Droguri 22.03.2013C3

Capsula de macului de opiu are formă aproape sferică uşor ovală de sus în jos de

mărimea unei nuci şi poate fi recunoscută uşor de coroana dinţată de la partea superioară.

Această specie de mac se cultivă aproape oriunde în zonele cu climă temperată din Europa şi

Asia şi a fost aclimatizată în India, Pachistan, Mexic, Polonia, Bulgaria, Turcia. Seminţele sale

oleaginoase sunt foarte apreciate în arta culinară.

In unele ţări pentru aspectul său în perioada de înflorire, Papaver somniferum este

cultivat şi ca plantă ornamentală. În Romania zonele favorabile sunt: Câmpia Moldovei, Câmpia

Timişului, Podişul Transilvaniei.

Opiul brut se obţine prin coagularea latexului scurs după incizia capsulei de Papaver

somniferum. Sucul lăptos în contact cu aerul capătă o culoare maronie, iar după recoltare opiul

brut este adunat în bulgări sau calupuri. Opiul poate fi întâlnit şi sub formă de opiu preparat, opiu

medicinal şi drosul.

Opiul preparat

Se obţine prin fierberea şi fermentarea opiului brut, prezentându-se sub formă de plăci

sau batoane.

Opiul medicinal

Este opiul concentrat şi preparat pentru a fi utilizat ăn scopuri terapeutice, de cele mai

multe ori se amestecă cu alte substanţe şi formează unele preparate farmaceutice/terapeutice. Se

prezintă sub formă de granule sau sub formă de pudră. Este solubil în apă sau alcool.

Drosul sau drojdia de opiu se obţoine prin fierberea în apă a opiului brut şi filtrarea

opiului calcinat. Opiu conţine în proporţie de 10-20% alcaloizi sub formă de săruri ale H2SO4 şi

lactic.

Interes farmacologic şi toxicologic prezintă numai 6 dintre alcaloizi şi anume: morfina

(etalonul opeoidelor), codeina, tebaina, papaverina, narcotina şi narceina.

Din punct d evedere chimic se împart în:

- derivaţi de efenantren/fenantren: morfina 10.0-12.0%, codeina 0.3%, tebaina;

- derivaţi de izochinonă: papaverina;

Morfina este (5α, 6 α)- 7,8-didehidro, 4,5-epoxi,3,6-dihidroxi, N-metil morfinan, conţine

deci un atom de N terţiar, o punte oxidică, o grupare hidroxil (alcoolică) secundar la C 6 şi un

hidroxil fenolic la C3

Morfina

Gruparea OH fenolică din poziţia 3 permite solubilizarea morfinei în soluţii diluate de

hidroxizi alcalini. Permite reacţia de culoare cu FeCl3, efectuarea unor reacţii de eterificare sau

esterificare. Compuşii obţinuţi în urma reacţiilor de esterificare şi eterificare nu mai dau reacţia

de culoare cu FeCl3 decât după o prealabilă hidroliză.

Puntea de O dintre C4-C5 este importantă pentru însuşirile farmacologice ale morfinei.

Gruparea OH din poziţia 6 este alcool secundar, iar prin modificarea acestei grupări se obţin

compuşi care au însuşiri analzegice superioare morfinei.

Dubla legătură dintre C7-C8 poate fi hidrogenată şi conduce la creşterea acţiunii.

Morfina este compusul cel mai activ al opiului şi se poate obține atât din opiul brut cât şi

din capsulele uscate şi partea superioară a tijei (denumite şi paie de mac).

Morfina este utilizată frecvent în medicină pentru calmarea durerilor (postoperatorii)

arsuri sau fracturi şi în ultimele faze ale bolilor incurabile. Morfina a fost prima dintre drogurile

albe obţinute pe cale chimică în 1805, şi s-a denumit şi arhietipul drogurilor (substanţă de

referinţă a durerii).

În scopuri terapeutice morfina este folosită sub formă de clorhidrat de morfină, şi se

prezintă sub formă de, cristale aciculare, incolore, mătăsoase sau sub formă de pulbere albă sau

slab gălbuie fără miros şi gust amar. Este solubilă în apă şi mai greu solubilă în alcool etilic.

Efectul morfinei injectate este mult mai puternic decât cel obţinut cu ajutorul opiului.

