Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 17:30;

Curs de formare continua, ora 20; A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19

-30; Sâmbăta – Spovedanie

Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:

Duminică: 1 Co 6, 12-20; Lc 15, 11-32 - Sf. Mc. Ignatie Teoforul.

Luni: 2Ptr 1,20-21; 2,1-9; Mc 13, 9-13 - Sf. Trei Ier.:Vasile, Grigorie și Ioan.

Marţi: 2 Ptr 2, 9-22; Mc 13, 14-23 - Sf. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan .

Miercuri: 2 Ptr 3, 1-18; Mc 13, 24-31 - Sf. Mc. Trifon, Perpetua şi Felicitas.

Joi: 1 In 1, 8-10; 2, 1-6; Mc 13, 31-37; 14, 1-2 - Sf. Mc. Iordan şi Gavriil.

Vineri: 1 In 2, 7-17; Mc 14, 3-9 - Sf. şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana.

Sâmbătă: 2 Tim 3, 1-9; Lc 20, 46-47; 21, 1-4 - Sf. Sfinţit Mc. Avramie.

Sf. Liturghie, luni 30 ianuarie 2012, h 9:00 (Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel

Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur)

Sf. Maslu la Prima Porta, miercuri 1 februarie 2012, h 19:15

Sf. Liturghie, joi 2 februarie 2012, h 9:30 (Întâmpinarea Domnului)

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

Sfinții Trei Ierarhi,

Vasile cel Mare, Grigorie de

Nazianz și Ioan Gură de Aur

sunt reprezentanții străluciți ai

unei perioade bogate atât în

dispute dar și în elaborări teologice de mare

valoare, din epoca patristică. Biserica i-a

numit "stâlpi ai Ortodoxiei" și "mari

dascăli" ai creștinătății, și pe bună dreptate:

ei s-au remarcat atât ca păstori și misionari,

cât și ca moraliști și dogmatiști, aducând

contribuție valoroasă la limpezirea

problemelor, pe atunci discutate - trinitare,

hristologice si pnevmatologice. S-ar putea

spune chiar că renumele lor se datorează, în

primul rând, modului în care au interpretat,

prin cuvânt și faptă, Sfânta Scriptură. Pentru

ei, Sfânta Scriptură a fost călăuză în tot ceea

ce au întreprins, temelie pe care au înălțat

edificiul teologiei dogmatice, izvor de

principii pentru strălucita lor activitate

pastorală, misionară și socială. Născuți și

crescuți în familii în care se cultivă evlavia

și respectul față de cărțile sfinte, viitorii

ierarhi fac din Sfânta Scriptură abecedarul

copilăriei lor, iar mai târziu obiectul

preocupărilor de toate zilele. O citesc

mereu. O consideră superioară oricărui

produs literar pur omenesc și cea mai bună

călăuză spirituală. Văd lectura ei un mijloc

de automodelare și un dialog personal între

Dumnezeu și omul credincios de la care

acesta se întoarce, ca și inspiratul Moise,

luminat și radios.

Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An V, Nr. 5 (29 ianuarie 2012)

n vremea aceea a venit

Iisus în părţile Tirului

şi ale Sidonului. Şi,

iată, o femeie

cananeeancă, din acele

ţinuturi, ieşind, striga,

zicând: Miluieşte-mă,

Doamne, Fiul lui

David! Fiica mea este rău chinuită

de diavol. El însă nu i-a răspuns

nici un cuvânt; şi apropiindu-se,

ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i

drumul, că strigă în urma noastră.

Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt

trimis decât către oile cele pierdute

ale casei lui Israel. Iar ea, venind,

s-a închinat Lui, zicând: Doamne,

ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a

zis: Nu este bine să iei pâinea

copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar

ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii

mănâncă din fărâmiturile ce cad de

la masa stăpânilor lor. Atunci,

răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie,

mare este credinţa ta; fie ţie după

cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei

din ceasul acela.

Duminica a XVII-a după Rusalii (a Cananeencei) Matei 15, 21-28

Apolstol: II Corinteni 6, 16-18; 7, 1

Sau ce înţelegere este între

templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci

noi suntem templu al Dumnezeului

celui viu, precum Dumnezeu a zis că:

"Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi

Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul

Meu". De aceea: "Ieşiţi din mijlocul

lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce

este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă

voi primi pe voi și voi fi vouă tată, şi

veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul

Atotţiitorul. Având deci aceste

făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe

noi de toată întinarea trupului şi a

duhului, desăvârşind sfinţenia în frica

lui Dumnezeu.

