Locul corporatiilor transnationale in economia mondialaCorporatia transnationala este un fenomen economic aflat in plina dinamica.Teoriile privind corporatia transnationala nu sunt nici pe departe unitare si urmeaza caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. In fapt, pe plan international, nu s-a conturat un consens nici macar cu privire la insasi denumirea fenomenului analizat.Cei mai puternici si mai dinamici agenti economici de pe glob sunt societatile transnationale, forta acestora fiind determinata de volumul urias de bunuri si servicii derulat de companiile grupate sub aceasta denumire generica. Fie ca sunt denumite corporatii transnationale, companii multinationale sau firme internationale, in sensul cel mai larg, ele definesc acele firme ce isi desfasoara activitatea dincolo de granitele unei tari, considerata tara de origine, prin unitati de productie, controlate intr-o masura mai mare sau mai mica de compania mama.2.1. Corporatiile transnationale delimitari conceptualeIn sensul cel mai cuprinzator,o societate transnationala este o companie care produce bunuri sau ofera servicii in mai multe tari. In sensul cel mai restrans, se refera lao intreprindere care, prin investitii externe directe, detine si administreaza filiale intr-un numar de tari, in afara bazei sale interne.Pentru unii autori,una din marile caracteristici ale economiei globale ar fi transformarea companiilor multinationale in companii transnationale. Companiile transnationale, devenite cele mai importante evenimente in economia mondiala, vor avea un autentic capital de localizat, fara o identitate nationala specifica, cu un management internationalizat si dispuse sa se stabileasca oriunde in lume, pentru a obtine cele mai mari si mai sigure profituri. Compania nu se mai bazeaza pe o singura locatie importanta cum este cazul companiilor multinationale, ci va deservi piete globale prin intermediul operatiunilor globale. Ele nu vor mai putea fi controlate sau constranse de politicile anumitor state nationale, ci se vor supune standardelor de reglementare internationale impuse si stabilite de comun acord.Terminologia utilizata pentru a defini aceste societati (corporatii) este insa foarte variata: societati sau companii internationale, firme pluri sau multinationale, firme transnationale.Societatile pe actiuni care sunt amplasate in mai mult de o tara sunt adesea numite intreprinderi multinationale, desi Natiunile Unite le desemneaza oficial prin corporatii[10]transnationale (CTN).ONUdefineste aceste societati transnationale drept acele intreprinderi care detin sau controleaza unitati de productie sau de servicii situate in afara tarii in care se afla sediul central.O afacere transnationala sau multinationala opereaza in mai multe tari, pe cand o afacere interna opereaza intr-o singura tara.Natiunile Unite considera societatea transnationala drept acea intreprindere ce detine si controleaza productia in afara tarii in care opereaza, intr-o maniera care ii permite sa valorifice oportunitatile globale pe care le ofera piata mondiala.ViziuneaUNCTADasupra societatii transnationale este una foarte larga, ea definindu-se ca o entitate economica formata dintr-o companie-mama si din filialele ei in strainatate.In literatura economica romaneasca si cea internationala exista numeroase abordari ale problematicii societatilor transnationale.Dupa cum observaAnda Maziliu[11],expresia intreprindere multinationalaeste utilizata cu precadere deautorii anglo-saxoni,fara caintre aceasta si cea decorporatie transnationalasa mai poata fi intrevazutein prezent si alte diferente decat aceleadeordin lingvistic. Acelasi lucru sepoate spune si despre sintagma de societate transnationala versus cea decorporatie transnationala.Sterian Dumitrescu[12]defineste societatea transnationala ca alcatuind un vast ansamblu la scara mondoeconomica, format dintr-o societate principala si un numar de filiale importante in diferite tariFireste, sintagma corporatie transnationala are o anumita savoare si o putere de sugestie mult mai mare decat banala intreprindere multinationala. De aceea, economistii radicali vor folosi cu precaderecorporatia transnationala ca tinta a discursurilor lor antiglobaliste, ba chiar ovor inlocui cu notiunea de concern transnational, daca li se va parea caputerea reprezinta o definitie prin ea insasi.Mult mai nuantata este atitudinea luiD. Papp[13]care descrie corporatia multinationalaca pe o corporatie care actioneaza intr-o multitudine de medii si identifica trei stadii de dezvoltare ale acesteia.In primul stadiu, corporatia multinationala creeaza strategii de afaceri separate pentru fiecare tara in care opereaza si poate fi numita mai degraba 'corporatie multilocala'.In al doilea stadiu, corporatia se straduie sa domine o piata globala, dar isi concentreaza totusi majoritatea eforturilor asupra tarii de origine. D. Papp defineste aici 'corporatia globala'.In cea de-a treia si ultima etapa de dezvoltare, corporatia beneficiaza de resurse, management, productie si alte capacitati globale care ii confera statutul de 'corporatie transnationala'.In mod curent, in literatura,notiunea de societate, corporatie sau firma transnationala (multinationala) se foloseste intr-un sens generic pentru a desemna cele trei tipuri de firme aflate in faze avansate de internationalizare: firma