regelui".C ui ii p la e a rg in tii n u se s aiu rii n ic ic in d de e i,C ui ii pl ac e m ul ta a ve re n -a re n ic io da id ef t a r v re a .Si aeeasta e zadarnicie,Unde -i h u zu r ~ibelsugE p lin d e j ld min zi h iim es ii i.


13/18

1 2 6 T ra du c er e d e P e tr u C re ii a: $i ee folos trage stapinul din averile sale decit doar c aIe vede eu oehii? Dulce este somnul lucratorului, mult-putin cit a avut ce minca. $i aceasta e 0mare nedreptatevazuta de mine sub soare: multe avutii adunate sprepaguba stapmului lor. Un nenoroe - si de toate se ale-ge praful , nu mai are nimie de lasat urrnasului sau, Gols-a nascut din pintecele mumei si gol cum a venit asa se

duee, cu miinile goale de tot ce eu truda a strins. Marenecaz e acesta, cum ai venit, asa sa te si duci. Dupa 0viata de cazna sa-ti ramma doar vint, sa iti traiesti cemai ai de trait In bezna, durere si chin, bolnav de parerede rau.Aceasta este incheierea mea: at ita feric ire are omulsub soare, sa bea si sa manince si sa fie multumit de totee a facut in zilele putine date lui sa Ie traiasca pe pa-mint . Iar cite bogatii ~i ci t belsug chiverniseste si toatabueuria muncii si agonisi tei sale sint numai daruri de laDumnezeu. $1barem dta vreme lasa Domnul inimii sa-le bucuria aceasta, omul nu are vreme sa se 'intristezede seurtimea zilelor sale. .Mai este un rau pe care l-am vazut coplesindu-i peoameni sub soare: iata de!pilda un om care a primit dela Domnul bogatii, paminturi si slava - tot ce puteasa-~idoreasca. Numai ca Domnul nu-i da si norocul sase bucure de ele, se bucura de ele un altul, un strain. Siasta e desertaciune si amara suferinta. Alta pilda: unom a avut 0 suta de fii si 0 suta de fiice si a trait animulti, dar pina la urma niei un folos nu trage din ago-niseala lui, niei macar un mormint care sa fie allui. Euzic atunci: mai fericit dedt el e un prunc nascut la ne-vreme: "

In beznd venind,I n b ez nd p le cin d,mvaluit inbezna e insusi numele lui .

.!Eclez iu , J, 1 2 7Soa r el e n i ei o dat it v it z ln d u -l ,D e o dih nd in v e c i n e s ii in d .Chiar daca ar fi trait de doua ori cite-o mie de ani,dar fara sa se bucure de tot ce are, nu intr-acelasi loc

s-ar duee anii lui?. O mu l tru de ste doar e a s a miinince$i ioius i , p o j t l ui r ii mi ne n e sd iu li :Oare ee are Inteleptul mai mult decit nerodul? $i eesa zici de omul eel sarman care se arata 'inlesnit inochiisemenilor sai? Oare mai bine este sa te-arat i In largultau decitsa-ti fiepintecul satul? $i aceasta e de~ertaciu-ne si goana dupa vint. Tot ce a fost pe !Ul~e p~-acumare un nume: iar ce anume e un om se stie bme; Jar e lnuem stare sa-l infrunte pe unul mai puternic decit el .Cucit mai multe vorbe, cu atit desertaciunea a toate estemai mare. Si ce izbinda are omul din aeeasta?Cine oare sa stie ee e bine pentru om inviata, in zileleputine pe care ie traieste in desert , le iroseste ca 0um-bra? $i cine 0 saii spuna ce se va intimpla sub soare du-

pa vremea sa?

