Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; A treia vineri din lună – Sf.

Maslu, ora 19-30; Joi si Sambata– Spovedanie, h 17.

Sf. Maslu la Prima Porta, miercuri, 2 octombrie 2013, h 19:15. Și anul acesta, contribuția financiară anuală este de 50 euro. Rugăm pe toți membrii parohie noastre să ajute, și în acest fel, buna desfășurare a misiunii pastorale din cadrul familiei noastre duhovnicești de la La Rustica. Dumnezeu să vă răsplătească jertfa! Înscrierea copiilor la școala parohială. Părinții sunt rugați să solicite și să completeze fișa de înscriere a copiilor la școala duminicală a parohiei.

Săptămâna a XV-a după Rusalii:

Duminică: 2 Co 11, 31-33; 9, 1-9; Lc 6, 31-36 - Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul.

Luni: Ga 2, 11-16; Mc 5, 24-34 - Sf. Ier. Grigorie Luminătorul.

Marţi: Ga 2, 21; 3, 1-7; Mc 6, 1-7 - Sf. Ap. Anania; Sf. Cuv. Iosif și Chiriac.

Miercuri: Ga 3, 15-22; Mc 6, 7-13 - Sf. Sf. Mc. Ciprian și Sf. Mc. Justina.

Joi: Ga 3, 23-29; 4, 1-5; Mc 6, 30-45 - Sf. Sf. Mc. Dionisie Areopagitul.

Vineri: Ga 4, 8-21; Mc 4, 43-53 - Sf. Sf. Mc. Ierotei, arhiepiscopul Atenei.

Sâmbătă: 1 Co 4, 17-21; 5, 1-5; Mt 24, 1-13 - Sf. Mc. Haritina și Mamelta.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

Sf. Ioan Gură de Aur - Despre iubire Niciun cuvânt nu este de-ajuns faptului de a vorbi despre iubire după

vrednicie, pentru faptul că aceasta nu este de pe pământ, ci din cer. Iubirea, scară

ce duce la cer, nici un cuvânt nu o poate lăuda după vrednicie. Iubirea este

împreună cu Tatăl pe tron șezătoare, iubirea unește cele pământești cu cele

cerești; pe aceasta nu-i va fi limbii de ajuns, nici mintea nu va găsi cum s-o

preamărească după cuviință. Dar faptul însuși arată că iubirea este cârmuitoarea

viețuirii celei mai bune. Căci ea încinge lumea creată de Dumnezeu cu podoaba

desăvârșită; ea este călauza multora spre unitate. Așa cum căutam de mâncare în

fiecare zi, iar îndestularea nu ne oprește de la a căuta de mâncare în fiecare zi, ci,

cerând aceasta de la natură, o simțim ca pe o necesitate - tot așa, și în privința

iubirii, să pazim același model.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VI, Nr. 31 (29 septembrie 2013)

is-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii.

Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care

nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

Duminica a XIX-a după Rusalii

(Predica de pe munte - Iubirea vrăjmașilor) Luca 6, 31-36

Apostol: II Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9

Fraţilor, Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă. Şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru

unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

Sfânta Evanghelie din Duminica a XIX-a după Rusalii este plină de învățături duhovnicești și ne arată care este deosebirea între păgâni și creștini, sau mai bine zis între omul păcătos și omul sfânt.

Mântuitorul Iisus Hristos știa că în Vechiul Testament s-a spus: "Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău" (cf. Matei 5, 43). El însă face o schimbare radicală, și anume: în locul urii față de vrăjmași, aduce o lege noua: legea iubirii de vrăjmași. Prin aceasta, Hristos Domnul a întrecut pe toți legiuitorii din istoria omenirii, pentru că nici un legiuitor nu a poruncit vreodată ca omul să iubească pe vrăjmașii săi.

M â n t u i t o r u l î n d e a m n ă zicând: "Precum voiți să vă facă vouă o a m e n i i , f a c e ț i - l e ș i v o i asemenea" (Luca 6, 31). Nu zice faceți ceea ce vă fac oamenii, ci zice precum voiți să vă facă oamenii. Adică, oamenii vor ca semenii lor să le facă bine, să se poarte frumos cu ei, să-i respecte, să-i ajute, să-i împrumute, să-i ierte, să le acorde cinste ca unor f i i nțe raț i ona le , i ub i toa re ș i b inecuvântate de Dumnezeu. Mântuitorul ne spune, de fapt, că trebuie să săvârșim numai binele, să nu facem oamenilor răul pe care ei ni-l fac, ci doar ceea ce dorim noi să ne faca ei, adică binele. Apoi precizează că, dacă iubim doar pe cei ce ne iubesc, ne asemănăm păgânilor sau păcătoșilor și nu ne deosebim cu nimic de aceștia. Dacă împrumutăm pe cei care ne-au împrumutat, dacă facem bine numai celor care ne fac bine, atunci nu progresăm spiritual, pentru că nu depășim egoismul firii umane căzute în păcat, adică starea obișnuită a naturii umane păcătoase.