“...Domnul iubeşte pe credincioşi, pe altruişti, pe stăruitori. Şi nu

mai puţin pe curajoşi, pe cuviincioşi, pe inteligenţi. Frica, obrăznicia

şi prostia nu-s plăcute lui Hristos. “ (Nicolae Steinhardt)

S f â n t a E v a n g h e l i e d i n

D u m i n i c a a X V I I - a d u p ă Rusalii, numită şi Duminica femeii

cananeence, ne învaţă multe adevăruri

despre puterea credinţei şi despre lucrarea lui Dumnezeu în viaţa

oamenilor.

Femeia cananeeancă era de alt

neam şi de altă credinţă decât evreii. Tirul şi Sidonul erau porturi situate pe

ţărmul de est al Mării Mediterane,

făcând parte din Fenicia, astăzi, ele se află pe teritoriul Libanului. Deci, aceste

oraşe nu făceau parte din Palestina sau

Ţara Sfântă, iar faptul însuşi că Mântuitorul Iisus Hristos trece dincolo

de graniţele ţării Sale natale are o

semnificaţie deosebită. Deşi spune "nu sunt trimis decât către oile cele

pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15,

24), totuşi, Iisus iese din teritoriul Ţării Sfinte şi merge către două oraşe-state

sau cetăţi locuite de păgâni, care se

închinau nu adevăratului Dumnezeu

mărturisit de evrei, ci unor idoli, cei mai renumiţi fiind Baal şi Astarta.

Ieşirea Mântuitorului Iisus Hristos

dincolo de pământul lui Israel este deja o prefigurare a faptului că Evanghelia

Sa va fi propovăduită nu numai

poporului evreu, ci şi altor neamuri sau popoare. Prezenţa lui Iisus în părţile

Tirului şi ale Sidonului este, aşadar, o

anticipaţie a predicării Evangheliei Sale şi printre păgâni, deoarece Dumnezeu

cheamă toate popoarele la mântuire în

Iisus Hristos.

Întrucât Mântuitorul Iisus Hristos a întâlnit adesea ostilitatea unora dintre

evrei şi o lipsă de receptivitate a

acestora faţă de Evanghelia Sa, El vrea să arate ucenicilor Săi că poate

descoperi credinţă acolo unde evreii nu

se aşteaptă. Înţelepciunea lui Iisus şi atitudinea

Sa misionară se arată în faptul că, pe

de o parte, El trece hotarele Palestinei şi ajunge în patria femeii păgâne, iar,

pe de altă parte, refuză să-i răspundă

acesteia la prima cerere a ei de-a vindeca pe fiica sa bolnavă, chinuită de

diavol. Sfântul Ioan Gură de Aur spune

că atât tăcerea Mântuitorului, cât şi întârzierea Sa în a da un răspuns

favorabil acestei femei de alt neam şi

de altă religie decât evreii ascund

intenţia Lui de a evidenţia mai bine credinţa mare pe care o avea ea. Dacă

El nu lăsa femeia să stăruie îndelung în

rugăciunea ei, ucenicii Săi nu ar fi putut vedea atât de clar trei mari

calităţi sau virtuţi ale acestei femei

cananeence, şi anume: credinţa puternică, smerenia adâncă şi

rugăciunea stăruitoare.

După felul cum Îl roagă pe Iisus, zicând: "Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui

David!" (Matei 15, 22), această femeie

mărturisea credinţa ei că în Iisus din neamul lui David lucrează puterea lui

Dumnezeu, că în El se săvârşeşte

lucrarea vindecării sau eliberării

oamenilor de păcate, de boli şi de diavoli. Întrucât auzise că Iisus din

Nazaret este prooroc, ca şi David, şi

mai ales că este un mare doctor vindecător de suflete şi de trupuri,

f e m e i a c a n a n e e a n c ă

mărturisea credinţa ei vie că numai Iisus poate vindeca pe fiica ei bolnavă

şi, ca atare, Îl ruga, zicând: "Miluieşte-

mă, Doamne, Fiul lui David!" După ce Iisus vede că femeia

cananeeancă se închină Lui şi-L roagă,

zicând: "Doamne, ajută-mă!", El

doreşte să arate celor din jur şi smerenia ei, z icând către

femeie: "Nu este bine să iei pâinea

copiilor şi să o arunci câinilor!" (Matei 15, 26). Prin aceasta Iisus exprimă, de

fapt, mentalitatea oricărui evreu din

timpul Său, adică pretenţia evreilor de-a fi superiori tuturor celorlalte popoare.