Analiza toxicologică:

a. Izolare. Derivaţii opioizi naturali şi de semisinteză se izolează din materialul biologic

(sânge, urină, orgene) prin metoda Stas-Otto-Ogier prin extracţie cu solvenţi organici la pH

alcalin. Metaboliţii conjugaţi ai opioidelor se izolează din urină după o hidroliză acidă şi apoi se

face extracţie cu solvenţi organici din mediul alcalin.

b. Identificare:

1. Teste screening (rapide) cu:

- acidul azotic cocentrat dezvoltă o concentraţie portocaliu-roşu

- cu reactivul Marquis apare o coloraţie roşie

- cu reactivul Lafon apare o coloraţie albastră

2. Reacţii de precipitare:

- când apar precipitate colorate caracteristice

3. Reacţii de culoare:

- Clorură ferică dezvoltă o coloraţie albastră

- Fericianura de K şi clorură ferică dezvoltă o culoare albastră (albastru Berlin)

- Reactivul Ehrlich dezvoltă o culoare portocaliu-roşie în mediul alcalin

- Reacţia de formare a apomorfinei, care se identifică apoi prin reacţii specifice (cu acid azotic

concentrat – dezvoltă o coloraţie roşie-orange) – este o reactie caracteristica morfinei

- Metoda Gumbert şi Leclere – cu clorură mercurică- dezvoltă o culoare verde.

4. Cromatrografia pe strat subţire

Faza staţionară –Silicagel G. Merck

Faza mobilă – N-butanol: apă:amoniac (90:25:2 v/v/v)

Probe de analizat: extrat morfină, codeină, heroină în cloroform

Etaloane: morfină, codeină, heroină şi cloroform

Revelare: cu reactiv Marquins

Valorile RF – urilor- morfină RF =0,36, heroină RF =0,40 codeină RF =0,32

RF= frontul de deplasare/distanta pe care a parcur-o solventul

c. Dozare

Morfina se dozează spectrofotometric sub formă de compus 2nitrozo morfină, care în

mediu acid de la coloraţia galbenă virează în mediu bazic la roşu la lungimea de undă de 470 nm.

Codeina este eterul metilic al morfinei. Se obţine prin extracţie din opiu dar şi prin

semisinteză prin metilarea morfinei la nivelul grupării OH fenolice.

Codeina

Metodele moderne utilizează tebaina ca materie primă pentru obţinerea codeinei. Prezintă

o acţiune analgezică mai redusă decât morfina şi nu duce la toxicomanie decât în cazuri

excepţionale.

Se prezintă sub formă de cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust

amar uşor solubil în alcool şi cloroform, foarte puţin solubilă în apă. Este un calmant al tusei şi al

durerilor de stomac.

Avantajele codeinei faţă de morfină:

1. Acţiunea inhibitoare asupra centrului respiraţiei este mai mică.

2. Nu afectează motilitatea sau activitatea cililor mucoasei bronşice.

3. Efectul constipant este mai slab.

4. Eufomania sau toxicitatea se înregistrează rar.

Exemple de produse farmaceutice: Sirop de codeină, Codenal comprimate, Tusomag

Analiza toxicologică :

1. Reacţii de precipitare :

-reactivul Bouchardat dezvoltă un precipitat brun

-reactivul Marne dezvoltă un precipitat alb gelatinos

2. Reacţii de culoare:

-cu acidul azotic concentrat dezvoltă o culoare galbenă ( r de deosebire fata de morfina)

-reacţia cu clorură ferică în mediu de acid sulfuric dă o culoare verde care la cald trece în

albasatru

-reacţia Vitali este pozitivă rezultând o coloraţie violetă

Tebaina

Are ambele grupări hidroxil eterificate cu metil.

Papaverina

Este tetrametoxibenzil-izochinona şi se prezintă sub formă de cristale sau pulbere

cristalină fără miros, cu gust slab amar şi arzător. Se topeşte la aproximativ 220°C cu

descompunere, este solubilă în alcool.

Identificare:

Prin spectrometrie în IR,UV(pentru o soluţie de 0,005% m/V prezintă patru maxime: 245,

282, 309, 326nm). O altă metodă- prin extracţie, prin purificare obţinându-se un precipitat care

se topeşte la 145-147°C.

Clorhidratul de papaverină cu H2SO4 dă o culoare violetă, este reactia de identificare

specifică şi o diferenţiază de morfină.

Dozare:

Prin titrare cu acid percloric în dioxan până la o coloraţie roşu violetă. Acţiunea

terapeutică a papaverinei este de vasodilatator şi antispastic.

Ca indicaţii: în tulburări circulatorii cerebrale, retinopatii, migrenă, constipaţie pastică,

colici biliare.

Noscapina (narcotina) şi Narceina

Se prezintă sub formă de cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust

amar şi este higroscopică, este uşor solubilă în alcool.

Analiza toxicologică

- Spectrul în UV al soluţiei prezintă 2 maxime 291 şi 310nm.

- Narcotina+ nitrat de Ag da un precipitat alb cazeos.

- Cromatografie pe strat subţire

- Polarimetrie

Dozare:

Prin titrare potenţiometrică cu acid percloric în acid acetic anhidru. Ca acţiune

farmacologică: antitusiv.