Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

Curs de formare continuă, ora 20; A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora

19-30; Sâmbăta – Spovedanie, h 16. (În post, vinerea—spovedanie, h17:30)

Sf. Liturghie, joi 8 noiembrie, h 9:00 (Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil) Pe data de 9 decembrie este hramul parohiei noastre "Zămislirea Maicii Domnului". Dorim să facem o COLECTĂ în duminicile premergătoare pentru cheltuielile necesare unei bune desfăşurări a hramului. Mulţumim tuturor de înţelegere şi ajutor! Contribuţia anuală este de 50 euro. Dumnezeu să vă răsplătească!

Săptămâna a XXIII-a după Rusalii:

Duminică: Ef 2, 4-10; Lc 8, 26-39 - Cuv. Ioanichie cel Mare;Sf.Mc. Nicandru.

Luni: 1 Tes 1, 1-5; Lc 10, 22-24 - Sf. Mc. Galaction şi Epistimia; Sf. Silvan.

Marţi: 1 Tes 1, 6-10; Lc 11, 1-10 - Sf. Pavel Mărturisitorul; Cuv. Luca.

Miercuri: 1 Tes 2, 1-8; Lc 11, 9-13 - Sf. 33 de Mc. din Melitina; Cuv. Lazăr.

Joi: 1 Tes 2, 9-14; Lc 11, 14-23 - Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Vineri: 1 Tes 2, 14-20; Lc 11, 23-26 - Sf. Mc. Achindin, Pigasie, Aftonie,

Sâmbătă: 2 Co 8, 1-5; Lc 8, 16-21 - Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteşte

Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de

trupuri. În limba ebraică, Mihail înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?". El

este cel care "strigă": "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit

Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că

cine este ca Dumnezeu?". Pe seama sa se pune şi călăuzirea lui Lot şi a

familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel.

Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră

pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform

Scripturii, toti morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

Gavriil înseamnă "bărbat-Dumnezeu". Numele său conţine concentrat vestea că Dumnezeu

Se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Vesteşte Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana

naşterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia naşterea Înaintemergătorului. Păstorilor

le arată că li S-a născut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întăreşte, călăuzeşte Sfânta

Familie în Egipt şi aduce femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An V, Nr. 30 (4 noiembrie 2012)

is-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de

bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această

văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.

Duminica a XXII-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv) Luca 16, 19-31

Apolstol: Galateni 6, 11-18

Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea

este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXII-a după Rusali i condamnă

nerecunoştinţa, nepăsarea şi

nemilostivirea care l-au “coborât” pe bogatul nemilostiv în iad, pentru că el

devenise deja inuman sau subuman.

A ajuns în starea de singurătate a iadului, fiindcă n-a adunat în suflet nici

un dram de iubire smerită şi milostivă,

singura care-l putea ajuta să se apropie de Dumnezeu Cel milostiv şi

sfânt.

Decăderea spirituală a bogatului nemi lost iv sau starea sa de

dezumanizare se vede în faptul că el

nu era nici recunoscător faţă de

Dumnezeu, nici milostiv faţă de oamenii săraci. Deci, pe lângă faptul că

era nerecunoscător lui Dumnezeu

pentru bogăţia materială, bogatul nemilostiv a devenit şi insensibil sau

nepăsător faţă de suferinţa semenilor

săi. El a devenit indiferent faţă de suferinţa săracului Lazăr pe care îl

vedea zilnic zăcând aproape de casa

sa. Prin urmare, tocmai fiindcă n-a trăit pe pământ în comuniune

milostivă cu semenii săi, bogatul

nu poate ajunge în comuniunea

celor milostivi, adică în rai, în Împărăţia lui Dumnezeu Cel

milostiv, ci sufletul lui coboară la

starea nefericită a iadului spre care el s-a îndreptat în mod liber

prin nepăsare spirituală şi lăcomie

materială dezumanizantă. Întrucât bogatul nemilostiv trăia

într-o stare de autosuficienţă, de

mulţumire de sine, de apreciere de sine, de preocupare exclusivă de

sine, el nu se mai gândea nici la

Dumnezeu, dătătorul vieţii şi al fericirii, nici la săracii şi bolnavii

nefericiţi, care aveau nevoie de

ajutorul lui. Prin urmare, înţelegem

că bogatul nemilostiv a fost osândit nu atât pentru faptele lui rele, cât

p e n t r u n e r e c u n o ş t i n ţ ă , nepăsare şinemilostivire, adică

pentru binele pe care putea să-l facă,

dar nu l-a făcut şi pentru că a confundat libertatea cu lenevia

spirituală.

Nu bogăţia l-a dus în iad pe omul cel bogat, ci reaua ei

întrebuinţare. Pentru că nici bogăţia

şi nici sărăcia nu sunt bune sau rele în ele însele. Referitor la aceasta, Sfântul

Ioan Gură de Aur spune: "... Nu

sărăcia şi nici bogăţia în sine nu este un bine absolut, ci voinţa liberă cu care

noi suntem înzestraţi. Această voinţă

liberă s-o punem, deci, în rânduială

şi să ne deprindem a cugeta cu înţelepciune. Dacă aceasta va fi bine

întocmită, nici bogăţia nu va putea să

ne scoată din Împărăţia cerurilor şi nici sărăcia nu ne va face să avem mai

puţin; ci vom suferi în linişte sărăcia,

fără a pune în primejdie dobândirea bunurilor viitoare şi fără a ne pricinui

aici vătămare. Ci vom fi mulţumiţi şi

aici şi ne vom învrednici de bunurile cereşti."