internationala, firma globala sifirma transnationala (multinationala).Practic, o astfel de viziune se suprapune destul de bine peste teoria clasica a internationalizarii firmei, teorie in care se succedau de asemenea trei etape: intai, exportul direct pe o anumita piata nationala, apoi apelul la intermediari locali, aflati intr-o anumita relatie de cooperare cu firma-mama, pentru ca in cele din urma corporatia sa stabileasca o relatie de proprietate intre ea si reprezentanta sa pe piata respectiva (termen generic 'filiala'[14]).Aceasta relatie de proprietate este esentiala in definirea corporatiei multinationale si se justifica prin atributul corporatiei de emitent de investitii straine directe.Economistii britaniciNeil Hood si Stephen Young, actualizand o mai veche preocupare a cercetatorilor de la Harvard, considera ca, pentru a fi demna de numele sau, o corporatie transnationala ar trebui sa aiba filiale in cel putin 5-6 tari si sa inregistreze o pondere minima de 25% a activelor detinute in strainatate, in total active. Astfel de definitii sunt insa conjuncturale si risca, spre exemplu, sa prezinte drept corporatie transnationala o mica firma care isi extinde activitatea in zonele de frontiera cu statele invecinate, pe teritoriul acestora din urma. Chiar daca este evident ca nu putem compara o astfel de firma cu, sa zicem, Coca-Cola, definitiile utilizate astazi de majoritatea specialistilor ar incadra ambele companii in aceeasi categorie, a corporatiilor transnationale.Conform UNCTAD[15]exista aproximativ 6000 de corporatii transnationale, cu peste 850.000 de filiale in toata lumea. O simpla operatie de impartire atribuie, in medie, 12-13 filiale fiecarei corporatii. Cum insa primele 500 sau 1000 de corporatii au filiale aproape in fiecare tara, media numarului de filiale ale celorlalte asa-zise corporatii este mult diminuata. Acestea din urma se afla, probabil, in prima faza a procesului de transnationalizare.Un alt punct de vedere, este cel al luiM. Wilkins[16]o intreprindere multinationalanu paraseste natiunea A pentru natiunea B. Ea se extinde dincolo de hotarele nationale, ramanand in tara unde isi are sediul central in timp ce ajunge in numeroase tari receptoare. Ceea ce depaseste granitele politice (ale tarii de origine si ale tarii receptoare) este managementul, guvernarea, capacitatea organizationala a pachetului oferit de firmaIntreprinderea transnationalainfiinteaza, isi insuseste si administreaza o retea de afaceri intercorelate.O companie transnationala mai poate fi definita si ca acea companie care combina obtinerea de economii de scara (ca urmare a integrarii in piata globala si actiunea simultana pe mai multe piete) cu o reactie prompta la elementele mediului in care filialele isi desfasoara activitatea.Din perspectiva oamenilor de afaceri, o companie transnationala este rezultatul fuziunii dintre doua sau mai multe firme, de dimensiuni comparabile, cu sediul in tari diferite.Japonezii definesc o companie transnationala printr-un termen imprumutat din agricultura dochakuka care inseamna localizare globala si care semnifica adaptarea metodelor si tehnicilor de operare la conditiile locale.Mai mult decat D. Popp careidentifica trei stadii de dezvoltare ale companiei multinationale,Richard Robinsonidentifica patru tipuri de firme care opereaza pe piata mondiala, si anume:companii internationale, companii multinationale, companii transnationale si companii supranationale.Intreprinderea internationalaeste o societate ale carei operatiuni internationale sunt conduse de un grup leader', care ia in considerare toate strategiile posibile pentru a intra pe noi piete, inclusiv calea investitiilor directe. Acesta este stadiul primar al transformarii unei firme intr-o societate transnationala.Intreprinderea multinationalaeste o firma in cadrul careia, fie datorita structurii organizatorice, fie politicilor adoptate, operatiunile cu exteriorul sunt considerate a avea aceeasi importanta ca cele nationale. In consecinta, pentru atingerea obiectivelor stabilite, resursele sunt distribuite fara a tine cont de granite. Este situatia in care piata externa ocupa un rol important in activitatea firmei, cifra de afaceri realizata peste granita detine o pondere la fel de importanta ca si cea realizata in interiorul granitelor.Intreprinderea transnationalaeste o intreprindere multinationala, condusa si controlata de catre persoane sau de catre alte intreprinderi, de o alta nationalitate; in acest caz, deciziile sunt libere de influentele nationale.Intreprinderea supranationalaeste o intreprindere transnationala, legal denationalizata, cu scopul de a se sustrage cadrului juridic si al sistemului fiscal dintr-o tara. Notiunea de societate supranationala mai este asimilata si organizatiilor internationale, ca Fondul Monetar International sau Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare.Pana la stadiul de companie globala, o firma este mai intai de toate ofirma domestica, ale carei actiuni se concentreaza in exclusivitate pe piata interna.Cel de-al doilea stadiu este alfirmei internationale. O companie internationala are caracteristici distincte. Desi ea se apropie foarte mult de firma domestica, cel mai adesea o firma internationala isi creeaza un compartiment care se ocupa de afacerile pe care le deruleaza cu strainatatea.Cel de-al treilea stadiu in