AOOUAPARTEM ai bun e bunul nume decii unidelemnul scump;Mai bund-i ziua mortii decii es te ziua cind te nasti;M ai b in e sa te du d s pre e asa tfn gu iriiDeci t s pr e e as a u nd e se petreee;Caci.ea luiim eu ioiii bine-aminie,L a e ~p it tu l a ce st a s ~ o p r es e t ot i m ur ii or ii ;M ai buna e iristeiea deci t ooiosia;o f at it m ih n ii i: a d ue e f o lo s .l nim a in te le piu lu i e st e e as a t ri sie tii,


14/18

12 8 T r adu c er e d e P e tr u C r ei ia 12 9C ea a n er od ul ui e st e s al as ul o o io sie i;M ai b in e s a in du ri m us ira re a u nu i in te le piD ec it sa s ta i s -a sc ulti u n c in iec c in iat de u n ne bu n:R isu l ne ro zilo r e c a ~ n tro sn et de vre asc uri s ub c ea~ mC ad ~ i a c e st a, r is ul , e t ot d es er td ci un eS i c hi ar ~iinie leptului ii [ ac e-u n c hip n er od .P re a m ulia u oio sie s tr ic a in im a din o m.M ai bu n e ste s firs iiu l u nui lu cru de cii e in ce putul lui.De c it i ru fi a ~f in cu me ia re a m ul i n ta i b un ii e r iib da re a.Nu te pripi sa porti ciuda euiva, cad eiuda mocnestedoar ininimi de nerozi. Nu te tot intreba de ee erau maibun~ zilele de dinainte, e 0 intrebare prosteasca. Inte-Iepciunea este 0mostenire de pre], un dar pentru eei des~b soare. Caci, ca si banii, intelepdunea oerotire da, iarbinele aeeluia ee stie este ca se afla oerotit.Sa ne uitam la fapta Domnului: ce-a facut Domnulstrimb cine poate sa-ndrepte?Cind vremile sint de belsug, sa te bueuri de ele, cind

se strica - gindeste-te ca: si unele si altele sint de laDumnezeu si ni Ie-a dat asa, mereu schimbatoare, pen-tn.~ca noi nimie sa nu prieepem din ce ne e sort it.. In zilele fugare date vietii mele multe am vazut: pie-n~~ pe omul fara de prihana.icit de vrednic sa fi fost,. tramd si tot traind pe eel nelegiuit, oricit de fara lege iieste viata.S a n u ie -n tre ci c u f ire a fiin d v re dn ie ,S i n u te a ra ia d in c ale -a fa ra de-nielepi,de ee sa te intreci cu firea?

"ar n ic i sa nu fii ra il p es te m iisu ri;$i c auia sa n il f ii p re a de to t n ero d,de ee sa mori mainte de vreme? Cel mai bine este sapoti fi intelept si bun atit cit poti, dar ehiar daca se in-

timpla citeodata sa fii rau si fara minte, amindoua i seintimpla omului temator de Dumnezeu. Intelepciuneaii da eelui ce 0 are mai multa tarie decit ii pot da zecestapinitori de cetati. Nu este pe pamint om bun si faea-tor de bine care sa fieseuti t de pacat.Inca eeva: sa nu iti pleci urechea clevetirilor: sepoate.intimpla s-auzi c a te-a vorbit de rau chiar sluga ta. Sinumai inima ta stie cit de des i-ai hulit si tu pe altii,Socotindu-ma 'intelept, am cintarit toate acestea cuintelepciunea mea, dar de intelepciunea cea adevarataam dimas mereu departe. Adevarul lumii e dincolo deputerea mea de lntelegere deplina. Este adinc, at ita deadinc, cine oare poate ajunge la ell .$i totusi, am incercat iarasi si iarasi sa patrund rostullucruri lor si cit pretuiesc ele, sa inteleg ciM prost ie seafla in rautate si cit de nebuneasca este prost ia. $i amgasit c a . mai amara decit moartea e femeia, ea este 0capcana, inima ei un navod, iar bratele Ianturi,

C el iu bit de D um ne ze u sc ap i; de e a,D a r p a ca to s ul ii c ad e in m re aid .\lata ce am gasit , s p un e E c le z ia s iu l, cercetind lucrurileunul cite unul, ca sa Ie patrund legatura si rostul. Amincercat sa cereetez mai multe, dar n-am putut.

