Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

22
Lucrare practică de specialitate Învăţământul zimnicean de la începuturi până în prezent Autor Giarap Ioana 1

description

Despre invatamanul zimnicean.

Transcript of Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Page 1: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Lucrare practică de specialitate

Învăţământul zimnicean de la începuturi

până în prezent

Autor Giarap Ioana

Zimnicea

2008

1

Page 2: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

1.

2. Motto:

„Pe Dunăre au renăscut oraşe,

Suave ramuri revărsări de stea,

Unul din ele Zimnicea se cheamă

Şi e fiorul din cântarea mea

Aici în cel mai sudic colţ de ţară,

Pecete-n vremi cu vitregii mai oarbe,

Mi-am amintit de-al păsării vechi mit

Ce din cenuşă viaţa îşi resoarbe”.

( „Poem pentru oraş dunărean” – Domniţa Neagu; cf. „Teleormanul”, XIX, p. 7 – 20.09.1986)

2

Page 3: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

3. Repere geografice

a. Oraşul Zimnicea – extrema sudică a României, este aşezat pe malul stâng al fluviului Dunărea,

la 43° 37' 07" latitudine nordică şi 25° 23' 32" latitudine estică ( Amnarul statistic al R.S.R., 1957, p. 19

), având un relief de baltă şi luncă ( 4 km ), urmat de câmpie ( 15 km spre nord ), cu o suprafaţă

intravilană de 4,5 km².

Are formă dreptunghiulară, cu terenul înclinat de la vest la est, cu baza de la sud spre râul

Pasărea şi este împărţit în două părţi egale de Bulevardul Eroilor ( aşa-zisa Strada Gării).

b. Structura geologică a terenului zimnicean este formată din „soluri de luncă şi deltă” (N.

Florea), iar în lucrarea „ Raionare pedogeografică a R.P.R.” ( N. Cernescu) se precizează că în

„provincia danubio-getică,cu sectorul câmpia Zimnicea predomină cernoziomul, format pe terase

acoperite cu depozite leossoide”.

c. Clima oraşului este, în general, temperat continentală, cu veri călduroase (42ºC - iulie

1985) şi ierni geroase (-17ºC -26 decembrie 2001). Aşadar, contrastele de temperatură sunt destul de

mari între vară şi iarnă, în zona oraşului nostru interferându-se masele de aer tropical din sud şi sud-

vest cu cele de aer uscat din est şi sud-est. În felul acesta se explică cum, cu oarecare risc, la noi se

cultivă smochinul.

Postul pluviometric (înfiinţat în 1963), dar şi staţia meteorologică oferă informaţii

climaterice corecte preluate de numeroase lucrări de specialitate.

4. Zimnicea – toponimie

Etimologia toponimicului „Zimnicea” îşi are explicaţia în configuraţia terenului şi la ocupaţiile

locuitorilor. P.P. Panaitescu în lucrarea „Introducere la istoria culturii româneşti”, Editura Ştiinţifică,

1969, afirmă că „numele slave vechi ale unor sate din ţara noastră ridică o caracteristică a locului:

Sohodol (valea seacă), Crasna (frumoasă), Zimnicea (iernatic). Acestea erau la început aşezări de

comunităţi fără stăpân ereditar.”

Trei dintre ultimele noastre dicţionare lingvistice (Dicţionarul limbii române literare

contemporane, 1957, p. 743, Dicţionarul limbii române moderne, 1958, p. 954, Dicţionarul explicatriv

al limbii române (DEX), 1975, p. 1043) inserează cuvântul regional „zemnic, zemnice” (s.n.) cu sensul

de pivniţă, beci, borei, şi-i derivă etimologia din cuvântul bulgăresc „zemnik”, rezultând clar originea

slavă a acestui toponimic, fiind favorizat şi de aşezarea sa pe Dunăre.

