NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ V. HENDERSON

1. A COMUNICA. → necesitatea de a schimba informaţii cu semenii printr-un proces dinamic verbal şi nonverbal. ~ Integritatea organelor de simţ~ Integritatea aparatului locomotor.~ Supravegherea bolnavului, observarea faciesului, a stării psihice, a somnului şi a reactivităţii generale.~ Debit verbal.~ Expresie verbală şi nonverbală.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNA POSTURĂ → necesitatea de a fi în mişcare, de a se mobiliza, de a păstra anumite poziţii.~ Observarea poziţiei bolnavului. ~ Schimbarea poziţiei bolnavului ~ Mobilizarea bolnavului ~ Efectuarea transportului bolnavului in spital

3. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE. → necesitatea de a menţine o ţinută decentă, piele curată, sănătoasă.~ Pregătirea patului si accesoriile lui .~ Schimbarea lenjeriei de pat bolnavului imobilizat . ~ Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a bolnavului. ~ Condiţii de păstrare a igienei.~ Escarele de decubit.

4. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA SI DEZBRĂCA. → necesitatea de a purta haine adecvate.~ Dezbrăcarea si îmbrăcarea bolnavului in pat.~ Semnificaţia hainelor, asortare, alegere, calitate.~ Capacitate de a se îmbrăca.

5. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O CIRCULAŢIE ADECVATA. → captarea oxigenului din mediu extern, necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina bioxidul de carbon rezultat din arderi celulare.~ Observarea şi notarea respiraţiei~ Administrarea oxigenului – oxigenoterapie~ Măsurarea si notarea pulsului~ Măsurarea si notarea T.A.

6. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITA NORMALA. → necesitatea de a menţine temperatura corpului la valori normale, constante.~ Măsurarea şi notarea temperaturii~ Hipertermia – arsura.~ Hipotermia – degerătura.~ Valori patologice de temperatură.~ Sindromul febril.~ Frisonul.~ Aplicarea agenţilor fizici:

o Utilizarea frigului sub forma uscatao Utilizarea căldurii uscate si umedeo Aplicarea revulsivilor.

7. NEVOIA DE A BEA SI A MANCA. → necesitatea de a ingera şi absorbi alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă.~ Observarea apetitului si modului in care bolnavul respecta prescripţiile medicale.~ Calcularea raţiei alimentare~ Întocmirea foii de alimentaţie zilnica

~ Asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavilor. ~ Alimentarea activa si pasiva a bolnavilor~ Alimentaţia artificiala~ Prelucrarea alimentelor – noţiuni de gastrotehnică.~ Măsurarea masei si a înăltimii corporale a bolnavului.

8. NEVOIA DE A ELIMINA → necesitatea de a elimina substanţele nefolositoare, vătămătoare, rezultate din metabolism.~ Căile de eliminare.~ Observarea, măsurarea si notarea diurezei~ Observarea si notarea expectoraţiei~ Observarea si notarea vărsaturilor~ Observarea si notarea scaunului~ Bilanţul hidric.

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE. → necesitatea de a fi protejat contra agresiunilor interne sau externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.~ Securitatea fizică, psihică, socială.~ Predispoziţii la accidente. ~ Tratarea plăgilor~ Metode de fixare a pansamentului ~ Bandajarea pe diferite regiuni.~ Mediu securizat – asepsie, antiseptie, sterilitate, dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, deparazitare.~ Circuite funcţionale.~ Durerea.

10. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI → necesitatea de a se odihni timp suficient, în bune condiţii.~ Somn - calitate, cantitate.~ Perioade se repaus.~ Perioade de relaxare.~ Modalităţi de odihnă şi relaxare.

11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR SI VALORILOR. → necesitatea individului de a face sau exprima gesturi, acte, conform formaţiei sale, de bine şi de rău, de dreptate, în virtutea unei ideologii.~ Credinţe.~ Religii.~ Ritualuri.~ Spiritualitate.~ Morală, valori, libertate.