Printre 0 m ie de o am en i se a flaC it e u nu l m ai v re dn ic ,P rin tre fe me i n u e u na de cit a lta m ai b un ii.Dar sa mai stiti si alta: soeotese c a Dumnezeu l-a fau-rit pe om faptura limpede alcatuita, toata incilcitura

singur el si-a nascocit-o.C in e e st e p em ds ur a i nie le pt ul ui ?C in e a liu l d ec ii e l e s te i n s ta re s a ' d e s lus eas ca ce - i de de s lus it?In te 1e pc iu ne a lu min ea zd c hip ul u nu i o m:D in inc ru nia t se f ac e c u vre me a se nin .


15/18

130 T ra du c er e d e P e tr u C re ti a, $i va mai spun: Supune-te poruncilor date de un re-ge, ca sa-ti pazesti juramintul fata de Domnul. Nu tepripi sa-l mcalci. Sa nu te mdaratnice~ti cind pricina estrimba, pentru c a regele face ceea ce socoteste potrivit.Cuvintul regelui e mai presus de indoiala si cine-ar cu-teza sa-i zica: "De ce?"ee l c e se supune po runc ii n -o sa pa teaeca n ici un rau.lar omul inielept p re a b in e stie ca va ve ni cindua ziua

, [udeciitii.Caci vine ziua judecatii pentru orisice, Iar omul seafla mereu illprimejdie, pentru c a nu stie niciodata ceurmeazasa se-ntimple, si nici cind, Cine sa ii spuna?Nimeni nu poate sa-i aseze vintului friu, nimeni nu arevreo putere peste ziuamortii, La vreme de razboi scutitde primejdii nu este nimeni. Iar rautatea unui om nu ilscapa de Iegea obsteasca. Eu bine vad toate acestea sill1a uit Ia tot ce se savirseste sub soare ori de cite ori unom il asupreste pe un altul si ii face rau.Si apoi iivad pe raii Iumii dusi Ia groapa si pe oame-rii i cetati i venind acolo de la Templu sa Ieaduca cinstirepentru ce au fost. Desertaciune este si aceasta. De vre-me cepedeapsa faptei rele nu se da pe loc, oamenii, inadincul inimii lor, sunt porniti sa savirseasca raul. Celcare savirseste 0suta de pacate traieste mai departe, pa-catos cum e. Stiu bine c a fericirea e sortita eelor ce setern de Domnul, toemai pentru di sunt oameni eu fricalui Dumnezeu si c a fericirea nu este harazita celui rau,care alta nu va face decit sa-si duca zilele asemeni uneiumbre, tocmai pentru ca nu are i e a m a de Domnul. Si

totusi mai este 0 desertaciune pe pamint: omul bun in-dura ceea ee ar merita sa-ndure dear eel rau si eel rauareparte de ce i se euvine eelui bun. Si spun di si aceas-ta tot desertaciuna este. Si-atuncea eu pun pre] numaipe bucuria cita ne-a fost data: sa bern si sa mincam si sa