3

Page 4: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

5. Scurt istoric al Zimnicei

Istoria acestei localităţi este milenară, chiar dacă nu se cunosc începuturile ei. Urmele

arheologice atestă o vechime de 24 secole, aşezarea getică de la Zimnicea fiind denumită de localnici

„Cetate”.

Primul cercetător al acestei aşezări arheologice este Cezar Bolliac, care arată că „numele

oraşului ar putea veni de la Ion al Bizanţului, Zimnisces şi că această cetate indică mai multe epoci ale

ei, conservându-se caracterul ei de cetate de pământ”.

Marele arheolog Vasile Pârvan precizează în „Începuturile vieţii romane la gurile Dunării” că

„aici a fost o Davă, aidoma cu celelalte din Muntenia. Această cetate a fost ocupată de romani până în

sec. XI-XII e.n., edificatoare fiind descoperirile diverse: obiecte de lut, aur, fier; urme funerare;

monede de bronz - ultimele aparţinând sec. al IV-lea î.e.n., când se presupune că cetatea ar fi fost

ocupată de Alexandru Macedon, cu prilejul campaniei lui la Dunăre, în anul 335 î.e.n.

O perioadă de 14 secole reprezintă „un gol” în existenţa localităţii.

Abia în sec. al XIV-lea apare în acest loc o aşezare feudală – un sat românesc – ale cărei urme

au fost descoperite în straturile geologice superioare.

Despre aşezarea omenească Zimnicea sunt însemnări şi din timpul domniei lui Vlad Ţepeş. În

„Arhivele statului” Zimnicea apare de 8 ori ca sat, dar şi ca moşie a acestui sat, iar în timpul lui Matei

Basarab, ca vamă.

În 1838 Zimnicea se află, alături de Mavrodin, în categoria târgurilor, cu 3046 locuitori, iar în

1837-1839, capitală a judeţului Teleorman.

Pe lângă cultura plantelor, zimnicenii se ocupau şi cu păstoritul iar, cu timpul, pătrunderea

relaţiilor capitaliste au dus la apariţia primelor două fabrici de ceară (1830-1850). Negustoria şi

comerţul au avut un rol important prin punctul vamal, aici aflându-se o schelă mare, pe unde se

scurgeau o serie de mărfuri ce veneau sau plecau spre Balcani.

Documentele din anul revoluţionar 1848 relevă rolul armatei din Zimnicea la marele eveniment

de la Izlaz, precum şi contribuţia deosebit de importantă a oraşului la Războiul de Independenţă,

moment în care trupele ruseşti, în aprilie 1877,căutau locuri favorabile pentru trecerea în Balcani, unul

dintre acestea fiind Zimnicea. Pentru a ajunge aici ei au construit linia ferată Frăterşti-Zimnicea,

această trecere realizându-se în noaptea de 14-15 iunie 1877, pe diverse ambarcaţiuni, la Şiştov, pe un

pod construit în 5 zile. Intrarea României în război alături de armatele ruse a impus un efort material

deosebit din partea zimnicenilor. Aici a funcţionat şi un spital al armatei ruse, amenajat în corturi.

Zimnicea a contribuit cu jertfe de sânge la obţinerea Independenţei Naţionale, numele eroilor din

Regimentul 5 Dorobanţi fiind imortalizate şi pe monumentul din parcul oraşului.

4

Page 5: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Ecoul Răscoalei ţărăneşti din 1907, din nordul Moldovei, a ajuns şi în Teleorman. Astfel, pe 10

martie 1907 s-a dat semnalul răscoalei şi în acest oraş. Ţăranii erau nemulţumiţi de arendaşul moşiei

Zimnicea, Dumiutru D. Arsene, care ataca casele celor 600 locuitori care nu erau ţărani din totalul de

5500. S-au dat foc pătulelor, grădinilor, ariei, caselor proprietarului de moşie; s-au spart 5 case de bani

şi s-a jefuit tot. Cei vizitaţi au avut timp să fugă cu bărci în Bulgaria, la Şiştov. Numai un pluton de 55

soldaţi, care după trei somaţii trag foc, murind trei ţărani, restul împrăştiindu-se, reuşesc să pună capăt

revoltei.

O faptă puternică împotriva exploatatorilor din oraşul Zimnicea, în perioada interbelică au

constituit-o hamalii din portul din oraş foarte slab plătiţi. Între1830-1840 s-au înregistrat lunar 2-3

conflicte de muncă, muncitorii revendicând: mărirea salariilor, înfiinţarea caselor de ajutor reciproc

pentru muncitorii portuari.

Zilele fierbinţi ale lui august 1944 antrenează Zimnicea într-un punct de atac împotriva a circa

60 de germani de la nişte elevatoare. După 5 ore de luptă s-a reuşit a se lichida detaşamentul german cu

pierderi în ambele părţi. Au căzut 8 ostaşi români, care îşi dădeau viaţa în acea încleştare dramatică din

gara Zimnicea. Astăzi, orice călător care urcă şi coboară din gara Zimnicea poate citi inscripţia aplicată

pe zidul gării.

Sunt emoţionante mărturisirile unor participanţi şi martori la misiunea din 25 august 1944.

Cristea Diaconu, care lucra la gară alături de tatăl său atunci, îşi aminteşte: „în schimbul de focuri care

a urmat, neamţul, ce mă ţinea de mână, a fost omorât. Prin pădurea din stânga şoselei portului am ajuns

în oraş. La gară, o mare de flăcări. Ai noştri biruiseră. Oraşul respira iarăşi numai aer românesc”

( „Teleormanul”, 23 august 1977 ).

În cel de-al doilea Război Mondial şi-au jertfit viaţa peste 100 de bărbaţi din Zimnicea. Lista

numelor lor există în Catedrala „Sfinţii Împătaţi” din oraş.

Dacă marele istoric Nicolae Iorga, călătorind prin Zimnicea consideră „vechiul sat de pescari

dunăreni desemnat cu o piatră centrală, la mijloc cu o grădină publică, cu un casino părăsit, cu sătenii

rămaşi cu întinsele curţi nelucrate, cu casele lor de pământ bătut, cu săli de clasă ale şcolii primare

goale, rari copii ai mahalalelor înfruptându-se din cultura elementară”, profesorul Fernande Chirea face

o paralelă între oamenii pe care i-a cunoscut în perioada în care a trăit în aceste locuri şi imaginea

oraşului după seismul din 1977 scriind: „au zidit zimnicenii cu mâna lor şi după pofta inimii lor; pentru

ei au zidit şi pentru urmaşii lor zidesc”. Până la jumătatea secolului trecut judeţul Teleorman şi inclusiv

Zimnicea, erau zone agrare, ocupaţia locuitorilor fiind cultura plantelor şi zootehnia. Stema judeţului

era atunci ilustrată de trei oiţe.

5

Page 6: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

În perioada comunistă oraşul a devenit industrial-agrar. Erau câteva surse din care cetăţenii

aveau un venit. Erau întreprinderi industriale locale şi republicane.

După 1989, privatizarea şi economia se piaţă au dus la dispariţia unor întreprinderi industriale şi

comerciale precum: fabrica de zahăr, cooperativa meşteşugărească, cooperativa de consum, industria

locală. Au rămas Zimtub şi Zintex lucrând la capacitate redusă şi au apărut firme comerciale,

industriale, de construcţie, InterAgro care au absorbit cea mai mare parte din forţa de muncă de care

dispune oraşul. Actualmente mulţi zimniceni lucrează în Spania, Germania. A apărut şomajul şi,

implicit, protecţia socială. La nivelul anului 2003 populaţia activă era de 3354 persoane, adică 21,40%

din totalul locuitorilor oraşului din care: 601 lucrează în agricultură, 1446 în industrie, 97 în construcţii,

244 în comerţ prestări servicii, 49 în transporturi, 177 în administraţia publică, 206 în învăţământ, 304

în sănătate, iar 202 lucrează pe cont propriu.

6. Învăţământul zimnicean de la începuturi până azi

Cunoaşterea unor date importante ale existenţei milenare zimnicene pe aceste meleaguri

danubiene reprezintă o îmbogăţire spirituală a oricărui fiu al acestei micuţe urbe, un sentiment de

mândrie că este urmaş al unor înaintaşi statornici, în ciuda vicisitudinilor vremii, trezind în sufletul

fiecăruia sentimentul apartenenţei, dar şi al continuităţii. În rândurile zimnicenilor s-au născut şi s-au

format multe nume demne de admiraţie: Oreste Georgescu, Miron Radu Paraschivescu, Maria

Zimniceanu, Aurel Sergiu Marinescu, medici, ingineri, avocaţi, profesori etc.

I. Învăţămăntul zimnicean până în anul 1900

Cu toate că istoriceşte se poate vorbi de o existenţă milenară a Zimnicei pe aceste

meleaguri, prezenţa unei şcoli poate fi menţionată abia la finele sec. XVIII-lea (1797), continuând şi-n

următoarele două decenii ale sec. al XIX-lea.

Primele informaţii în acest sens le găsim în lucrarea „Contribuţii la istoria culturii şi

învăţământului din Teleorman”, 1973 a profesorilor dr. doc. Anghel Manolache şi Gheorghe Pâmuţă.

Ei amintesc de existenţa a 5 şcoli.

1. Şcoala românească a lui Vasile Marinescu

Începând cu 15 ianuarie 1954, conform unei situaţii întocmite de Comitetul de inspecţie

şi înaintată Eforiei Şcoalelor, la Zimnicea funcţionează o şcoală particulară cu învăţături în româneşte,

pe lângă biserica din deal, numărând 41 de elevi şi având ca dascăl pe Vasile Marinescu. Unii elevi

proveneau din sate ca: Mavrodin, Găuriciu ( Izvoarele), Frumoasa.

6

Page 7: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

2. Şcoala românească a lui Toma Dumitru

Despre şcoala condusă de dascălul Toma Dumitru, frecventată de 41 de elevi, se

vorbeşte în acelaşi raport (amintit la şcoala lui Marinescu). În anul 1936 ambele şcoli aveau 58 de

elevi. „Manualele” erau ceaslovul şi psaltirea.

3. Şcoala dascălului Ilie

În arhive se arată că la 6 ianuarie 1844 la Zimnicea exista o şcoală condusă de logofătul

Ilie „ce amăgea pe copii cu azbuchiile lui” şi care s-a desfiinţat după mărturiile profesorului Vasile

Urzescu de la Şcoala normală din Roşiori de Vede în urma unui control, nefiind de acord cu şcolile

partiulare.

4. Şcoala condusă de Ioan Căprescu

Dascăl pregătit, Ioan Căprescu frecventase seminarul Mitropoliei din Bucureşti.

Introduce învăţăturile după metoda lancasteriană, lăsându-l în locul său apoi pe fratele său, Radu

Căprescu. A închiriat ca local o casă veche şi mică pentru 20-30 copii, neavând altă clădire specială.

5. Şcoala grecească

Într-un raport despre situaţia şcolilor din Teleorman din 9 iunie 1844 se menţionează la

Zimnicea o şcoală în limba greacă cu 16 elevi. Acelaşi Vasile Urzescu arată că la Zimnicea există „cel

mai silitor învăţător” (Ioan Căprescu), însă nu era bine plătit.

II. Învăţământul zimnicean în secolul al XX-lea

În dezvoltarea învăţământului zimnicean, din secolul al XX-lea, se pot deosebi 3 etape:

A. - până la primul război mondial – numai şcoli primare;

B. - între cele două războaie mondiale – un gimnaziu de băieţi, o şcoală de meserii de

băieţi şi un gimnaziu unic (1945-1948);

C. - după 1948 – un liceu şi alte şcoli postprimare.

În arhivele şcolilor actuale ( 1 şi 3 ) sunt documente şcolare începând cu anul 1918, cele

anterioare fiind arse, se pare, de trupele germane în primul război mondial.