Ni se pare foarte firesc sau natural sa facem bine celor care ne fac bine, dar nu ni se pare firesc, natural sau normal să facem binele celor care ne fac răul, adică nu ni se pare firesc să

iubim pe cei care ne urăsc și să dorim binele celor care sunt vrăjmașii noștri. De ce? Pentru că "firescul" acesta al nostru nu mai este firea sau natura creată ori voită de Dumnezeu, ci e natura căzută în păcat, firea păcătoasă, care amestecă binele cu răul. De aceea, Domnul Hristos vrea să ne arate că numai omul bun în mod constant se manifestă ca fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel bun în Sine și că numai bunătatea este profund umană, nu răutatea, chiar dacă foarte mulți oameni sunt răi. Răutatea, chiar dacă a devenit o a doua natură și este răspândită în lume, ea nu este conformă cu chipul lui Dumnezeu în om. Numai bunătatea sau iubirea milostivă și sfântă este conformă cu chipul lui Dumnezeu Cel bun. De aceea, spre sfârșitul Evangheliei de astăzi, Mântuitorul ne îndeamnă zicând:"Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt" (Luca 5, 35), adică nu veți mai fi robi sau slujitori ai păcatului, ci fii ai harului sau fii ai lui Dumnezeu după har.

Evanghelia ne arată, așadar, că un creștin, care este înfiat prin harul Sfântului Botez, devine fiu al lui Dumnezeu după har în Dumnezeu Fiul, în Iisus Hristos, după cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan zicând: "Celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din pofta trupească, nici din pofta bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut" (Ioan 1, 12-13), adică prin harul Duhului Sfânt.

Deci, prin Botez ni se dăruiește nu numai iertarea de păcate, ci și calitatea de fii ai lui Dumnezeu după har, iar aceasta înseamnă că, prin har, credință și fapte bune, putem ajunge la asemănarea cu Dumnezeu Care este bun, milostiv și sfânt. Evanghelia de

astăzi se încheie cu aceste cuvinte ale Mântuitorului: "Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv" (Luca 6, 36). Aceasta înseamnă că numai bunătatea arătată ca milostenie sau bunătatea smerită și darnica este starea sănătoasă sau sfântă a vieții creștine. Mai precis, Mântuitorul ne învață că firea umană sănătoasă spiritual este firea curățită de păcate și sfințită prin har, firea înălțată la asemănarea cu Dumnezeu după al Cărui chip a fost făcut omul la început (cf. Facere 1, 26).

Deși această iubire față de vrăjmași este poruncită de Mântuitorul Iisus Hristos, totuși multi oameni se întreabă cum putem noi să-i iubim pe vrăjmașii noștri, dacă foarte adesea uităm chiar și pe cei care ne-au făcut mult bine? Uităm adesea pe părinții noștri care ne-au crescut, pe dascălii, pe învățătorii, pe profesorii care ne-au format, pe conducătorii care ne-au promovat într-un rang mai mare, uităm repede pe cei ce ne-au ajutat în vreme de sărăcie, de boală, de necaz. În schimb, ținem minte multă vreme răul pe care ni l-a făcut cineva, cuvântul care ne-a jignit sau ne-a rănit, fapta pătimașă și vrăjmașă a celui care ne-a umilit sau ne-a păgubit. Aceste forme de răutate sunt păstrate adânc și îndelung în memoria noastră cognitivă și afectiva, astfel incat răutatea altora memorată în noi devine cu timpul răutate a noastră sau boală a sufletului nostru, care nu iartă și nu uită răutatea vrăjmașilor, nu se descarcă de ea sau nu se elibereaza de ea, ci o poartă în sine ca pe o otravă sau ca pe o "legătură nedezlegată".

Este foarte greu, deși nu imposibil, ca firea păcătoasă a omului, înclinată spre răzbunare, să se schimbe atât de mult, încât omul să-l iubească pe cel care îl urăște și să dorească binele celui care îi face rău. Cu alte cuvinte, la prima vedere, Evanghelia ne îndeamnă la o stare sufletească și la o acțiune greu de îndeplinit. Totuși, Sfinții Părinți ai Bisericii spun că Mântuitorul Iisus Hristos nu cere

omului ceea ce el nu poate împlini. Prin urmare,dacă omul păcătos constată că nu poate să iubească pe vrăjmași, el trebuie să ceară ajutorul lui Hristos, ca iubirea lui Hristos să vindece sufletul său rănit de răutatea vrăjmașilor și să-i dăruiască harul iubirii Sale milostive. Astfel, cu ajutorul harului lui Hristos, el poate scoate din inima sa "spinii urii" și ai dorinței de răzbunare, cum se spune într-o rugăciune ortodoxă pentru iertarea vrăjmașilor. În acest sens, iubirea de vrăjmași sinceră, adică nu una fățarnică, începe cu rugăciunea pentru iertarea vrăjmașilor. În cărțile noastre de cult există rugăciuni pentru înmulțirea dragostei și pentru alungarea urii și a dorinței de răzbunare. La sfârșitul Liturghierului se află un capitol numit Adunare de cereri, unde găsim o rugăciune pentru vrăjmașii cei ce ne urăsc și ne asupresc pe noi. În această rugăciune nu se cere pedepsirea vrăjmașilor sau distrugerea lor, ci schimbarea lor în bine. Se cere ca Dumnezeu să le sch imbe necred inc ioș i l or sau răufăcătorilor felul lor de a gândi și de a făptui: "Necredincioșii să se întoarcă la dreapta credință, iar credincioșii să se întărească în dreapta credință, și toată vrajba și ura, în iubire de frați, în pace și dragoste desăvârșită să se prefacă". Deci, iubirea de vrăjmași începe cu rugăciunea pentru schimbarea lor în bine sau îndreptarea lor. Foarte adesea, omul robit de mânie și ură este influențat de puterile diavolești, de duhurile răutății care se află în văzduh, cum scrie Sfântul Apostol Pavel: "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh" (Efeseni, 6, 12).

Doamne, ajută-ne să fim milostivi precum Tu ești milostiv, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin! (fragment din predica Preafericitului Patriarh Daniel)