Eclezu. s tu l 1 3 1gustam placeri , Atita doar ne tine, in timp cetot trudimprin zilele vietii noastre cite ne-a harazit, sub soare,Dumnezeu.Tot straduindu-ma sa inteleg ce este rau si ce e bine,am privit cu luare-aminte la ce se petrece aici, pe pa-mint. Ochii omului nu afla odihna, zi si noapte. Ma uitIa toate cite Ie face Dumnezeu si imi dau bine seama canimeni nu e-n stare, oricit ar incerca, sa inteleaga ce sepetrece sub soare.Nici macar inteleptul nu poate sa se lamureasca, ori-cit ar zice el di poate. M-am tot gindit la toate-acestea siam ajuns sa inteleg ca inteleptul insusi si neprihanitul,orice-ar face, se afla in miinile lui Dumnezeu.Omul nu intelege nici ee e iubirea, niei ce-i ura, ~i-a-eestea amindoua i se par desertaciuni,Asa cum 0singura soarta-i euprinde pe toti, pe bunisipe rai deopotriva, pe neprihaniti siprihaniti ,ye eei ceadue jertfe si pe eeiee nu le-adue, tot asa eu ceivrednieisi cueei p~kato~i,cu eei care jura si eu eeiee setern sa 0faca, Acesta este raul de care sint patrunse toate cite sepetree sub eer: ca au eu totii una si aceeasi soarta: cainimile oamenilor prisosesc de rautate si ca fac semeni-lor lor, ori cit traiesc acestia, ori dupa ce-au murit, atitealucruri rele si nesabuite. Caci fieee faptura, cit mai estelegata de tot ceeste viu, pastreaza 0anume nadejde: unciine viu este mai bun decit un leu mort. Ceivii stiu rna-car atita, dl vor muri cindva, insa eei morti nu stiu ni-mic. Ei nu mai au de asteptat nici 0 rasplata, amintirealor s-a irosit. Iubirile si urile lor, pizma si zavistiile,toate aeestea au pierit si niciodata n-or mai fipartasi lacite se petree sub soare.

Ha id e ti , p ii ne a u o a si ra 5-0 m in ca ii c u b uc ur ie, $i uinul s a v i- I b e ti c u i ni md u90ari f;


16/18

~'

132 T rad u ce r e d e P e tr u C r e ii a

-s .

pentru c a ceea ce facer voi acum Domnul a incuviin-tat cu mult inainte,Umblafi mereu inuesminiaii in alb,lar unidelemnul nu lipseascdde pe capul vostru.Petreceti-va zilele vietii cu femeia care va e draga,

toate .fugarele zile date voua de trait sub soare. Caciaceasta va e partea hotarita, dimpreuna cu truda intrea-gil..Si orice lucru va ginditi sa lucrati, lucrati-l elta vre-me va e cu putinta, pentru ca in Lacasul mortii, undetoti Yeti merge, nu este implinire, nici rost, nu este nicicunoastere si nici intelepciune.Si iata ce mai vad sub soare: intrecerea n-o cistiga ceiiuti, nici batalia cei viteji; piinea nu e han'izita celui inte-lept, nici bogatia pentru eel cu minte, nici maririle pen-tru eel invatat, toate atirna de vreme si sint supuse tre-cerii vremii si sortii, norocoase ori nu. Omul nu isi cu-noaste ceasul, Ca pestele prins in vicleanul navod, capasarile prinse-n lat. asa e prins si omul de nenoroculcare cade-asupra lui.Mai vad si un alt rau sub.soare, si ilsocotesc un marerau. A fost cindva 0cetate nu prea mare, locuita de pu-tini: si a venit asupra ei un preaputemic rege si a impre-surat-o, ridicind impotriva-i puternice intarituri. Insa seafla acolo un intelept sarac lipit pamintului care, cuIntelepciunea lui, a mintuit cetatea. $i apoi a fost de totiuitat. Astfel cii zic: inteIepciunea este mai puternica de-cit pu_tcrea, insa nimeni nu pretuieste vrcodata intelep-ciunea unui om sarac, iar vorbele Jui ramin neluate Inseama. $i totusi blindele-i cuvinte, sint mai presus dezbieratele unui rege de nerozi.Mult mai de pre] este mtelepciunea decit armele raz-boinice, totusi 0 singura greseala nimiceste multe lu-cruri bune. Citeva muste moarte spurca un vas intreg

1 3 3

de untdelemn 'inmiresmat. 0 necugetare cit de midi es-te mai puternica decit cinstea si mte1epciunea.

ln im a c elui inie le pt p e d ru mu l d re pt II m in d,I nima n e ro du iu i 'i l duce-n rauicire .