12. NEVOIA DE A FI UTIL SI A SE REALIZA → necesitatea de a înfăptui activităţi utile.~ Integritate fizică şi psihică.~ Manifestări de bucurie şi fericire.~ Autocritică.~ Luarea deciziilor.~ Stimă de sine.~ Comportament social.~ Ambiţie, motivaţie, asumarea rolului social.~ Folosirea timpului liber.

13. NEVOIA DE A SE RECREA → Necesitatea de a se destinde, de a se distra, recurgând la activităţi agreabile, pentru relaxare fizică şi psihică.~ Destindere.~ Satisfacţie.

~ Plăcere.~ Amuzament.

14. NEVOIA DE A INVĂŢA. → necesitatea de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentului sau adoptarea de noi comportamente, în scopul redobândirii sănătăţii sau menţinerii ei.~ Capacităţi fizice şi psihice.~ Motivaţie.~ Emoţii. Mediu.~ Dorinţă de învăţare.~ Nivel de educaţie.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A VACCINURILOR

→ Definiţie:

~ Vaccinoterapia este o metodă de imunizare activă faţă de unele infecţii.→ Forma de prezentare:

~ Fiole. Flacoane închise.~ Lichid liofilizat.~ Pudră.

→ Scop:

~ Profilactic.~ Curativ în: difterie, tetanos, febră tifoidă, bruceloză.

→ Calea de administrare:

~ Subcutanată → v. Antitetanic, v. Antirabic, v. Paratific.~ Intramuscular → ATPA (anatoxină tetanică purificată şi adsorbită).~ Intradermic → BCG.~ Calea orală → v. Antidizenteric, v. Antipoliomielitic.

→ Condiţii de preparare, conservare şi depozitare:

~ Reconstituirea vaccinului se face prin rehidratare cu diluant conform dozajului înscris pe ambalaj.~ Rezultă o doză fixă de vaccin reconstituit.~ Prepararea se face în momentul folosirii.~ Vaccinul rehidratat nu se păstrează la frigider – se aruncă.~ Conservarea vaccinului: la -10-150C; diluantul se conservă la +2-80C.~ Vaccinul trebuie protejat de lumină.~ Vaccinurile liofilizate – diluate şi aspirate în seringi de unic dozaj şi administrare (pentru vaccinare

antirujeolică, antirubeolică etc.) se aplică regulile generale de asepsie şi administrare a soluţiilor injectabile.→ Condiţii de administrare:

~ Se pot asocia 2-3 vaccinuri odată (DTP → antidifteric, antitetanic, antipertusis).~ Se respectă condiţiile de asepsie şi antisepsie.~ Dozele şi intervalele dintre inoculări diferă de la vaccin la vaccin.~ Cantitatea de vaccin administrată creşte de la o inoculare la alta.~ Dozele trebuie măsurate exact.~ Intervalul dintre doze va fi strict respectat.~ Unele vaccinuri necesită rapel pentru întărirea imunităţii.

→ Reacţia locală vaccinală:

~ Roşeaţă.~ Tumefacţie.~ Durere.

→ Reacţia generală vaccinală:

~ Febră.

~ Inapetenţă.~ Stare generală alterată.

→ Complicaţii:

~ Hematologice.~ Pulmonare.~ Cardiovasculare.~ Renale.~ Erupţii cutanate.~ Complicaţii nervoase (encefalită postvaccinală, meningită septică, convulsii, tulburări senzoriale etc.).~ La gravide → avort, naşteri cu feţi morţi, naşteri cu feţi cu malformaţii congenitale.

→ Prevenirea complicaţiilor postvaccinale.

~ Se respectă contraindicaţiile pentru fiecare vaccin şi tehnica de administrare.~ Se evită administrările traumatizante.~ Se respectă termenul de valabilitate pentru aplicare.~ În caz de epidemii se face protecţie cu gamaglobuline, special administrate odată cu vaccinul sau după de

sa grefat vaccinul pentru a nu frâna formarea de anticorpi. → Observaţii:Vaccinurile din flacoane cu dop de cauciuc se pot păstra la frigider după folosire. Fiola de vaccin

deschisă nu se păstrează – se aruncă. Toleranţa organismului este diferită.

ADMINISTRAREA CORTIZONULUI

→ Definiţie:

~ Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub acţiunea stimulatoare a glandei hipofize → prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH).

~ ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este secretat de hipofiză şi stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni suprarenali.

→ Prezentare:Cortizon acetat.

~ Superprednol.~ Prednison.~ Hemisuccinat de Hidrocortizon.~ Hidrocortizon.~ Supercortisol.~ Acetat de dezoxicorticosteron. ~ ACTH → pulbere albă, în flacoane închise.

→ Forma de administrare:

~ Tablete.~ Forme injectabile: fiole, flacoane cu dop de cauciuc~ Formele injectabile sunt soluţii sau suspensii ce trebuie bine agitate înaintea folosirii.

→ Mod de administrare:

~ Administrare orală: tablete.o Se asigură concentraţia utilă în sânge.o Doza zilnică → 3-4 prize la intervale egale de 6-8 oreo Cortizonul se administrează la început cu doza maximă care scade treptat la doza minimă – de

întreţinere → doză stabilită de medic.o Tratamentul cu cortizon se termină prin administrare de ACTH – pentru activarea funcţiei

glandelor suprarenale.~ Administrare parenterală:

o Intramuscular.o Intravenos.o Intraarticular.o Clisme terapeutice.o Aplicaţii locale.

~ Administrarea ACTH-ului:o Se testează sensibilitatea organismului prin IDR.o Se dizolvă pulberea cu ser fiziologic sau apă distilată în cantitate egală cu numărul dozelor →

calculul se face ca şi în cazul antibioticelor. Dizolvat se poate păstra la gheaţă câteva săptămâni.o Se administrează pe cale intramusculară, intravenoasă, eventual subcutanată.o Se poate administra în perfuzii lente în ser glucozat 5% → ritm de administrare 6-8 picături pe

minut.o Cea mai bună metodă de administrare → perfuzia continuă sau perfuzia de 5-6 ore.o Dozele administrate prin perfuzie pot fi mai mici decât cele injectate.o Se pot face şi perfuzii subcutanate asociind soluţia cu hialuronidază.o Doza se administrează progresiv crescută pentru ca stimularea suprarenalei să nu se facă brusc.o Administrarea sub protecţie de antibiotic.

→ Reguli de administrare a cortizonului:

~ Tratamentul se face numai în spital~ Bolnavii necesită dietă specială:

o Dietă hiposodată. → 1-3 g clorură de potasiu pe zi.o Dietă hipoglucidică.

o Dietă cu conţinut bogat în proteine.

~ Se acordă îngrijiri speciale:o Igienă perfectă a tegumentelor şi mucoaselor. Schimbarea zilnică a lenjeriei de pat şi de corp.o Asepsie perfectă în administrarea parenterală. o Tratarea imediată şi corectă a infecţiilor de orice felo Administrarea sub protecţie de antibiotic.o Cântărirea zilnică. Observarea apariţiei edemelor.o Supravegherea funcţiilor vitale, a somnului. Măsurarea diurezei.

→ Observaţii:

~ Preparatele de cortizon sunt metabolizate la nivelul ficatului în cortizol şi prednisolon. În caz de insuficienţă hepatică tratamentul se face cu Prednisolon care nu mai necesită metabolizare hepatică.

~ Nu se administrează antibioticele şi hormonii cu aceiaşi seringă.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR

→ Definiţie:

~ Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui.

→ Scop:

~ Profilactic.o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor

postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.~ Terapeutic.

o Împiedică coagularea sângelui intravascular.o Se face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc endotoxic

unde apare coagulopatia de consum.

→ Forma de prezentare:

~ Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.

~ Trombostop (produs cumarinic)→ cu acţiune lentă, prelungită. ~ Calciparină.

→ Heparina:

~ Se dezinfectează locul injecţiei.~ Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă. ~ Efectul dispare în câteva ore.

→ Trombostop:

~ Se administrează pe cale orală.~ Efect tardiv, după 6-12 ore.~ Acţiune prelungită – câteva zile → 2 săptămâni.

→ Contraindicaţiile tratamentului anticoagulant:

~ Diateze hemoragice.~ Insuficienţă hepatică.~ Hipertensiune malignă.~ Ulcer gastroduodenal florid.~ Endocardite.