Sfânta Evanghelie de astăzi nu

vorbeşte despre alte fapte rele ale

bogatului nemilostiv, în afară de faptul că trăia întru îndestulare. Desigur, se

înţelege că toate faptele rele pe care le

va fi săvârşit în viaţa lui au fost pedepsite, însă el este osândit mai

ales pentru nepăsarea sau

indiferenţa lui faţă de suferinţa aproapelui său. Ştim din Sfânta

Scriptură a Noulu i Testament

că oamenilor li se va cere răspuns şi pentru omisiuni, adică pentru faptele

bune pe care ar fi trebuit să le

împlinească, dar le-au nesocotit. Deci, nu e suficient să nu faci rău

nimănui, ci trebuie să faci bine

multora. Nu e suficient să nu ucizi, să

nu furi, să nu jigneşti, să nu asupreşti pe semenul tău, ci este necesar şi

să-i faci mult bine după putinţă. Când Mântuitorul Iisus Hristos

v o r b e ş t e d e s p r e J u d e c a t a

viitoare (Matei 25, 31-46) spune că Fiul Omului sau Împăratul Judecător va

zice celor de-a dreapta Sa, adică celor

milostivi: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea

pregătită vouă de la întemeierea

lumii" (Matei 25, 34). Cei milostivi sunt numiţi binecuvântaţi, întrucât pentru

ei s-a pregătit, încă de la întemeierea

lumii, Împărăţia lui Dumnezeu, adică Împărăţia iubirii veşnice a Preasfintei

Treimi. În această Împărăţie a iubirii

smerite vor intra oamenii cu suflet plin

de iubire milostivă, care s-a arătat în fapta bună, în

cuvântul bun, în prezenţa

prietenoasă lângă bolnavul din spital sau lângă omul

întemniţat. Sfântul Ioan

Gură de Aur ne arată că M â n t u i t o r u l n u a

spus: "am fost bolnav şi nu M-aţi

vindecat sau am fost în temniţă şi nu M-aţi eliberat, ci am fost bolnav şi în

temniţă şi nu M-aţi cercetat". Adică,

Dumnezeu nu ne cere să facem ceea

ce întrece puterile noastre, nu ne cere să îl vindecăm pe cel bolnav, ci să îl

cercetăm, să fim alături de el în

singurătatea şi suferinţa lui, chiar dacă nu putem schimba imediat situaţia în

care se află. Aceeaşi atitudine se cere

şi faţă de cel străin sau faţă de cel întemniţat.

Deci, criteriul ultim al judecăţii

tuturor oamenilor, indiferent de etnie, cultură, poziţie socială sau vârstă este

iubirea milostivă. Câtă iubire

milostivă a arătat un om în viaţa sa pe pământ, atâta binecuvântare

primeşte el în bucuria iubirii

veşnice a Preasfintei Treimi din

Împărăţia cerurilor. Cei care au fost indiferenţi şi nemilostivi faţă de

semenii lor în suferinţă sunt

numiţi blestemaţi. Acest apelativ extrem de aspru este un reproş-

sentinţă care explică gravitatea nepăsării unora faţă de suferinţa

altora.

Mântuitorul Iisus Hristos le spune ce lo r de -a st ânga sa , ce lo r

nemilostivi: "Duceţi-vă de la Mine,

blestemaţilor, în focul (sau iadul) cel veşnic, care este gătit diavolului şi

îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu

Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost

şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi

îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat" (Matei 25, 41-43). Sfinţii

Părinţi ai Bisericii învaţă că iadul sau

focul cel veşnic şi întunecos nu a fost

pregătit pentru oameni, întrucât pentru oameni a

fost pregătită Împărăţia

cerurilor, adică Împărăţia i u b i r i i P r e a s f i n t e i

T re im i . Însă oamen i i

nemilostiv i, care au ascultat mai mult de diavol

ş i de s luj itor i i lu i decât de

Dumnezeu, se despart de Dumnezeu Cel milostiv, deoarece au trăit în

indiferenţă faţă de suferinţa celor din

jurul lor. Ca atare, deşi nu este

destinat iadului, omul nemilostiv se aseamănă cu demonii prin lipsa de

iubire smerită faţă de oameni.

În concluzie, din Evanghelia de astăzi înţelegem că bucuria egoistă de

bunurile materiale ale lumii pământeşti

trecătoare, trăită în izolare şi indiferenţă de oamenii săraci, este o

falsă bucurie care îndepărtează pe om

de Dumnezeu. Să ne rugăm lui Dumnezeu să

sălăşluiască în noi prin Duhul Său Cel

Sfânt şi să ne dăruiască puterea de a înlocui egoismul cu solidaritatea,

indiferenţa cu grija faţă de alţii,

obsesia profitului cu bucuria

dăruirii, teama cu încrederea, violenţa cu pacea, disperarea cu

speranţa, spre slava Preasfintei Treimi

şi a noastră mântuire. Amin. (preluat din Ziarul Lumina)