evolutia unei corporatii este cel alcompaniei multinationale. O firma multinationala se concentreaza pe valorificarea diferentelor dintre pietele internationale. Dezvoltarea productiei are in vedere satisfacerea exigentelor pietelor pe care activeaza, adaptand produsele specificului fiecareia dintre ele.Cel mai inalt grad de dezvoltare al unei companii este cel alcompaniilor globale. Acestea au ca obiectiv descoperirea similaritatilor existente pe piata mondiala si atenuarea diferentelor existente pe aceasta. Firmele globale folosesc ca strategie de marketing atat extinderea, cat si adaptarea, crearea sau standardizarea gamei de produse. Managementul caracteristic este cel integrat si interactiv, corespunzator orientarii geocentrice a acestor firme, bazat pe transmiterea deciziilor de jos in sus, sau de sus in jos si schimbul lateral de informatii, rapoarte si experienta intre diferite filiale.Intre companiile globale se practica aliantele strategice, respectiv intelegeri pe termen lung ce vizeaza anumite aspecte, cum ar fi cercetarea comuna sau dezvoltarea de parteneriate in ceea ce priveste comercializarea produselor. Resursele financiare ale unei companii globale sunt orientate acolo unde este nevoie, fara a mai tine cont de provenienta lor, ca in cazul unei firme multinationale.Cea mai cunoscuta definitie data societatii transnationale este cea data deJohn Dunning, considerat de catre multi specialisti drept 'parintele transnationalelor' si care considera transnationala 'o firma care se angajeaza in investitii straine directe si care detine si controleaza activitati creatoare de valoare in mai mult de o tara'.In esenta, societatea transnationala poate fi definita ca acea entitate economica formata dintr-o firma-mama si din filialele ei in mai multe tari, care este caracterizata de internationalizarea productiei, care se bazeaza pe un bazin international de resurse umane, materiale si financiare, si care promoveaza la scara globala un anumit set de valori proprii.2.2. Istoricul corporatiilor transnationaleProcesul globalizarii afacerilor nu este unul actual, asa cum s-ar crede la o prima analiza, inceputul afacerilor internationale pierzandu-se practic in negura timpului.Situatia afacerilor internationale inainte de revolutia industrialaMarturii evidente ale unui comert international intens exista inca de acum 5000 de ani. Vechii egipteni, grecii, fenicienii faceau afaceri cu strainii. Ei intalneau multe obstacole, pe care le mai intalnim si astazi (diferente de limba, cultura, obiceiuri, dificultati de transport, diverse reglementari), dar, cu toate acestea, dorinta de a prospera si de a se dezvolta a surmontat toate dificultatile.Originile corporatiilor transnationale sunt strans legate de marile descoperiri geografice si de colonizarea lumii de catre Anglia si Olanda, urmate mai apoi de Spania, Franta sau Portugalia. Incepand cu secolul XVI si continuand pana in secolul XIX, firme cum ar fi Compania Indiilor de Est au desfasurat activitati comerciale in Africa, America sau Asia.Adevarata scanteie care a dat aripi fenomenului corporatist, asa cum il cunoastem noi astazi, a reprezentat-o dezvoltarea capitalismului si revolutia industriala, care au permis cresterea fara precedent pana atunci a productivitatii muncii si, implicit, a productiei. Tehnologia performanta a permis dezvoltarea tehnicilor de stocare a marfurilor si reducerea duratei transporturilor, ceea ce a dus la reducerea costurilor si impulsionarea activitatilor cu strainatatea.Dupa standarde istorice, marile companii comerciale au fost extinse si au organizat mare parte din comertul intercontinental al secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Totusi, un astfel de comert era limitat in mare masura la produse de lux si constituia doar o proportie redusa din activitatea economica mondiala.Dincolo de aspectele enuntate, este dificil de delimitat impactul acestor companii de impactul mai vast al colonialismului.Expansiunea afacerilor internationale in epoca modernaPe parcursul secolului al XIX-lea, investitiile internationale au crescut rapid. Cu toate ca, majoritatea acestor investitii erau de portofoliu, cercetarile recente indica faptul ca investitiile externe directe (IED) constituiau o proportie semnificativa si ca internationalizarea productiei a fost importanta in anumite sectoare si pentru anumite economii[17].La inceputul secolului al XIX-lea, investitiile in strainatate au tins sa se concentreze asupra materiilor prime si a industriilor extractive - sectorul primar. In aceasta perioada s-a desfasurat si o importanta activitate bancara multinationala, iar incepand cu anul 1850, cateva companii prelucratoare au inceput activitati in strainatate. Catre sfarsitul secolului al XIX-lea, investitiile in strainatate se extinsesera si in agricultura, cu IED in plantatii si ferme. IED erau efectiv nereglementate, intrucat existau putine restrictii nationale si nici una internationala asupra miscarilor de capital.Drepturile de proprietate erau asigurate in mare parte prin tratate bilaterale si o proportie semnificativa din investitii se desfasura sub auspiciile autoritatii imperiale.De-a lungul secolului XIX si inceputul secolului XX, cautarea asidua de resurse minerale, petrol, precum si presiunea pentru protejarea sau dezvoltarea pietei au facut ca multe companii din