→ Reguli de administrare:

~ Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.~ Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick (indicele de

protrombină).

→ Incidente şi accidente:

~ Hemoragii diverse.~ Epistaxis.~ Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.~ Reacţii alergice locale.

~ Alergie generală.

→ Observaţii:

~ Numai Heparina nu traversează bariera placentară.~ În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.~ Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de medic.~ Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice, antiinflamatoare.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A ANTIBIOTICELOR

→ Definiţie:

~ Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care introduse în organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor.

~ Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic.~ Chimioterapice → sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra germenilor

patogeni, fără a fi toxice pentru organism.→ Efect:

~ Bactericid – distrug agentul patogen.~ Bacteriostatic – opresc dezvoltarea agentului patogen.

→ Scopul administrării:

~ Distrug microbi.~ Împiedică dezvoltarea microbilor.

→ Ritmul de administrare:

~ Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente în sânge pentru acţiune continuă asupra agenţilor patogeni.

~ Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor:o În infecţii acute → germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de administrarea trebuie să fie cât

mai frecvent.o În infecţiile subacute şi cronice → germenii se înmulţesc încet = ritmul de administrare poate fi

mai lent.~ Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în anumite substanţe (ex. Moldamin

cu acţiune de 4-5 zile).~ Exemple:

o Penicilina cristalină → 3,4, 6 ore.o Sulfamidele → 4, 6, 12 ore.o Cloramfenicol, tetracicline → 6,12 ore.o Streptomicina → 12 ore.o Gentamicina → 8,12 ore.o Biseptol → 12,24 ore.

→ Forma de prezentare:

~ Drajeuri.~ Capsule operculate.~ Sirop.~ Soluţii injectabile.~ Unguente.

→ Căile de administrarea:

~ Calea orală → tablete, caşete, capsule, prafuri, siropuri.~ Calea parenterală – intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă (soluţii cristaline).~ Perfuzii .~ Intrarahidian – se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene.~ Percutanta .~ Calea mucoaselor – unguente, pudre.~ Calea respiratorie – instilaţii, aerosoli.~ Calea rectală – suspensii, clisme, unguente, paste, pudre.

→ Doza de antibiotic:

~ În administrarea orală → se împarte numărul tabletelor sau capsulelor sau capsulelor la numărul prizelor.

~ În administrarea intramusculară → se dizolvă numai cantitatea ce se injectează imediat, deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă.

~ Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi împărţită conform orarului de administrarea în doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore

~ Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame.→ Alegerea antibioticului:

~ Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă.~ În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea antibiogramei – din

urină, sânge, lichid cefalorahidian.→ Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc:

~ Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool.~ Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l scoatem prin aspirare.~ Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.~ Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în seringă.~ Se retrage acul şi se schimbă.~ Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil – extragerea soluţiei se face după dizolvare completă.

→ Reguli de administrare a antibioticelor:

~ Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă.

~ Aplicarea locală trebuie evitată → are efect foarte puternic sensibilizant.~ Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceiaşi seringă.~ Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă.~ Soluţiile uleioase se încălzesc la 370C înaintea administrării.~ Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore.~ Administrarea pe cale orală se face după masă.~ Nu se administrează tetraciclină la copiii mici → lezează mugurii dentari.

→ Complicaţii:

~ Stări toxice.~ Stări anafilactice.~ Stări nefrotoxice.~ Anemii.~ Leucopenii.~ Agranulocitoză.~ Lezarea mugurilor dentari la copii mici.~ Tendinţă la hemoragie.~ Dismicrobisme prin administrare necontrolată.~ Infecţii nosocomiale.~ Rezistenţa microorganismelor la antibiotic.~ Sensibilizarea personalului medical.

→ Rolul asistentei medicale în administrarea antibioticelor:

~ Observarea apariţiei inapetenţei, greaţă, vărsături, dispnee, nelinişte, hipoacuzie, oligoanurie, subicter, tulburări vizuale, micoze, tranzit accelerat.

~ Testează sensibilitatea organismului la antibiotic prin IDR (în cazul penicilinei foloseşte soluţie 1000 U/ml) şi notează rezultatul testului în foaia de observaţie a bolnavului.

~ Atenţie! Şocul anafilactic poate apărea şi sub IDR.→ Observaţii:

~ Streptomicina nu se absoarbe la nivelul mucoase digestive.

~ Calea subcutanată nu se utilizează pentru administrarea antibioticelor din cauza resorbţiei neregulate.~ Antibioticele administrate oral distrug flora microbiană intestinală, motiv pentru care se asociază cu

complex de vitamină B.~ Personalul medical va purta mănuşi de cauciuc şi mască de tifon în timpul administrării antibioticelor. Pot

apărea dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme, alergii.~ Este obligatorie înaintea folosirii testarea sensibilităţii bolnavului la antibiotic.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR→ Definiţie:

~ Medicamentele sunt substanţe – de origine animală, vegetală sau sintetizată chimic – transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimat, drajeu etc.).

→ Scopul utilizării:

~ Prevenirea bolilor.~ Ameliorarea bolii.~ Vindecarea bolii.

→ Doza de administrare. Funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament sau toxic diferenţiind:1. Doza terapeutică : doza administrată cu scop terapeutic, fără efect toxic. Variază de la doza minimă cu efect

terapeutic la doza maximă cu efect terapeutic.2. Doza maximă : doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra organismului. 3. Doza toxică : doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru organism.4. Doza letală : doza care conduce la decesul pacientului.

→ Tipuri de medicamente:

~ Pulberi.~ Medicamente hidrice – au ca solvent apa.~ Soluţii – clorurate, glucozate, apă oxigenată.~ Infuzii.~ Tincturi cu solvent alcoolul.~ Extracte.~ Preparate prin evaporare.~ Preparate zaharate.~ Emulsii.~ Siropuri.~ Medicamente solide: tablete, pastile, pilule, granule, capsule, comprimate, caşete.~ Medicamente pe bază de grăsimi – pomadă, ulei, unguent etc.

→ Reacţii adverse ale medicamentelor:

~ Reacţii alergice.~ Accidente grave generale – agranulocitoză, anemie, şoc anafilactic.~ Dezechilibre biologice prin modificarea florei microbiene.~ Distrugerea florei patogene poate duce la dezvoltarea intensă sau virulentă a microorganismelor parazitare.~ Micoze.~ Infecţii cu stafilococi rezistenţi la antibiotice.~ Unele produse pot masca semnele unei boli, fără a o vindeca complet, dacă doza şi durata nu sunt

suficiente.

→ Rolul asistentei medicale în administrarea medicaţiei prescrise:

Să cunoască şi să controleze:

~ Medicamentul prescris pe pacient.~ Doza corectă de administrare.~ Timpii de execuţie.~ Acţiunea farmaceutică a medicamentelor.~ Frecvenţa de administrare şi intervalul dintre doze.~ Efectul ce trebuie obţinut.~ Contraindicaţiile şi efectele secundare.~ Interacţiunile dintre medicamente.

Să verifice şi să identifice:

~ Calitatea medicamentelor.~ Integritatea medicamentelor.~ Culoarea medicamentelor.~ Decolorarea sau supracolorarea.~ Sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţii.~ Lichefierea medicamentelor solide.~ Opalescenţa soluţiilor.

Să respecte:

~ Calea de administrare prescrisă.~ Dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul bolnavului.~ Incompatibilitatea medicamentelor.~ Administrarea rapidă a medicamentelor deschise.~ Ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, soluţii, picături, injecţii, supozitoare, ovule

vaginale).~ Servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

Să informeze şi să anunţe:

~ Pacientul privind medicamentul prescris, calea de administrare, cantitatea, efectul scontat, eventualele reacţii secundare.

~ Medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a medicamentelor.

Condiţii de administrare:

~ Igienă. Dezinfecţie. Asepsie. Sterilizare.~ Menţinerea măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale sau intraspitaliceşti.

→ Căile de administrare a medicamentelor:

~ Calea digestivă: oral, sublingual, gastric, intestinal, rectal. Se administrează pilule, tablete, comprimate, soluţii, caşete, drajeuri, supozitoare, clisme.

~ Calea respiratorie. Se administrează unele substanţe narcotice (eter, cloroform, clorură de etil), substanţe antiastmatice (prin inhalare sau pulverizare), unele antibiotice, antialergice, bronhodilatatoare, fibrinolitice – sub formă de aerosoli (amestec de gaz cu medicament fin dispersat), oxigen. Modul de administrare: prin aspirare directă din balon, inhalare prin sondă, mască sau cort de oxigen.

~ Calea percutanată: tegumente şi mucoase. Se administrează prin fricţionare, comprese, ionizare (cu ajutorul curentului galvanic), badijonări, emplastre, băi medicinale.

~ Calea urinară.~ Calea parenterală. Injecţii, perfuzii, transfuzii, puncţii.

→ Modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic ţinând cont de următoarele considerente:

~ Starea generală şi toleranţa individuală a pacientului.~ Particularităţi anatomice şi fiziologice ale pacientului.~ Capacitatea de absorbţie şi timpul acesteia.~ Efectul asupra căii de administrare (mucoase, tegumentare).~ Interacţiunea dintre combinaţiile de medicamente administrare.~ Scopul urmărit şi evoluţia bolii pacientului.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR:

1. Respectarea medicamentului prescris .

2. Identificarea medicamentelor de administrat – asistenta trebuie să cunoască forma de prezentare, culoarea, mirosul.

3. Verificarea calităţii lor (timp de valabilitate, ambalaj, înscrisuri, aspect, miros, culoare, integritate).

4. Respectarea căilor de administrare a medicamentelor → obligatorie! Soluţiile uleioase se administrează stric intramuscular, soluţiile hipertone se administrează strict intravenos.

5. Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic – unele medicamente se administrează înainte de masă – pansamentul gastric, altele se administrează în timpul mesei – fermenţii digestivi, altele după masă – antiemetizante.

6. Respectarea dozei de administrare .7. Respectarea somnului bolnavului (excepţie fac antibioticele etc.).8. Evitarea incompatibilităţilor . Prin asociere unele medicamente pot deveni toxice sau dăunătoare.

Nu se asociază histamine cu antihistamine, sulfamide cu acidul paraaminobenzoic, medicamente cu antidoturile lor. Unele incompatibilităţi sunt căutate (procaina cu adrenalina, morfina cu atropina) pentru a obţine efectul terapeutic scontat.

9. Servirea bolnavului cu doza unică de medicament.10. Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: tablete, capsule,, soluţii, picături,

injecţii, ovule, supozitoare.11. Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise (asistenta trebuie să cunoască indicaţii,

contraindicaţii, incompatibilităţi, efecte secundare).12. Anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor.13. Administrarea imediată a medicamentului desfăcut sau deschis .14. Respectarea măsurilor de asepsie pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti .

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ ŞI SUBLINGUALĂ→ Definiţie:

~ Calea orală → calea naturală de administrare a medicamentelor care se resorb la nivelul mucoase digestive.

→ Forma de prezentare:

~ Formă lichidă: ▪ Soluţii – substanţe dizolvate în apă, alcool.▪ Mixturi – suspensii.▪ Infuzii – ceaiuri.▪ Decoct – soluţii extractive obţinute prin fierbere.▪ Tincturi – soluţii extractive alcoolice.▪ Extract.▪ Uleiuri.▪ Emulsii – amestec de două lichide.▪ Siropuri.

~ Formă solidă: ▪ Tablete (comprimate).▪ Drajeuri – acoperite cu strat protector, colorat diferit, cu rol în mascarea gustului, mirosului

preparatului.▪ Granule.▪ Mucilagii.▪ Pulberi.▪ Capsule.

→ Efect medicamentos:

~ Local – favorizează cicatrizarea, excită peristaltismul, dezinfectează etc.