7

Page 8: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

A. Învăţământul primar în perioada 1920-1948

În această perioadă au funcţionat trei şcoli primare: 2 de băieţi şi una de fete. Din

„Amnarul învăţământului primar”, Bucureşti, 1933, se poate evidenţia următoarele pentru anii 1932-

1933:

Şcoala primară Nr. 1 – băieţi – înscrişi 606, în cataloage 243 (40,09%);

Şcoala primară Nr. 2 – băieţi – înscrişi 612, în cataloage 373 (60,94%);

Şcoala primară Nr. 1 – fete – înscrise 1256, în cataloage 343 (27,29%).

B. Învăţământul între cele două războaie mondiale

Gimnaziul de băieţi a fost înfiinţat după primul război mondial şi a funcţionat între anii

1921-1928, fiind condus în primii 2 ani de Sebastian Voinescu (licenţiat în teologie şi drept), apoi de

Ioan Garofoiu (licenţiat în litere). Ca o necesitate a şcolarizării tinerilor zonei gimnaziul a funcţionat cu

4 clase ( clasa I şi a II-a bugetare, iar a III-a şi a IV-a extrabugetare), însă într-o localitate izolată, ca

Zimnicea, elementul esenţial care să dea viaţă şcolii – profesorii – era greu de găsit. Comitetul de

iniţiativă, în frunte cu Ştefan Ghiţescu, s-a străduit în asigurarea cadrelor şi repararea localului, complet

deteriorat. Direcţiunea şcolii a fost atribuită domnului Sebastian Voinescu, profesor suplinitor de

română.

Şcoala de meserii a funcţionat în perioada 1930-1940, după care elevii au fost transferaţi la

şcoala cu acelaşi profil din comuna Miroşi, judeţul Argeş.

Gimnaziul unic (1945-1948) – a apărut în „regimul de democraţie populară”, având acces

toţi copiii patriei.

C. Şcolile din oraş de după 1948

Sistemul şcolilor zimnicene după Reforma învăţământului din 1948:

Şcoala primară Nr. 1 - băieţi (1863-1948) + Şcoala de 4 ani Nr. 3 (1948-1964) – Şcoala

Generală Nr. 3 (1964-1990);

Şcoala primară Nr. 1 – fete (1868-1948) – Şcoala Nr. 1 (1948-1990);

Şcoala primară Nr. 2 – băieţi (1868-1948)

Şcoala de 4 ani Nr. 2 (1948-1964) – Şcoala Generală Nr. 2 (1964-1990)

Şcoala de 4 ani Nr. 1 „Hagi Chira” (1948-1961) – Şcoala de 4 ani („Moară”) (1961-1990);

Şcoala medie mixtă (de 10 ani, de 11 ani) – Liceul real umanist (1962-1977) – Liceul

industrial Zimnicea (1977-1990);

Şcoala pedagogică de educatoare (1952-1954);

8

Page 9: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Şcoala de meserii-confecţii pentru copii şi femei (1959-1964);

Şcoala tehnică-sanitară (1960-1963);

Şcoala profesională de surori medicale (1966-1968).

D. Şcolile zimnicene în perioada postrevoluţionară şi la începutul mileniului trei

Perioada de după 1989 nu presupune nicio schimbare privind structurarea pe şcoli a

învăţământului zimnicean. Au rămas de bază până în prezent:

- Şcoala cu clasele I – VIII, Nr. 1 Zimnicea;

- Şcoala cu clasele I – VIII, Nr. 2, Zimnicea;

- Şcoala cu clasele I – VIII, Nr. 3;

- Şcoala cu clasele I – IV, Nr. 4, (arondată din anul şcolar 2005/2006 Şcolii

Nr. 3, condusă de acelaşi director);

- Liceul teoretic.

Şcoala cu clasele I –VIII, Nr. 1

A fost înfiinţată în 1968, în localul ce a existat până la seismul din 1977, în perioada 1918-1948

funcţionând două şcoli: Şcoala primară de fete Nr. 1 şi Şcoala primară de băieţi Nr. 2. După acest seism

a fost construită actuala clădire cu două etaje, dată în folosinţă în 1979. În prezent clădirea cuprinde 24

de săli de clasă, laboratoare, cabinete, precum şi o sală de sport. În cei doi ani necesari pentru

construirea clădirii, elevii acestei şcoli au fost găzduiţi la celelalte şcoli ale oraşului Zimnicea.

9

Page 10: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

În perioada dintre cele două războaie mondiale, cel mai renumit director a fost Constantin I.

Tomescu, nume rămas în memoria multor zimniceni. După 1948, această şcoală a fost condusă de

următorii directori: Roman Petre, Andriţoiu Ion, Marinescu Hariton, Popa Ion Tiţu Ecaterina, Roman

Victoriţa, Ivănuş Ion, iar în prezent şcoala este condusă de doamna profesor de fizică, Radu Floarea. La

finele anului 2003, Şcoala Nr. 1 primeşte numele de „Miron Radu Paraschivescu”.

În anul şcolar 2005/2006 efectivul de elevi al acestei şcoli a fost de numai 148 elevi la ciclul

primar şi 226 elevi la ciclul gimnazial, efectiv situat într-o scădere alarmantă datorită unor factori

socio-demigrafici demn de luat în seamă, cum ar fi:

- scăderea natalităţii;

- migrarea populaţiei tinere spre sate, dar şi în afara graniţelor ţării în căutarea unor locuri de

muncă;

- creşterea şomajului;

- creşterea numărului tinerilor cu salariu mediu pe economie, încadraţi la diferite societăţi

particulare, lucru ce nu poate permite asigurarea materială decentă a creşterii unor copii

sănătoşi.

Colectivul de cadre didactice (9 învăţători şi 18 profesori), un colectiv de excepţie, îşi

desfăşoară activitatea didactică în conformitate cu noul curriculum naţional, dând generaţii bine

pregătite, cu rezultate deosebite la examenul de capacitate precum şi la olimpiadele şcolare.

Munca încununată de succese a unor cadre didactice a fost evidenţiată cu gradaţii de merit

pentu unii profesori ca: Radu Floarea – profesor de fizică, Anton Lucian – profesor de istorie,

Tănăsescu Sorin – profesor de geografie.

Şcoala Generală Nr. 2

După reforma învăţământului din anul 1948, care a condus la generalizarea învăţământului

primar, în oraşul Zimnicea se mai înfiinţează trei şcoli elementare de 4 ani. Şcoala elementară de 4 ani

Nr.2 a funcţionat în localul fostei cârciumi a locuitorului Lăptaru de pe strada Giurgiului între anii

1948-1962, având ca directori pe învăţătorii Nicolae Anton şi Zinca Ghiţescu. Cu elevii acestei şcoli şi

cu o parte din elevii de la fosta şcoală medie ( cls. I – VIII ) a luat fiinţă actuala Şcoală Generală Nr. 2.

Această şcoală este amplasată pe fostul teren de fotbal al oraşului şi funcţionează în două localuri de

şcoală, fiind dotată şi cu o sală de sport.

De-a lungul timpului, directorii acestei şcoli au fost: Tiţu Ştefan, Andriţoiu Ion, Creţu Elena,

Ghirţoi Florian. În prezent această şcoală este condusă cu competenţă de către domnul Miţă Ion,

10

Page 11: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

profesor de matematică. Biblioteca şcolii, condusă actualmente de doamna bibliotecară Olteanu

Victoria, a primit numele scriitorului teleormănean Marin Preda.

În anul şcolar 2005/2006 efectivele şcolare au fost într-o continuă descreştere, ajungându-se la

un număr de 155 elevi în ciclul primar, 188 elevi în ciclul gimnazial şi 116 elevi în cadrul şcolii de

meserii cu durata de trei ani.

Şcoala Nr. 3

Înfiinţată în 1863 (conform unor consemnări din arhivă – matricole şi registre de prezenţă), din

1909 posedă un local „tip Spiru Haret” (săli de clasă şi locuinţa directorului) ce a rezistat până în 1977,

când a fost demolată din cauza cutremurului din acel an.

În perioada interbelică a funcţionat ca „Şcoală primară de băieţi Nr. 1”, iar după 1948, mai

precis între anii 1954-1961, a funcţionat în cadrul liceului din localitate.

După 1961 directorii acestei şcoli au fost: Râşcu Simion, Tiţu Ion, Flămânzeanu Florentina,

Chiriţă Gheorghe, Done Cornelia, Rusu Mădălina. Între anii 1975-1978 a funcţionat în cadrul liceului.

Actualmente funcţionează în localul liceului de pe strada gării.

În prezent şcoala numără 8 clase primare, iar în anul şcolar 2005/2006 efectivul de elevi

înregistrat la ciclul primar a fost de 181 elevi, iar la ciclul gimnazial de 227 elevi. La ciclul gimnazial

sunt incluşi şi elevii claselor a IV-a din cadrul Şcolii Nr. 4 (Şcoală cu elevi de cls. I –IV).

Rezultatele deosebite obţinute la olimpiadele şcolare, precum şi munca exemplară la catedră,

participarea la programe naţionale au condus la evidenţierea cu gradaţii de merit a următoarelor cadre

didactice: Done Vasile şi Neagu Daniela.

11

Page 12: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Şcoala Nr. 4

A fost înfiinţată în 1948 şi a funcţionat în două localuri: între 1948-1960 în casa fostului moşier

Hagi Chira, iar după 1960 în localul de pe strada Turnu-Măgurele.

În ziarul regional „Steagul Roşu” din 2 iulie 1960 se află scris următoarele: „Şcoala de 4 ani –

de pe strada Turnu-Măgurele – cu patru săli de clasă, un laborator, o sală pentru material didactic, o

bibliotecă, camera pionierilor şi o cancelarie”.

De-a lungul anilor, şcoala a fost condusă de învăţătorii Ghirţoi Maria, Cristea Iulian, Pompilia

Bârsăşteanu, Mocanu Marin şi Velcea Elena.

În anul şcolar 2005/2006 şcoala a avut un efectiv de 76 de elevi la ciclul primar, iar din

februarie 2004 a fost arondată (subordonată administrativ şi juridic) Şcolii Nr. 3.

Liceul teoretic Zimnicea

Liceul din oraşul Zimnicea a fost înfiinţat ca o necesitate imperioasă pentru locuitorii oraşului şi

ai comunelor din jur. În cei 40 de ani de existenţă liceul a funcţionat în trei clădiri diferite. Primul local

a funcţionat intre 1954-1961 pe strada Pieţii, nr. 111. Localul se compunea din 4 săli de clasă şi o

cancelarie pentru profesori ce era folosită şi ca laborator, fiind demolat în urma seismului din 1977. Al

doilea local a fost cel unde funcţionează astăzi Şcoala Nr.3 de pe strada Eroilor, pe teritoriul expropiat

de la moşierul Hagi Chira. A funcţionat în acest local între anii 1961-1978, fiind alcătuit din 8 săli de

clasă, un laborator (fizică-chimie) şi un atelier, insuficient pentru numărul claselor care a ajuns, în unii

ani şcolari, la 13. Actualul local este construit de guvernul elveţian în colaborare cu statul român la a

12

Page 13: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

cărui inaugurare din 17 decembrie 1977 au participat ambasadorul Elveţiei la Bucureşti şi Suzana

Gâdea, ministrul educaţiei şi învăţământului din acea vreme.