Statele Unite si Europa Occidentala sa inceapa sa desfasoare activitati peste granita.Compania americana United Fruit Company controla 90% din importul de banane in SUA in 1899, iar Royal Dutch Shell detinea 20% din productia ruseasca de petrol, la inceputul Primului Razboi Mondial.In perioada interbelica, cererea de resurse naturale a stimulat fuziunile dintre marile firme, activitatea transnationalelor americane inflorind, in vreme ce investitiile europene au cunoscut declinul. In aceeasi perioada, in Japonia se formeaza asa numitele zaibatsu (Mitsui si Mitsubishi), ele fiind, in fapt, corporatii gigant ce lucrau in colaborare cu guvernul japonez, avand pozitie de oligopol in sectoarele cheie ale economiei japoneze: industrie, finante si comert.In perioada postbelica, STN-urile au dobandit o prezenta globala. In cea mai mare parte a acestei perioade, stocurile si fluxurile de IED au crescut mai repede decat venitul mondial si, uneori, decat comertul, in special in anii '60 si incepand cu mijlocul anilor '80.Este incontestabil faptul ca transnationalele au devenit jucatori de prima marime in economia mondiala: in afara de anii '70 si inceputul anilor '80, cifra de afaceri a celor mai mari 500 de companii a crescut mai repede decat productia mondiala. STN-urile totalizeaza acum majoritatea exporturilor mondiale, in timp ce vanzarile filialelor din strainatate depasesc totalul exporturilor globale. Mai mult, pe masura ce STN-urile s-au dezvoltat, s-a inregistrat o transnationalizare semnificativa a productiei, exprimata in formarea retelelor globale de productie si distributie.Investitiile in strainatate au fost dominate in primele doua decenii postbelice de corporatiile americane, simtindu-se insa si prezenta celor europene si japoneze.Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, s-a inregistrat o mare cerere de bunuri si servicii, fapt care a alimentat dezvoltarea afacerilor internationale.Actiunile de amploare initiate de guvernul american, ca planul Marshall, menit sa ajute la reconstructia economiilor europene si japoneze, au incurajat SUA sa priveasca spre exterior, iar firmele din aceasta tara sa aiba o perspectiva globala. In plus, firmele americane aveau capital pentru a investi. Corporatiile multinationale au devenit un fenomen american. Investitiile straine americane au crescut de la 12 mld. USD in 1950, la aproape 80 mld. USD in 1970.In comparatie cu epocile anterioare de globalizare a afacerilor, etapa contemporana este mai extensiva si totodata mai intensiva, masurata in termeni de IED, numar si dimensiuni le STN-urilor, filialelor etc.Dupa cum observa P.Gopinath[18], in prezent capacitatea de productie este raspandita intr-un numar fara precedent de tari in curs de dezvoltare si industrializate'. Desi inainte de 1914 existau fluxuri semnificative de IED raportate la activitatea economica nationala, acestea sunt in present comparabile, daca nu chiar mai mari.Catre sfarsitul anilor '80, tarile in curs de dezvoltare erau gazda pentru circa 3.800 de STN-uri autohtone. Anii 1980 au fost martorii multor schimbari in comportamentul STN-urilor.Statele Unite au incetat sa mai fie principalul investitor strain prin STN-urile sale, fiind, in schimb principalul loc pentru investitiile straine din partea STN-urilor straine. Japonia a devenit principalul investitor strain prin STN-uri. Companiile japoneze au demonstrat o abilitate superioara de inovatii in activitatile cu un nivel inalt al tehnologiilor utilizate, cum ar fi aplicarea tehnologiilor bazate pe microelectronica in sistemele de fabricatie si cu manipularea informatiilor in sectorul de servicii, in final, tarile mai putin dezvoltate au suferit mari reduceri in cantitatea capitalului strain pe care il importa prin STN-uri straine. Ca rezultat, majoritatea tarilor mai putin dezvoltate au lasat deoparte retorica lor impotriva capitalului strain si au adoptat in loc politici destinate atragerii unor astfel de investitii.Lumea se afla inca in faza numita de catre Natiunile Unite 'continua transnationalizare a activitatii economice mondiale'. STN-urile din Statele Unite par acum sa fi atins un plafon al marimii lor, dupa expansiunea puternica din deceniile anterioare, insa o expansiune rapida a STN-urilor din Japonia, Europa de Vest, Australia, Canada si Coreea sugereaza ca, desi localizarea STN-urilor in expansiune se poate sa se fi schimbat, expansiunea generala continua.Pe la mijlocul anilor '90, nivelul atins reprezenta mai mult decat dublul primului. Este un indiciu al dimensiunilor in crestere ale sistemelor globale de productie si distributie. La inceputul anilor 1990, existau cam 37.000 de STN-uri in lume si ele controlau cam 170.000 de filiale straine; 90% din aceste STN-uri erau stabilite in tarile dezvoltate. Cele cinci tari principale in care se afla sediile principale - Franta, Germania, Japonia, Regatul Unit si Statele Unite - detineau mai mult de jumatate din totalul STN-urilor corespunzator tarilor dezvoltate. Cam 60% din totalul STN-urilor-mama sunt in fabricatie, 37% in servicii si 3% in sectorul primar, cum ar fi cel forestier si mineritul.Clasificate in functie de proprietatile straine (si excluzand sectorul bancar si financiar), cele mai mari 100 de STN-uri au cam 3.200 miliarde dolari SUA in proprietati globale, din care se estimeaza ca 1.200 miliarde se afla in afara tarii de origine a firmei-mama. Cam 3/4 din aceste firme foarte mari isi au sediile principale in cele cinci tari importante pentru investitori, care sunt: Franta, Germania, Japonia, Regatul Unit si Statele Unite.In 1998 in fruntea societatilor transnationale se afla cele de sorginte americana. Un clasament din acelasi an al primelor 100 de companii pe plan mondial, dupa valoarea lor de piata, plasa pe primul loc pe General Electric, cu 271,64 miliarde de dolari[19]. Valoarea de piata rezulta din inmultirea pretului de piata (transformat in dolari) al actiunilor cotate la bursa in diferite tari, cu numarul actiunilor emise.Potrivit aceluiasi clasament UNCTAD, in anul 2000, situatia era urmatoarea: SUA ramane in continuare pe primul loc cu 61 de STN-uri, urmata de Marea Britanie (10), Japonia (7), Franta (5), Germania (4). Restul companiilor isi aveau sediul in Elvetia (4), Italia (3), Olanda (2) si cate una in Suedia, Canada, Spania si Finlanda. Dupa cum se poate observa, transnationalizarea economiei americane este net superioara in raport cu aceea a celorlalte tari dezvoltate.In anul 2000, in fruntea societatilor multinationale se afla tot General Electric, cu o valoare de piata uriasa: 520,35 miliarde de dolari, intre 1990-2000, G.E. a fost lider mondial de mai multe ori.Companiile americane se mentin in top si in clasamente dupa alte criterii: profit (7 din primele 10), vanzari (6 din 10), in anul 2000. Evolutia unei STN nu este lineara. Ea inregistreaza oscilatii puternice. Iata cateva exemple semnificative (dupa valoarea de piata).In topul mondial, intr-un singur an (1997-1998), Pfizer (SUA) ajunge pe locul 7, de pe locul 20, gratie succesului deosebit cunoscut de noul sau produs Viagra; Danone (Franta) salta peste 100 de locuri. Recordul il detine insa Lehman Brothers (SUA) care castiga 345 locuri. In acelasi interval s-au produs si caderi. Cele mai spectaculoase au fost caracteristice unor banci japoneze: Bank of Tokyo-Mitsubishi de la pozitia 15 la 68, Sumitomo Bank 50-131, Sanwa 65-156, Dai-Ichi Kongyo 62-211, Fuji Bank 64-287. Motivul este criza puternica in care au intrat, datorita fortarii speculatiilor si a excesului de credite neperformante acordate. Chiar si monstrii sacri nu sunt scutiti de neplaceri; General Motors ajunge pe locul 69 in topul mondial (dupa valoarea de piata).Evolutia STN cunoaste puternice oscilatii, in anul 2000, nou veniti in grupul celor 10' erau, Cisco, Vodafone si Nokia, sub impulsul celei de-a treia revolutii industriale. Fata de 1998, nu se mai regasesc, in acest top, Merck, Pfizer si Coca-Cola, care, in 2000, au coborat pe locurile 19, 20 si, respectiv, 26.Exista caderi si mai importante, intr-un singur an (1999-2000), Ford Motors a pierdut 34 de locuri, Daimler-Chrysler - 58, iar General Motors nu mai figureaza in top 100'. Nume mari ca General Dynamics si Renault, ajunsesera, in 2000, pe locurile 448 si, respectiv, 472. Candva celebra, Imperial Chemical Industries (Marea Britanie) ocupa, in acelasi an, locul 811. Si nu sunt singurele cazuri. Multe dintre marile companii aflate in top cu ani in urma nu se mai regasesc, in prezent, pe primele locuri. Cauzele sunt diferite. Dupa Standard and Poors 500, 14 dintre primele 20 de companii in anul 1964 nu mai figureaza in topul respectiv, in 1998. Cazul cel mai celebru este al companiei Standard Oil care, suportand rigorile legislatiei americane antitrust, a fost dezmembrata.Lupta de concurenta intre STN devine tot mai intensa. Sunt insa si cazuri in care constanta caracterizeaza evolutia STN-urilor. Unele mari companii reusesc sa se mentina in top ani indelungati. Exemplu in acest sens pot fi General Electric, Exxon, IBM, ATT din SUA, dar si Toyota, Nestl, Unilever, British Petroleum si, mai ales, Royal Duch-Shell. Este de remarcat, de asemenea, constanta in topul mondial al societatilor de telecomunicatii: Nippon Telegraph and Telephone, Deutsche Telekom, British Telecommunications, France Telecom etc. De o constanta remarcabila dau dovada si STN-uri din tari mici: Roche si Nestl (Elvetia), Ericsson si Elecrolux (Suedia), ABB (Asea Brown-Boveri, Suedia-Elvetia) etc.In concluzie, se poate mentiona a STN-urile nu sunt actori noi ai tabloului economic international. Inca din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea firmele private au constituit liantul intre producatorii si consumatorii din diferite colturi ale lumii. Pe parcursul si ulterior procesului de decolonizare, STN-urile au dominat pietele internationale pe baze cvasimonopoliste. Ceea ce s-a schimbat in prezent este rolul sporit pe care acestea il au in cadrul sistemului economic international. Productia internationala realizata de aceste firme creste intr-un ritm superior celorlalti indicatori macroeconomici. Integrarea economica globala este, in tot mai mare masura, produsul sistemelor productive integrate ale STN-urilor. Ele au devenit deschizatori de drumuri catre piete, investitii si tehnologie, trei dintre cerintele de baza ale integrarii de succes in economia globala.2.3.Principalele tipuri de activitati ale CTNLa fel ca societatile nationale, si CTN sunt motivate in primul rand de ceea ce ele percep a fi in interesul pretendentilor lor angajatii, managerii, actionarii si nu neaparat in interesul comunitatii mai largi din care acestia fac parte.Scopul lor va fi maximizarea profitului (in relatie cu capitalul investit) sau maximizarea avutiei firmei (daca privim firma ca o colectie de active).Motivatiile CTN pot merge de la maximizarea vanzarilor companiei sau cresterea cotei ei de piata pana la scoaterea din afaceri a concurentilor.In prezent, multe din CTN urmaresc obiective pluraliste, si multe se angajeaza in investitii ce combina caracteristicile tipurilor de activitate pe care le putem identifica.In mare, putem identificapatru tipuri de activitati ale CTN. Acestea sunt:1.cautarea de resurse2.cautarea de piete3.cautarea de eficienta4.cautarea de active strategice sau de abilitati.Fiecare tip de activitate poate fi agresiv, in sensul ca societatea investitoare cauta sa actioneze pro-activ pentru a-si atinge si depasi obiectivele strategice, sau poate fi defensiv, in sensul ca ea isi modifica actiunile intreprinse de rivali sau de guvernele straine care ii ameninta pozitia ei pe piata.1)Cautarea de resurseCTN care au ca activitate principala cautarea de resurse investesc in strainatate pentru a obtine resurse (particulare si specifice) la costuri mai scazute decat le-ar putea obtine in tara lor de origine. Motivatia pentru investire e de a face intreprinderea investitoare mai profitabila si competitiva in cadrul pietelor pe care le aprovizioneaza (sau intentioneaza sa le aprovizioneze).Majoritatea sau uneori totalitatea productiei filialelor cautatorilor de resurse este exportata.Existatreiprincipale categorii de cautatori de resurse:a)Prima categorie este prezentata de cei ce cauta resurse fizice.Ea include producatorii primari si intreprinderile manufacturiere, atat din tari dezvoltate, cat si din tari in curs de dezvoltare, care sunt determinate sa se angajeze in investitii straine directe din motive ca minimizarea costurilor si siguranta surselor de oferta.Resursele cautate includ minerale, materii prime si produse agricole, in special acelea a caror producere necesita anumite tipuri de abilitati (pe care CTN le poseda) si anumite piete (pe care CTN sunt bine pregatite sa oferteze). Acestea includ minerale ca: petrol, zinc, cupru, cositor, bauxita si produse agricole ca: tutun, zahar, banane, ananas, ulei de palmier, cafea, ceai etc.Unele corporatii din domeniul serviciilor isi concentreaza investitiile in strainatate in exploatarea resurselor legate de localizare. Exemple ar putea fi in domeniul: turismului, inchirierilor de masini, forarilor de puturi petroliere, serviciilor de constructii, medical, educatiei.O trasatura a acestui prim tip de activitate a CTN este ca, de regula, ea implica o cheltuiala semnificativa de capital. Odata ce investitia a fost facuta, ea este relativ limitata la localizarea respectiva.b)Corporatiile ce cauta forta de munca necalificata sau semi-calificata, ieftina si bine motivataacest tip de investitii este intreprins de regula de CTN manufacturiere si de servicii, din tari unde costurile reale ale fortei de munca sunt mari; care infiinteaza filiale in tari unde costurile reale ale fortei de munca sunt mai scazute, pentru a realiza pentru export produse intermediare sau finite intensive in forta de munca.Majoritatea activitatilor de acest tip se desfasoara in cele mai avansate tari in curs de industrializare: Mexic, Taiwan, Malaezia, Spania, Portugalia, Maroc, Polonia, Romania.Frecvent, pentru a atrage astfel de investitori, tarile gazda au infiintat zone libere de comert sau pentru prelucrare pentru export. Tarile de origine au acordat uneori concesii tarifare propriilor CTN pentru produsele importate de la filialele lor din strainatate.c)Nevoia firmelor de a obtine abilitate tehnologica, management sau expertiza de marketing, priceperi organizationaleEle pot fi: aliantele de colaborare incheiate de companiile coreene, taiwaneze sau indiene cu firme din UE sau SUA in sectoare tehnologice de varf; filiale executive de cercetare infiintate de firme americane in UK; posturi de cercetare-dezvoltare stabilite in Japonia de catre companii engleze actionand in domeniul produselor chimice.2) Cautarea de pieteAici este vorba de intreprinderi ce investesc intr-o anumita tara sau regiune pentru a furniza bunuri si servicii pe pietele acestor tari sau din tari vecine.In multe cazuri, unele sau chiar toate aceste piete au fost aprovizionate mai intai prin export de catre compania investitoare care, fie datorita tarifelor sau altor bariere (impuse de tarile gazda) care duc la cresterea pretului, fie datorita marimii pietelor care justifica acum productia locala, nu le mai oferteaza acum pe aceasta cale.Uneori totusi, o intreprindere poate cauta sa inlocuiasca exporturile sale catre o piata straina cu investitia intr-o tara terta si exporta catre acea piata din tara terta.De exemplu, pentru a evita cotele de import percepute de tarile UE asupra bunurilor de fabricatie japoneza, unele firme japoneze au infiintat sau au obtinut facilitati de manufacturare in Europa (de exemplu: Polonia, Spania) si au exportat in UE de acolo.Investitiile cautatorilor de piete por fi generate pentru a sustine sau a proteja pietele existente sau pentru a exploata noi piete. Pe langa marimea pietei si perspectivele de crestere a pietei existapatru motive principale care pot determina firmele sa se angajeze in investitii de cautare de piete. Aceste sunt:a)Principalii lor furnizori sau clienti si-au infiintat facilitati de productie in strainatate si, pentru a continua afacerile, trebuie sa-i urmeze.Un exemplu recent de un asemenea tip de investitii este acela al celor aproximativ 200 de furnizori japonezi de componente auto care si-au infiintat filiale in SUA sau au constituit societati mixte cu firme americane pentru a aproviziona uzinele americane ale principalilor asamblori auto japonezi.In sectorul serviciilor preluarile si fuziunile peste frontiere intre firme de contabilitate, de publicitate, au fost stimulate de nevoia de a oferi clientilor lor globali orientali sprijin prin prezenta efectiva pe principalele piete ale lumii.b) Produsele trebuie sa fie adaptate la gusturile sau nevoile locale si la resursele indigene.In plus, daca CTN nu se familiarizeaza cu limba locala, obiceiurile (uzantele) de afaceri, cerintele legii si procedurile de marketing ale tarii gazda, CTN vor fi dezavantajate fata de firmele locale in ceea ce priveste vanzarea de bunuri de consum ca aparatura electrocasnica si electronica, o mare varietate de produse alimentare si bauturi, ca si in ceea ce priveste oferirea de produse intermediare ca masini si utilaje de constructii, produse petrochimice si forestiere, servicii financiare etc.c) costurile de productie si de tranzactie sunt mai mici prin servirea unei piete locale dintr-o localizare vecina decat de la distanta.Evident, aceasta decizie va fi luata in functie de specificul industriei si al tarii. Mai ales productia de bunuri costisitoare la transport si care pot fi produse economic in cantitati mici va fi localizata aproape de principalele centre de consum, si nu productia de bunuri cu cost relativ mic de transport si care duc la economii substantiale de scara.Firmele care isi au originea in tari care reprezinta piete importante se vor angaja in investitii cautatoare de piata, si nu firme care sunt in contact cu aceste piete (a se compara investitiile franceze sau olandeze cu investitiile americane in Germania de Vest). In unele cazuri, reglementarile guvernamentale, controlul importurilor sau politica comerciala strategica pot determina firmele sa-si relocalizeze productia.d)cresterea companieiO CTN poate considera investitiile straine directe ca parte a strategiei de marketing si productie globala, pentru a avea o prezenta fizica pe pietele importante unde opereaza concurentii ei.Astfel, multe din marile CTN in sectoare dominante de oligopoluri internationale (de exemplu: ulei, cauciuc, produse farmaceutice, semiconductori, publicitate) nu numai ca opereaza prin unitati de productie in toate zonele, dar se angajeaza din ce in ce mai mult in activitati de cercetare-dezvoltare.Investitia strategica a cautatorului de piete poate fi facuta din motive defensive sau agresive. Investitiile agresive sunt acelea care cauta sa depaseasca interesele globale ale unei firme prin investirea intr-o piata in crestere.Fara indoiala ca singurul cel mai important motiv pentru investitiile cautatorilor de piete ramane actiunea guvernelor gazda incurajand astfel de investitii. Instrumentul traditional ales de guverne a fost impunerea de tarife sau control asupra importurilor.Guvernele au incercat insa si sa atraga investitii spre interior, oferind o gama de stimulente pentru investire, plecand de la reduceri de taxe, la subventionarea costurilor cu forta de munca si cu capitalul, pana la stabilirea de cote favorabile pentru import.Spre deosebire de cele angajate in alte tipuri de investitii straine directe, CTN cautatoare de piete tind sa-si trateze filialele din strainatate ca unitati de productie auto-stapanite mai degraba decat ca parti dintr-o retea integrata de activitati desfasurate in afara granitelor.Filialele firmei cautatoare de piata vor produce produse similare cu acelea oferite de compania mama, desi, de regula, intr-o gama mai redusa. Si tot de regula productia va fi vanduta in tara in care se realizeaza, desi pot exista si exporturile catre tarile vecine. In piete integrate regional (ca UE), totusi, productia realizata in una sau mai multe tari poate servi toate tarile din regiune.3) Cautarea de eficientaMotivatia investitiilor straine directe (ISD) ale cautatorilor de eficienta este de a rationaliza investitiile existente bazate pe resurse sau in cautare de piete in asa fel incat compania investitoare sa poata castiga din guvernarea comuna a activitatilor dispersate din punct de vedere geografic.Astfel de beneficii sunt mai ales cele rezultate din economiile de scara, de intindere si din diversificarea riscurilor care apar din specializarea peste frontiere pe proces sau pe produs, din experienta castigata ca rezultat al activitatii desfasurate in medii culturale diferite si din oportunitati de arbitraj asupra costului si pretului in cadrul schimburilor efectuate.Intentia CTN cautatoare de eficienta este de a obtine un avantaj din diferentele de dotari factoriale, cultura, aranjamente institutionale, sisteme si politici economice, structuri de piata (configuratii de sistem economic si politici aferente specifice pentru fiecare tara) prin concentrarea productiei intr-un numar limitat de localizari pentru a aproviziona multiple piete.Cautatorii de eficienta sunt corporatii globale aflate in competitii pe baza produselor pe care le ofera spre vanzare si pe baza abilitatii de a-si diversifica activele si capacitatile prin exploatarea beneficiilor