~ General – efect asupra întregului organism etc.→ Contraindicaţiile administrării pe cale orală:

~ Medicamente inactivate de sucurile digestive.~ Medicamente care nu trec bariera digestivă.~ Când se doreşte efect rapid.~ Refuz din partea bolnavului.~ Au efect iritant digestiv. Intervenţii chirurgicale pe

tub digestiv.~ Lipsa reflexului de deglutiţie. Evitarea sistemului

venei porte.→ Mod de administrare:

~ Cu pahare gradate. Cu cană, căniţă.~ Cu linguriţa sau cu lingura.~ Cu pipeta sau cu picurător.~ Medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei

bucale se administrează sublingual (Nitroglicerina).→ Indicaţii tehnice de administrare:

~ Se folosesc materiale individuale pentru administrare.~ Prafurile se aplică pe rădăcina limbii şi se înghit cu apă, ceai etc.~ Granulele se administrează cu linguriţa.~ Capsulele ajung nedizolvate în stomac.~ Pentru bolnavii cu tulburări de deglutiţie medicamentele se administrează sfărmate.

ECHIVALENŢA MEDICAMENTELOR: 1 pahar de

lichior 15 ml ulei

1 ceaşcă de cafea 50 ml apă 1 pahar de vin 100 ml apă 1 pahar de apă 200 ml apă 1 linguriţă 5 ml apă

6,5 ml sirop 4,5 ml ulei

1 lingură supă 15 ml apă 20 ml sirop 12,5 ml ulei

1 linguriţă plină cu pulbere

10 g

1 linguriţă rasă cu pulberi

5 g

1 lingură rasă cu pulbere

15 g

1 vârf de cuţit 1 g 20 picături 1 g soluţie apoasă 40 picături 1 g soluţie uleioasă 60 picături 1 g soluţie

alcoolică 1 g tinctură

alcoolică

→ Observaţii:

~ Medicamentele se verifică înaintea folosirii.~ Nu se manipulează direct cu mâna.~ Se administrează personal, fiecare doză.~ Nu se asociază medicamente cu efecte incompatibile.~ Se evită atingerea dinţilor cu medicamente cu efect asupra smalţului dentar.~ Înaintea servirii medicaţiei se spală mâinile şi se dezinfectează.~ Se atenţionează pacientul asupra efectelor medicamentelor.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ

→ Definiţie:

~ Introducerea medicamentelor pe cale rectală constituie calea de administrare digestivă cu efecte de resorbţie la nivelul mucoasei rectale.

→ Forma de prezentare:

~ Supozitoare – preparate farmaceutice de formă conică sau ovală, cu o extremitate ascuţită, la care substanţa activă este înglobată într-o masă solidă (unt de cacao) care se topeşte la temperatura corpului.

~ Clisme medicamentoase cu soluţii izotone.~ Microclisme – substanţa medicamentoasă dizolvată în ser fiziologic sau ser glucozat 5% 10-15 ml.~ Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000.2000 ml soluţie medicamentoasă.

→ Indicaţii de administrare:

~ Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.~ Evitarea mucoasei digestive.~ Pacienţi operaţi pe tub digestiv.~ Intoleranţă digestivă.~ Evitarea circulaţiei portale.

→ Scop:Purgativ.(evacuator),Terapeutic.

→ Efecte locale:

~ Golirea rectului.~ Calmarea durerilor.~ Atenuarea peristaltismului intestinal.~ Efect antiinflamator.

→ Efecte generale

~ Supozitoare cu digitală – efect cardiotonic.~ Acalor – efect antitermic etc.

→ Contraindicaţii:

~ Afecţiuni rectale sau anale. Diaree.~ Intervenţii chirurgicale rectale sau anale.

→ Administrarea supozitoarelor:

~ Materiale necesare:o Supozitor la temperatura camerei.o Mănuşi de protecţie.o Vaselină.o Tăviţă renală.o Material pentru toaleta locală.

~ Tehnică:o Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie.o Se pregătesc materialele necesare.o Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.o Se efectuează clismă evacuatoare dacă bolnavul nu a avut scaun, înaintea administrării

supozitoarelor cu efect terapeutic.o Se aşează bolnavul în decubit lateral cu membrele inferioare flectate.o Se verifică recomandările de administrare.o Se despachetează supozitorul şi se unge vârful cu vaselină.o Se depărtează fesele bolnavului cu mâna stângă şi se introduce supozitorul cu partea ascuţită

înainte, până ce trece de sfincterul anal intern.o Se cere bolnavului să strângă fesele şi să menţină supozitorul – se explică că senzaţia de defecare

va dispărea în câteva minute odată cu topirea supozitorului.

→ Observaţii:

~ Nu se administrează mai multe supozitoare odată. Supozitoarele se păstrează la frigider.~ Se încălzesc uşor înaintea folosirii. Atenţie la topirea lor căci nu mai pot fi introduse în rect în stare lichidă.~ Se schimbă mănuşile după fiecare administrare de supozitoare dacă se face la mai mulţi bolnavi.

→ Clisma medicamentoasă:

~ Se pod administra medicamente ca digitală, clorură de calciu, clorhidrat, tinctură de opiu, chinină etc. ~ Cu efect local se administrează microclisme sau clismă picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut ~ Sunt precedate cu 60 de minute înainte de clismă evacuatoare.~ Microclisma se introduce cu seringa adaptată la canula rectală.~ Pentru menţinerea temperaturii soluţiei introduse se folosesc rezervoare termostate.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

→ Definiţie:

~ Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă introducerea medicamentelor gazoase şi volatile în organism prin mucoasa respiratorie.

→ Forma de prezentare:

~ Gaze sau substanţe gazeificate.~ Pulberi dizolvate.~ Lichide fin pulverizate.~ Vapori – aerosoli.~ Soluţii pentru instilaţii traheale.

→ Scop:

~ Dezinfecţie locală.~ Decongestionarea mucoasei respiratorii.

→ Metode de administrare:

~ Inhalaţie.~ Instilaţie.~ Aerosoli.

→ Inhalaţia:

~ Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase – esenţe aromatice, antiseptice, săruri etc. în organism prin inhalare pe cale respiratorie.

~ Pot fi inhalate substanţe în stare pulverizată sau vaporizate.~ Indicaţii : rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.~ Contraindicaţii : pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.~ Materiale necesare :

o Inhalator.o Substanţa medicamentoasă prescrisă.o Vaselină.o Cort sau pelerină. Prosop.

~ Pregătirea pacientului :o Se explică tehnica şi inofensivitatea ei.o Se aşează confortabil pe scaun.o Se cere suflarea nasului.o Se aşează prosop în jurul gâtului.o Se ung buzele şi tegumentele periorale cu vaselină.o Se explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.

~ Tehnica :o Se spală şi se dezinfectează mâinile.o Se toarnă apă în recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.o Se introduce recipientul cu medicament. Când apa fierbe, vaporii formaţi antrenează

medicamentul pulverizându-l o Se aduce inhalatorul în faţa pacientului care aşează cu capul aplecat deasupra inhalatorului (la

distanţă de 30-80 cm) şi se acoperă cu pelerina.~ Îngrijirea bolnavului după tehnică :

o Pacientul este şters şi uscat.o Se asigură repaus la pat 2-3 ore.

~ Observaţii : o Inhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20 minute.o Pentru a evita inspirarea valorilor în stare puse se utilizează esenţe aromate, antiseptice sau

substanţe minerale, alcoolice.

o Nu se inhalează primi vapori produşi deoarece antrenează şi picături de apă fierbinte.

→ Utilizarea flacoanelor presurizate:

~ Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.~ Se răstoarnă flaconul şi se adaptează buzele în jurul piesei bucale.~ Se înclină capul uşor posterior.~ Expiraţie lentă, profundă.~ Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli păstrând limba apăsată.~ Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.~ Clătirea gurii cu apă caldă.

→ Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:

~ Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.~ Fixarea capsulei în inhalator. Expiraţie lentă pentru golirea plămânilor. ~ Inhalarea substanţei prin inspir profund.~ Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.~ Expiraţie pe nas şi clătirea gurii cu apă caldă.

→ Observaţii:

~ Suprafaţa întinsă a alveolelor intens vascularizate favorizează absorbţia gazelor sau substanţelor gazeificate, fin pulverizate sau instilate.

~ Distribuirea cantităţii de aerosoli:o 40% în alveolele pulmonare.o 35% în căi respiratorii superioare şi mijlocii.o 25% se elimină prin expiraţie.

~ Inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare, anestezice, antialergice, fluidizante, expectorante – cu acţiune locală şi generală.