În acest sens, se pare că mulţi dintre

evreii din timpul Mântuitorului considerau popoarele păgâne din jur ca

fiind un fel de "câini", adică mai mult

animale domestice decât fiinţe umane.

La prima vedere, Mântuitorul dă

impresia că intră în logica evreilor sau

a conaţionalilor Săi, nu însă pentru a

dispreţui pe femeia cananeeancă, ci

pentru ca toţi să poată vedea smerenia

şi răbdarea ei. De fapt,Mântuitorul

Iisus Hristos vrea să pună în

contrast orgoliul şi pretenţia de

superioritate a evreilor cu tăria

credinţei şi multa smerenie pe care

le are o femeie de neam păgân. Din

smerenie, femeia cananeeancă a

îndurat pretenţia de

superioritate a evreilor,

şi anume că ei sunt fii ai

casei lui Dumnezeu, iar

popoa r e l e p ăgâne

sunt "câini". Auzind

aceste cuvinte aspre,

femeia nu se tulbură şi

nici nu Îl contrazice pe Mântuitorul

Iisus Hristos, ci, având o smerenie

uimitor de profundă, Îi răspunde,

zicând: "Aşa este, Doamne!" (Matei 15,

27). Totuşi, vedem că în marea şi

adânca smerenie a femeii acesteia nu

se află nici un semn de descurajare, ci

foarte multă înţelepciune. Întrucât era

o femeie smerită şi mult răbdătoare,

ea a găsit un răspuns înţelept pentru a

dobândi, totuşi, vindecarea fiicei sale.

De aceea a z is: "Aşa este ,

Doam ne ! " , ş i î n da tă a ma i

adăugat: "dar şi câinii se satură din

fărâmiturile care cad de la masa

stăpânilor lor" (Matei 15, 27). Văzând

credinţa ei vie, stăruinţa ei în

rugăciune, multa ei smerenie şi

primind un răspuns neaşteptat de

înţelept din partea acestei femei de alt

neam şi de altă religie decât evreii,

Hristos Domnul a exclamat, în semn de

preţuire, zicând: "O, femeie, mare este

credinţa ta; fie ţie după cum voieşti!Iar

Evanghelia precizează: Şi s-a tămăduit

fiica ei din ceasul acela" (Matei 15, 28).

Astfel făcând, Iisus a ajuns la scopul

urmărit de El, şi anume a arătat

ucenicilor Săi că păgânii vor crede în

numele Lui mai uşor decât mulţi dintre

evrei.

Şi astăzi este mare nevoie de

rugăciune pentru alţii, nu numai pentru

noi înşine; mai ales rugăciune pentru

o a m e n i i c a r e s e a f l ă î n

suferinţă, "pentru tot sufletul necăjit şi

întristat", cum se spune în rugăciunile

n o a s t r e b i s e r i c e ş t i . M a i c a

Domnului Rugătoarea (Oranta) este

icoana Bisericii în stare de rugăciune,

pentru că ea este "iubire

cu smerenie pentru cei pe

care nu îi mai iubeşte

nimeni", cum se spune în

r u g ă c i u n e a f i n a l ă

din Acatistul Bunei-

V e s t i r i . C a

atare, Biserica în

totalitatea ei trebuie să fie iubire

cu smerenie sau iubire smerită şi

milostivă, mai ales pentru cei pe

care nu îi mai iubeşte nimeni sau

nu mai au pe nimeni care să-i

ajute.

Aşadar, din Evanghelia de

astăzi învăţăm că fiecare om care

se apropie de Iisus Hristos, în

stare de credinţă, smerenie şi

rugăciune, va fi ascultat de El, mai

ales când acesta se roagă pentru

cei care nu se mai pot ruga pentru

ei înşişi. Un astfel de om milostiv şi

rugător va simţi bucuria pe care a

primit-o în suflet femeia cananeeancă

atunci când Mântuitorul Iisus Hristos i-

a zis: "mare este credinţa ta; fie ţie

după cum voieşti!" (Matei 15, 28). La

iubirea smerită şi milostivă a celui ce

se roagă pentru cei care suferă

răspunde Hristos-Domnul prin iubirea

Sa smerită şi milostivă, vindecătoare şi

dătătoare de bucurie, spre slava lui

Dumnezeu şi mântuirea oamenilor.

Amin. (preluat din Ziarul Lumina)