DREPTURILE COPILULUI

REBELES DANIELA

Pentru fiecare dintre noi, copilăria este o secvenţă de istorie personală.

Copilaria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin. Copilaria este o lume fermecată, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla.

Pe măsură ce trec anii şi ne maturizăm, nebunia şi exuberanţa copilariei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi,

pretenţii rafinate.

Lecţiile copilăriei sunt instinctele adultului, de aceea, primordial în perioada copilăriei, “omului mic”, este necesar un cadru familial armonios, ambient pentru formarea lui psihică, afectivă, morală şi fizică ca adult. Dar uneori, cadrul familial lipseşte sau în familia de origine nu sunt îndeplinite condiţiile pentru buna dezvoltare a copilului.

Din acest moment intervine societatea şi instituţiile

statului pentru a-i oferi copilului aflat în dificul-tate condiţii cât mai apropiate de cele familiale. Astfel, au apărut instituţii de tip rezidenţial şi de tip familial in care copiilor le sunt oferite condiţii apropiate de cele familiale.

La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia Drepturilor Copilului.

In Romania autoritatile publice,organismele private,autorizate,precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege,in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

Conventia adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite cuprinde 41 de articole, printre care si:

ARTICOLUL 6

1 Statele parti recunosc dreptul de viata al fiecaui copil

2 Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului

ARTICOLUL 7

1. Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea si are,prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie,si pe masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii, si de a fi ingrijit de acestia.

2. Statele parti vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sa respecte legislatia lor nationala si obligatiile pe care acestea si le-au asumat in temeiul instrumentelor internationale aplicabile in materie, in special in cazul in care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apartid.

Privind respectarea drepturilor copilului la nivelul Uniunii Europene, am prezentat

principalele convenţii la care România a aderat, cu privire la drepturile copilului şi principalele organisme internaţionale cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului.