DUREREA

POSTOPERATORIE

DUREREA POSTOPERATORIE• Durerea postoperatorie nu poate fi diminuată satisfăcător în toate

cazurile în ciuda numeroaselor medicamente sau tehnici folosite, după multe studii cel puţin o treime din pacienţi nu sunt trataţi postoperator suficient cu analgetice.

• Pacienţii care au în urma lor operaţii, se tem frecvent de durerea postoperatorie la fel de mult ca de intervenţia operatorie în sine. (Birlaumer, 1987).

• Durerea postoperator devine o problemă doar atunci când apare una din următoarele situaţii:a) Prin folosirea medicamentelor şi a tehnicilor uzuale nu se obţine

o reducere suficientă a durerii.b) Durerea postoperatorie nu dispare după un interval de timp

anume, corespunzător experienţei.c) Pacientul afirmă că există în continuare dureri în zona operaţiei.

Situaţia neaşteptată şi neplăcută atât pentru medic cât şi pentru pacient care apare astfel, constituie în multe cazuri punctul de plecare pentru dezvoltarea unui aşa numit sindrom dureros postoperator.

SINDROMUL DUREROS POSTOPERATOR (SDP)

• Pacientul este la acest moment de cele mai multe ori în grija postoperatorie a celui care l-a operat şi îi relatează acestuia sau medicului care îl tratează ulterior (medicului de familie) că durerile persistă într-o formă mai mult sau mai puţin diminuată.

• Nu rar, la insistenţele pacientului, acestuia i se propune o nouă intervenţie operatorie pentru înlăturarea durerilor, deoarece durerile sunt interpretate ca o consecinţă indirectă a operaţiei de ex. sub forma formării unui neuron.

• La o cauză psihică asociată nu se gândeşte nimeni iniţial, mai curând se atribuie pacientului o sensibilitate dureroasă deosebită.

• De asemenea de către partea medicală nu se efectuează sau recomandă iniţial un consult de altă specialitate, deoarece legătura dintre operaţie şi debutul durerii pare atât de evident.

• De factorii psihici se ţine cont cel mai frecvent numai după ce s-au epuizat toate posibilităţile diagnostice şi operative şi pacientul este îndrumat către o clinică de durere sau un consult psihiatric sau psihosomatic.

SINDROMUL DUREROS POSTOPERATOR (SDP)

• La acest moment pacientul a efectuat deja un număr mare de investigaţii diagnostice, de consulturi la "specialişti" şi una sau mai multe operaţii datorită durerilor, fără ca să se deceleze indicii asupra unei cauze somatice a durerii.

• Evoluţia descrisă este tipică pentru un sindrom dureros cronic postoperator, până la îndrumarea către o clinică de durere trec cel mai frecvent luni de zile, în anumite cazuri chiar ani.

• Aproape totdeauna se dovedeşte a fi greu ca la aceşti pacienţi să se afle dezvoltarea durerii cu toate aspectele necesare pentru a se găsi tratamentul necesar. De aceea sunt importante următoarele întrebări:

a) Se poate afirma deja preoperator dacă este de aşteptat dezvoltarea unui sindrom dureros ?

b) Poate fi prevenită sau ţinută în frâu precoce dezvoltarea unui sindrom dureros cronic postoperator ?

FACTORI DE PREDICŢIE AI SDP

• Căutarea unui Screening preoperator a dus la studii, în care s-a încercat, prin folosirea de parametri ca: sexul, gradul de instruire, situaţia familială, informarea pacientului asupra operaţiei pe care o va afecta, să se prezică intensitatea (dimensiunea) şi durata durerilor postoperatorii.

• Rezultatul acestor lucrări sunt parţial foarte contradictorii şi nu prea se pot compara datorită designului studiului şi alegerii pacienţilor. În special în ceea ce priveşte calităţile personale individuale ca teama , tendinţă la depresie sau nevrotizare, compararea este proastă datorită unităţilor de măsură (scoruri) diferite folosite.

• Astfel Tollsdovf şi Weber (1989) consideră predicatorii: tip de operaţie, aşteptarea durerilor pre- şi postoperatorii şi sexul ca semnificative statistic pentru intensitatea durerii postoperatorii, ei neputând să prelucreze corelaţiile dintre intensitatea durerii şi parametrii: "State Anxiety", "Trait anxiety", experienţa dureroasă, anamneza analgeticelor, vârstă şi grad de instruire.

FACTORI DE PREDICŢIE AI SDP

• Alţi autori ca de ex. Taenzer şc (1986) au găsit pentru "Trait Anxiety", depresie şi nevrotizare o corelaţie pozitivă cu durerile postoperator, pe când la gradul de instruire au găsit o corelaţie negativă clară, iar pentru "State Anxiety" (în seara dinaintea operaţiei) nu au putut să găsească absolut nici o legătură cu intensitatea durerii.

• Ca un ultim aspect, acest studii reprezintă încercări de a se cuprinde, prin folosirea unui număr mic de parametri, trăirea dureroasă perioperativă a unui pacient, ca şi riscul de cronicizare postoperator a durerii.

• Deoarece în momentul de faţă se porneşte de la o geneză multifactorială a durerii în ceea ce priveşte durerea postoperator cronică, studiile efectuate până acum nu pot clarifica decât în mică măsură legăturile dintre evenimente.

FACTORI DE PREDICŢIE AI SDP

Câteva rezultate de bază au apărut totuşi în majoritatea lucrărilor pe această temă şi ele se pot verifica pe baza descrierilor de cazuri:

a) În majoritatea cazurilor există o legătură între durerile în faza imediat postoperator şi o cronicizare ulterioară; pacienţii se vaită direct postoperator de dureri surprinzător de puternice şi durabile.

b) Aproape totdeauna la aceşti pacienţi se găsesc indicii de structuri psihice de bază care corespund pacienţilor cu disponibilitate la durere descrişi de ENGEL (1959) şi care favorizează astfel cronicizarea psihică a durerii.

c) La mulţi pacienţi se găsesc în mediul lor social persoane de referinţă cu un sindrom dureros cronic, frecvent acestea sunt un părinte sau fraţi/surori mai vârstnici.

În ansamblu apare dificil să se recunoască preoperator, pe baza cunoştinţelor actuale, pacienţii care pot fi denumiţi "pain-prone" şi la care, în consecinţă există pericolul cronicizării durerii.