. Ajunge ca eel fara minte sa se arate pe un drum, mer-gind, pentru ca limpede sa fie pentru toti cit este denerod 'innerozia lui.Cind vezi cum creste Impotriva ta minia unui rege,nu da 'inapoi. pastreaza-ti cumpatul si vei scapa de mul-te rele. Este inca un rau pe care-Ivad sub soare: felul degrc$eli in care cad usor staplnitorii. Nerozia pusa 'indregatorii inalte, vrednicia umilita. Vad robi mergindcalare sifii de imparat umblind pe jo s ca niste robi.

C in e s ap a g ro ap a aliuia p o at e s it cada s i ngur in e a,U n o m niiruie ste un z id ?i m oare m usc at de un sarpe .C el c are taie s tin ci p oa ie c dd ea z dro bit s ub e le ,C in e d es pic a le in ne In p rim ejd ie s e a f l i i s a s e ta ie .Daca, neascutit bine, tai$ul seeurii e bont, trebuie sa

lovesti din rasp uteri, dar rasplata intelepciunii este iz-binda. Daca sarpele musca 'inainte sa fie vrajit, la cemaie bun vrajitorul?

C uu inte le d in g llra u nu i inie le p! pla cu te s in i,D ar g ura c elu i f o ra m in te p ie rz anie ii e ste .

_ Vorbele pe care le rosteste omul tara cuget, neroadela-nceput, s int la sfir~ithlior nebunie curata. Un nerodeste un risipitor de cuvinte. Omul nu cunoaste viitorul,astfel ea cine s a Iispuna ee se vapetrece dupa vremea sa?

N ero zilo r Ie e urii de munc a gre a,Cine mi c un oas te d ru mu l n ll m ai a jun ge in c etate .


17/18

13 4 T ra du ce re d e P et ru C re ii a,Vai de tine, tara cirrnuita de-un fU'idiunevirstnic si aicarci printi bcnchctuiesc 'in faptul zilei, $i fericita taracare are rege de neam bun ~iunde printii stiu sa se 'in-destu1eze 1aceasul potrivit, ea sa se intremeze, nu s a se1mbete.N e fn gr iji ti i b in e, g ri nd a c a re t in e- ac o pe ri su l c ad e j rf nt ii,Cind nil ii p orii de g rija c as ei, plo ud -n e a.$i:Sa nu-l bles te mi pe re ge nici In gfnd,Sa nu-i blesiemi pe c ei auuii nici In iatac:o p as iir e v a d uc e s iire a p rin o dz du h,C ac i v orb el or n ec ug eia ie Ie c re sc a rip i.Arunca-ti piinea pe ape, pina 1aurma ai sa 0 gasestidin nou. Imparte-ti-o eu saptc.ba cu opt, cacinu stii niei-odata ce crunta nimicire e sa vina pe parnint, Cind noriicerurilor sint prea plini de ploaie, ei 0desarta pe pamint,

Ori incotro ar fi s a cad a un copac, spre miazanoapte orispre miazazi, acolo unde a cazut aeolo si ramine.To t 4 teptfnd sa uezi dincoiro bate oiniul,N-ai sa m a i s am e ni n ic io da ia$i n-ai sa-ji seceri lanul to t uiiindu-ie l a n o ri .Intoemai cum nu stii caile vintului si cum nu cunostitaina pruneului din maiea sa, asa nu intelegi niei care e1ucrarea Domnului atoatefacator.Seamdnd-ii s am 'i nt a d e Cll dimineaii i$i pina In a mu rg m iin ile ta le s a nu s Je a d ege ab a.Fiindca, din doua lucruri, nu poti sti care 0 sa-ti iz-bindeasca, poate unul, poate altul, poate amindoua.Dulce este lumina si, la vederea soarelui, ochii stralu-cesc de bucurie. Oricit de mult i ani i-ar fi dati unui om

IEclezias-- 135sa-i traiasca, de tot i sa se bucure, an dupa an, dar toto-data sa nu uite cit de multe Iivor fi zilcle ncgre. Viitorule desertaciune,

T e b uc urd d e iine rc ie c it e sti iin iir,P ris os d e bucur i e s a fti d e a i ni m a taIn dimineaia z il ei t al e.C e te ind ea mn ii in im a s a f ad a ce ea s a ? ifa ci,lnima ~ i p o ft a o c hi lo r iiii.Dar sa nu uiti: pentru toate Domnul te va judeca,Nu te lasa 11111nci tde gr ij i,P az es te -t : iru pu l d e o ric e d ure re .Dar si ea, tineretea, vremea cit ai parul negru, tot de-sertaciune este. Asadar esti tinar, aminteste-ti de Dom-~u1 care te-a facut, nu astepta zilele gre1e ;;i anii tirzii,cind 0 sa ziei: "De acesti ani nu am placere", Te bucurade tine si de lume inainte sa se adune iarasi norii dupa

ploaie, ~i'inainte ca soarele si stelele si luna sa Inceapa ase stinge, lasindu-te inintuneric.Inainie ca paznici i ca se i s a inccapi i sa irenture$ i o am en ii p ut er nic i s a s e g fr bo ve as ca ,Cind femei le nu s e t io r m a i d uc e sa mac ine la moari i .Peniru c a lum ina se inlunedi i n f er est r eS i p oriil e o gra zii s e in ch id ;C in d u ru ii ul m orii a bia d e s e des lus e s t e .C in d n il se m a i a u de c in ie c ul de p i is i ir i$i c in ie ce le to ate s e s tin g ?i amuie sc ; .C in d o ric are u rc us e ste 0 incercare$i cind te i em i sa m ai p orn es ii l a drum.$i t otu si p lin d ef lo are e m ig da lu l$i l ac us ia e ste g re a d e ro uii,$i tu fa de cape r e ste gre a de ro d


18/18

136 T ra duc e re d e P e tr u C re i iaIn ceasul cind se duce omul catre vesnicu-i salas sibocitoarele incep sa se jeleasca, ulite cutreierind,in air zt e s a p le sn ea sc d c oa rd a d e a rg in tSau s a s e sfa rm e c an de la de aurSi ulciorul s a s e s pa rg a L a iz vo r,Inainte s a se rupa Junia cdldari: d e l a p ut,sau inainte ca tar' ina s a se-ntoarca 'in tarma de undes-a iscat si rasuflarea sa se-ntoarca la Domnul care-adaruit-o. ' ,Desertaciunea desertaciunilor, z ic e Ec l e z ia s t ul . Totul edesertaciune.

*P e lfrz ga c a e ra un inielepi, E c le zia st ul a simiit indemnulsa-i inueie pe oameni to t ce s ii a, d u pa ce a c erc eta t, a cinidri ts i-a in dr ep ia i u n mare numiir de prooerbe . E cle zia st ul a c on -

t at s it -~ i s pu nii g in du l l im pe de $ i fa ra o co lis $ i s i t s c rie inir-unf e l a t r itga tor.V o rbe l e ' in t el e pf il o r e in tc a-n is ie b ic e e i ca n is ti b o id ur i:B un ul p as to r l e s tie f ol oe is pre b in ele c ir ez ii s ale .$i vorba de pe unnd; fiul meu: b in e sa stii ci t lungi: es te

iruda celui c ar e s er ie c it rf i, iard prea multi: striidanie inirufnvatatura o s ie n e si e i ru p u l.P e s cu rf, ia ta ce ire bu ie sa s tii: sa te ie mi de D om nu l $i sa-ip itz e$ ti p oru nc il e, a ce as ta e ste t oa tii da to ria o mu lu i. P en truca La urnui toate faptele, si cele bune $ i e e le r el e $ i e el e mai as -cunse, uor fi chemaie negresit la [udecaia lui.

Car tea l u i rona

Ecleziastul

Documents

Transcript of Ecleziastul