Acest complex şcolar este alcătuit din trei corpuri:

unul - din 15 săli – pentru cursuri, laboratoare şi cabinete;

celelalte două corpuri sunt destinate sălii de sport şi atelierelor şcolare.

De la înfiinţare şi până în prezent liceul a avut ca directori: Itu Francesca, Marinescu

Hariton, Mardale Alexandru, Dumitrescu Ion, Ignat Ioana, Ignat Ion, Ghirţoi Florian şi, actualmente,

Chiriţă Gheorghe – profesor de fizică.

Pentru bunul mers al procesului instructiv educativ liceul a fost înzestrat cu un aparat de

proiecţie cinematografică, retroproiectoare, televizoare, epidiascoape şi calculatoare.

Biblioteca liceului – un preţios auxiliar al profesorilor şi elevilor – numără aproximativ

21.000 de volume.

În anul 2005/2006, la cursurile de zi ( în liceu funcţionează şi o sală de cursuri fără

frecvenţă ) funcţionează câte 4 clase,cu aproximativ 30 elevi fiecare, pe serie: matematică-informatică,

ştiinţe sociale, ştiinţe biologice şi filologie.

Mircea Radu Iacoban mărturiseşte despre liceul din Zimnicea că este „o adevărată bijuterie,

o construcţie suplă, uşoară, care adăposteşte clase luminoase, laboratoare, o sală de gimnastică şi un

atelier utilat exemplar”.

„Pe unde vânturi ridicau ţărâna

Şi-o-mprăştiau pe bărăgane-n sus,

Se-ntâmplă azi o paşnică cetate

Cu vechi temei în Zimnidava pus.

Purtăm în noi, în trecerea prin vreme,

Candori suave, purităţi de crini,

Şi cel mai tare sufletul ne arde,

Când ridicăm cetăţi către lumini.”

( „Poem pentru oraş dunărean” – Domniţa Neagu; cf. „Teleormanul”, XIX, p. 7 – 20.09.1986)

13

Page 14: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Cuprins

1. Sigla oraşului Zimnicea

2. Motto

3. Repere geografice

4. Zimnicea – toponimie

5. Scurt istoric al Zimnicei

6. Învăţământul zimnicean de la începuturi până astăzi

I. Învăţământul zimnicean până în anul 1900

a. Şcoala românească a lui Vasile Marinescu

b. Şcoala românească a lui Toma Dumitru

c. Şcoala Dascălului Ilie

d. Şcoala condusă de Ioan Căprescu

e. Şcoala grecească

II. Învăţământul zimnicean în secolul al XX-lea

a. Învăţământul primar în perioada 1920-1948

b. Învăţământul între cele din două războaie mondiale

c. Şcolile oraş de după 1948

d. Şcolile zimnicene în perioada postrevoluţionară şi la începutul mileniului trei

i. Şcoala cu clasele I – VIII, Nr. 1

ii. Şcoala cu clasele I – VIII, Nr. 2

iii. Şcoala cu clasele I – VIII, Nr.3

iv. Şcoala cu clasele I – IV, Nr. 4

v. Liceul Toretic Zimnicea

14

Page 15: Invatamantul Zimnicean de La Inceputuri Pana in Prezent

Bibliografie:

7. Bolliac, Cezar, „Opere alese”, 1950;

8. Cazacu, Marin, „Zimnicea, file de monografie”, 2004;

9. Marinescu, Aurel Sergiu, „Mă aplec peste ani”, Bucureşti, 1998;

10. Neagu, Domniţa, „Poem pentru oraş dunărean”, 1986

11. Primăria oraşului Zimnicea, „Strategia Locală pentru Dezvoltare Durabilă a Oraşului Zimnicea”,

2003;

12. Vlahuţă, Alexandru, „România Pitorească”, Bucureşti, 1985;

13. XXX, „Participarea judeţului Teleorman la cucerirea independenţeide stat a României”,

Alexandria,1977.

15