2.DRUMUL PANA LA HUNZIAPe parcursul a cateva ore am calatorit, pe niste platouri

netede de munte, pe un drum care tot urca.Pe masura inaintarii noastre, drumul devenea din ce

in ce mai ingust si primitiv. Din cand in cand cotiturile drumului deveneau asa de brusce, incat masinile erau fortate sa se intoarca si sa se opreasca de cateva ori, apoi sa porneasca din nou mai departe. In unele locuri marginile de drum erau foarte deteriorate aratand ca niste gauri mari ca si cum animale uriase ar fi ros niste trepte enorme. La distanta de sute de picioare mai jos, se puteau observa cursuri de apa inspumate, iar atunci cand cadeau pietre de pe drum observam cu groaza, caderea lor lunga si linistita in haurile de dedesubt. Gropile de pe drum erau repede astupate de catre oamenii nostri. Ei adunau pitere si cu ele umpleau gropile. Pe urma presarau pamant intre pietre, pentru a creea o suprafata capabila sa suporte greutatea jeepurilor.

Printre cetatenii Hunz erau cativa barbati, care s-au adaugat grupului nostru pe drum si despre care ni se spunea ca au peste 100 de ani fiecare din ei.