din productie in mai multe tari.Investitiile de cautare a eficientei sunt de doua mari tipuri:a)Investitiile care cauta sa obtina un avantaj din diferentele de inzestrare cu factori traditionali de productie din punct de vedere al disponibilitatii si costului lor in diferite tari- aceasta explica diviziunea muncii in cadrul CTN care produc atat in tari dezvoltate, cat si in tari in curs de dezvoltare, cu activitati generatoare de valoare adaugata intensive in capital, tehnologie si informatii, concentrate in primele, si cu activitati intensive in forta de munca si resurse naturale in ultimele.b)Investitiile care au loc in tari, in linii mari, similare din punct de vedere al structurilor economice si al nivelurilor veniturilor, cauta sa obtina un avantaj din economiile de scara si de intindere si din diferentele de gusturi ale consumatorilor si de caracteristici ale ofertelor. Aici, dotarea cu factori traditionali joaca un rol mai putin important in mentinerea investitiilor straine directe, in timp ce competentele si abilitatile create, disponibilitatea si calitatea ramurilor industriale de sprijin, natura cererii consumatorilor si politicile macro si micro ale guvernelor au un rol mai important.4) Cautarea de active strategiceAl patrulea grup de CTN cuprinde pe acelea care se angajeaza in investitii straine directe (ISD) de regula prin obtinerea activelor unei corporatii straine, pentru a-si atinge obiectivul lor pe termen lung in special de a-si mentine sau depasi competitivitatea lor internationala.Firmele investitoare implicate pot fi atat CTN deja infiintate care urmeaza o strategie de integrare globala sau regionala, cat si investitori straini directi, aflati la inceput, care cauta sa cumpere o putere competitionala intr-o piata nefamiliara.Motivul pentru investitiile in cautare de active strategice este sa adauge la portofoliul de active existent al firmei investitoare alte active pe care le percep, fie ca sustinand sau intarind pozitia lor concurentiala, fie ca slabind-o pe cea a concurentilor.CTN care obtin active strategice urmaresc sa capitalizeze beneficiile din proprietatea comuna a activitatilor si abilitatilor diferite, sau a activitatilor si abilitatilor similare din economii si medii potentiale diferite.Beneficiile apar din imperfectiunile pietelor de produse pe care opteaza CTN, si oportunitatile ce apar deschid calea acestor corporatii sa exploateze sau sa mareasca aceste imperfectiuni.Unele CTN introduc propriul sistem organizational si propriul stil de management in companiile pe care le obtin, chiar daca nu se implica ele insele in functiile de management de zi cu zi.In cazul unei mari majoritati de investitii strategice achizitia sau realizarea societatii mixte aduce beneficii restului organizatiei din care face parte. Aceasta se poate face, de exemplu, prin deschiderea de noi piete, crearea de sinergii de cercetare-dezvoltare sau economii de productie, scaderea costurilor de tranzactie, impartirea sarcinilor administrative, depasirea flexibilitatii strategice si asumarea riscului de a fi raspandit mai bine.Desi unele conglomerate multinationale specializate tind sa fie mai degraba companii de servicii si nu producatoare de bunuri, si adesea investitiile lor straine sunt free-standing (facilitatile de productie ale firmei sunt amplasate in intregime in alta tara decat cea de origine), multe preluari si fuziuni sunt intreprinse in mod curent de CTN care intra in una din cele trei categorii descrise anterior.Totusi, in anumite ocazii si pentru anumite scopuri,consideratiile strategice pot fi motivul determinat pentru investitiile straine directe:o companie poate obtine sau se poate angaja intr-o alianta de cooperare cu o alta pentru a impiedica un concurent sa faca astfel;o alta poate fuziona cu unul din rivalii ei straini pentru a-si intari abilitatile lor fata de un rival mai puternic;o a treia poate castiga un grup de furnizori pentru a pune in incurcatura piata unei anumite materii prime;a patra poate cauta sa obtina acces la debuseele de distributie pentru a-si promova mai bine propria marca de produs;a cincia poate cumpara o firma ce produce o gama complementara de bunuri sau servicii pentru a le oferi clientilor sai o gama mai diversificata de produse;a sasea poate sa-si uneasca fortele cu o firma locala in ideea ca astfel se afla intr-o mai buna pozitie pentru a-si asigura contractele din partea guvernului gazda, contracte care sunt refuzate concurentilor ei care exporta in acea tara.Toate acestea sunt exemple de investitii straine directe strategice facute pentru a proteja sau imbunatati pozitia concurentiala pe termen lung a firmelor investitoare.Nu exista date statistice cu privire la semnificatia investitiilor cautatoare de eficienta sau de active strategice facute de CTN, deoarece ele nu pot fi usor separate de celelalte doua tipuri de activitati generatoare de valoare adaugata. Aceste investitii reprezinta oparte in crestere din activitatea globala a CTN, in particular in cadrul pietelor importante ale lumii, si ca ele se concentreaza in sectoare manufacturiere intensive in tehnologie si capital, si in sectoare de servicii intensive in informatii.http://www.qreferat.com/referate/economie/ROLUL-INVESTITIILE-STRAINE-DIR849.phphttp://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/18_Zamfir%20Paul%20Bogdan.pdf